1ra-1554/21 — Art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 29 decembrie 2020, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Patrașca Marcel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că, Patrașca Marcel, la data de 24 aprilie 2020, aproximativ la ora 03:00, cunoscând faptul că a fost privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 13 aprilie 2018, a urcat la volanul automobilului de marca „Mitsubishi Outlander”, cu n/î xxxxx și îl conducea pe străzile municipiului Chișinău. În timp ce realiza intenția sa infracțională, deplasându-se pe xxxxx, Patrașca Marcel a fost stopat de către colaboratorii INSP și fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost condus la Dispensarul Republican de Narcologie. În rezultatul examinării atât a stării psiho-funcționale a aerului expirat de către acesta, cât și a mediilor biologice colectate de la el, conform procesului-verbal 1 nr. 8063 din 24 aprilie 2020 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a stabilit că Patrașca Marcel se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, prin acțiunile sale Patrașca Marcel a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiuni săvârșite de către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Nefiind de acord cu sentința în cauză, avocatul Cojocari Vladimir, în numele inculpatului Patrașca Marcel, fără a contesta vinovăția, a depus apel în termen solicitând casarea totală a sentinței cu rejudecarea cauzei și aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse penale non privative de libertate. În motivarea cererii de apel, a invocat că, nu este de acord cu pedeapsa aleasă de către instanța de judecata și o consideră prea aspră și care nu corespunde, cât materialelor cauzei, atât și personalității condamnatului. Susține că, cauza penală în privința lui Patrașca Marcel a fost examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, ultimul și-a recunoscut vinovăția integral și s-a căit sincer în cele comise, este antrenat în câmpul muncii și fiind privat de libertate, risca să-și piardă locul de muncă, ce se va răsfrânge negativ asupra situației materiale a familiei sale. Menționează că, soția lui Patrașca Marcel nu este încadrată în câmpul muncii, fiindcă este nevoită să stea acasă și să se ocupe cu educația copiilor minori. Condamnatul Patrașca Marcel are la întreținere și educație doi copii minori.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2021, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului Cojocaru Vladimir în numele inculpatului Patrașca Marcel, și menținută fără modificări sentința. Analizând în ansamblu probatoriul administrat la dosar prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, instanța de apel a concluzionat despre existența în acțiunile inculpatului Patrașca Marcel a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, potrivit elementelor constitutive: conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiuni săvârșite de către o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport. În opinia instanței de apel, prima instanță a îndeplinit strict cerințele art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, respectiv judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată. Instanța de apel a reținut, că vinovăția inculpatului Patrașca Marcel se dovedește și prin intermediul probelor administrate în faza de urmărire penală, și anume: declarațiile martorilor Boșcaneanu Mihai, Leancă; procesul-verbal de ridicare din 20.05.2020, în cadrul căruia au fost ridicate înregistrările video din data de 2 24.04.2020, din cadrul testării alcoolscopice a lui Patrașca Marcel; procesul-verbal de examinare a obiectului din 26.05.2020, în cadrul căruia s-a stabilit că obiectul supus examinării îl constituie purtătorul de informație de tip CD-R, de model „Omega”, cu capacitatea de 700 MB, pe care se conține o înregistrare video fixată la data de 24.04.2020, din timpul testării alcoolscopice a lui Patrașca Marcel, suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, care a fost ridicat la data de 20.05.2020 de la angajatul INSP Boșcanean Mihai; procesul-verbal nr. 8063 din 24.04.2020 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei în cadrul căruia s-a constatat că Patrașca Marcel, fiind supus examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, fiindu-i prelevate probe biologice, s-a depistat că cel din urmă are concentrația alcoolului de 0,67 mg/l în aerul expirat și 1,17 g/l în sânge, ca rezultat fiind emisă concluzia „Stare de ebrietate cu grad avansat”; decizia Curții de Apel din 04 septembrie 2018, prin care s-a respins recursul depus de către avocat în interesele inculpatului Patrașca Marcel și s-a menținut sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 13 aprilie 2018, prin care Patrașca Marcel a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal. De asemenea, instanța de apel a considerat că, prima instanță la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului Patrașca Marcel a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală și anume că, inculpatul Patrașca Marcel anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 13 aprilie 2018, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani, care a devenit definitivă la 04 septembrie 2018, pedeapsa nefiind executată. Instanța de apel a respins alegațiile avocatului Cojocaru Vladimir în numele inculpatului Patrașca Marcel, precum că, la pronunțarea sentinței prima instanță a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, or, instanța de fond a ținut cont de personalitatea inculpatului, a acceptat cererea de a fi examinată cauza în procedura simplificată, iar inculpatul a beneficiat de reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3 nefiind constatat careva temei de a desființa sentința. Totodată, instanța de apel a respins argumentul apărării cu referire la aplicarea în privința inculpatului Patrașca Marcel, a pedepsei penale neprivative de libertate în limitele sancțiunii art. 2641 alin. (4) Cod penal, or, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 13.04.2018, inculpatul Patrașca Marcel a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani, însă nu și-a făcut concluziile de rigoare, astfel că, stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea stabilită de instanța de fond, 3 nu va atinge scopul legii penale. Instanța de apel a mai reținut că, chiar dacă inculpatul a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, reeducarea și corectarea acestuia nu este posibilă fără izolarea lui de societate. Au fost respinse și argumentele apărării cu privire la asprimea pedepsei, or, pedeapsa stabilită și individualizată de către instanța inferioară, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal. Acțiunile inculpatului Patrașca Marcel, au fost încadrate în baza art. 264/1 alin. (4) Cod penal, pentru care legea penală, prevede în calitate de pedeapsă de la 200 la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității sau închisoare de până la 1 an, iar în urma aplicării prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile limite ale pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (4) Cod penal va fi cu închisoare de la 3 luni la 9 luni, care în colaborare cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Patrașca Marcel se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave. Prin urmare, prima instanță corect a stabilit în privința inculpatului Patrașca Marcel, pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu obligarea de nepărăsire a țării - până când sentința va deveni definitivă, cu reținerea ulterioară și plasarea în penitenciar pentru executarea pedepsei.

Inculpatul Patrașca Marcel împreună cu avocatul Moraru Constantin, declară recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond greșit au stabilit în privința sa prezența recidivei, iar ca urmare i-au stabilit pedeapsa închisorii pe termen de 4 luni, care este una prea aspră și nu corespunde prevederilor art. 75 Cod penal. Menționează, că locuiește la gazdă, are la întreținere 2 copii minori, soția nu este angajată în câmpul muncii, respectiv este unicul întreținător al familiei, iar privarea de libertate i-ar pune în pericol familia.

Procurorul a depus referință la recursul apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. 4 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția precum și când instanța a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale. Analizând decizia contestată prin prisma temeiurilor invocate, Colegiul penal atestă că acestea nu sunt aplicabile speței, întrucât decizia instanței de apel este motivată și întemeiată legal, și în sensul respectiv se evidențiază următoarele raționamente. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de 5 judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Analizând decizia atacată, Colegiul penal conchide că instanța de apel a motivat pe deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă care este corespunzătoare practicii judiciare în respectivele categorii de infracțiuni, ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale și cele personale ale inculpatului Patrașca Marcel. Instanța de recurs respinge argumentele apărării prin care se susține că instanțele de fond au reținut în mod primordial la aplicarea pedepsei cu închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis – prezența recidivei simple, care deja a fost exclusă din legislație odată cu modificările operate la art. 82 Cod penal, prin Legea nr. 163 din 20 iulie 2017. Or, la caz instanțele de fond corect au evidențiat că deși inculpatul a recunoscut vinovăția, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, beneficiind și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis rezidă din necesitatea realizării în speță a scopului legii penale, de corectare a inculpatului. Influența pedepsei asupra corectării și reeducării condamnatului poate fi evaluată numai după cercetarea datelor despre persoana acestuia și pronosticată în baza acestor date raportate la categoria și termenul pedepsei care urmează să fie aplicate, luând în considerație aptitudinile persoanei de a se corecta. În sensul celor menționate supra, Colegiul penal reține, că instanțele de fond corect au evidențiat, că Patrașca Marcel potrivit materialelor cauzei, nu este la prima abatere penală, or, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 6 13 aprilie 2018, inculpatul Patrașca Marcel a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani, însă nu și-a făcut concluziile de rigoare, inculpatul în scurt timp săvârșind o infracțiune de același gen, fără a conștientiza pericolul sporit la care s-a expus atât pe sine cât și pe ceilalți membri ai societății, conducând mijlocul de transport în stare de ebrietate, deși a fost privat de dreptul de conduce mijloace ce transport tocmai datorită comiterii unei infracțiuni similare. Prin urmare, instanțele de fond corect au statuat, că reeducarea și corectarea inculpatului poate avea loc doar prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse privative de libertate. Analizând circumstanțele cazului ce se referă la fapta infracțională și personalitatea inculpatului în raport cu decizia contestată, Colegiul penal a stabilit că decizia nu conține nici una din erorile invocate, pedeapsa fiind stabilită în limitele legale, fiind corect aplicate prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 75 Cod penal, or, inculpatul fiind anterior condamnat, a comis o nouă infracțiune cu intenție, or, prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate așa cum se solicită în recursul apărării, nu vor putea fi atinse scopurile pedepsei penale prevăzute la art. 61 Cod penal. Astfel, Colegiul penal atestă că argumentele invocate de către recurent în susținerea recursului declarat, au primit o apreciere completă la judecarea cauzei în ordine de apel, decizia contestată conținând o motivare amplă a soluției emise. În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale. Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor aspectelor esențiale la individualizarea pedepsei, aceasta fiind una proporțională și echitabilă faptelor comise. Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs nu și-au găsit confirmare, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 7 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Patrașca Marcel împreună cu avocatul Moraru Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Patrașca Marcel xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 17 decembrie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Țurcan Anatolie 8