1ra-1244/21 — art.264 al.3 CP

1ra-1244/21 — art.264 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1244/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pascari Veaceslav în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021, în

cauza penală în privința lui

Martinici Victor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.02.2020 - 29.09.2020;

Instanța de apel: 23.11.2020 - 19.01.2021;

Instanța de recurs: 13.04.2021 - 14.07.2021

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Martinici Victor fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

S-a încasat de la Martinici Victor în beneficiul statului suma de 320 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

la 05 august 2019, la aproximativ ora 10:35, conducând autoturismul de model

„XXXXX”, cu numărul de înmatriculare „XXXXX”, pe traseul central din

XXXXX, deplasându-se neregulamentar pe partea stângă a traseului, fără a se

asigura, a efectuat manevra de virare spre partea dreaptă și a tamponat motocicleta

de model „XXXXX”, cu numărul de înmatriculare „XXXXX”, care era condusă de

către Bocancea Dionisie și o avea în calitate de pasager pe Morari Natalia, în urma

1

cărui fapt pasagerului i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de: traumă

craniu-cerebrală închisă manifestată prin contuzie cerebrală în lobul frontal stâng,

fractură liniară prin os temporal pe dreapta și celulele mastoidiene pe dreapta,

hemomastoidită pe dreapta, arsuri termice prin contact a ambelor gambe gr. II-III

AB S 2%, contuzii și excoriații multiple ale corpului, care conform raportului de

expertiză judiciară medico-legală nr. XXXXX din XXXXX, se califică ca vătămări

corporale Grave, periculoase pentru viață.

Astfel, Martinici Victor, a încălcat cerințele Regulamentului Circulației

Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova Nr. 357 din 13.05.2009,

prevăzute de pct. 39 alin.1) „înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic”; pct. 45 alin. 1) „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită ținând permanent seama de următorii

factori: lit. b) ,,dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase”, lit. d) „situația rutieră”; alin. 2) „în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”; pct. 68 alin. 1)

„Oprirea sau staționarea voluntară a vehiculelor este permisă într-un rând, paralel

cu marginea carosabilului (în locurile în care partea carosabilă este lărgită,

amplasarea vehiculelor poate fi alta decât cea indicată), dacă prin indicatoare sau

marcaj nu este prescrisă altă modalitate. Excepție de la regulă fac motocicletele

fără ataș, ciclomotoarele și bicicletele, care pot fi oprite sau staționate pe carosabil

în două rânduri”, alin. 3) „în localități oprirea sau staționarea se va efectua în

modul următor” lit. a) „pe partea dreaptă a drumului cât mai aproape de bordură

sau pe acostament”, încălcări care sunt în legătură directă cu comiterea

accidentului rutier în cauză și consecințele survenite.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal.

sentința, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în

această parte unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat că, pedeapsa care a fost

stabilită lui Martinici Victor este prea aspră și nu este încorporată la persoana

inculpatului. Instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele stabilite pe cauză, la

circumstanțele ce atenuează răspunderea, adică la determinarea pedepsei instanța

de fond n-a dat eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 76 Cod penal. Dat fiind

faptul că examinarea cauzei respective a avut loc pe baza probelor acumulate în

baza urmăriri penale, a menționat că Martinici Victor a acceptat această procedură

conștient și benevol, fiindu-i explicate consecințele acesteia.

Avocatul a considerat că, toate împrejurările și circumstanțele de care în

deliberare instanța de fond nu a ținut cont. Nu s-a ținut cont de faptul că Martinici

Victor a colaborat activ cu organele de urmărire penală, a contribuit la descoperirea

2

infracțiunii în cauză, a recunoscut vina integral și a acceptat procedura simplificată.

Căința sinceră a lui Martinici Victor în cele săvârșite. Martinici Victor a stins

benevol părții vătămate paguba materială, cât și cea morală, fapt ce se confirmă

prin declarațiile acesteia în ședința de judecată și cererea anexată la materialele

cauzei, prin care reprezentantul legal (mama) a părții vătămate a declarat că nu au

pretenții de ordin material și moral.

Totodată, a subliniat că, pe cauză sânt prezente un șir de circumstanțe

atenuante, de care instanța nu a ținut cont, așa ca: săvârșirea infracțiunii pentru

prima dată și care se consideră ca infracțiune săvârșită din imprudență, că are la

întreținere 2 copii minori și că este unicul întreținător al familiei. Se caracterizează

pozitiv la locul de trai și locul de muncă. Este oficial angajat în câmpul muncii,

acesta activând în calitate de șofer la SRL " XXXXX” și salariul din activitatea sa

de șofer este unica sursă de existență a acestuia a familiei sale.

La fel, a menționat că, la examinarea infracțiunilor de asemenea categorie, o

importanță deosebită la stabilirea legăturii cauzale, o are factorul de așteptare a

conduitei regulamentare a participanților la trafic, ceea ce înseamnă că securitatea

circulației rutiere depinde de conduita regulamentară a tuturor subiecților acestui

proces.

Mai mul, a accentuat că, instanța de fond urma să țină cont pe lângă abaterile

admise de Martinici Victor de la prevederile Regulamentului de Circulație Rutieră

al conducătorului bicicletei, Bocancea Dionisie, care potrivit răspunsului ASP BÎT

Florești din 06.12.2019, nici nu dispune de permis de conducere, în așa mod,

acesta a ignorat pct.10 din Regulamentul Circulației Rutiere.

ianuarie 2021, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, vina inculpatului

Martinici Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. a) Cod

penal, pe deplin a fost stabilită prin probele administrate pe dosar în faza de

urmărire penală acestea fiind acceptate de inculpat prin cererea depusă până la

începerea cercetării judecătorești și acceptată de instanța de fond prin încheierea

protocolară din 21.09.2020.

În această ordine de idei, cu trimitere la prevederile art.61 Cod penal și

art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsa

aplicată lui Martinici Victor de instanța de fond este adecvată și nu contravine

prevederilor legii, dat fiind, că sancțiunea art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal, prevede

ca pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Totodată, instanța de apel nu a reținut în calitate de circumstanțe

excepționale recunoașterea vinovăției, căința sinceră și acțiunile întreprinse în

vederea reparării prejudiciului cauzat, precum și faptul că inculpatul Martinici

Victor folosește automobilul în activitatea sa curentă, invocate de partea apărării.

Mai mult, instanța de apel a conchis că, acestea au fost apreciate la

individualizarea pedepsei și totodată nu fac dovada unor împrejurări excepționale

legate de comiterea faptei prejudiciabile în sensul art.79 Cod penal, în raport cu

circumstanțele în care infracțiunea comisă de către Martinici Victor a pus în

3

pericol propria sa viață, a victimei și a altor participanți la trafic și respectiv

constituie temei de a considera că o pedeapsă mai blândă, fără aplicarea pedepsei

complementare obligatorii, nu asigură realizarea scopului Legii penale, de a apăra

împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea,

mediul înconjurător și întreaga ordine de drept.

8) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și rejudecarea cauzei în

această parte cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie suspendată

executarea pedepsei penale potrivit art.90 alin.(1) Cod penal și înlăturarea pedepsei

penale complementare obligatorie.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel prin care a

fost menținută sentința primei instanțe, a fost eronat respins apelul declarat, acesta

fiind examinat pur formal, fără a clarifica care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, în legătură cu

ce o astfel de decizie urmează a fi casată. Instanța de apel doar a preluat motivarea

instanței de fond, mai mult, aceasta a formulat răspunsuri evazive și neclare.

Avocatul consideră că, instanța de apel în argumentarea soluției a făcut

referire doar la art.61 și art.75 Cod penal, adică doar la scopul pedepsei penale și la

criteriile generale de individualizare a pedepsei, fără a se expune în concret la

criteriile cazului pe care urma să-1 judece.

Prin urmare, cu trimitere la prevederile art.art.7 și 61 alin.(1) și alin.(2) Cod

penal, consideră partea apărări că, pe cauză sunt prezente un șir de circumstanțe ce

ar determina instanța de judecată pentru aplicarea prevederilor art.79 Cod penal,

adică pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege și

stabilirea unei pedepse non privative de libertate, fără aplicarea pedepsei

complimentare. Efectele unei asemenea pedepse în acest sens se vor reflecta în

aceea că, inculpatul va avea posibilitatea de a munci în continuare, de ași asigura

familia material (mai ales acum, când datorită situației pandemice multe locuri de

muncă au fost reduse), respectiv ar atinge scopul real al unei pedepse penale. Ar da

posibilitate inculpatului să demonstreze că aceasta a fost o simplă întâmplare, o

coincidență a factorilor negativi în acea zi și nici de cum un comportament care-1

caracterizează pe el.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acestea urmează a fi remise pentru judecare în

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

4

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat se constată că, recurentul critică decizia

sub aspectul pct.6), 8) și 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

5

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de

circumstanțele legale de personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat,

a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale, infracțiunea comisă, în conformitate

cu prevederile art.16 alin.(4) Cod penal, se clasifică ca fiind gravă.

Totodată, Colegiul penal menționează că, fiind examinată cauza în baza

art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vinovăția și

instanța de apel la emiterea deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

Colegiul penal respinge ca nefondate argumentele recurentului invocate în

cererea de recurs că, recunoașterea vinovăției, căința sinceră și acțiunile întreprinse

în vederea reparării prejudiciului cauzat, precum și faptul că inculpatul Martinici

Victor folosește automobilul în activitatea sa curentă, ar constituie circumstanțe

excepționale ce se încadrează pe deplin în prevederile art.79 Cod penal și ar

justifica stabilirea unei pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege și fără

aplicarea pedepsei complimentare obligatorie.

Referitor la solicitarea recurentului privind aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, Colegiul penal consideră această solicitare declarativă, deoarece prin

sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 29 septembrie 2020, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani,

ulterior prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 19

ianuarie 2021, a fost menținută sentința.

Cu referire la temeiul pentru recurs specificat la pct. 8) alin.(1) din art.427

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, recursul nu a fost

motivat sub acest aspect. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu

recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la

principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În contextul dat, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea

6

de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină concluzia de inadmisibilitate a

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pascari

Veaceslav în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al

Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui Martinici

Victor XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7