1ra-415/2021 — art.264-1 al.4 Cp

1ra-415/2021 — art.264-1 al.4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-415/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2020, în privința

inculpatului

Corcan Valeriu xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.07.2019 – 12.02.2020;

Instanță de apel: 18.03.2020 – 01.07.2020;

Instanță de recurs: 11.11.2020 – 15.06.2021.

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Corcan Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.2641 alin.(4) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 160 ore.

nedeținând permis de conducere, la data de 12 mai 2019, aproximativ la orele 18:00,

conducând mijlocul de transport de model „Mitsubishi Space V", cu nr. de

înmatriculare xxx, pe drumul public G 114 sat. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă - sat.

Grădinița, r-nul Căușeni, cu viteză mare, neisprăvindu-se cu conducerea mijlocului de

transport, a derapat de pe traseu și ca rezultat s-a tamponat într-un pilon electric situat

pe marginea drumului.

Ca rezultat al accidentului rutier, cet. Corcan Valeriu a fost transportat la

spitalul din or. Căușeni, unde a primit îngrijiri medicale și care a fost supus testării

alcoolscopice la aparatul „DRAGER", în urma căreia s-a constatat, că ultimul avea

concentrația de alcool în aerul expirat de 0,32 mg/1, fapt confirmat prin alcooltestul

Drager 3675, din 12.05.2019, ora 19:50.

Prin acțiunile sale, cet. Corcan Valeriu fiind persoana care ia parte la procesul

circulației în calitate de conducător, având obligația de a respecta în totalitate

prevederile Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13.05.2009, a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere și anume

pct. 3 care prevede că „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de

circulație"; pct. 14 lit. a) care prevede că „conducătorului de vehicul îi este interzis să

1

conducă vehiculul în stare de ebrietate, care provoacă reducerea reacției".

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, individualizată prin „conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, care nu deține permis de conducere”.

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Corcan Valeriu să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal și în baza sancțiunii normei date a-i stabili acestuia o

pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen de 3 luni, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

La pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din

22.05.2018, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal - 3

ani și 6 luni închisoare, de cumulat total pedeapsa solicitată pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) din Codul penal - 3 luni închisoare. Astfel

conform art.85 din Codul penal, prin cumul de sentințe, definitiv de stabilit lui Corcan

Valeriu pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 9 luni, cu ispășirea

pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat că, se atestă insistența

inculpatului în comiterea infracțiunilor.

Acuzarea a relevat că, prima instanță la individualizarea pedepsei penale urma

a pune valoare pe aceste date, care caracterizează persoana inculpatului, întrucât este

evident că acesta și-a educat un sistem degradat de valori sociale, nefiind angajat în

câmpul muncii, astfel că activitatea infracțională este preferată de către acesta în

defavoarea efortului fizic sau intelectual la un loc de muncă remunerat pe baze legale,

fiind nejustificată executarea separată a pedepsei numite și pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 22.05.2018, atâta timp cât

condamnatul prin săvârșirea unei infracțiuni de conducere a mijlocului de transport,

nedeținând permis de conducere, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, după

săvârșirea anterioară a unei infracțiuni de huliganism, fiindu-i aplicată pedeapsa sub

formă de 3 ani 5 luni închisoare, pedeapsa numită fiind suspendată pe un termen de

probațiune de 5 ani conform art.90 din Codul penal, care în totalitate a fost ignorată.

Consideră că, pedeapsa aplicată de către prima instanță în privința inculpatului

Corcan Valeriu nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, personalității lui și

pericolului social, pe care îl reprezintă. Pedeapsa prea ușoară, care a fost aplicată

inculpatului prin aplicarea art.art.85, 87, 90 alin.(11) din Codul penal, va fi apreciată

ca o atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va

diminua încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

A conchis că, pedeapsa stabilită inculpatului este neîntemeiată și

individualizată contrar prevederilor art.61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui cât și din partea altor persoane, or, infracțiunea în domeniul transportului

reprezintă o periculozitate și o frecvență sporită în prezent.

De asemenea, a menționat faptul că în cauza dată nu există și nu au fost

stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe, care ar micșora

esențial gravitatea vinovăției inculpatului.

2

fost respins apelul acuzatorului de stat, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, aplicând o

pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel analizând sistemul de probe prezente la materialele cauzei prin

prisma prevederilor art.101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind dobândite cu respectarea

normelor de procedură, fiind pertinente, concludente, utile, care coroborează între ele

și indică indubitabil că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Instanța de apel a relevat că în ședința instanței de apel nici unul din

participanții la proces, prezenți, nu au obiectat referitor la vinovăția inculpatului.

4.2. În continuare, instanța de apel a reținut că la numirea tipului și măsurii de

pedeapsă inculpatului, prima instanță a reiterat prevederile art.art.6, 7, 61, 75 - 78 Cod

penal și le-a aplicat corespunzător, motiv din care apelul acuzatorului de stat urmează

a fi respins.

De asemenea, instanța de apel a evidențiat că la individualizarea, stabilirea

categoriei și termenului pedepsei inculpatului, ține cont de prevederile art.art.7, 61, 75

Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Mai mult, a indicat că din

dispozițiile art.75 alin.(l) Cod penal, se desprind trei criterii generale cu valoare de

principiu. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată.

La caz, instanța de apel a stabilit că prima instanță a apreciat corespunzător

circumstanțele reale și personale ale inculpatului și a stabilit o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptelor comise.

În acest sens, a reținut ca circumstanță atenuantă conform art.76 Cod penal, în

privința inculpatului căința sinceră. Iar, circumstanțe agravante potrivit art.77 Cod

penal, nu au fost identificate.

De asemenea, instanța de apel a relevat că potrivit art.16 Cod penal,

infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Totodată, instanța de apel a reținut personalitatea inculpatului, că acesta a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, la evidență la medicul narcolog și

psiholog nu se află (f.d.37-38), la locul de trai se caracterizează satisfăcător (f.d.29),

nu este încadrat în câmpul muncii (f.d.30), recunoscându-și vina integral, a dat

acordul să-i fie aplicată pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității, prin

urmare, aceste circumstanțe fiind cumulate impun concluzia că prima instanță,

stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, a aplicat o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

3

Instanța de apel a decis că, deși prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul

Central din 22.05.2018, Corcan Valeriu a fost condamnat pe art.287 alin.(3) Cod

penal cu numirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani, pedepsele în speță

urmează a fi executate de sine stătător.

În continuare a reiterat prevederile art.87 Cod penal, la cumularea diferitelor

pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui cumul de

sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității. Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.

Potrivit art.90 alin.(11) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune

sau, după caz, termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune

intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de

judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea asupra

comportamentului celor condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

La caz, instanța de apel consideră că în speță nu sunt aplicabile prevederile

art.85 Cod penal, or, în speță sunt aplicabile prevederile alin.(11) art.90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa aplicată de către prima instanță în privința inculpatului Corcan

Valeriu corespunde gravității infracțiunii săvârșite și personalității.

Instanța de apel a conchis că, pedeapsa care a fost aplicată inculpatului prin

aplicarea art.art.85, 87, 90 alin.(11) Cod penal, va asigura scopul restabilirii echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

contestă cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea parțială a acestora, în

partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte.

În motivarea cerințelor sale acuzarea invocă argumente similare celor indicate

în apel. Suplimentar a remarcat că, instanța de apel judecând în fapt și în drept cererea

de apel a procurorului corect a apreciat probele administrate și a ajuns la concluzia

privind condamnarea inculpatului în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, însă greșit a

menținut sentința din 12.02.2020 în privința inculpatului Corcan Valeriu, prin care i-a

fost stabilită pedeapsa penală de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității,

și conform art.art.85, 87 și 90 alin.(1) Cod penal, prezenta pedeapsă și pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Căușeni din 22.05.2018 s-a dispus să fie executate

separat.

Din partea descriptivă a deciziei, acuzarea constată că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate de către procuror în apel, ignorându-le la

emiterea deciziei.

Opinează că, instanța de apel pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsa

cu muncă neremunerată în folosul comunității, pentru comiterea unei infracțiuni cu un

grad de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins

scopul principal și anume prevenirea de comiterea de noi infracțiuni de către inculpat,

precum și de către alte persoane.

A remarcat că decizia adoptată în cauza lui Corcan Valeriu la motivarea

stabilirii pedepse contravine prevederile art.394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu munca

neremunerată în folosul comunității.

4

În contextul celor expuse, acuzarea consideră concluziile instanței de apel în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Corcan Valeriu, greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale.

Astfel, pedeapsa aplicată de către prima instanță în privința inculpatului Corcan

Valeriu nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, personalității lui și pericolului

social, pe care îl reprezintă. Pedeapsa prea ușoară, care a fost aplicată inculpatului

prin aplicarea art.art.85, 87, 90 alin.(11) Cod penal, va fi apreciată ca o atitudine

tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea

societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Acuzarea a mai notat că, făptuitorul care, anterior fiind suspus răspunderii

penale, pentru infracțiune din domeniul securității publice și a ordinii publice (art. 287

alin.(3) Cod Penal), pentru care instanța de judecată la condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, acordându-i o șansă de a se corija, concluzii

necesare nu și-a făcut și din nou, intenționat, a comis o infracțiune din domeniul

transporturilor, care prezintă un pericol social și, corespunzător, este justificată

aplicarea unei sancțiuni mai aspre, prin existența motivelor temeinice ale necesității

de a împiedica persoana să săvârșească o altă infracțiune.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiurile pentru recurs pct.6), 10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

lărgit constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

5

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții generale a

Codului penal.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiunii i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului Corcan Valeriu pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, a fost respectată reducerea

limitei de pedeapsă în conformitate cu prevederile alin.(8) art.3641 Cod de procedură

penală, totodată ținând cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite, de aspectele pozitive

care caracterizează personalitatea inculpatului, a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, sincer

s-a căit de cele comise, la evidența medicului narcolog și psiholog nu se află, la locul

de trai se caracterizează satisfăcător, iar careva circumstanțe agravante nu au fost

stabilite.

În continuare, Colegiul penal lărgit respinge argumentele invocate în recurs, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și

să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru

atingerea scopului legii.

În continuare, Colegiul penal lărgit atestă că inculpatul în ședința de judecată

și-a recunoscut vina integral, a dat acordul să-i fie aplicată pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității, este la o vârstă tânără, neavând format un sistem

de principii și valori consecvente, prin urmare, aceste circumstanțe fiind cumulate,

impun concluzia instanței de recurs că, instanțele de fond stabilind inculpatului

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, au aplicat o

pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

6

În cazul din speță, instanța de recurs evidențiază că în conformitate cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului Corcan Valeriu, iar sancțiunea – muncă neremunerată în folosul

comunității, în cuantumul stabilit de către prima instanță și menținut de instanța de

apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61

alin.(2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, acuzatorul de stat nu a făcut

referire la careva circumstanțe pertinente ale cauzei sau ale personalității inculpatului,

în baza cărora să fie constatată necesitatea stabilirii unei pedepse mai aspre.

Reiterând prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, instanța de recurs apreciază

drept întemeiate argumentele instanței de apel precum că, pedeapsa stabilită în

prezenta cauză și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 22.05.2018, sub formă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării

pedepsei pe un termen de probă de 5 ani, urmează a fi executate de sine stătător.

Pe de altă parte, Colegiul penal lărgit respinge alegațiile invocate de către

acuzare precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra

tuturor argumentelor invocate în apel de către procuror. Or, acuzarea avea obligația să

concretizeze care anume argumente nu au fost apreciate de către instanța de apel. În

plus, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin

constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în

condițiile egalității armelor.

Mai mult, referitor la temeiul de recurs invocat de recurent (pct.6), Colegiul

penal reține că, nu a stabilit nici o argumentare corespunzătoare în susținerea acestui

temei, criticarea deciziei instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând un

caracter formal și respectiv, fiind neîntemeiată.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele acuzatorului de stat precum că ,,decizia

instanței de apel contravine prevederile art.394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu munca

neremunerată în folosul comunității”. Or, prevederile la care face trimitere acuzatorul

de stat se referă la obligația instanței de judecată să motiveze aplicarea unei

condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.137-144) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6

7

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de acuzatorul de stat, ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, recursul ordinar urmând a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârilor atacate.

Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Corcan Valeriu xxx, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 august 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

8