1ra-1667/2021 — art. 264-1 alin. 1, 201-1 alin. 1 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 04 decembrie 2020, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Mereacri Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2641 alin. (3) Cod penal, la 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; - art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 110 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate sub formă de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. S-a atenționat Mereacri Veaceslav că potrivit art. 67 alin. (3) Cod penal, în caz de eschivare cu rea voință a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunității, pedeapsa se va înlocui cu închisoare, calculându-se o zi de închisoare pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de 3 luni. S-a încasat de la Mereacri Veaceslav în beneficiul statului cheltuieli judiciare suportate în sumă de 768 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Mereacri Veaceslav la data de 09 martie 2020 în jurul orei 09.15, după ce a consumat băuturi 1 alcoolice, încâlcind normele Regulamentului Circulației Rutiere în vigoare pct.14 lit. a) Conducătorului de vehicul î-i este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, dispunând de permis de conducere a mijloacelor de transport cu nr. 199403901 din 30.10.2019, a urcat la volanul automobilului de model BMW 730 n/î XXXXX și conducând acest automobil pe una din străzile XXXXX, a fot stopat de angajații INP a IGP a MAI în persoana lui Motroi Grigore și Borș Eugen. În urma verificării actelor conducătorul mijlocului de transport Merecari Veaceslav, a fost suspectat la consumul de alcool, deoarece din cavitatea bucală a acestuia se simțea un miros specific consumului de alcool. În legătură cu acest fapt, conducătorul auto Mereacri Veaceslav, în conformitate cu prevederile art.23 alin. (3) lit. b) a Legii privind siguranța traficului rutier nr. 131– XVI din 07.06.2007, ale Regulamentului Circulației Rutiere pct.11 subpct. 2 lit. j), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, precum și a Regulamentului privind modul de testare alcooscopică și examinare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009 și reieșind din faptul că Mereacri Veaceslav făcea parte din categoria persoanelor care se supun testării și examinării medicale obligatorii, acestuia i-a fost propus de către inspectorii de patrulare rutieră de a fi supus testării alcooscopice cu alcotestul de model ,,Drager 8510 RO” pentru stabilirea stării de ebrietate alcoolice, la care el a refuzat categoric. Prin acțiunile sale intenționate Mereacri Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal- Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, după indicii refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei. Tot el, în perioada 30-31 martie 2020, fiind în stare de ebrietate alcoolică, conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate îndreptate la săvârșirea actelor de violență asupra membrilor familiei, aflându-se la domiciliul părinților XXXXX, împreună cu tatăl Mereacri Efim în timpul unei cerți inițiate de el l-a numit pe Mereacri cu cuvinte necenzurate, pe parcursul căreia l-a îmbrâncit și l-a lovit de câteva ori cu pumnii în regiunea feței, cauzându-i leziuni corporale sub formă de plăgi, echimoze și excoriații pe față, excoriație pe genunchiul drept, ce condiționează dereglarea sănătății pe timp scurt și se califică ca vătămare corporală ușoară. Prin acțiunile sale intenționate Mereacri Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea sentinței pe motivul ilegalității acesteia, dispunând rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a-l recunoaște vinovat pe Mereacri Veaceslav și a-l condamna 2 conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2641 alin. (3) Cod Penal, la 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; - art. 2011 alin. (l) lit. a) Cod Penal, la închisoare pe termen de 1 an și 6 luni. În temeiul art. 84 Cod penal de stabilit definitiv pentru concurs de infracțiuni prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, definitiv fiind stabilit pedeapsa de închisoare pe termen de 1 an si 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În temeiul art. 90 Cod penal de suspendat condiționat executarea pedepsei penale aplicate inculpatului pe un termen de probă de 2 ani. În motivarea apelului procurorul a indicat că, nu este de acord cu sentința emisă și o consideră ilegală ținând cont de condamnarea inculpatului în baza art. 2641 alin. (l) Cod penal, dar nu în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, potrivit învinuirii înaintate în cadrul urmăririi penale. Susține că instanța de judecată a depășit limitele judecării cauzei, potrivit art. 325 Cod de procedură penală, unde se menționează că judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. De asemenea, nu este de acord cu pedeapsa stabilită prin sentință, fiind prea blindă. Consideră că la stabilirea pedepsei, instanța urma să i-a în considerație caracterul și gradul pericolului social al infracțiunilor circumstanțele atenuante și agravante a răspunderii penale. Infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal se califică ca infracțiune mai puțin gravă, care atrage după sine urmări negative în rezultatul comiterii acestora. La caz, instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu este la prima încălcare și sunt circumstanțele agravante - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară și săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate. Acuzarea considera că reeducarea și corectarea lui Mereacri Veaceslav nu va putea fi atinsă prin pedeapsa stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituie o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise în coraport cu personalitatea inculpatului.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 aprilie 2021, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura penală, just a încadrat acțiunile inculpatului ca constituind fapte penale prevăzute de art. 2641 alin. (3) și 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal. La caz, cauza penală a fost examinată în procedură simplificată în baza probelor acumulate la urmărirea penală conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a 3 ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor comise de către inculpat, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra reeducării vinovaților, de condițiile de viață ale familiei inculpatului, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. În urma examinării cauzei în ordine de apel, s-a constatat că la stabilirea termenului și categoriei pedepsei inculpatului instanța de fond, în conformitate cu art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul săvârșirii, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Totodată instanța a luat în considerație circumstanțele cauzei, legate de rolul vinovatului la săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunilor, recunoașterea vinovăției, punând în coroborare circumstanțele atenuante stabilite și lipsa celor agravante, lipsa în acțiunile inculpatului a circumstanțelor atenuante excepționale, însă pentru atingerea scopului pedepsei penale, pentru reeducarea și corectarea inculpatului este rațional, necesar și oportun stabilirea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, astfel fiind ferm convins că legea penală își va atinge scopurile sale privind apărarea drepturilor și libertăților persoanei, ordinea de drept, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane. La caz, instanța de apel a reținut că apelantul în apelul declarat nu a invocat argumente plauzibile care să indice la netemeinicia sentinței instanței de fond, ceia ce ar permite instanței de apel să intervină și să desființeze sentința atacată cu apel. Or, în apelul declarat, procurorul a invocat că: ,,Acuzarea consideră că reeducarea și corectarea lui Mereacri Veaceslav nu va putea fi atinsă prin pedeapsa stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituie o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise în coraport cu personalitatea inculpatului”. Aceste alegații nu au putut fi apreciate ca argument plauzibil, deoarece inculpatul se caracterizează satisfăcător la locul de trai, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu are antecedente penale, are la întreținere 3 copii minori, familia sa se află pe teritoriul altui stat, Republica Ucraina. Instanța de apel a indicat că lipsește careva temei pentru a considera pedeapsa aplicată de instanță de fond prea blândă, deoarece apelantul nu a expus și nu a adus instanței de apel careva motive suficiente în acest sens. În concluzie, nu s-au constatat careva împrejurări ce ar genera casarea sentinței pronunțate, inclusiv și din oficiu, iar motivele invocate de către apelant nu și-au găsit confirmare pe parcursul procesului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În motivare recurentul a indicat că: 4 - instanța de fond a constatat în descriptiv că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal, iar în dispozitiv a dispus condamnarea pe art. 2641 alin. (1) Cod penal; - instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin muncă neremunerată; - nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, lipsa circumstanțelor atenuante, prezența circumstanțelor agravante și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară; - în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului ce ar permite de a concluziona că corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei mai aspre, și anume în formă de închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Potrivit textului recursului declarat de recurent se invocă temeiuri de casare a deciziei instanței de apel prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept, invocate de recurent. Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul nu a concretizat care din cele cinci temeiuri ale punctului respectiv le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri și prin urmare, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. În ce privește argumentele care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, menționând că instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă prea blândă în raportat cu fapta comisă. De asemenea, supunând analizei subsidiare actele cauzei, se constată că nici eroarea de drept semnalată de procuror și stipulată în pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede situația când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. În contextul celor 5 expuse, Colegiul menționează că instanța de apel a menținut pedeapsa conform prevederilor art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, motivând corespunzător respingerea apelului procurorului. Mai mult ca atât, în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de apel, procurorul a susținut cererea de apel și a contestat doar individualizarea pedepsei solicitând pe art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal o pedeapsă cu închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal (f.d 202- 203). Totodată, Colegiul penal apreciază indicarea în dispozitivul sentinței a art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca o eroarea pe care instanța de fond prin încheierea din 21.06.2021 a corectat-o, or Judecătoria Cimișlia și-a motivat soluția prin prisma art. 2641 alin. (3) Cod penal conform rechizitoriului. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul a conchis că, instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 61, 75, 84 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare sau cu muncă neremunerată în folosul comunității. Din aceste motivele Colegiul a respins argumentele expuse în recurs privind agravarea pedepsei aplicate de prima instanță, pe care partea acuzării o consideră prea blândă. În același sens, se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal de legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Prin urmare, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității este echitabilă raportat la scopul urmărit în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale. Pedeapsa respectivă, conform deciziei instanței de apel, a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, de corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din 6 partea lui, cât și a altor persoane. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța și de apel, fiind expuse în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România). Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-au găsit confirmarea.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe MEREACRI Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2021. Președinte Iurie DIACONU Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 7