1ra-1667/2021 — art. 264-1 alin. 1, 201-1 alin. 1 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 1, 201-1 alin. 1 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10, 12 CPP
1ra-1667/2021 — art. 264-1 alin. 1, 201-1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1667/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Iurie DIACONU
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 aprilie 2021, în cauza penală
privindu-l pe
MEREACRI Veaceslav XXXXX, născut
la XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.07.2020 – 04.12.2020;
Instanța de apel: 03.02.2021 – 15.04.2021;
Instanța de recurs: 19.07.2021- 10.11.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 04 decembrie 2020,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală
Mereacri Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea
infracțiunilor prevăzute de:
- art. 2641 alin. (3) Cod penal, la 140 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;
- art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 110 ore muncă neremunerată în folosul
comunității.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru
concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate sub formă de 240 ore
muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
S-a atenționat Mereacri Veaceslav că potrivit art. 67 alin. (3) Cod penal, în caz de
eschivare cu rea voință a condamnatului de la munca neremunerată în folosul
comunității, pedeapsa se va înlocui cu închisoare, calculându-se o zi de închisoare
pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. În acest caz, termenul
închisorii poate fi mai mic de 3 luni.
S-a încasat de la Mereacri Veaceslav în beneficiul statului cheltuieli judiciare
suportate în sumă de 768 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Mereacri
Veaceslav la data de 09 martie 2020 în jurul orei 09.15, după ce a consumat băuturi
1
alcoolice, încâlcind normele Regulamentului Circulației Rutiere în vigoare pct.14 lit.
a) Conducătorului de vehicul î-i este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat
băuturi alcoolice, dispunând de permis de conducere a mijloacelor de transport cu nr.
199403901 din 30.10.2019, a urcat la volanul automobilului de model BMW 730 n/î
XXXXX și conducând acest automobil pe una din străzile XXXXX, a fot stopat de
angajații INP a IGP a MAI în persoana lui Motroi Grigore și Borș Eugen. În urma
verificării actelor conducătorul mijlocului de transport Merecari Veaceslav, a fost
suspectat la consumul de alcool, deoarece din cavitatea bucală a acestuia se simțea un
miros specific consumului de alcool. În legătură cu acest fapt, conducătorul auto
Mereacri Veaceslav, în conformitate cu prevederile art.23 alin. (3) lit. b) a Legii privind
siguranța traficului rutier nr. 131– XVI din 07.06.2007, ale Regulamentului Circulației
Rutiere pct.11 subpct. 2 lit. j), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din
13.05.2009, precum și a Regulamentului privind modul de testare alcooscopică și
examinare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009 și reieșind din
faptul că Mereacri Veaceslav făcea parte din categoria persoanelor care se supun
testării și examinării medicale obligatorii, acestuia i-a fost propus de către inspectorii
de patrulare rutieră de a fi supus testării alcooscopice cu alcotestul de model ,,Drager
8510 RO” pentru stabilirea stării de ebrietate alcoolice, la care el a refuzat categoric.
Prin acțiunile sale intenționate Mereacri Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută
de art. 2641 alin. (3) Cod penal- Conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, după indicii
refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la
testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate
și a naturii ei.
Tot el, în perioada 30-31 martie 2020, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate îndreptate la
săvârșirea actelor de violență asupra membrilor familiei, aflându-se la domiciliul
părinților XXXXX, împreună cu tatăl Mereacri Efim în timpul unei cerți inițiate de el
l-a numit pe Mereacri cu cuvinte necenzurate, pe parcursul căreia l-a îmbrâncit și l-a
lovit de câteva ori cu pumnii în regiunea feței, cauzându-i leziuni corporale sub formă
de plăgi, echimoze și excoriații pe față, excoriație pe genunchiul drept, ce
condiționează dereglarea sănătății pe timp scurt și se califică ca vătămare corporală
ușoară.
Prin acțiunile sale intenționate Mereacri Veaceslav a comis infracțiunea prevăzută
de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată
comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin
maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale
sau a sănătății.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către
procuror, care a solicitat casarea sentinței pe motivul ilegalității acesteia, dispunând
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță prin care a-l recunoaște vinovat pe Mereacri Veaceslav și a-l condamna
2
conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pentru comiterea
infracțiunilor prevăzute de:
- art. 2641 alin. (3) Cod Penal, la 140 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;
- art. 2011 alin. (l) lit. a) Cod Penal, la închisoare pe termen de 1 an și 6 luni.
În temeiul art. 84 Cod penal de stabilit definitiv pentru concurs de infracțiuni prin
absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, definitiv fiind stabilit pedeapsa
de închisoare pe termen de 1 an si 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,
cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
În temeiul art. 90 Cod penal de suspendat condiționat executarea pedepsei penale
aplicate inculpatului pe un termen de probă de 2 ani.
În motivarea apelului procurorul a indicat că, nu este de acord cu sentința emisă
și o consideră ilegală ținând cont de condamnarea inculpatului în baza art. 2641 alin.
(l) Cod penal, dar nu în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, potrivit învinuirii înaintate
în cadrul urmăririi penale. Susține că instanța de judecată a depășit limitele judecării
cauzei, potrivit art. 325 Cod de procedură penală, unde se menționează că judecarea
cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire
și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.
De asemenea, nu este de acord cu pedeapsa stabilită prin sentință, fiind prea
blindă. Consideră că la stabilirea pedepsei, instanța urma să i-a în considerație
caracterul și gradul pericolului social al infracțiunilor circumstanțele atenuante și
agravante a răspunderii penale. Infracțiunea prevăzută la art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod
penal se califică ca infracțiune mai puțin gravă, care atrage după sine urmări negative
în rezultatul comiterii acestora.
La caz, instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de faptul că inculpatul
nu este la prima încălcare și sunt circumstanțele agravante - săvârșirea infracțiunii de
către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară și
săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate.
Acuzarea considera că reeducarea și corectarea lui Mereacri Veaceslav nu va
putea fi atinsă prin pedeapsa stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituie o
pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise în coraport cu personalitatea
inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 15 aprilie 2021,
apelul procurorului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond
a stabilit corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura
penală, just a încadrat acțiunile inculpatului ca constituind fapte penale prevăzute de
art. 2641 alin. (3) și 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal. La caz, cauza penală a fost examinată
în procedură simplificată în baza probelor acumulate la urmărirea penală conform
prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului corect
a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a
3
ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor comise de către inculpat,
de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează
ori atenuează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra reeducării
vinovaților, de condițiile de viață ale familiei inculpatului, precum și scopul pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
În urma examinării cauzei în ordine de apel, s-a constatat că la stabilirea
termenului și categoriei pedepsei inculpatului instanța de fond, în conformitate cu art.
75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul săvârșirii, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea,
de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Totodată instanța a luat în considerație circumstanțele cauzei, legate de rolul
vinovatului la săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea
infracțiunilor, recunoașterea vinovăției, punând în coroborare circumstanțele atenuante
stabilite și lipsa celor agravante, lipsa în acțiunile inculpatului a circumstanțelor
atenuante excepționale, însă pentru atingerea scopului pedepsei penale, pentru
reeducarea și corectarea inculpatului este rațional, necesar și oportun stabilirea unei
pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu anularea dreptului
de a conduce mijloace de transport, astfel fiind ferm convins că legea penală își va
atinge scopurile sale privind apărarea drepturilor și libertăților persoanei, ordinea de
drept, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,
cât și din partea altor persoane.
La caz, instanța de apel a reținut că apelantul în apelul declarat nu a invocat
argumente plauzibile care să indice la netemeinicia sentinței instanței de fond, ceia ce
ar permite instanței de apel să intervină și să desființeze sentința atacată cu apel.
Or, în apelul declarat, procurorul a invocat că: ,,Acuzarea consideră că
reeducarea și corectarea lui Mereacri Veaceslav nu va putea fi atinsă prin pedeapsa
stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituie o pedeapsă echitabilă și
proporțională faptelor comise în coraport cu personalitatea inculpatului”.
Aceste alegații nu au putut fi apreciate ca argument plauzibil, deoarece inculpatul
se caracterizează satisfăcător la locul de trai, la evidența medicului narcolog și psihiatru
nu se află, nu are antecedente penale, are la întreținere 3 copii minori, familia sa se află
pe teritoriul altui stat, Republica Ucraina.
Instanța de apel a indicat că lipsește careva temei pentru a considera pedeapsa
aplicată de instanță de fond prea blândă, deoarece apelantul nu a expus și nu a adus
instanței de apel careva motive suficiente în acest sens. În concluzie, nu s-au constatat
careva împrejurări ce ar genera casarea sentinței pronunțate, inclusiv și din oficiu, iar
motivele invocate de către apelant nu și-au găsit confirmare pe parcursul procesului.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs
ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură
penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de
apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
În motivare recurentul a indicat că:
4
- instanța de fond a constatat în descriptiv că inculpatul a săvârșit infracțiunea
prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal, iar în dispozitiv a dispus condamnarea pe
art. 2641 alin. (1) Cod penal;
- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea
inculpatului este posibilă prin muncă neremunerată;
- nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, lipsa
circumstanțelor atenuante, prezența circumstanțelor agravante și anume săvârșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune
similară;
- în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar micșora
esențial gravitatea faptei inculpatului ce ar permite de a concluziona că corectarea lui
este posibilă fără executarea pedepsei mai aspre, și anume în formă de închisoare cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului
din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Potrivit textului recursului declarat de recurent se invocă temeiuri de casare a
deciziei instanței de apel prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de
procedură penală, însă Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare
la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept, invocate de
recurent.
Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, recurentul nu a concretizat care din cele cinci temeiuri ale punctului respectiv
le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri și prin
urmare, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.
În ce privește argumentele care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1) art.
427 Cod de procedură penală, Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită,
menționând că instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă prea blândă în raportat cu
fapta comisă.
De asemenea, supunând analizei subsidiare actele cauzei, se constată că nici
eroarea de drept semnalată de procuror și stipulată în pct. 12) din alin. (1) art. 427 Cod
de procedură penală, care prevede situația când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită, cu certitudine nu a fost admisă de instanța de apel. În contextul celor
5
expuse, Colegiul menționează că instanța de apel a menținut pedeapsa conform
prevederilor art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, motivând corespunzător respingerea
apelului procurorului. Mai mult ca atât, în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de
apel, procurorul a susținut cererea de apel și a contestat doar individualizarea pedepsei
solicitând pe art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal o pedeapsă cu închisoare cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal (f.d 202- 203).
Totodată, Colegiul penal apreciază indicarea în dispozitivul sentinței a art. 2641
alin. (1) Cod penal, ca o eroarea pe care instanța de fond prin încheierea din 21.06.2021
a corectat-o, or Judecătoria Cimișlia și-a motivat soluția prin prisma art. 2641 alin. (3)
Cod penal conform rechizitoriului.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material. Colegiul a conchis că, instanța de apel, legal și întemeiat a
constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei
aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură
penală și prescripțiilor de drept material, corect ținând cont de prevederile art. 61, 75,
84 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute
de lege în cazul pedepsei cu închisoare sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității. Din aceste motivele Colegiul a respins argumentele expuse în recurs
privind agravarea pedepsei aplicate de prima instanță, pe care partea acuzării o
consideră prea blândă.
În același sens, se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod
penal de legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un
mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnatului, care are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Prin urmare, pedeapsa
sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității este echitabilă raportat la
scopul urmărit în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe
viitor alte fapte infracționale.
Pedeapsa respectivă, conform deciziei instanței de apel, a fost motivată,
individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale,
corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,
de corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din
6
partea lui, cât și a altor persoane. Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit
deja obiect de examinare în instanța și de apel, fiind expuse în prezenta decizie la pct.
4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se
mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea de proces
echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor
instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale care i-au
fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România).
Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în
cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal
concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar
criticele din cererea de recurs înaintată de procuror nu și-au găsit confirmarea.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat
din 15 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe MEREACRI Veaceslav XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2021.
Președinte Iurie DIACONU
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
7