1ra-2041/2018 — art. 320/1, 264/1 al. 1, 84 CP

1ra-2041/2018 — art. 320/1, 264/1 al. 1, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2041/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Grimailo Nelea în numele inculpatului Iacoveț Denis, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Iacoveț Denis Xxxxx, născut la xxxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx, str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201, art.

2641 alin. (1) Cod penal și cu aplicarea art. art. 79 Cod penal și 3641 Cod de procedură penală

i-a aplicat pedeapsele după cum urmează:

- în temeiul art. 3201 Cod penal - muncă neremunerată în folosul comunității în mărime

de 160 ore;

- în temeiul art. 2641 alin. (1) Cod penal - muncă neremunerată în folosul comunității

mărime de 200 ore, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Iacoveț Denis pedeapsa definitivă - muncă neremunerată

în folosul comunității în mărime de 240 ore.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de

judecată în legătură cu efectuarea expertizelor, s-a respins, fiind trecute în contul statului.

1

faptul că la 21.06.2017 de Judecătoria Bălți a fost recunoscut ca agresor, fiind adoptată în

acest sens o ordonanță de protecție a cet. Iacoveț Aurica, în calitate de victimă a violenței în

familie, pe un termen de 90 de zile, până la 21.09.2017, cu stabilirea următoarelor măsuri de

protecție: obligarea lui Iacoveț Denis de a părăsi temporar locuința amplasată în mun. Xxxxx,

str. Xxxxx nr. xx; interzicerea lui Iacoveț Denis de a se apropia la o distanță mai mică de 200

m de locuința victimei, amplasată în mun. Xxxxx, str. Xxxxx nr. xx, interzicerea lui Iacoveț

Denis de a se apropia la o distanță mai mică de 50 m de victima, intenționat, la data de

23.08.2017, în jurul orei 22-20 min., ignorând prevederile ordonanței enunțate, fiind în stare

de ebrietate alcoolică a venit la domiciliul victimei Iacoveț Aurica - fosta soție, amplasat în

mun. Xxxxx, str. Xxxxx nr. xx, unde a iscat cu ultima conflict, numind-o cu cuvinte indecente,

refuzând de a părăsi locuința la insistența acesteia din urmă, unde a și rămas în continuare

până la venirea colaboratorului de poliție, încălcând astfel măsurile de protecție stabilite prin

actul judecătoresc de dispoziție.

Tot, Iacoveț Denis fiind titular al permisului de conducere nr. 045600372 din 02.02.2004,

care îi acordă dreptul de a conduce mijloacele de transport categoria „B”, la 13.09.2017 ora

01:05 a condus automobilul model ,,Volkswagen Passat” n/î xxxxx pe str. Decebal, mun.

Bălți, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, concentrația de alcool în aerul expirat

de 0.94 mg/l, și în sânge alcool etilic în cantitate de 1.92 %, echivalent a 1.92 g/l, conform

raportului de expertiză medico-legală toxicologică, ce se atribuie la stare de ebrietate de grad

avansat, conform art. 13412 Cod penal.

Nadulișneac, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei

Bălți, sediul Central din 17.04.2018, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: a-l recunoaște vinovat pe Iacoveț Denis

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, cu stabilirea în baza acestei legi,

prin prisma art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, a unei pedepse sub formă de 110 ore

muncă neremunerată în folosul comunității; a-l recunoaște vinovat pe Iacoveț Denis de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea în baza acestei

legi, prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, a unei pedepse sub formă de

150 ore muncă neremunerată în folosul omunității cu privarea dreptului de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, de a-i numi inculpatului Iacoveț Denis pedeapsa

definitivă sub formă de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității cu privarea

dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

La fel, a solicitat încasarea de la condamnatul Iacoveț Denis Alexandru în beneficiu

2

statului a cheltuielilor judiciare estimate prin suma totală de 420,00 lei.

3.1. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- de către organul de urmărire penală, Iacoveț Denis a fost învinuit pentru faptul, că a

comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

precum și infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal - neexecutarea măsurilor stabilite

de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

- în urma judecării cauzei în procedura restrânsă, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de fond a adoptat soluția contestată, întemeind concluzia pe

faptul că, inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune din categoria celor ușoare, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii prin recunoașterea integrală a vinovăției, atât în

faza urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei în fond. De asemenea, arată că

instanța a reținut, că Iacoveț Denis este angajat în calitate de agent comercial cu folosirea

mijlocului de transport, dânsul are necesitatea utilizării unui mijloc de transport personal

pentru a se deplasa în scop de serviciu, ocupația respectivă fiind unica sursă de venit pentru

el. Luînd în considerație studiile și abilitățile profesionale ale inculpatului, precum și situația

financiară din R. Moldova și din străinătate, instanța reține că odată cu privarea de dreptul

de a conduce mijloacele de transport, Iacoveț Denis ar fi în imposibilitatea de a-și continua

activitatea profesională și ar pierde unica sursă de venit, iar găsirea unui alt loc de muncă

pe teritoriul R. Moldova, luînd în considerație situația economică a țării și lipsa locurilor de

muncă ce ar permite un trai decent, ar fi foarte dificilă, prin urmare instanța a apreciat

circumstanțele date ca fiind excepționale și a considerat, că scopul pedepsei penale poate fi

atins și fără aplicarea față de inculpat a pedepsei complimentare.

Cu referire la cele menționate mai sus a subliniat că, din prevederile art. 75 Cod penal

rezultă, că persoanei culpabile i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, iar la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată urmează să țină cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, a considerat că, faptul aplicării prevederilor alin. (1) art. 79 Cod penal, față de

Iacoveț Denis se apreciază ca fiind neproporțională celor comise de către inculpat;

- reieșind din cele expuse a concluzionat că aplicarea prevederilor alin. (1) art. 79 Cod

penal, față de Iacoveț Denis nu asigură nicidecum atingerea scopului pedepsei penale. Sub

3

acest aspect instanța nu a respectat în deplină măsură stipulările normelor menționate prin

ce s-au comis erori de drept și anume referitor la modul de stabilire a pedepsei, astfel

instanța a pronunțat o hotărâre pasibilă de a fi casată sub aspectul blândeții pedepsei. La

stabilirea pedepsei instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod

penal, astfel pripit și nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea alin. (1) art. 79 Cod

penal;

- instanța este obligată să indice în sentință, care circumstanțe concrete ale cauzei le

recunoaște ca fiind drept excepționale și în conformitate cu art. 394 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, trebuie să motiveze aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea

prevăzută de lege;

- instanța de judecată a neglijat prevederile pct. 1 la Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale din

11.11.2013, unde expres este stipulat faptul, că în conformitate cu art. 79 Cod penal, stabilirea

pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în

sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată

infracțiunea, se admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul

existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii. În spiritul acestei norme penale, se înțelege, că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea

infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care

constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. împrejurările

obișnuite sânt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi

considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de

împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date

privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II; persoana cu dezabilități

severe și accentuate; merite deosebite față de societate; alte circumstanțe de importanță

majoră). În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este obligată să

indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în

corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea

art. 79 Cod penal. Instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură

și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează, atât negativ, cât și pozitiv

persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei, din care motive eronat a aplicat prevederile alin. (1) art. 79 Cod penal:

- cele reținute în seama inculpatului sînt caracteristice pentru majoritatea cetățenilor,

4

exprimă comportamentul obișnuit al fiecăruia, astfel, că circumstanțele indicate de instanță

nu pot fi considerate ca excepționale. Ca excepționale, circumstanțele pot fi considerate

atunci cînd sînt ieșite din comun și țin de personalitatea vinovatului, de starea sănătății, a

familiei acestuia ori aflate în strânsă legătură cu circumstanțele cauzei, legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în

timpul și după săvârșirea infracțiunii:

- solicitarea examinării cauzei în procedură specială este un drept ce în dependență de

dorință se exercită sau nu, având consecință - reducerea pedepsei. Scopul restabilirii echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane va fi atins doar prin pedepsirea cu aplicarea

pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport;

- concluzia instanței referitor la faptul aplicării art. 79 Cod penal, nu este proporțională

circumstanțelor descrise în sentință, motiv din care se insistă aplicarea în privința

inculpatului lacoveț Denis a pedepsei complementare, privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

De rând cu această: pedeapsa urmează a fi stabilită conform dispozițiilor enunțate în

alin. (8) al art. 3641 Cod de procedură penală;

- deasemenea, procurorul a atestat dezacordul cu soluția adoptată de către instanța de

judecată în latura ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată, punându-le pe seama

organului de urmărire penală din motiv că efectuarea expertizei a fost ordonată de organul

de urmărire penală fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, respectiv cheltuielile fiind

trecute în contul statului;

- în aceiași ordine de idei, a subliniat și faptul, că în conformitate cu art. 227-229 Cod

de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului, astfel legea permite ca cheltuielile judiciare să

fie suportate inclusiv și de condamnați.

apelul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Tatiana Nadulișneac, casată sentința parțial

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

Iacoveț Denis Xxxxx recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201

Cod penal, în baza acestei legi, cu aplicarea art. 3641 Cod procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

5

Iacoveț Denis Xxxxx recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (1) Cod penal, în baza acestei legi, cu aplicarea art. 3641 Cod procedură penală, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Iacoveț Denis pedeapsa definitivă sub formă de 200 ore

muncă neremunerată în folosul comunității cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani.

În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei

rezultă că cauza a fost examinată în ordinea procedurii prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, sentința fiind contestată doar în latura pedepsei.

Sub acest aspect, instanța de apel a aratat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu

a dat eficiență prevederilor art. 61 Cod penal conform căruia, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv,

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Astfe, instanța de apel a indicat că, sancțiunea art. 3201 Cod penal, prevede ca pedeapsă

muncă neremunerată în folosul comunității de la 160 la 200 ore sau închisoare până la 3 ani,

iar sancțiunea art. 2641 alin. (1) Cod penal, prevede ca pedeapsă amendă în mărime de la 750

la 850 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240

ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de la 3 la 5 ani.

Ținând cont de faptul că cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, noile limite de pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul

comunității pentru infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal sunt de la 107 ore la 134

ore, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 Cod penal de la 134 ore la 160 ore.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a aratat că, instanța de fond neîntemeiat a

aplicat inculpatului pedeapsa ce depășește limita maximă a pedepselor pentru ambele

infracțiuni.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel ținând cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, are la întreținere 1 copil minor, pentru prima dată este atras la

răspundere penală și de faptul că inculpatul a acceptat să-i fie stabilită pedeapsă cu muncă

6

neremunerată în folosul comunității, i-a stabilit pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, în noile limite prevăzute de lege.

Cu referire la pedeapsa complimentară-privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, care în privința inculpatului Iacoveț Denis a fost înlăturată, instanța de apel a

considerat că, instanța de judecată la fel eronat a aplicat prevederile art. 79 alin. (1) Cod

penal.

Instanța de apel a conchis că, motivarea instanței în ce privește înlăturarea pedepsei

complementare în privința inculpatului privind privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport, contravine atât art. 79 alin. (1) Cod penal, cât și materialelor cauzei și ca rezultat

la fel, nu au fost respectate în tot criteriile de individualizare a pedepsei.

La caz, circumstanțele la care a făcut trimitere instanța de fond (situații stabilite în

cumul ca circumstanță excepțională: comportarea inculpatului în timpul și după

consumarea infracțiunii - regretă cele comise, a asigurat instanța că nu va săvârși fapte

similare; recunoașterea vinovăției și căința sinceră; starea psihico-emotivă a inculpatului

fiind pentru prima dată stabilit în stare de ebrietate la volan și procedura de stabilire a stării

de ebrietate; conducerea mijlocului de transport este unica sursă de existență; prezența în

familie a copilului minor ce se află la întreținerea inculpatului; contribuirea activă a

inculpatului la examinarea în termeni rezonabili a cauzei; inclusiv prin depunerea cererii de

a examina cauza conform art. 3641 Cod de procedură penală; ocupația de agent comercial cu

folosirea mijlocului de transport, fiind unica sursă de existență, circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei) sunt împrejurări obișnuite care

predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și deci nu pot fi considerate ca

excepționale. Alte circumstanțe, care ar putea fi calificate ca excepționale, în cauza dată nu

s-au constatat, totodată inculpatul a comis două infracțiuni.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia, că instanța de fond

neîntemeiat a înlăturat pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a aratat, că pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a conduce

mijloace dc transport este o pedeapsă stabilită de legislator pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca complementară obligatorie.

Ținând cont de cele menționate, precum și de circumstanțele stabilite ce țin de persoana

inculpatului, instanța de apel a considerat că, restabilirea echității sociale și corectarea

vinovatului poate fi atinsă numai cu stabilirea pedepsei complimentare-privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

7

Grimailo Nelea, care, indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- instanța de apel nu a ținut cont de existența circumstanțelor atenuante, și anume:

săvârșirea infracțiunii pentru prima dată, recunoașterea deplină a vinei, căința sinceră și

contribuirea activă la descoperirea crimei, că este angajat în câmpul muncii, are la întreținere

un copil minor și se caracterizează pozitiv;

- materialele cauzei cuprind informații care confirmă faptul că automobilul personal al

recurentului este folosit în scop de serviciu și este o condiție obligatorie pentru angajare în

funcția dată. De altfel, aplicarea pedepsei complementare sub forma privării de dreptul de

a conduce mijloace de transport va duce, inevitabil, la pierderea locului de muncă, care, la

rândul său, va face anevoioasă întreținerea familiei lui Iacoveț D., în special în realitatea

actuală, când este foarte dificil de găsit un serviciu bine plătit care ar permite un trai decent

persoanei angajate;

- reieșind din cele sus menționate, considerăm că în cazul dat instanța de apel a comis

o greșeală la interpretarea normei legale și anume a prevederilor art. 79 Cod penal, și ca

rezultat incorect a individualizat pedeapsa în privința lui Iacoveț Denis.

apărării, invocând că acesta urmează a fi respins, ca fiind inadmisibil.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs recurentul a invocat prevederile art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul constată că acest temei pe care s-a bazat avocatul în recursul declarat, nu

persistă în cauză, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

8

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal atestă că, autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de către

instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Iacoveț D., din care

considerente nu se va pronunța referitor la aceste aspecte, însă critică hotărârea contestată

în partea stabilirii pedepsei, solicitând numirea unei pedepse mai blânde, în temeiul art. 79

Cod penal cu excluderea aplicării pedepsei complementare - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă, că persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, pedeapsa se

aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod penal, în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia, reflectate la art. 75 alin. (1)

Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale,

prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce urmează a fi

stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-

77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași

norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

În acest sens, Colegiul reține că, sancțiunea art. 2641 alin. (1) Cod penal, prevede ca

pedeapsă amendă în mărime de la 750 la 850 unități convenționale sau muncă neremunerată

în folosul comunității de la 200 la 240 ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

Așadar, lui Iacoveț D. în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

sub formă de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu aplicarea pedepsei

complementare obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

9

termen de 3 ani, adică instanța de apel i-a aplicat pedeapsa la limita minimă, care a fost

redusă cu 1/3.

De rând cu cele menționate, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și individualizată

de către instanța de apel, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, inclusiv de toate circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării acestuia, numindu-i o pedeapsă în limitele legii.

La fel, Colegiul remarcă că, la examinarea cauzei nu au fost stabilite careva

circumstanțe excepționale ce ar justifica aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.

79 Cod penal și anume excluderea pedepsei complementare obligatorie, deoarece

circumstanțele la care se face referire în recurs (recunoașterea vinei, căința sinceră,

examinarea cauzei în procedura simplificată, caracteristica pozitivă la locul de trai și faptul

că are la întreținere un copil minor), fac parte din categoria celor atenuante, dar nu și pentru

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Concomitent, instanța de recurs atestă că aplicarea art. 79 Cod penal, este un mijloc

acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă a pedepsei penale, reținându-

se cumulul de circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în

care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind persoana infractorului,

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție

de la starea obișnuită a lor, ori a persoanei inculpatului.

Astfel, instanța de apel studiind multilateral, în deplină măsură și obiectiv toate

circumstanțele și datele care caracterizează persoana inculpatului, nu a stabilit careva

circumstanțe, ce ar fi constituit excepție de la starea obișnuită a lor, ori a persoanei

inculpatului, adică unele excepționale, ce ar fi permis instanței de a aplica prevederile art.

79 Cod penal.

Mai mult ca atât, pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, vine să îndeplinească rolul de completare a represiunii și de

lichidare a practicii vicioase în rândul conducătorilor auto de conducere a autoturismelor și

înlăturării stării de primejdie create asupra siguranței pe drumurile publice.

Atât pedeapsa principală, cât și cea complementară reprezintă o formă de

constrângere, care trebuie să reflecte întotdeauna gravitatea faptei comise.

Prin urmare, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului, a respectat principiile

10

de individualizare a pedepsei, pedeapsa aplicată lui Iacoveț D. este una aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corectarea și reeducarea lui, la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, fiindcă ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate, dispunând inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grimailo Nelea în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 iunie

2018, în cauza penală privindu-l pe Iacoveț Denis Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 16 ianuarie 2019.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

11