1ra-926/21 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-926/21 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-926/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Condurari Adrian în numele inculpatului,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 01 decembrie 2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din

06 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Ciolpan Radu xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 12.09.2018 – 06.03.2019;

instanța de apel: 26.03.2019 – 18.02.2020;

instanța de recurs: 12.06.2020 – 18.08.2020;

instanța de apel: 11.09.2020 – 01.12.2020;

instanța de recurs: 08.02.2021 – 16.11.2021.

A C O N S T A T A T :

2019, Ciolpan Radu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1), 91 alin. (8) lict. c) Cod penal, pentru cumul de

sentințe, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, a fost adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2014, fiindu-i stabilită lui Ciolpan Radu pedeapsa

definitivă de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reprezentantul Direcției de

Poliție, mun. Chișinău, Saachian Mariana, ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă cererea procurorului cu privire la compensarea

cheltuielilor judiciare, ca fiind neîntemeiată.

27 iulie 2018, aproximativ ora 19:00, Ciolpan Radu aflându-se în loc public, în

regiunea străzii M. Varlaam, 58, mun. Chișinău, încălcând intenționat ordinea

1

publică, prin acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire, a atras atenția colaboratorilor de poliție ai Inspectoratului de

Poliție Centru al DP Chișinău, implicați în serviciul de menținere a ordinii

publice și combaterea criminalității stradale.

Ulterior, la solicitarea colaboratorilor de a-și prezenta identitatea, acesta,

manifestând un cinism deosebit, exprimat prin disprețuire și batjocură față de

reprezentanții poliției, a refuzat să se prezinte, rostind în adresa lor cuvinte

necenzurate, ce înjosesc onoarea și demnitatea persoanei.

Drept urmare, acestuia i-a fost înaintată cerința legală de a urca în

automobilul de serviciu xxxxx, pentru a fi transportat la Inspectoratul de Poliție

Centru, la care Ciolpan Radu a refuzat să se conformeze și a opus rezistență

violentă reprezentanților autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma

ofițerului de sector al Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza Maxim.

Continuându-și acțiunile huliganice, Ciolpan Radu, aflându-se în incinta

Inspectoratului de Poliție Centru, situat pe str. Bulgară, 40, mun. Chișinău, a

deteriorat cu pumnul peretele camerei de acțiuni procesuale.

Acțiunile inculpatului Ciolpan Radu au fost încadrate în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea

respingerii acțiunii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea din contul lui Ciolpan Radu, suma

de 2 398 lei, cu titlu de prejuiciu material cauzat prin infracțiune.

În motivarea apelului a invocat, că prin acțiunile inculpatului

Ciolpan Radu, săvârșite la 27 iulie 2018, Direcției de Poliție mun. Chișinău, i-a

fost cauzat un prejudiciu material, prin deteriorarea peretelui camerei de

acțiuni procesuale al Inspectoratului de Poliție Centru, în sumă de 2 398 lei.

Astfel, invocând prevederile art. 221 alin. (1), (2), 220 alin. (2) Cod de

procedură penală, art. 1398 alin. (1) Cod civil, a menționat că prima instanță

neîntemeiat a conchis asupra faptului că pentru a demonstra care este costul

bunurilor deteriorate de către inculpat, urma a fi efectuată o expertiză cu

privire la evaluarea bunului imobil în interiorul căruia au fost deteriorate

bunurile materiale, or, pentru efectuarea unei expertize în acest sens, urmau a

fi suportate cheltuieli care depășeau valoarea prejudiciului material cauzat în

sumă de 2 398 lei.

Prin urmare, a precizat că suma prejudiciului material cauzat – 2 398 lei,

pentru deteriorarea peretelui camerei de acțiuni procesuale a Inspectoratului

de Poliție Centru a Direcției de Poliție mun. Chișinău este proporțională

2

costurilor materialelor de construcție. La materialele cauzei sunt anexate

extrasurile costurilor materialelor de construcție.

a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care procesul penal intentat în privința lui Ciolpan Radu, în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, să fie încetat, cu aplicarea sancțiunii contravenționale

conform Codului contravențional.

În motivarea apelului a invocat, că declarațiile părții vătămate nu au forță

probatorie sporită în raport cu declarațiile inculpatului, din care motiv a indicat

că acestea urmează a fi apreciate în coroborare cu alte probe.

Astfel, a susținut că declarațiile părții vătămate în baza cărora instanța a

stabilit prezența acțiunilor infracționale ale inculpatului încă din momentul în

care acesta se afla pe teritoriul Pieței Centrale, nu coroborează cu alte probe,

or, toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

De asemenea, a menționat că potrivit declarațiilor inculpatului, acesta nu

a negat faptul că a vorbit urât cu partea vătămată, însă această discuție a fost

inițiată de către ultimul.

Mai mult, a indicat că declarațiile martorului Ursachi Lilian, urmează a fi

apreciate critic, deoarece acesta este colegul părții vătămate, care de fapt nu a

fost prezent de la începutul conflictului, astfel nu poate să confirme faptul că

Ciolpan Radu a avut un comportament agresiv prin care a tulburat ordinea

publică.

Prin urmare, a precizat că concluziile primei instanțe referitor la faptul că

Ciolpan Radu a atras atenția colaboratorilor de poliție pentru că vorbea tare și

necenzurat, iar la solicitarea acestora de a se prezenta, a refuzat, a opus

rezistență și a deteriorat cămașa polițistului, nu se confirmă prin alte careva

probe, decât prin declarațiile părții vătămate.

Totodată, a mai menționat că inculpatul nu a negat faptul că s-a împotrivit

încătușării, a refuzat să se conformeze și a opus rezistență reprezentanților

autorităților în momentul încătușării, însă aceste acțiuni nu reprezintă

infracțiunea de huliganism, astfel concluzionând că fapta inculpatului urmează

a fi recalificată în baza art. 353 Cod contravențional, adică, ultragierea

colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de

rezistență, iar referitor la acțiunea de deteriorarea cu pumnul a peretelui

camerei de acțiuni procesuale, consideră că urmează a fi încadrată în baza

art. 104 Cod contravențional, adică, distrugerea sau deteriorarea intenționată

a bunurilor străine.

În acest context, a mai indicat că linia de demarcație este una subtilă,

dintre acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, și contravenția de huliganism nu prea grav.

3

2020, au fost admise apelurile, casată sentința primei instanțe, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

A fost încetat procesul penal intentat în privința lui Ciolpan Radu, în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie o contravenție.

Ciolpan Radu a fost a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional.

A fost încetat procesul contravențional în baza art. 354

Cod contravențional, din motiv că a expirat termenul prescripției tragerii la

răspundere contravențională.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul Direcției de Poliție a

mun. Chișinău, Saachian Mariana, a fost admisă în principiu.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

prima instanță eronat a stabilit situația de fapt, care nu corespunde probelor

din dosar, iar acestea greșit au fost apreciate, astfel că prima instanță

neîntemeiat a ajuns la concluzia privind condamnarea lui Ciolpan Radu în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că Ciolpan Radu a fost învinuit

și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal, și anume pentru acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, însă reținând că atât prima instanță la adoptarea

sentinței, precum și acuzatorul de stat la întocmirea rechizitoriului, nu au luat

în considerație amploarea acțiunilor care prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, a precizat că acestea ating astfel de

limite, încât produc o manifestare care provoacă indignarea sau revolta unei

colectivități de persoane care asistă la fapta săvârșită sau iau cunoștința despre

aceasta.

În acest context, instanța de apel a precizat, că pentru a atinge gradul

prejudiciabil al unei infracțiuni, acțiunile prevăzute la art. 287 alin. (1)

Cod penal, trebuie să producă o rezonanță socială considerabilă, revoltând la

maxim opinia publică, tulburând pentru mult timp buna desfășurare a relațiilor

interumane, devenind subiect de scandal în numeroase publicații din presă etc,

or, la caz, o asemenea intensitate nu a fost atinsă, fiind revoltată doar o

persoană identificată de OUP, și anume partea vătămată Grumeza Maxim.

Astfel, instanța de apel a conchis că la caz, lipsește latura obiectivă pentru

a încadra juridic acțiunile inculpatului Ciolpan Radu în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal,

constă în fapta prejudiciabilă exprimată fie în acțiunile care încalcă grosolan

4

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, fie în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită, însă în speță nu s-a demonstrat careva din

aceste acțiuni prejudiciabile, or, potrivit declarațiilor părții vătămate

Grumeza Maxim, precum și ale martorilor Ursachi Lilian și Țurcan Mihaela, nu

se constată că inculpatul Ciolpan Radu a săvârșit infracțiunea incriminată în loc

public. La materialele cauzei nu sunt anexate declarațiile altor persoane care să

demonstreze faptul că inculpatul a încălcat ordinea publică sau ar fi acționat cu

cinism sau obrăznicie deosebită.

La caz, instanța de apel a constatat prezența elementelor contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional, huliganismul nu prea grav, adică

acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce

tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

De asemenea, instanța de apel a constatat că potrivit CD-lui cu imaginile

video de pe camerele de supraveghere instalate în camera de acțiuni procesuale

a Inspectoratului de Poliție Centru, care au fost examinate nemijlocit în ședința

instanței de apel, inculpatul a lovit cu pumnul într-un perete din ghips, lăsând

în acesta o gaură, însă peretele mai avea și alte găuri lăsate de alte persoane,

astfel că acțiunile inculpatului Ciolpan Radu nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, or, săvârșirea infracțiunii

de huliganism într-un loc public, nu este o caracteristică obligatorie a acestei

infracțiuni, obligatoriu fiind modul public al infracțiunii de huliganism: fie

actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane, fie rezultatul actelor

huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane, circumstanțe care nu au

fost demonstrate, or, pe teritoriul gării auto și în camera de audiere din cadrul

Inspectoratului de Poliție Centru, inculpatul nu se afla în preajma altor

persoane, care ar fi fost afectate de comportamentul huliganic al acestuia.

Ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 Cod de procedură penală, și

cercetând probele administrate, verificându-le minuțios, prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, instanța de apel a conchis

că acestea demonstrează vinovăția inculpatului Ciolpan Radu în săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional.

Instanța de apel a indicat, că huliganismul reprezintă o faptă săvârșită în

public, însă nu neapărat întrun loc public. Or, conform art. 131 lit. c) și e)

Cod penal, fapta se consideră a fi săvârșită în public și atunci când este comisă:

într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau

văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; prin orice

mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge

la cunoștința publicului.

Infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal, presupune ipostaze cu

implicații publice, circumstanțe care nu au fost stabilite în speță, or, potrivit

5

declarațiilor părții vătămate, martorilor și inculpatului, în acțiunile ultimului nu

a fost implicat publicul, iar acestea nu au devenit cunoscute altor persoane.

Totodată, instanța de apel a menționat că una din modalitățile normative

ale faptei prejudiciabile specificată la art. 287 Cod penal, presupune aplicarea

violenței asupra persoanelor, însă a reținut că la caz, nu s-a demonstrat că părții

vătămate i-au fost aplicate careva lovituri sau că inculpatul a avut un

comportament violent în raport cu acesta. Potrivit materialelor cauzei,

inculpatul Ciolpan Radu nu a vorbit inițial cu cuvinte necenzurate în adresa

polițiștilor, de fapt partea vătămată fiind cea care s-a adresat cu cuvinte

necenzurate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că comportamentul inculpatului

Ciolpan Radu de a opune rezistență colaboratorilor de poliție, nu reprezintă un

comportament violent, însă este urmare a aplicării forței fizice de către partea

vătămată Grumeza Maxim, reacție care a survenit în urma unor cerințe

nejustificate, după părerea inculpatului, fiind deranjat de faptul că a fost reținut

și nu cunoștea motivul.

De asemenea, instanța de apel a precizat că nu s-a constatat nici opunerea

de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, care ar fi o altă modalitate prevăzută de fapta

prejudiciabilă specificată la art. 287 Cod penal, inculpatul comunicând că nu

cunoștea despre faptul că, în cazul în care colaboratorul de poliție solicită să se

prezinte, este obligatoriu, considerând că trebuie să o facă doar în cazul în care

ar fi încălcat ceva.

Instanța de apel a indicat că infracțiunea de huliganism, include ca

acțiune principală – încălcarea grosolană a ordinii publice, iar ca acțiuni

adiacente, acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra

persoanelor; amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor; opunerea

de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, or, în speță nu s-a constatat prezența acțiunilor

adiacente, astfel concluzionând că Ciolpan Radu a săvârșit contravenția

prevăzută de art. 354 Cod contravențional, huliganismul nu prea grav.

Astfel, instanța de apel a constatat, că la 27 iulie 2018, aproximativ ora

19:00, Ciolpan Radu aflându-se în loc public, în regiunea străzii M. Varlaam 58,

mun. Chișinău, a atras atenția colaboratorilor de poliție ai Inspectoratului de

Poliție Centru al DP Chișinău, implicați în serviciul de menținere a ordinii

publice și combaterea criminalității stradale. Ulterior, la solicitarea

colaboratorilor de a-și prezenta identitatea, acesta, manifestând un

comportament arogant, a refuzat să se prezinte. Drept urmare, acestuia i-a fost

înaintată cerința legală de a urca în automobilul de serviciu xxxxx, pentru a fi

transportat la Inspectoratul de Poliție Centru, la care Ciolpan Radu a refuzat să

se conformeze și a opus rezistență violentă reprezentanților autorităților,

deteriorând în cele din urmă uniforma ofițerului de sector al Inspectoratului de

Poliție Centru, Grumeza Maxim. Continuându-și acțiunile huliganice,

6

Ciolpan Radu aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Centru, situat pe

str. Bulgară, 40, mun. Chișinău, a deteriorat cu pumnul peretele camerei de

acțiuni procesuale.

Cu referire la solicitarea reprezentantului Direcției de Poliție Chișinău

privind admiterea acțiunii civile, instanța de apel reținând prevederile art. 219

alin. (1), (2), 221 alin. (1), (2), 225 alin. (1) Cod de procedură penală, a conchis

că este neîntemeiată.

acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului ordinar, a invocat procurorul că instanța de apel

eronat a conchis asupra faptului că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele componente ale infracțiunii de huliganism, prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal, dispunând încadrarea acestora în baza art. 354

Cod contravențional, or, instanța de apel, verificând cauza sub aspectul

calificării infracțiunii, nu a raportat situația de fapt constatată la fiecare din

elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului.

Astfel, a precizat că potrivit actului de învinuire și probelor administrate,

acțiunile inculpatului au avut loc într-un loc public, fiind tulburată ambianța

liniștită de conviețuire în societate, acțiuni prin care s-a atentat la regulile

sociale și morale de conviețuire, întrucât inculpatul prin comportamentul său a

atras atenția colaboratorilor de poliție, astfel încât la solicitarea ultimilor de

a-și prezenta identitatea, acesta manifestând un cinism deosebit, a refuzat să se

prezinte, adresându-le cuvinte necenzurate, ce înjosesc onoarea și demnitatea

persoanei.

De asemenea, a menționat că acțiunile inculpatului au fost precedate de

opunerea de rezistență violentă manifestată față de reprezentanții

autorităților, deteriorând uniforma ofițerului de sector al Inspectoratului de

poliție Centru, Grumeza Maxim și peretele camerei de acțiuni procesuale din

incinta Inspectoratului de Poliție Centru.

Prin urmare, a conchis acuzarea că faptele inculpatului constituie acțiuni

intenționate ce încalcă grosolan ordinea publică, or, întrucât are un caracter

complex, infracțiunea de huliganism include, ca acțiune principală, încălcarea

grosolană a ordinii publice, ceea ce atestă deosebirea dintre contravenții și

infracțiunea de huliganism, în contextul în care contravențiile nu presupun și

existența unei acțiuni adiacente alternative, exprimate prin opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților.

2020, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia instanței de apel cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a indicat că

potrivit descriptivului sentinței, prima instanță a depășit limitele învinuirii

înaintate inculpatului, constatând sumar și divergent că: „...a fost stabilită

7

indubitabil prezența acțiunilor infracționale ale inculpatului, încă din momentul

în care se afla pe teritoriul Pieței Centrale..., demonstrând un comportament

ostentativ și antisocial în loc public, pe teritoriul Pieței Centrale..., or, actele

huliganice ale acestuia au început pe teritoriul Pieței Centrale, au continuat în

automobilul de serviciu al polițiștilor, apoi în camera de efectuare a acțiunilor

procesuale, în prezența unui public diferit în pofida insistențelor inspectorilor de

poliție de a se calma, sfidând în totalitate publicul și reprezentanții autorităților...,

precum și a întrerupt temporar activitatea normală a organelor de poliție, or,

acesta fiind adus la inspectorat, a continuat să se împotrivească acțiunilor

organelor de drept” – circumstanțe în fapt și în drept care nu i-au fost

incriminate inculpatului Ciolpan Radu prin rechizitoriu.

În acest context, instanța de recurs a precizat că prima instanță nu a

judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat

o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

De asemenea, instanța de recurs a stabilit că instanța de apel, rejudecând

cauza potrivit regulilor generale, conform descriptivului deciziei contestate a

descris, ca fiind dovedită, fapta indicată în rechizitoriu și încadrată juridic în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, indicând că: „fapta săvârșită de Ciolpan Radu

este că la 27 iulie 2018, aproximativ ora 19:00, aflându-se în loc public,..... a

refuzat să se conformeze și a opus rezistență violentă reprezentanților

autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma ofițerului de sector al

Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza Maxim. Continuându-și acțiunile

huliganice, Ciolpan Radu, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Centru,

situat pe str. Bulgară, 40, mun. Chișinău, a deteriorat cu pumnul peretele camerei

de acțiuni procesuale”, iar ulterior s-a contrazis statuând că: „nu se confirmă în

acțiunile acestuia componența infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal”.

Totodată, instanța de recurs a precizat că ulterior instanța de apel a

descris ca fiind dovedită, altă faptă cu calificative prevăzute în art. 287 alin. (1)

Cod penal, și anume că: „la 27 iulie 2018, aproximativ ora 19:00, Ciolpan Radu,

aflându-se în loc public....., a refuzat să se conformeze și a opus rezistență violentă

reprezentanților autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma ofițerului

de sector al Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza Maxim. Continuându-și

acțiunile huliganice, Ciolpan Radu, aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție

Centru, situat pe str. Bulgară, 40, mun. Chișinău, a deteriorat cu pumnul peretele

camerei de acțiuni procesuale”, însă a încadrat, divergent, acțiunile inculpatului

în baza art. 354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav, adică

acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce

tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

Mai mult, instanța de apel nu a descris și nici nu a constatat, esența și

împrejurările concrete privind: „acostarea jignitoare în locuri publice a

persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea

persoanei fizice”, fără a identifica cine sunt persoanele fizice acostate jignitor în

8

locuri publice și care ar fi esența altor acțiuni similare ce tulbură ordinea

publică și liniștea persoanei fizice concrete.

Instanța de recurs a mai indicat că instanța de apel a statuat absolut

neclar, divergent și sumar că: „din declarațiile părții vătămate Grumeza Maxim,

ale martorilor Ursachi Lilian și Țurcan Mihaela, nu rezultă că inculpatul a

săvârșit infracțiunea incriminată în loc public, la materialele cauzei nefiind

anexate declarațiile altor persoane care ar confirma că inculpatul a încălcat

ordinea publică sau ar fi acționat cu cinism sau obrăznicie deosebită..., nu se

confirmă în acțiunile acestuia componența infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, or, săvârșirea infracțiunii de huliganism într-un loc public nu

este o caracteristică obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul

public al infracțiunii de huliganism: fie actele huliganice sunt săvârșite în

prezența unor persoane, fie rezultatul actelor huliganice devine inevitabil

cunoscut altor persoane, circumstanțe ce nu au fost dovedite, iar pe teritoriul

gării auto și în camera de audiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru

inculpatul nu se afla în preajma altor persoane, care ar fi fost afectate de

comportamentul huliganic al acestuia..., huliganismul reprezintă o faptă

săvârșită în public, însă nu neapărat într-un loc public..., infracțiunea prevăzută

la art. 287 Cod penal presupune ipostaze cu implicații publice, împrejurări ce nu

au fost stabilite în speță, or, potrivit declarațiilor părții vătămate, martorilor și

inculpatului, în acțiunile ultimului nu a fost implicat publicul, iar acestea nu au

devenit cunoscute altor persoane..., prin urmare, nu a fost demonstrat că părții

vătămate i-au fost aplicate careva lovituri sau inculpatul s-a purtat violent cu

acesta, iar, potrivit materialelor cauzei, inculpatul nu a folosit inițial cuvinte

necenzurate în adresa polițiștilor, ci doar a răspuns în același mod după ce partea

vătămata și-a permis acest lucru.., deci, comportamentul inculpatului de a opune

rezistență colaboratorilor de poliție, nu constituie comportament violent, dar este

urmare a aplicării forței fizice de însăși partea vătămată Grumeza Maxim, reacție

care a survenit în urma unor cerințe nejustificate..., nu a fost constatată nici

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane

care curmă actele huliganice..., infracțiunea de huliganism include ca acțiuni

adiacente - aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, iar în speță nu s-a

constatat prezența acțiunilor adiacente”.

La fel, instanța de recurs a stabilit că instanța de apel nu a judecat cauza

în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate în rechizitoriu,

în coroborare cu prevederile art. 131 lit. a), b), c), 1347 Cod penal, precum și cu

jurisprudența națională.

De asemenea, instanța de recurs a constatat divergențe și în dispozitivul

deciziei instanței de apel, precizând că aceasta a dispus casarea sentinței și

încetarea procesului penal, deoarece fapta constituie contravenție, însă

acțiunea civilă a admis-o în principiu, totodată contradictoriu indicând și în

9

descriptivul deciziei că „solicitarea Direcției de Poliție Chișinău privind casarea

sentinței primei instanțe în partea respingerii acțiunii civile, este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă, cu menținerea în vigoare a sentinței primei instanțe în

această parte”. Or, soluția de admitere în principiu a acțiunii civile, fiind

întemeiată, conform descriptivului, în baza art. 225 alin. (3) Cod de procedură

penală, este una proprie doar sentinței de condamnare, pronunțate în cadrul

cauzei penale.

Mai mult, indicând în descriptiv că: „potrivit art. 225 alin. (3) Cod de

procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amâna judecarea

cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită în

principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile”, instanța de apel a invocat

prescripții de drept care nu se conțin în dispoziția art. 225 alin. (3) Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de recurs a conchis că instanțele de fond nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motivele legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, iar recursul ordinar fiind întemeiat.

01 decembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul

reprezentantului Direcției de Poliție Chișinău, Saachian Mariana, casată parțial

sentința primei instanțe, în partea acțiunii civile, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea din

contul lui Ciolpan Radu în beneficiul Direcției de Poliție Chișinău, prejudiciul

material în sumă de 2 398 (două mii trei sute nouăzeci și opt) lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

8.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

cauza penală a fost examinată în lipsa inculpatului Ciolpan Radu, care deși a fost

legal citat pentru ședința de judecată, nu s-a prezentat și nu a comunicat

motivele imposibilității de a se prezenta, astfel că potrivit informației anexată

la materialele cauzei, în privința lui Ciolpan Radu a fost pornit dosarul de

cautare nr. 2019210134, din care motiv instanța de apel a considerat posibilă

examinarea cauzei în lipsa inculpatului deoarece acesta se ascunde și se

eschivează de a se prezenta în instanța de judecată.

Așadar, instanța de apel a menționat că prima instanță corect a constatat

că prin acțiunile sale, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal, și anume, acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită, or, vina acestuia este demonstrată integral și prin

10

cumulul de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează

între ele.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corect stabilite de către prima instanță,

circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat că inculpatul

Ciolpan Radu a săvârșit anume infracțiunea incriminată.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a apreciat probele și

circumstanțele cauzei penale, din punct de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, încadrând just acțiunile

inculpatului Ciolpan Radu în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că potrivit probelor administrate

în cadrul urmăririi penale, rezultă că acestea sunt suficiente pentru a constata

că faptele săvârșite de către inculpat, constituie infracțiunea prevăzută de

art. 287 alin. (1) Cod penal, pentru care urmează a fi aplicată pedeapsa, iar

personalitatea inculpatului Ciolpan Radu, este susceptibilă de a fi supusă

răspunderii penale.

Instanța de apel a indicat că urmează să însușească argumentele expuse

de către prima instanță, pentru a evita repetări inutile, astfel reținând

jurisprudența CEDO, cauza Albert vs România din 16 februarie 2010.

Astfel, instanța de apel a menționat că deși inculpatul nu și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate, vina acestuia a fost

demonstrată prin următoarele probe, și anume: declarațiile părții vătămate

Grumeza Maxim (f.d.130-131, vol.I); declarațiile martorului Ursachi Lilian

(f.d.132-133, vol.I); declarațiile martorului Țurcan Mihaela (f.d.134, vol.I);

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 iulie 2018 (f.d.5, vol.I);

procesul-verbal de ridicare din 27 iulie 2018 (f.d.30, vol.I); procesul-verbal de

examinare a obiectelor din 20 iulie 2018 (f.d.31, vol.I); procesul-verbal de

examinare din 09 august 2018 (f.d.38, vol.I); procesul-verbal de ridicare din

07 august 2018 (f.d.43, vol.I); procesul-verbal de examinare din 09 august 2018

(f.d.45, vol.I); dispozitivul optic de stocare cu formatul DVD-R.

În acest context, apreciind probele administrate în cauza penală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând

concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu probele cercetate în

cadrul ședinței de judecată, instanța de apel a conchis că învinuirea înaintată

inculpatului Ciolpan Radu a fost demonstrată, acțiunile acestuia just fiind

calificate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, acțiunile care, prin conținutul

lor, se deosebesc printrun cinism sau obrăznicie deosebită.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a constatat vinovăția

inculpatului Ciolpan Radu în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar poziția

acestuia privind nevinovăția sa în săvârșirea faptei incriminate în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, se combate prin totalitatea probelor pertinente,

11

concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin

declarațiile martorilor audiați și prin probele scrise, care au fost cercetate în

ședința de judecată, care coroborează între ele și demonstrează incontestabil

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de huliganism.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță individualizând pedeapsa

aplicată inculpatului Ciolpan radu, a respectat prevederile art. 96, 385 alin. (1)

și 394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că obiectul juridic special al

infracțiunii de huliganism are un caracter simplu, în cazul în care această

infracțiune se exprimă în acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-

un cinism sau obrăznicie deosebită. În acest caz, obiectul juridic special îl

constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică apărate împotriva

infracțiunii de huliganism. Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la

art. 287 Cod penal, are un caracter complex în ipoteza în care această

infracțiune se exprimă în acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțit,

de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice. În ipoteza în

cauză, obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordine

publică apărate împotriva infracțiunii de huliganism; obiectul juridic secundar

îl formează relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau

libertatea psihică (morală) a persoanei.

Cu referire la obiectul material al infracțiunii specificate la art. 287

Cod penal, instanța de apel a indicat că acesta îl reprezintă corpul persoanei sau

bunurile mobile ori imobile.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 287 Cod penal, constă în

fapta prejudiciabilă exprimată fie în acțiunile care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

fie în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a mai indicat, că fapta prejudiciabilă examinată stabilește

patru modalități normative cu caracter alternativ: 1) acțiunile care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor; 2)

acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor; 3) acțiunile care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice; 4) acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Referitor la aspectul care este comun pentru primele trei modalități normative

enunțate supra.

12

Prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează

în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele

etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de huliganism, instanța de apel

a indicat că aceasta se caracterizează, în primul rând, prin intenției directă.

Motivele acestei infracțiuni sunt motive huliganice.

Astfel, instanța de apel a constatat că Ciolpan Radu, la 27 iulie 2018,

aproximativ ora 19:00, aflându-se în loc public, în regiunea Pieței Centrale, pe

str. M. Varlaam, 58, din mun. Chișinău, încălcând grosolan ordinea publică,

atrăgând atenția organelor de poliție prin vociferarea cu un ton ridicat a

cuvintelor necenzurate, la solicitarea reprezentantului autorității publice, și

anume a ofițerului de sector al Inspectoratului de Poliție Centru,

Grumeza Maxim, de a se identifica, Ciolpan Radu a refuzat înjosindu-i onoarea

și demnitatea polițistului prin adresarea cuvintelor necenzurate pe un ton

disprețuitor și batjocoritor. La solicitarea de a se urca în automobilul poliției și

de a fi transportat la Inspectorat în scopul identificării, ultimul a refuzat, a opus

rezistență, deteriorând astfel cămașa polițistului, iar ulterior, ajungând în

camera de audieri, ultimul și-a continuat acțiunile sale huliganice printr-un

comportament agresiv, inclusiv prin deteriorarea peretelui din sediul

inspectoratului.

În acest context, instanța de apel a conchis că în speță, acțiunile

infracționale ale inculpatului s-au stabilit din momentul în care acesta se afla

pe teritoriul Pieței Centrale, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate,

care fiind audiat în cadrul ședinței primei instanțe, a comunicat că Ciolpan Radu

este persoana care „manifesta un comportament arogant față de colaboratorii

poliției, acesta a început să-i adreseze cuvinte necenzurate, Ciolpan Radu a opus

rezistență, prin aceste acțiuni fiindu-i deteriorată cămașa, în ajutor venise colegul

său Ursachi Lilian, pentru a-l urca pe inculpat în automobilul de serviciu”, precum

și prin declarațiile similare ale martorului Ursachi Lilian, care a declarat în

cadrul ședinței de judecată în prima instanță că „l-a observat pe colegul său

Grumeza Maxim, împreună cu o persoană, și anume inculpatul. Inculpatul și

colegul său se țineau de haine..., în acest moment s-a apropiat, a reținut inculpatul

și l-a escortat la Inspectoratul de Poliție Centru”. Mai mult, inculpatul fiind audiat

în prima instanță a recunoscut că a manifestat un comportament agresiv față

de partea vătămată, declarând în cadrul ședinței de judecată că „nu a folosit

inițial cuvinte necenzurate în adresa polițiștilor, însă doar a răspuns în același

mod după ce partea vătămată și-a permis acest lucru”.

Instanța de apel a precizat, că veridicitatea declarațiilor menționate, se

confirmă parțial și prin imaginile video și audio înregistrate de către

colaboratorii poliției la data de 27 iulie 2018, care au fost cercetate în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță, potrivit cărora colaboratorul poliției

solicită inculpatului să se prezinte, iar ultimul refuză și îl amenință pe

13

reprezentantul autorității publice, adresându-i cuvinte necenzurate și

înjosindu-l.

Potrivit probelor din dosar, imaginilor video de pe camerele de luat

vederi instalate în camera de efectuare a acțiunilor de urmărire penală, în

coroborare cu declarațiile părții vătămate Grumeza Maxim, precum și a altor

doi martori prezenți la momentul săvârșirii faptei, se atestă prelungirea

acțiunilor huliganice și în cadrul Inspectoratului de Poliție Centru, unde

inculpatul avea un comportament extrem de agresiv, conchis din mimica și

gesturile acestuia, dar și nemijlocit din acțiunile sale, inclusiv lovirea și

deteriorarea peretelui din camera de audieri.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, se realizează prin vinovăție exprimată

prin intenție directă sau indirectă, or, în acest sens, s-a stabilit cert, că

inculpatul Ciolpan Radu, cu intenție directă, sfidând regulile sociale și morale

de conviețuire, a atras atenția colaboratorilor poliției pentru că vorbea tare și

necenzurat, la solicitarea acestora de a se prezenta, a refuzat, a opus rezistență,

a deteriorat cămașa polițistului, demonstrând un comportament ostentativ și

antisocial în locul public pe teritoriul Pieței Centrale, iar ulterior în sediul

Inspectoratului de Poliție.

Astfel, instanța de apel a conchis că prin acțiunile sale, Ciolpan Radu a

manifestat o desconsiderare deplină a ordinii publice și o obrăznicie deosebită,

sfidând în totalitate normele morale și sociale. Fapta săvârșită denotă că

făptuitorul nu s-a sfiit de anturajul în care a fost comisă aceasta, nu s-a sfiit de

percepția celor din jur, însă din contra în mod deschis a exprimat atitudinea sa

rebelă.

Cu referire la argumentele apărării precum că nu există o opunere de

rezistență violentă, care ar permite calificarea acțiunilor potrivit art. 287

alin. (1) Cod penal, în cazul în care în speță nu a fost constatată vătămarea

ușoară a integrității corporale sau alte leziuni care nu presupun nici dereglarea

de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității

de muncă, instanța de apel a menționat că opunerea de rezistență în sensul

infracțiunii de huliganism presupune săvârșirea unor acțiuni fizice active de

opunere de rezistență, care se realizează în procesul comiterii actelor de

huliganism. Contrar invocărilor apărătorului, pentru realizarea laturii obiective

a infracțiunii de huliganism prin această modalitate, nu sunt necesare

constatarea a careva urmări prejudiciabile manifestate printr-o vătămare, or,

infracțiunea de huliganism nu este una materială, dar este una formală, care se

consumă din momentul realizării acțiunilor care încalcă grosolan ordinea

publică, la caz însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, fiind menționate în acest sens prevederile Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism nr. 4 din 19 iunie 2006.

14

Instanța de apel a conchis, că în cauza dedusă judecății nu există careva

dubii referitor la intervenția fizică și folosirea forței pentru curmarea acțiunilor

organelor de drept de către inculpatul Ciolpan Radu, în contextul în care acesta

fiind audiat în cadrul ședinței primei instanțe a declarat că „nu a opus rezistență

colaboratorilor poliției, decât în momentul în care a fost încătușat și așezat la

pământ. A întreprins aceste acțiuni deoarece era încătușat strâns. Având intenția

să scoată cătușele, acestea s-au agățat de cămașa părții vătămate, din acest

motiv haina s-a deteriorat”.

Așadar, instanța de apel a reiterat faptul că declarațiile inculpatului, ale

părții vătămate și ale martorilor, în coroborare cu probele anexate la

materialele cauzei penale și cercetare în ședința de judecată în prima instanță,

precum și în instanța de apel, inclusiv procesul de examinare a obiectelor din

20 iulie 2018 prin care a fost supusă examinării cămașa uniformei de serviciu,

prin care a fost stabilită o deteriorare în regiunea nasturilor de la piept, cu o

lungime de 20 cm, demonstrează realizarea laturii obiective a infracțiunii de

huliganism, și anume însoțite de opunerea de rezistență violentă.

Cu referire la argumentele apărării potrivit cărora acțiunile inculpatului

Ciolpan Radu, întrunesc elementele componente ale contravenției prevăzute de

art. 354 Cod contravențional, instanța de apel a menționat că contravenția de

huliganism nu prea grav, nu presupune prezența unei acțiuni adiacente ca și în

cazul infracțiunii de huliganism prevăzută de art. 287 Cod penal, care trebuie

să fie exprimată prin modalități diferite, la caz, prin opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților.

Reținând recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție din

Hotărârea cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism

nr.4 din 19 iunie 2006, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

încadrat acțiunile inculpatului Ciolpan Radu din 27 iulie 2018, ca fiind

huliganism însoțit de un cinism deosebit și obrăznicie deosebită, situație care

similar acțiunii adiacente descrise, trasează linia de demarcare dintre

huliganismul prevăzut de Codul penal și cel care are un grad prejudiciabil mai

redus, prevăzut de Codul contravențional.

În sensul huliganismului însoțit de un cinism deosebit, instanța de apel a

apreciat acțiunile inculpatului Ciolpan Radu ca fiind însoțite de o încălcare

insistentă și demonstrativă a regulilor morale, deoarece actele huliganice au

început de pe teritoriul Pieței Centrale, au continuat în automobilul de serviciu

al polițiștilor, iar ulterior în camera de efectuare a acțiunilor procesuale, în

prezența unui public diferit, în pofida insistențelor inspectorilor de poliție de a

se calma, sfidând în totalitate publicul și reprezentanții autorităților. În sensul

huliganismului manifestat printr-o obrăznicie deosebită, incriminată

inculpatului Ciolpan Radu, prin care se înțelege acțiunile de încălcare grosolană

a ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de distrugere și

degradare a bunurilor proprietarului, întreruperea temporară a activității

normale a întreprinderilor, instituțiilor sau organizațiilor, instanța de apel a

15

reținut că inculpatul, prin acțiunile sale a aplicat atât violență asupra

polițistului, prin opunerea de rezistență, precum și a distrus bunurile autorității

publice, și anume peretele din camera de audiere din cadrul Inspectoratului de

Poliție Centru, și a întrerupt temporar activitatea normală a organelor poliției,

or, acesta fiind adus la inspectorat, a continuat să se împotrivească acțiunilor

organelor de drept. Aceste circumstanțe au fost probate de către organul de

urmărire penală și constatate în cadrul judecării cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, inclusiv prin cercetarea procesului-verbal de examinare a

obiectului CD cu imaginile video din camera de audiere și prin examinarea

nemijlocită de către instanță a imaginilor video de pe camerele de

supraveghere instalate în camera de acțiuni procesuale a Inspectoratului de

Poliție Centru, care nemijlocit confirmă comportamentul agresiv, manifestat

prin lovituri în perete, strigăte și gesticulații irascibile.

De asemenea, instanța de apel a evidențiat faptul că inculpatul a săvârșit

infracțiunea asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către aceasta

a obligațiilor de serviciu, și nu a luat în considerație că Poliția are misiunea de

a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de

menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire,

investigare și de descoperire a infracțiunilor și contravențiilor.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului Ciolpan Radu, instanța de

apel a stabilit că potrivit art. 76 Cod penal, în privința inculpatului Ciolpan Radu,

nu s-au stabilit careva circumstanțe atenuante, iar în conformitate cu art. 77

Cod penal, în calitate de circumstanțe agravante, s-a stabilit săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Ciolpan Radu, prima

instanță a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal și

de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii mai

puțin grave conform prevederilor art. 16 Cod penal,și astfel instanța de apel a

conchis că pedeapsa privativă de libertate stabilită inculpatului, este una

echitabilă și care va atinge scopul legii penale de restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a precizat, că acțiunile inculpatului Ciolpan Radu din

27 iulie 2018, au un grad prejudiciabil sporit, care au depășit limita

contravențională, și fiind întrunite toate semnele componente ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, recalificarea infracțiunii în

contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional, la caz nu poate fi

admisă. Or, prima instanță a luat în considerație toate circumstanțele cauzei,

personalitatea inculpatului, dar și gravitatea infracțiuni săvârșite și corect a

ajuns la concluzia privind stabilirea inculpatului Ciolpan Radu a unei pedepse

sub formă de închisoare.

16

Referitor la acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul Direcției de

Poliție Chișinău, Saachian Mariana, privind dispunerea încasării din contul

inculpatului Ciolpan Radu, prejudiciul material în sumă de 2 398 lei, pentru

deteriorarea peretelui camerei al Inspectoratului de poliție Centru a Direcției

de Poliție mun. Chișinău, instanța de apel a conchis că aceasta urmează a fi

admisă.

Astfel, reținând prevederile art. 219, 221 Cod de procedură penală,

art. 1398 alin. (1), instanța de apel a menționat că în baza art. 387 Cod de

procedură penală, odată cu pronunțarea sentinței de condamnare și apreciind

dacă sunt dovedite temeiurile și suma prejudiciului solicitat de către partea

civilă, prima instanță era obligată să admită acțiunea civilă, total sau parțial, ori

să o respingă, și doar alin. (3) prevede excepția în cazul în care pentru a stabili

exact suma despăgubirilor părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei,

instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor corespunzătoare să hotărască instanța civilă.

Prin infracțiunea săvârșită, inculpatul a cauzat un prejudiciu material în

sumă de 2 398 lei, pentru deteriorarea peretelui camerei Direcției de Poliție

mun. Chișinău, despăgubiri cauzate în rezultatul acțiunilor ilegale ale acestuia,

și anume, conform extrasului nr. 18413 din 31 iulie 2018 (f.d.17, vol.I), au fost

suportate cheltuieli pentru – 6 m2 de gipscarton în sumă de 250 lei; 10 kg de

chit în sumă de 122 lei; 10 kg de decor pentru construcții în sumă de 1 220 lei;

10 kg de grund în sumă de 136 lei; 100 șuruburi în sumă de 20 lei, și costul

lucrărilor de reparație în sumă de 720 lei, care urmează a fi încasate din contul

inculpatului Ciolpan Radu.

a indica un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, contestă sentința primei instanțe și decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care procesul penal intentat în privința lui Ciolpan Radu, să fie încetat, și

să-i fie aplicată lui Ciolpan Radu, sancțiune contravențională.

În motivarea recursului ordinar apărarea indică, că probele prezentate

de acuzatorul de stat și reținute de către instanțele de fond nu demonstrează că

la 27 iulie 2018 inculpatul Ciolpan Radu a avut intenția să încalce grosolan

ordinea publică.

Consideră că hotărârile instanțelor de fond au fost adoptate în baza unor

probe contradictorii, care nu confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate, or, vinovăția persoanei nu poate fi întemeiată pe

presupuneri, iar dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, se

interpretează în favoarea inculpatului.

Menționează că instanțele de fond au conchis asupra faptului că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele componente ale infracțiunii de huliganism,

bazându-se doar pe declarațiile părții vătămate, și invocând prevederile art. 93

17

alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, precizează apărarea că declarațiile

părții vătămate nu au forță probatorie sporită în raport cu declarațiile

inculpatului, or, acestea urmează a fi apreciate în coroborare cu alte probe.

Susține că potrivit declarațiilor inculpatului, rezultă că acesta a vorbit cu

cuvinte necenzurate cu partea vătămată, doar după ce partea vătămată s-a

adresat cu injurii.

De asemenea, consideră că declarațiile martorului Ursachi Lilian urmeză

a fi apreciate critic, deoarece acesta este colegul părții vătămate, precum și din

considerentul că martorul Ursachi Lilian nu a fost prezent de la începutul

conflictului, astfel nu poate confirma că Ciolpan Radu a avut un comportament

agresiv prin care tulbura ordinea publică.

Precizează că învinuirea înaintată inculpatului este neîntemeiată și lipsită

de probe care să demonstreze vinovăția lui Ciolpan Radu în săvârșirea

infracțiunii incriminate. Instanțele de fond nu s-au expus asupra

circumstanțelor și argumentelor invocate de către partea apărării.

Mai invocă apărarea că toate dubiile care sunt în privința lui

Ciolpan Radu, au fost interpretate în defavoarea inculpatului, contrar

prevederilor art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală.

În opinia apărării, la caz nu s-a demonstrat nici una din acțiunile

prejudiciabile care formează elementele componente ale infracțiunii prevăzute

de art. 287 Cod penal, deoarece potrivit declarațiilor părții vatamate

Grumeza Maxim, precum și ale martorilor Ursachi Lilian și Țurcan Mihaela, nu

se constată că inculpatul Ciolpan Radu a săvârșit infracțiunea incriminată în loc

public, or, la materialele cauzei nu sunt anexate declarațiile altor persoane care

să confirme că inculpatul a încălcat ordinea publică sau ar fi acționat cu cinism

sau obrăznicie deosebită.

Menționează apărarea că inculpatul nu a negat faptul că s-a împotrivit

încătușării, a refuzat să se conformeze și a opus rezistență reprezentanților

autorităților în momentul încătușării, însă aceste acțiuni nu reprezintă

infracțiunea de huliganism, astfel concluzionând că aceste acțiuni ale

inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 353 Cod contravențional, adică,

ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept,

opunerea de rezistență, iar referitor la acțiunea de deteriorarea cu pumnul a

peretelui camerei de acțiuni procesuale, consideră că aceasta urmează a fi

încadrată în baza art. 104 Cod contravențional, adică, distrugerea sau

deteriorarea intenționată a bunurilor străine.

Totodată, indică că linia de demarcație este una subtilă dintre acțiunile

care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită, și contravenția de huliganism nu prea grav, din care motiv, consideră

că în speță este aplicabil principiul in dubio pro reo, și anume că toate dubiile

trebuie interpretate în favoarea inculpatului Ciolpan Radu și să-i fie aplicată

pedeapsa conform art. 354 Cod contravențional, huliganismul nu prea grav.

18

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată

conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că apărarea nu

invocă un temei concret pentru casarea deciziei instanței de apel, din cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența

argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs invocă dezacordul

cu decizia instanței de apel sub aspectul că probele administrate nu

demonstrează vinovăția inculpatului în infracțiunea incriminată, precum și sub

aspectul că acțiunile inculpatului Ciolpan Radu, nu întrunesc elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, acestea

urmând a fi încadrate în baza art. 353 Cod contravențional, motive care se

subscriu temeiurilor de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, și 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

19

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit relevă,

că instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

judecând apelurile declarate, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată la pct. 8 al

prezentei decizie, și pe larg motivată în pct. 8.1.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

La caz, se atestă că apărarea invocă versiunea potrivit căreia probele

administrate la cauza penală, nu confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe

examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

20

inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,

în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la

concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Ciolpan Radu în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs reține că în speță nu și-a găsit

confirmare nici temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, potrivit căruia recurentul susține că acțiunile inculpatului

Ciolpan Radu nu întrunesc elementele componente ale infracțiunii de

huliganism prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, întrucât acestea urmează

a fi încadrate în baza art. 104 Cod contravențional – distrugerea sau

deteriorarea intenționată a bunurilor străine; art. 353 Cod contravențional –

ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea

de rezistență; și art. 354 Cod contravențional – huliganismul nu prea grav.

La acest aspect se va reține că potrivit sentinței, prima instanță l-a

recunoscut vinovat pe Ciolpan Radu în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal.

La rândul său, instanța de apel judecând apelurile declarate de către

avocatul Condurari Andrian în numele inculpatului și reprezentantul Direcției

de Poliție Chișinău, Saachian Mariana, și menținând soluția primei instanțe în

această parte, a ajuns la concluzia că prima instanță corect a constatat că prin

acțiunile sale, inculpatul Ciolpan Radu a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, precizând în acest sens că vinovăția

acestuia se demonstrează integral prin cumulul de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice, care coroborează între ele.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a dat o

argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind just că probatoriul

administrat demonstrează prezența elementelor infracțiunii de huliganism în

acțiunile lui Ciolpan Radu, probate prin declarațiile părții vătămate, precum și

nemijlocit prin declarațiile inculpatului, care fiind audiat în cadrul ședinței

primei instanțe, a recunoscut că a manifestat un comportament agresiv față de

partea vătămată, iar veridicitatea acestor declarații fiind confirmată parțial și

prin imaginile video și audio înregistrate de către colaboratorii poliției la data

de 27 iulie 2018, care au fost cercetate în cadrul ședinței în prima instanță,

potrivit cărora colaboratorul poliției solicită inculpatului să se prezinte, iar

21

ultimul refuză și îl amenință pe reprezentantul autorității publice, adresându-i

cuvinte necenzurate și înjosindu-l.

Mai mult, instanța de apel a stabilit cu certitudine că potrivit probelor din

dosar, imaginilor video de pe camerele de luat vederi instalate în camera de

efectuare a acțiunilor de urmărire penală, în coroborare cu declarațiile părții

vătămate Grumeza Maxim, precum și a altor doi martori prezenți la momentul

săvârșirii faptei, se atestă prelungirea acțiunilor huliganice și în cadrul

Inspectoratului de Poliție Centru, unde inculpatul avea un comportament

extrem de agresiv, conchis din mimica și gesturile acestuia, dar și nemijlocit din

acțiunile sale, inclusiv lovirea și deteriorarea peretelui din camera de audieri.

Prin urmare, instanța de recurs conchide asupra netemeiniciei

argumentelor părții apărării potrivit cărora acțiunile inculpatului prin care s-a

împotrivit încătușării, a refuzat să se conformeze și a opus rezistență

reprezentanților autorităților în momentul încătușării, urmează a fi încadrate

în baza art. 353 Cod contravențional – ultragierea colaboratorului organelor de

ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistență, iar acțiunile de deteriorare

cu pumnul a peretului camerei de acțiuni procesuale, în baza art. 104

Cod contravențional – distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor

străine.

Totodată, deși recurentul consideră că acțiunile inculpatului

Ciolpan Radu întrunesc și elementele contravenției prevăzute de art. 354

Cod contravențional, invocând că în speță nu a fost atins gradul prejudiciabil al

infracțiunii de huliganism, manifestat prin acțiuni care trebuie să producă o

rezonanță socială considerabilă, revoltând la maxim opinia publică, tulburând

pentru mult timp buna desfășurare a relațiilor interumane, Colegiul penal lărgit

reține că instanța de apel just a stabilit că huliganismul nu prea grav prevăzut

de art. 354 Cod contravențional, nu presupune prezența unei acțiuni adiacente,

precum în cazul infracțiunii de huliganism prevăzută de art. 287 Cod penal, care

să fie exprimată prin modalități diferite, în speță prin opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților, or, acțiunile inculpatului din 27 iulie

2018, însoțite de un cinism deosebit și obrăznicie deosebită, trasează linia de

demarcație dintre huliganismul prevăzut de Codul penal și cel care are un grad

prejudiciabil mai redus, prevăzut de Codul contravențional.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit ține să menționeze, că

instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, corect a

ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Ciolpan Radu, întrunesc elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, soluție

care este descrisă la pct. 8.1. ale acestei decizii și pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este necesară.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță și menținută de instanța de apel, iar în

cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret

22

la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel sau recurs eventual, o curte

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (Helle c. Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c.

Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de

apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar

genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune respingerea recursului

ordinar declarat de către avocatul Condurari Andrian în numele inculpatului

Ciolpan Radu, ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Condurari Adrian în numele inculpatului cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Ciolpan Radu xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

23