1ra-1558/2020 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1558/2020 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1558/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta

Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

februarie 2020, în privința inculpatului

Ciolpan Radu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.09.2018 – 06.03.2019,

instanța de apel: 26.03.2019 – 18.02.2020,

instanța de recurs: 12.06.2020 – 12.08.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

1

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1), 91 alin. (8) lit. c) Cod penal, prin adăugirea

parțială a pedepsei neexecutate, aplicate conform deciziei Curții de Apel Chișinău

din 28.01.2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea perioadei

arestării preventive de la 27.07.2018 până la 30.07.2018.

Acțiunea civilă înaintată de Direcția de Poliție, mun. Chișinău, și cererea

procurorului privind cheltuielile judiciare, au fost respinse ca neîntemeiate.

inculpatul Ciolpan R., aflându-se în loc public, în regiunea străzii M. Varlaam 58,

mun. Chișinău, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, încălcând

intenționat ordinea publică, prin acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale

și morale de conviețuire, a atras atenția colaboratorilor de poliție ai Inspectoratului

de Poliție Centru al DP Chișinău, implicați în serviciul de menținere a ordinii

publice și combaterea criminalității stradale.

Ulterior, la solicitarea colaboratorilor de a-și prezenta identitatea, acesta,

manifestând un cinism deosebit, exprimat prin disprețuire și batjocură față de

reprezentanții poliției, a refuzat să se prezinte, rostind în adresa lor cuvinte

necenzurate, ce înjosesc onoarea și demnitatea persoanei.

Drept urmare, acestuia i-a fost înaintată cerința legală de a urca în

automobilul de serviciu MAI 1068, pentru a fi transportat la Inspectoratul de

Poliție Centru, la care Ciolpan R. a refuzat să se conformeze și a opus rezistență

violentă reprezentanților autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma

ofițerului de sector al Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza M.

Continuându-și acțiunile huliganice, Ciolpan R., aflându-se în incinta

Inspectoratului de Poliție Centru, situat pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, a

deteriorat cu pumnul peretele camerei de acțiuni procesuale.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Instanța a statuat că, a fost stabilită indubitabil prezența acțiunilor

infracționale ale inculpatului, încă din momentul în care se afla pe teritoriul

Pieței Centrale, circumstanțele date fiind probate prin declarațiile părții vătămate.

Astfel, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod

penal, se realizează prin vinovăție exprimată prin intenție directă, sfidând regulile

sociale și morale de conviețuire și a atras atenția angajaților poliției prin faptul că

vorbea tare și necenzurat, iar la solicitarea acestora de a se prezenta, a refuzat, a

opus rezistență, a deteriorat cămașa polițistului, demonstrând un comportament

ostentativ și antisocial în loc public, pe teritoriul Pieței Centrale și, ulterior, în

sediul Inspectoratului de Poliție.

2

Totodată, conform jurisprudenței naționale, în sensul huliganismului cu un

cinism deosebit, se apreciază acțiunile inculpatului însoțite de o încălcare insistentă

și demonstrativă a regulilor morale or, actele huliganice ale acestuia au început

pe teritoriul Pieței Centrale, au continuat în automobilul de serviciu al

polițiștilor, apoi în camera de efectuare a acțiunilor procesuale, în prezența unui

public diferit în pofida insistențelor inspectorilor de poliție de a se calma, sfidând

în totalitate publicul și reprezentanții autorităților.

Iar huliganismul de o obrăznicie deosebită, exprimat prin acțiuni de

încălcare grosolană a ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei,

de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului, întreruperea temporară

activității normale a întreprinderilor, instituțiilor sau organizațiilor, incriminat

inculpatului, se atestă că acesta, prin acțiunile sale, a aplicat atât violență asupra

polițistului prin opunere de rezistență, cât și a distrus bunurile autorității publice, și

anume peretele din camera de audiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru,

precum și a întrerupt temporar activitatea normală a organelor de poliție or,

acesta fiind adus la inspectorat, a continuat să se împotrivească acțiunilor

organelor de drept.

Totodată, reprezentantul părții civile a invocat că inculpatul, prin

deteriorarea peretelui camerei de acțiuni procesuale a Inspectoratului de Poliție

Centru, Direcția de Poliție mun. Chișinău a cauzat un prejudiciu în sumă de 2398

lei, în susținerea acțiunii civile fiind prezentate mai multe extrase de pe site-ul

„supraten.md” cu imagini ale materialelor de construcții: ghips carton, tencuială

pentru interior, tencuială decorativă pentru interior și exterior, grund și șuruburi, cu

indicarea prețului acestor produse.

Însă, aceste înscrisuri nu pot fi apreciate ca probe care ar servi la evaluarea

pretențiilor materiale înaintate, iar reprezentantul părții civile nu a prezentat careva

facturi fiscale, rapoarte de expertiză sau evaluare, bonuri de plată sau alte dovezi

care ar permite estimarea cuantumului prejudiciului cauzat prin acțiunile

inculpatului. Or, simpla extragere a informației de pe un site al unui magazin

specializat în construcție nu permite instanței a stabili care anume produse, ce

cantitate și ce preț este necesar pentru repararea peretelui din camera acțiunilor

procesuale, deteriorat de către inculpat.

Pe de altă parte, prevederile art. 227 – 229 Cod de procedură penală nu sunt

aplicabile situației pretinse de procuror ori, cheltuielile suportate în legătură cu

administrarea probelor, de drept necesită să fie puse pe seama statului.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie admisă acțiunea civilă, cu încasarea din contul inculpatului a

prejudiciului material în sumă de 2398 lei.

Apelanta a invocat că Direcția de Poliție, mun. Chișinău a prezentat probe

prin care este justificat cuantumul despăgubirilor materiale.

Ori, pentru efectuarea expertizelor considerate necesare de către instanța de

fond, urmau a fi achitate surse financiare care ar depăși însăși valoarea

prejudiciului material cauzat în cuantum de 2398 lei.

3

Mai mult, suma solicitată cu titlu de prejudiciu material pentru deteriorarea

peretelui camerei de acțiuni procesuale a Inspectoratului de Poliție este

proporțională cu costurile materialelor de construcție, potrivit extraselor anexate.

3.1. A declarat apel și avocatul Andrian Condurari, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în privința

inculpatului să fie încetat, cu aplicarea sancțiunii administrative.

Apelantul a indicat că, declarațiile părții vătămate nu au forță probatorie

sporită în raport cu declarațiile inculpatului și urmează a fi apreciate în coroborare

cu alte probe. Declarațiile victimei din care instanța a stabilit indubitabil prezența

acțiunilor infracționale ale inculpatului încă din momentul în care acesta se afla pe

teritoriul Pieței Centrale nu au fost susținute prin alte probe, iar toate dubiile în

probarea învinuirii se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

Totodată, declarațiile martorului Ursachi L. sunt irelevante, acesta fiind

colegul de serviciu al părții vătămate.

Inculpatul nu a negat că s-a împotrivit încătușării, a refuzat să se conformeze

și a opus rezistență reprezentanților autorităților în momentul încătușării, însă

aceste acțiuni nu constituie fapta de huliganism și urmează a fi calificate potrivit

art. 353 Cod contravențional, ca ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a

normelor de drept, opunerea de rezistență.

În același timp, acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită trebuie deosebite de acțiunile care formează

contravenția de huliganism nu prea grav, prevăzute la art. 354 Cod contravențional.

Ori, este prea fragilă linia de demarcare dintre acțiunile care prin conținutul

lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită de contravenția de

huliganism nu prea grav. Iar, literatura de specialitate recomandă celor abilitați cu

calificarea infracțiunilor, atunci când au îndoieli greu de înlăturat în stabilirea

respectivei linii de demarcare, să se călăuzească de principiul „in dubio pro reo”,

adică să trateze îndoielile în favoarea făptuitorului aplicând răspunderea conform

art. 354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav și nu potrivit art. 287

Cod penal.

apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Ciolpan Radu în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie o contravenție.

Ciolpan Radu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute

de art. 354 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în legătură

cu expirarea termenului de prescripție.

Acțiunea civilă înaintată de Direcția de Poliție mun. Chișinău a fost admisă

în principiu.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a stabilit eronat starea de

fapt, care nu corespunde probelor administrate, acestea fiind apreciate incorect.

Astfel, fapta comisă de Ciolpan R. este că la 27 iulie 2018, în jurul orei

19.00, aflându-se în loc public, în regiunea străzii M. Varlaam 58, mun. Chișinău,

a atras atenția colaboratorilor de poliție ai Inspectoratului de Poliție Centru al DP

4

Chișinău, implicați în serviciul de menținere a ordinii publice și combaterea

criminalității stradale. Ulterior, la solicitarea colaboratorilor de a-și prezenta

identitatea, acesta, manifestând un comportament arogant, a refuzat să se prezinte.

Drept urmare, acestuia i-a fost înaintată cerința legală de a urca în automobilul de

serviciu MAI 1068, pentru a fi transportat la Inspectoratul de Poliție Centru, la care

Ciolpan R. a refuzat să se conformeze și a opus rezistență violentă reprezentanților

autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma ofițerului de sector al

Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza M. Continuându-și acțiunile

huliganice, Ciolpan R., aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Centru,

situat pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, a deteriorat cu pumnul peretele camerei de

acțiuni procesuale.

Dispoziția art. 287 alin. (1) Cod penal constă în fapta prejudiciabilă

exprimată fie în acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților

sau altor persoane care curmă actele huliganice, fie în acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Însă, nu s-a demonstrat nici una din aceste acțiuni prejudiciabile, or, din

declarațiile părții vătămate Grumeza M., ale martorilor Ursachi L. și Țurcan M., nu

rezultă că inculpatul a comis infracțiunea imputată în loc public, la materialele

cauzei nefiind anexate declarațiile altor persoane care ar confirma că inculpatul

a încălcat ordinea publică sau ar fi acționat cu cinism sau obrăznicie deosebită.

Instanța de apel constată prezența elementelor contravenției prevăzute la art.

354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare

în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea

publică și liniștea persoanei fizice.

Totodată, potrivit CD cu imaginile video din camera de audiere, cât și prin

examinarea nemijlocită de către instanța de apel a imaginilor video de pe camerele

de supraveghere instalate în camera de acțiuni procesuale a Inspectoratului de

Poliție Centru, inculpatul a lovit cu pumnul într-un perete din ghips, lăsând în el o

gaură, însă acest perete mai avea și alte găuri lăsate de alte persoane, deci nu se

confirmă în acțiunile acestuia componența infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal or, comiterea infracțiunii de huliganism într-un loc public nu este

o caracteristică obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul public al

infracțiunii de huliganism: fie actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor

persoane, fie rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor

persoane, circumstanțe ce nu au fost dovedite, iar pe teritoriul gării auto și în

camera de audiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru inculpatul nu se afla

în preajma altor persoane, care ar fi fost afectate de comportamentul huliganic

al acestuia.

Huliganismul reprezintă o faptă săvârșită în public, însă nu neapărat într-

un loc public. Or, conform art. 131 lit. c) și e) Cod penal, fapta se consideră a fi

săvârșită în public și atunci când este comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu

intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două

sau mai multe persoane; prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea

seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

5

Astfel, infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal presupune ipostaze cu

implicații publice, împrejurări ce nu au fost stabilite în speță or, potrivit

declarațiilor părții vătămate, martorilor și inculpatului, în acțiunile ultimului nu

a fost implicat publicul, iar acestea nu au devenit cunoscute altor persoane.

Totodată, una din modalitățile normative ale faptei prejudiciabile specificată

la art. 287 Cod penal presupune aplicarea violenței asupra persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin „violență” se are în vedere violența soldată

fie cu vătămarea ușoara a integrității corporale sau a sănătății, fie cu leziuni

corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici

pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Prin urmare, nu a fost demonstrat că părții vătămate i-au fost aplicate

careva lovituri sau inculpatul s-a purtat violent cu acesta, iar, potrivit

materialelor cauzei, inculpatul nu a folosit inițial cuvinte necenzurate în adresa

polițiștilor, ci doar a răspuns în același mod după ce partea vătămată și-a permis

acest lucru.

Deci, comportamentul inculpatului de a opune rezistență colaboratorilor

de poliție, nu constituie comportament violent, dar este urmare a aplicării forței

fizice de însăși partea vătămată Grumeza M., reacție care a survenit în urma

unor cerințe nejustificate, după părerea inculpatului, fiind deranjat de faptul că a

fost reținut și nu cunoștea motivul.

Nu a fost constatată nici opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, care ar fi o altă

modalitate prevăzută de fapta prejudiciabilă specificată la art. 287 Cod penal,

inculpatul indicând că nu cunoștea despre faptul că, în cazul în care colaboratorul

de poliție solicită, este obligatoriu să se prezinte și considera că trebuie să facă

acest lucru numai în cazul în care ar fi încălcat ceva.

Pe lângă aceasta, infracțiunea de huliganism include – ca acțiune principală

– încălcarea grosolană a ordinii publice, iar ca acțiuni adiacente, acțiune exprimată,

alternativ, în: 1) aplicarea violenței asupra persoanelor; 2) amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanelor; 3) opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, iar în speță nu s-a

constatat prezența acțiunilor adiacente, astfel că Ciolpan R. a comis contravenția

prevăzută de art. 354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav.

Instanța de apel a constatat că, la 27 iulie 2018, în jurul orei 19.00, Ciolpan

R., aflându-se în loc public, în regiunea străzii M. Varlaam 58, mun. Chișinău, a

atras atenția colaboratorilor de poliție ai Inspectoratului de Poliție Centru al DP

Chișinău, implicați în serviciul de menținere a ordinii publice și combaterea

criminalității stradale. Ulterior, la solicitarea colaboratorilor de a-și prezenta

identitatea, acesta, manifestând un comportament arogant, a refuzat să se prezinte.

Drept urmare, acestuia i-a fost înaintată cerința legală de a urca în automobilul de

serviciu MAI 1068, pentru a fi transportat la Inspectoratul de Poliție Centru, la care

Ciolpan R. a refuzat să se conformeze și a opus rezistență violentă

reprezentanților autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma ofițerului

de sector al Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza M. Continuându-și

acțiunile huliganice, Ciolpan R., aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție

6

Centru, situat pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, a deteriorat cu pumnul

peretele camerei de acțiuni procesuale.

Totodată, solicitarea Direcției de Poliție Chișinău privind casarea sentinței

instanței de fond în partea respingerii acțiunii civile, este neîntemeiată și urmează a

fi respinsă, cu menținerea în vigoare a sentinței instanței de fond în această parte.

Potrivit art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă la soluționarea

acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare

necesitatea de a amâna judecarea cauzei pentru a se administra probe

suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea

sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că instanța de apel eronat a considerat că acțiunile

inculpatului nu se regăsesc în conjunctura infracțiunii de huliganism, prevăzută la

art. 287 alin. (1) Cod penal și că întrunesc elementele contravenției prevăzută de

art. 354 Cod contravențional, or, instanța de apel, verificând cauza sub aspectul

calificării infracțiunii, urma să raporteze situația de fapt constatată la fiecare din

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate inculpatului și să subsumeze

aceste fapte la împrejurările cauzei.

Astfel, potrivit actului de învinuire și probelor administrate, acțiunile

inculpatului au avut loc într-un loc public, fiind tulburată ambianța liniștită de

conviețuire în societate, acțiuni prin care s-a atentat la regulile sociale și morale de

conviețuire, or inculpatul prin comportamentul sau a atras atenția colaboratorilor

de poliție, astfel încât la solicitarea ultimilor de a-și prezenta identitatea, acesta

manifestând un cinism deosebii, exprimat prin disprețuire și batjocură față de

reprezentanții poliției, a refuzat să se prezinte, adresându-le cuvinte necenzurate, ce

înjosesc onoarea și demnitatea persoanei.

Acțiunile inculpatului au fost precedate de opunerea de rezistență violentă

manifestată fată de reprezentanții autorităților, deteriorând, în cele din urmă,

uniforma ofițerului de sector al Inspectoratului de poliție Centru, Grumeza M. și

peretele camerei de acțiuni procesuale din incinta Inspectoratului de Poliție Centru.

Faptele descrise în actul de învinuire intră în conceptul de huliganism,

prevăzut la art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece inculpatul intenționat a încălcat

grosolan ordinea publică, astfel încât nu s-a silit de anturajul în care a fost comisă

fapta (teritoriul Pieței Centrale), nu s-a sfiit de percepția persoanelor din jur, ci, din

contra, în mod deschis, și-a exprimat atitudinea rebelă, acțiuni care ulterior au fost

însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților, ce

constituie latura obiectivă a componenței de infracțiune incriminată.

Totodată, potrivit pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4

din 19.06.2006 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

huliganism, infracțiunea de huliganism trebuie delimitată de anumite fapte

contravenționale, prevăzute în Codul contravențional: huliganismul nu prea grav

(art. 354 Cod contravențional), dat fiind că huliganismul incriminat de norma

penală, în afară de prezența acțiunii principale - încălcarea grosolană a ordinii

7

publice, presupune și prezența unei acțiuni adiacente - acțiune exprimată, alternativ

prin opunerea de rezistentă violenta reprezentanților autorităților.

Astfel, faptele inculpatului constituie acțiuni intenționate ce încalcă grosolan

ordinea publică, iar această circumstanță apropie componența de contravenție

menționată de infracțiunea de huliganism.

Or, atunci când are un caracter complex, infracțiunea de huliganism include,

ca acțiune principală, încălcarea grosolană a ordinii publice. Astfel, se atestă

deosebirea dintre contravenții și infracțiunea de huliganism, de vreme ce

contravențiile nu presupun și existența unei acțiuni adiacente alternativ, exprimate

prin opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 5) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte. (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond a depășit limitele învinuirii înaintate inculpatului, constatând sumar și

divergent că: „...a fost stabilită indubitabil prezența acțiunilor infracționale ale

inculpatului, încă din momentul în care se afla pe teritoriul Pieței Centrale...,

demonstrând un comportament ostentativ și antisocial în loc public, pe teritoriul

Pieței Centrale..., or, actele huliganice ale acestuia au început pe teritoriul

Pieței Centrale, au continuat în automobilul de serviciu al polițiștilor, apoi în

8

camera de efectuare a acțiunilor procesuale, în prezența unui public diferit în

pofida insistențelor inspectorilor de poliție de a se calma, sfidând în totalitate

publicul și reprezentanții autorităților..., precum și a întrerupt temporar

activitatea normală a organelor de poliție or, acesta fiind adus la inspectorat, a

continuat să se împotrivească acțiunilor organelor de drept” - circumstanțe în

fapt și în drept care nu i-au fost incriminate acestuia prin rechizitoriu (pct. 2. din

decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În corespundere

cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 385

alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea,

dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În corespundere cu

art. 394 alin. (1) pct. 1), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței

de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. Potrivit art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art. 113 alin. (1) Cod

penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În corespundere cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, rejudecând cauza potrivit regulilor generale, conform descriptivului

deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) a descris, ca fiind dovedită, fapta indicată în rechizitoriu și încadrată

juridic pe art. 287 alin. (1) Cod penal, indicând că: „fapta comisă de Ciolpan R.

este că la 27 iulie 2018, în jurul orei 19.00, aflându-se în loc public, în regiunea

străzii M. Varlaam 58, mun. Chișinău, a atras atenția colaboratorilor de poliție ai

Inspectoratului de Poliție Centru al DP Chișinău, implicați în serviciul de

9

menținere a ordinii publice și combaterea criminalității stradale. Ulterior, la

solicitarea colaboratorilor de a-și prezenta identitatea, acesta, manifestând un

comportament arogant, a refuzat să se prezinte. Drept urmare, acestuia i-a fost

înaintată cerința legală de a urca în automobilul de serviciu MAI 1068, pentru a fi

transportat la Inspectoratul de Poliție Centru, la care Ciolpan R. a refuzat să se

conformeze și a opus rezistență violentă reprezentanților autorităților,

deteriorând în cele din urmă uniforma ofițerului de sector al Inspectoratului de

Poliție Centru, Grumeza M. Continuându-și acțiunile huliganice, Ciolpan R.,

aflându-se în incinta Inspectoratului de Poliție Centru, situat pe str. Bulgară 40,

mun. Chișinău, a deteriorat cu pumnul peretele camerei de acțiuni procesuale”,

apoi s-a contrazis statuând că: „nu se confirmă în acțiunile acestuia componența

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal”;

b) ulterior a descris, ca fiind dovedită, altă faptă cu calificative tot prevăzute

în art. 287 alin. (1) Cod penal, adică că: „la 27 iulie 2018, în jurul orei 19.00,

Ciolpan R., aflându-se în loc public, în regiunea străzii M. Varlaam 58, mun.

Chișinău, a atras atenția colaboratorilor de poliție ai Inspectoratului de Poliție

Centru al DP Chișinău, implicați în serviciul de menținere a ordinii publice și

combaterea criminalității stradale. Ulterior, la solicitarea colaboratorilor de a-și

prezenta identitatea, acesta, manifestând un comportament arogant, a refuzat să se

prezinte. Drept urmare, acestuia i-a fost înaintată cerința legală de a urca în

automobilul de serviciu MAI 1068, pentru a fi transportat la Inspectoratul de

Poliție Centru, la care Ciolpan R. a refuzat să se conformeze și a opus rezistență

violentă reprezentanților autorităților, deteriorând în cele din urmă uniforma

ofițerului de sector al Inspectoratului de Poliție Centru, Grumeza M.

Continuându-și acțiunile huliganice, Ciolpan R., aflându-se în incinta

Inspectoratului de Poliție Centru, situat pe str. Bulgară 40, mun. Chișinău, a

deteriorat cu pumnul peretele camerei de acțiuni procesuale”, însă a încadrat,

divergent, acțiunile inculpatului în baza art. 354 Cod contravențional, ca

huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a

persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea

persoanei fizice.

Totodată, nu a descris, deci nici constatat, esența și împrejurările concrete

privind: „acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni

similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice”, fără a identifica

cine sunt persoanele fizice acostate jignitor în locuri publice și care ar fi esența

altor acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice

concrete;

c) a statuat absolut neclar, divergent și sumar că: „din declarațiile părții

vătămate Grumeza M., ale martorilor Ursachi L. și Țurcan M., nu rezultă că

inculpatul a comis infracțiunea imputată în loc public, la materialele cauzei

nefiind anexate declarațiile altor persoane care ar confirma că inculpatul a

încălcat ordinea publică sau ar fi acționat cu cinism sau obrăznicie deosebită...,

nu se confirmă în acțiunile acestuia componența infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal or, comiterea infracțiunii de huliganism într-un loc public nu

este o caracteristică obligatorie a acestei infracțiuni, obligatoriu este modul

public al infracțiunii de huliganism: fie actele huliganice sunt săvârșite în

10

prezența unor persoane, fie rezultatul actelor huliganice devine inevitabil

cunoscut altor persoane, circumstanțe ce nu au fost dovedite, iar pe teritoriul

gării auto și în camera de audiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru

inculpatul nu se afla în preajma altor persoane, care ar fi fost afectate de

comportamentul huliganic al acestuia..., huliganismul reprezintă o faptă

săvârșită în public, însă nu neapărat într-un loc public..., infracțiunea prevăzută

la art. 287 Cod penal presupune ipostaze cu implicații publice, împrejurări ce nu

au fost stabilite în speță or, potrivit declarațiilor părții vătămate, martorilor și

inculpatului, în acțiunile ultimului nu a fost implicat publicul, iar acestea nu au

devenit cunoscute altor persoane..., prin urmare, nu a fost demonstrat că părții

vătămate i-au fost aplicate careva lovituri sau inculpatul s-a purtat violent cu

acesta, iar, potrivit materialelor cauzei, inculpatul nu a folosit inițial cuvinte

necenzurate în adresa polițiștilor, ci doar a răspuns în același mod după ce partea

vătămata și-a permis acest lucru.., deci, comportamentul inculpatului de a opune

rezistență colaboratorilor de poliție, nu constituie comportament violent, dar este

urmare a aplicării forței fizice de însăși partea vătămată Grumeza M., reacție

care a survenit în urma unor cerințe nejustificate..., nu a fost constatată nici

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane

care curmă actele huliganice..., infracțiunea de huliganism include ca acțiuni

adiacente - aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, iar în speță nu s-a

constatat prezența acțiunilor adiacente”;

d) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, în coroborare cu prevederile art. 131 lit. a), b), c), art.1347

Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror, prin faptă săvârșită în

public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este

întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel

loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar

putea ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în

momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane, într-un loc

inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă

aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane. Prin loc de utilizare

publică se înțeleg părțile străzii, care sunt accesibile sau deschise publicului

permanent. Prin opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților se

înțelege săvârșirea unor acțiuni fizice active de opunere de rezistență, care se

realizează în procesul comiterii actelor de huliganism. Numai intervenția fizică,

folosirea forței pentru curmarea acțiunilor fizice se consideră drept opunere de

rezistență. Sub obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a

ordinii publice însoțite de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului.

Deosebirea dintre contravenții și infracțiunea de huliganism este că: contravențiile

nu presupun și existența unei acțiuni adiacente alternativ, exprimate în opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților. Va fi considerată infracțiune de

huliganism, prevăzută la art. 287 CP și nu contravenție reglementată la art. 354

Cod contravențional, dacă făptuitorul nu se limitează doar la acostarea jignitoare,

în locuri publice, a persoanei fizice, tulburarea ordinii publice; tulburarea liniștii în

11

timpul nopții, alte acțiuni similare, însă mai recurge și la opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților care curmă actele huliganice. În astfel de

circumstanțe, fapta comisă depășește gradul de pericol social al unei contravenții,

atingând gradul de pericol social al unei infracțiuni (Hotărârea Plenului CSJ nr.4 din 19

iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism” pct.3.,6.);

e) a dispus în dispozitiv, divergent, că: „se casează sentința..., se încetează

procesul penal intentat în privința lui Ciolpan Radu învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta constituie

contravenție”, însă: „acțiunea civilă înaintată de Direcția de Poliție mun. Chișinău

se admite în principiu”, contrazicând și rezumatul din descriptiv că: „totodată,

solicitarea Direcției de Poliție Chișinău privind casarea sentinței instanței de fond

în partea respingerii acțiunii civile, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, cu

menținerea în vigoare a sentinței instanței de fond în această parte”.

Ori, soluția de admitere în principiu a acțiunii civile, fiind întemeiată,

conform descriptivului, pe prevederile art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală,

este una proprie doar sentinței de condamnare, pronunțate în cadrul cauzei penale.

Mai mult, indicând în descriptiv că: „potrivit art. 225 alin. (3) Cod de

procedură penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amâna judecarea

cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită în

principiu acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile”, instanța de apel a invocat niște

prescripții de drept care nici nu se conțin în dispoziția art. 225 alin. (3) Cod de

procedură penală

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motivele legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

12

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2020, în privința inculpatului Ciolpan

Radu XXXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 04

septembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

13