1ra-1535/2020 — art. 287 alin. 3 Cp

1ra-1535/2020 — art. 287 alin. 3 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1535/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 15 octombrie 2019 și

deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, declarat de

avocatul Arcadie Șchiopu în numele inculpatului

Ciolac Nicolai XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 04.06.2009, în baza art. 151 alin. (4), 217 alin. (4)

lit. b). 290 alin. (1), 84 Cod penal la 8 ani și 3 luni

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.06.2018 - 15.10.2019,

instanța de apel: 31.10.2019 - 27.02.2020,

instanța de recurs: 09.06.2020 - 05.08.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ciolac Nicolai

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea termenului arestării

preventive de la 13.04.2018 până la 10.09.2018.

orelor 2000, aflându-se pe str-la Liviu Damian 5, mun. Chișinău, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestora, încălcând în mod grosolan ordinea publică, acționând cu

1

cinism și obrăznicie deosebită, la agresat verbal și fizic pe Hodosco I., după care i-a

aplicat o lovitură cu un cuțit în regiunea piciorului drept. Conform raportului de

expertiză judiciară nr. XXXXX din 03.05.2018, lui Hodosco I. i-au fost cauzate „Plagă

tăiată gambă dreaptă 1/ proximală, care a putut fi produsă în rezultatul acțiunii

3

traumatice a unui corp tăietor înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică

ca vătămare corporală ușoară”.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astefel, acțiunile lui urmează a fi calificate în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, ca

huliganism agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvârșite cu aplicarea unui obiect

pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a luat în considerare că

inculpatul s-a căit sincer, întreține un copil minor, este angajat în câmpul muncii, partea

vătămată pretenții nu are, circumstanțe agravante acuzatorul nu a invocat, că

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal se pedepsește cu închisoare de la

3 la 7 ani și potrivit art. 16 Cod penal se califică ca una gravă.

Totodată, instanța a statuat că, conform art. 34 alin. (1) și (2) lit. b) Cod penal, se

consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană

cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Recidiva se consideră

periculoasă dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă

sau deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă.

Potrivit art. 82 Cod penal, la aplicarea pedepsei pentru recidivă periculoasă și

recidivă deosebit de periculoasă de infracțiuni se ține cont de numărul, caracterul,

gravitatea și urmările infracțiunilor săvârșite anterior, de circumstanțele în virtutea

cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și

de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi. Mărimea pedepsei pentru recidiva

periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 04.06.2009 în baza art. 151 alin. (4), 217 alin. (4) lit. b), 290 alin. (1) Cod

penal la privațiune de libertate pe un termen de 8 ani 3 luni, fiind eliberat la 31.01.2017

după executarea pedepsei, antecedentul penal nu este stins conform art. 111 alin. (1) lit.

h) Cod penal. Deoarece inculpatul din nou a comis o infracțiune gravă, se constată starea

de recidivă periculoasă.

Astfel, mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă nu poate fi mai mică de o

treime din maximul pedepsei de 7 ani închisoare, prevăzut la art. 287 alin. (3) Cod penal,

ce constituie 2 ani 4 luni închisoare.

Potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, limitele pedepsei reduse cu 1/ vor

3

constitui pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal - de la 2 ani la 4

ani și 8 luni închisoare.

Potrivit cazierului judiciar, inculpatul a fost tras la răspundere penală de 6 ori,

pentru ultima condamnare executând pedeapsa de 8 ani 3 luni închisoare, infracțiuni de

deținere de droguri și muniții, lovituri cu cuțitul în pieptul vde la care victima a decedat.

În prezenta cauză, inculpatul la fel este condamnat pentru aplicarea de lovituri cu

cuțitul victimei, dar în regiunea piciorului.

2

Potrivit declarațiilor părții vătămate și martorilor, inculpatul, fiind în stare de

ebrietate, fără motive, bătea la poarta victimei, apoi a urmărit-o pe stradă, reușind s-o

ajungă din urmă și necătând la eforturile victimei de a scăpa, a înfipt cuțitul, nimerind

în picior.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de

judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Coroborând toate circumstanțele cauzei, urmărind ca pedeapsa să-și atingă scopul

de corectare și reeducare a inculpatului, precum și să fie de învățătură pentru alții,

instanța a concluzionat aplicarea inculpatului a unei pedepse de 3 ani închisoare, cu

executare.

pronunțarea unei hotărâri, prin care să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă minimă,

neprivativă de libertate, în limitele legislației în vigoare.

Apelanta a invocat că, cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, Ciolac N. a recunoscut vina pe deplin, s-a căit sincer, regretă de cele întâmplate,

este încadrat în câmpul muncii și are la întreținere un copil minor.

Acțiunile lui Ciolac N. au fost urmare a provocării de către victimă. Din

materialele cauzei se vede că această provocare a început cu mult timp înainte de a ave

loc conflictul.

Instanța de judecată i-a numit o pedeapsă prea severă, de 3 ani închisoare, termen

minim prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod penal, ce într-un fel diminuează importanța și

eficacitatea art. 3641 Cod de procedură penală.

2020, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ori, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

infracțiune care în conformitate cu art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică ca gravă.

Inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, în privința inculpatului instanța de fond a

reținut cu titlu de circumstanțe atenuante - căința sinceră și faptul că inculpatul are la

întreținere un copil minor.

Careva circumstanțe agravante în conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța de

fond nu a reținut.

Potrivit certificatului prezentat în ședința de judecată, inculpatul este angajat în

câmpul muncii, în calitate de expeditor la SRL „Unguar”.

Potrivit cererii scrise, partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat.

3

Totodată, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 04.06.2009 în baza art. 151 alin. (4), 217 alin. (4), lit. b), 290 alin.

(1), 84 Cod penal la 8 ani 3 luni închisoare, în penitenciar de tip închis, fiind eliberat la

31.01.2017, după executarea pedepsei.

Sub aspectul proporționării pedepsei aplicate inculpatului și pentru o corectă

individualizare a acesteia raportate la toate criteriile generale prevăzute de art. 75 Cod

penal, instanța a tinut seama atât de elementele ce țin de materialitatea faptelor în sine,

cât și de datele referitoare la persoana inculpatului, astfel că chiar dacă individualizarea

pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un

proces arbitrar, subiectiv, ci din contra el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv

al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis

determinate.

Pornind de la caracterul faptei comise de inculpat, care prezintă o gravitate

ridicată, raportat la modul de comitere, mijloacele folosite, circumstanțele legate de

personalitatea lui, instanța de fond corect a conchis că ultimul trebuie pedepsit cu

închisoare, care este unica măsură de constrângere aplicabilă situației inculpatului, care

pornind de la datele caracteristice ale ultimului este pe măsură să ducă la atingerea

scopului general și special al pedepsei penale, deoarece fapta în materialitatea sa duce

la concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat prin stabilirea pedepsei cu închisoare.

În contextul dat, urmează a fi respinse argumentele avocatului privind aplicarea

unei pedepse non-privativă de libertate inculpatului, deoarece pedeapsa solicitată este

inechitabilă și ineficientă în coraport cu personalitatea lui, care anterior a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04.06.2009 în baza art. art. 151

alin. (4), 217 alin. (4), lit. b), 290 alin. (1), 84 Cod penal la privațiune de libertate pe un

termen de 8 ani 3 luni, fiind eliberat la 31.01.2017 după ispășirea ei, astfel, conform art.

111 alin. (1) lit. h) Cod penal, antecedentul penal nu este stins și deoarece inculpatul din

nou a comis o infracțiune gravă, instanța de fond just a constatat starea de recidivă

periculoasă.

Astfel, instanța de fond a individualizat pedeapsa penală în privința inculpatului

atât în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, cât și în baza

art. 82 alin. (2) Cod penal, potrivit căror, mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă

nu poate fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Totodată, instanța de fond a reținut că inculpatul, potrivit cazierului judiciar, a fost

tras la răspundere penală de 6 ori, ultima condamnare pentru care a ispășit pedeapsa de

8 ani 3 luni fiind, pe lângă infracțiuni de deținere de droguri și muniții, pentru aplicarea

câtorva lovituri cu cuțitul în pieptul victimei, de la care victima a decedat.

Relevant este și faptul că inculpatul la fel este condamnat pentru aplicarea de

lovituri cu cuțitul victimei, dar în regiunea piciorului.

La stabilirea pedepsei penale, instanța de fond corect a ținut cont de declarațiile

părții vătămate și martorilor privind insistența cu care inculpatul, fiind în stare de

ebrietate, fără motive, bătea la poarta victimei, apoi a urmărit-o pe stradă, reușind totuși

s-o ajungă din urmă și necătând la eforturile victimei de a scăpa, a înfipt cuțitul, nimerind

în picior.

Iar în acest context, urmează a fi respinse argumentele invocate de avocat că

acțiunile inculpatului au fost urmare a provocării de către victimă, ori, această stare de

4

fapt nu a fost constatată în cadrul cercetării judecătorești, fiind combătută prin

declarațiile părții vătămate și a martorilor.

Sunt nefondate și argumentele avocatului că la individualizarea pedepsei nu s-a

ținut cont de faptul că inculpatul are la întreținere un copil minor, ori, instanța de fond a

reținut această circumstanță în conformitate cu art. 76 Cod penal, cu titlu de circumstanță

atenuantă.

Scopul pedepsei constă în formarea unei atitudini corecte față de munca, ordinea

de drept și regulile de conviețuire socială nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei

în regim de detenție, prevenind astfel reiterarea comportamentului infracțional și

protejarea societății prin prevenirea recidivei.

Ori, solicitarea invocată de avocatu privind aplicarea unei pedepse non-privativă

în privința inculpatului, nu este oportună, deoarece inculpatul nu a ales calea corijării,

având în vedere că aceasta anterior a fost atras la răspundere penală de 6 ori, la

31.01.2017 fiind eliberat, după ispășirea pedepsei, respectiv, antecedentele penale nu

sunt stinse, ceea ce denotă faptul că activitatea infracțională pentru inculpat ar putea

deveni o îndeletnicire, iar pedeapsa închisorii cu executarea ei reală este aptă să conducă

la realizarea scopurilor pedepsei, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de fapta comisă. Cu atât mai mult,

atitudinea delăsătoare a inculpatului, de persistență în comiterea infracțiunilor în

general, îl face incompatibil cu clemența conținută de suspendarea condiționată a

executării pedepsei, altfel spus, ar fi, oarecum și in extremis chiar o agravantă.

De asemenea, datele care caracterizează persoana inculpatului evidențiază că

acesta are tendințe infracționale, inculpatul este cunoscut oficial cu antecedente penale,

fapta a fost comisă în stare de recidivă periculoasă.

La caz, reieșind din limita prevăzută de pedeapsa infracțiunii constatate, ținând

cont de scopul restabilirii echității sociale, reieșind din circumstanțele stabilite, de gradul

prejudiciabil al faptei, principiul individualizării pedepsei, persoana inculpatului,

comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii, este justă soluția

instanței de fond privind aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal.

În acest sens, soluția instanței de judecată este întemeiată pe asigurarea

principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate

circumstanțele prezentei cauze.

Astfel, pedeapsa stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci

se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept,

în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în

Codul penal.

În contextul raționamentelor expuse supra, la individualizarea pedepsei penale în

privința inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată, la

individualizarea pedepsei penale au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea incriminată - art. 287 alin. (3) Cod penal, așa cum au fost reduse prin

5

aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod procedură penală și în conformitate cu art. 82 alin. (2)

Cod penal.

a sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie aplicată lui Ciolac Nicolai o pedeapsă mai blândă, nonprivativă

de libertate.

Recurentul a invocat că, instanțele nu au luat în considerație că partea vătămată a

provocat comiterea infracțiunii, că Ciolac N. fiind în calitate de bănuit, învinuit și

inculpat a recunoscut vina pe deplin, s-a căit sincer, cauza s-a examinai conform

prevederilor art. 3641 Cod de procedura penală, a colaborat cu OUP, a tras concluzii din

fapta săvârșită, la evidența medicului nu se află, s-a cerut iertare de la partea vătămată,

totodată partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat, are la întreținere un

copil minor, este încadrat în câmpul muncii, iar corectarea și reeducarea lui poate fi

atinsă și prin numirea unei pedepse mai blânde.

Instanțele greșit au concluzionat că, prin numirea unei pedepse cu închisoare lui

Ciolac N., se va atinge scopul pedepsei, și nu a luat în considerație că numirea unei

pedepse non-privativă de libertate, este una corespunzătoare gradului prejudiciabil a

faptei comise de inculpat, reușind din circumstanțele cauzei, iar o pedeapsă nonprivativă

de libertate, va contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale, și va fi suficientă pentru

corectarea și reeducarea inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni,

precum și pentru restabilirea echității sociale.

Totodată, pedeapsa numită va avea un impact negativ față de inculpat, în timpul

executării pedepsei cât și după ispășirea pedepsei, cu atât mai mult, el a concretizat în

ședința de judecată că a conștientizat acțiunile sale și se obligă pe viitor să nu mai comită

careva ilegalități penale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

6

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele,

legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, a recunoscut integral vina solicitând judecarea

cauzei în procedura simplificată, anterior a fost tras la răspundere penală de 6 ori, fiind

eliberat din penitenciar la 31.01.2017, antecedentul penal nefiind stins, cât și de

prevederile art. 7, 61, 75, 34, 82 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional. Caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța

de judecată. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

3

pedepsei cu închisoare. La aplicarea pedepsei pentru recidivă periculoasă se ține cont de

numărul, caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvîrșite anterior, de

circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru

corectarea vinovatului, precum și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi.

Mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă nu poate fi mai mică de 1/ din maximul

3

pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de

săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

7

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. - 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat

inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Arcadie Șchiopu,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 15 octombrie 2019 și deciziei Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2020, în privința inculpatului Ciolac

Nicolai XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 august 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8