1ra-1172/2021 — art. 188 alin. 2 lit. b,d,e, 208 alin. 1 CP

1ra-1172/2021 — art. 188 alin. 2 lit. b,d,e, 208 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1172/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 24 decembrie 2020, în privința

inculpatului

Nicolov Nicolai xxxx, anterior

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Kaluga, Federația Rusă,

din 24.08.2001 și decizia Curții de Apel Chișinău din

08.06.2017, în baza art. 42,145 alin. (2), 145 alin. (2), 1921

alin. (2), 84 Cod penal, la 19 ani și 6 luni închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.08.2020 – 09.09.2020,

instanța de apel: 31.10.2020 – 24.12.2020,

instanța de recurs: 29.35.2021 – 12.05.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Nicolov

Nicolai a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal la 6 ani

închisoare și art. 208 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

1

semiînchis, începând din 09.09.2020, cu includerea perioadei arestării preventive de

la 26.05.2020 până la 09.09.2020.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

84.017,07 lei.

Nicolov N., fiind în stare de ebrietate, acționând de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu minorul xxxx, născut la xxxx, din interes material, în scopul sustragerii

tractorului, au pătruns pe teritoriul brigăzii de tractoare a SRL ”Agrosolidax”,

amplasată la distanță de 1 km de la marginea de vest a s. Xxxx, r-nul Xxxx, au intrat

în încăperea paznicului, unde l-au atacat pe paznicul Diacov Veaceslav, aplicând față

de acesta violență periculoasă pentru viață și sănătate, lovindu-l cu mâinile și

picioarele, dar și cu o cociorvă găsită la locul infracțiunii, cauzându-i vătămări

corporale ce au dus la dereglarea îndelungată a sănătății și se califică ca vătămare

medie, apoi l-au imobilizat prin legarea mâinilor, și au sustras din ograda brigăzii de

tractoare, tractorul „MTЗ-80”, n/î XXXX, anul fabricării 1980, în valoare de 25.000

lei, ce aparținea SRL ”Agrosolidax”, au împins tractorul până în afara teritoriului

brigăzii de tractoare, și, neputând să-l pornească, au abandonat tractorul nu departe

de brigada de tractoare.

Tot el, la 22.03.2020, aproximativ orele 22:00, aflându-se pe str. Lenin, mun.

Xxxx, l-a determinat pe minorul xxxx, născut la xxxx, să pătrundă pe teritoriul

brigăzii de tractoare a SRL ”Agrosolidax”, amplasată la 1 km distanță de la marginea

de vest a s. Xxxx, r-nul Xxxx, și să sustragă tractorul „MTЗ-80”, n/î XXXX, anul

fabricării 1980, în valoare de 25.000 lei, ce aparține SRL ”Agrosolidax”.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și săvârșirea faptelor indicate

în rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

Astfel, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 188 alin (2) lit. b), d), e) Cod

penal, ca tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate,

savârșită de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea

obiectelor folosite în calitate de armă și art. 208 alin. (1) Cod penal, ca determinarea

minorului la săvârșirea infracțiunii.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață a inculpatului, că circumstanțe ce agravează

răspunderea penală nu au fost stabilite, că inculpatul vina o recunoaște integral,

anterior a fost tras la răspundere penală, a comis o infracțiune mai puțin gravă și una

gravă, se căiește de cele comise, se caracterizează negativ la locul de trai, nu are

persoane la întreținere, nu au fost constatate motive pentru aplicarea art. 79, 55 Cod

penal, cauza a fost examinată în procedura art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

ultimul beneficiind de o reducere cu 1/ din limitele minime și maxime ale pedepsei

3

prevăzute de lege, concluzionând că inculpatului urmează a-i stabili pedeapsa în baza

art. 188 alin (2) lit. b), d), e) Cod penal de 6 ani închisoare, art. 208 alin. (1) Cod penal

de 6 ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal de 7 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

2

Totodată, de la inculpat urmează a fi încasate cheltuielile judiciare în mărime

de 84.017,07 lei, suportate la efectuarea rapoartelor de expertiză.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Nicolov N. să fie condamnat la 5 ani și 5 luni

închisoare.

Apelantul a invocat că, instanța de fond, la numirea pedepsei, nu a ținut cont că

inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit de cele comise și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie condamnat la 6 ani închisoare, cu

respingerea cererii privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 84.018 lei.

Apelantul a invocat că, instanța de fond, la numirea pedepsei, nu a ținut cont că

s-a căit de cele comise, iar cheltuielile de judecată în mărime de 84.018 lei, conform

pct. 24 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 98 din 06.09.2018, cheltuielile de

expertiză le suportă inițiatorul, Organul de urmărire penală sau Procuratură din

bugetul de stat.

fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

320 lei. În rest, cererea procurorului a fost respinsă, cheltuielile judiciare pretinse fiind

trecute în contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat, că la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana inculpatului, de

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării si reeducării vinovatului, că ultimul anterior a fost tras la

răspundere penală, se caracterizează negativ la locul de trai, nu are persoane la

întreținere.

Conform art. 229 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Art. 229 Cod de procedură penală instituie dreptul discreționar al instanței de

judecată în a decide dacă urmează sau nu a fi obligat condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare.

Cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare întru stabilirea leziunilor

corporale a părții vătămate Diacov V., în sumă de 320 lei, sunt evidente și necesare

pentru a demonstra existența faptului infracțiunii, pentru constatarea pe corpul

victimei a vătămărilor corporale și aprecierea mecanismului formării și gravității

acestora, și pot fi puse în sarcina inculpatului Nicolov N. Or, acesta a recunoscut

vinovăția, inclusiv și cauzarea leziunilor corporale părții vătămate. Restul

cheltuielilor suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, reprezintă cheltuieli judiciare, ce

vor fi acoperite din bugetul de stat.

3

Expertizele specializate (traseologică, biologică și genetică, dactiloscopică)

dispuse de organul de urmărire penală, nu au demonstrat comiterea infracțiunilor și

nu au contribuit la identificarea făptuitorului, nu s-au soldat cu nici un rezultat pozitiv,

prezentându-se a fi inoportune și ineficiente în raport cu alte mijloace probatorii

acumulate în cadrul urmăririi penale.

Rapoartele de expertiză, pentru care procurorul pretinde compensare, sunt

irelevante, or în raport cu rezultatul fixat în rechizitoriu, investigațiile au pornit pe o

treaptă greșită atunci când au fost dispuse expertizele care nu au adus nici un rezultat.

Astfel, cheltuielile pretinse și suportate de organul de urmărire penală în sumă

de 1.659,07 lei, nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli neprogramate și

neincluse în cheltuielile curente evident suportate de către stat.

Prin urmare, cheltuielile nu puteau fi atribuite la categoria cheltuielilor de

judecată în sensul art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală. Or, cheltuielile

suportate pentru efectuarea expertizelor specializate în sumă totală de 82.038 lei și

pentru asigurarea logistică a acțiunilor procesuale în sumă de 1.659,07 lei, vor fi

trecute în contul statului, potrivit prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu

prevede altă modalitate.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei deciziei în partea soluției cu privire

la cheltuielile judiciare, cu menținerea sentinței, deoarece apelul a fost greșit admis.

Recurentul a invocat că, suportarea cheltuielilor de judecată într-o cauză реnаlă

este provocată de săvârșirea infracțiunii, саrе evident impune desfășurarea urmăririi

și а judecării cauzei реntru aplicarea legii penale celui се а comis-o, са urmare,

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea

infractiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Astfеl, instanța de apel, nu а soluționat corect chestiunea legată de cheltuieli

judiciare.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În raport cu circumstanțele invocate (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.

4

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind soluția încasării cheltuielilor

judiciare de la inculpat, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală.

Ori, conform art. 227 alin. (2) pct. 5) și alin. (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu

prevede altă modalitate.

În același timp, potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată este obligată să soluționeze cine și în ce

proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare.

Conform art. 229 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată

poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare. Instanța poate elibera

de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea lui.

Astfel, instanța de apel just, argumentat și în limitele competenței legale,

prevăzute de normele enunțate supra, a statuat că, inculpatul este vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) și 208 alin. (1) Cod penal, iar

pentru a stabili acest fapt a fost necesară efectuarea unor expertize specializate, costul

cărora este justificat și probat, acesta urmând a fi încasate din contul inculpatului în

beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare, nefiind constatate temeiuri pentru a-

l elibera de plata lor.

Pe lângă aceasta, se observă că recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5., din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei, privind soluția încasării

cheltuielilor judiciare de la inculpatul Nicolov N.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga inculpatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile

ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5., din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

5

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintate în cazul în care se constată că acestea sunt

vădit neîntemeiate.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul-șef al Procuraturii

de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 24 decembrie 2020, în privința inculpatului Nicolov Nicolai xxxx, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată la 04 iunie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6