1ra-1846/2021 — art. 287 alin. 3 Cp

1ra-1846/2021 — art. 287 alin. 3 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1846/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

19 mai 2021, declarat de avocata Chebac Alla în numele inculpatului

Custov Nicolai XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, regiunea XXXXX, r-nul

XXXXX, s. XXXXX, domiciliat în or. XXXXX, str. XXXXX,

XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat prin:

1) decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 05.03.2015, în baza art. 2011alin. (1, 217 alin. (2), 84

Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis;

2) sentința Judecătorie Taraclia din 06.10.2015, în

baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) 186, 84 alin. (4) Cod

penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.09.2018 - 11.02.2019,

instanța de apel: 25.02.2019 - 16.05.2019,

instanța de recurs: 13.12.2019 - 10.11.2020,

instanța de apel: 08.02.2021 - 19.05.2021,

instanța de recurs: 20.08.2021 - 13.10.2021,

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probațiune de 2 ani.

1

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Custov Rustam, dar în privința lui

hotărârile nu sunt contestate.

urma unei înțelegeri în prealabil și împreună cu Custov R., având intenția comună de

încălcare a ordinii publice și aplicarea violenței asupra persoanelor, au venit la

domiciliul lui Țînar G., situat în or. XXXXX, str-la XXXXX, XXXXX. Ulterior, în

continuarea intențiilor, aflându-se în curtea domiciliului lui Țînar N., în prezența ultimei,

din intenții huliganice, au început să-l maltrateze pe Țînar G., aplicându-i lovituri cu

mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, folosind totodată obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sub formă de piatră, fragment de lampă, luate din curtea

domiciliului lui Țînar N., cauzând prin aceste acțiuni, părții vătămate leziuni corporale

sub formă de - excoriații pe cap, excoriații pe antebraț caracteristic mușcăturii cu dinți

umani, excoriație pe palmă, antebraț produse cu obiect cu suprafața ascuțită, care se

califică ca vătămare corporală neînsemnată.

Instanța a reținut că, inculpații au pledat nevinovați, însă vinovăția lor a fost

demonstrată prin probele anexate la materialele cauzei.

Prin urmare, acțiunile lui Custov N. și Custov R. urmează a fi calificate în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care

prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două

persoane, cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale.

La stabilirea pedepsei, instanța a reținut gradul pericolului public celor comise,

personalitatea inculpatului, ca circumstanță atenuantă fiind acțiunile ilegalitatea ale

victimei, care au servit motiv la săvârșirea infracțiunii, or, Țînțar G. în ziua respectivă l-

a maltratat pe Custov N., că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, la locul de trai

inculpații se caracterizează negativ, anterior a mai comis infracțiuni, considerând

necesar de a stabili inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art. 90 Cod penal - condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, corectarea și reeducarea lui fiind

posibilă fără izolare de societate, deoarece nu neagă faptul maltratării părții vătămate,

are concubină și trei copii.

Cu referire la cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale

în sumă de 768 lei, instanța a statuat că acestea nu pot fi încasate din contul inculpaților,

deoarece au fost efectuate la inițiativa organului de urmărire penală, în legătură cu

necesitatea apărută în cadrul cercetărilor obiective în cauză, iar conform prevederilor

art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate.

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Custov Nicolai să

fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu încasare din contul inculpaților în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în sumă de 768 lei.

Apelantul a invocat că, pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului Custov

N. nu a fost individualizată în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, nu s-a ținut

cont de personalitatea inculpatului, influența pedepsei aplicate asupra corectare și

2

reeducării acestuia. Inculpatul inițial nu și-a recunoscut vina în cele incriminate, negând

fapte incontestabile care dovedesc vina lui, astfel faptul dat atestă că el nu și-a dat seama

de toată instructivitatea și gravitatea infracțiunii săvârșite, în acest mod de pedeapsa

stabilită sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu stabilire conform prevederilor

art. 90 Cod penal a perioadei de probațiune de 3 ani, și în nici un caz nu-l obligă să le

conștientizeze și să le reprobe pe faptele săvârșite și respectiv de a sta pe calea corectării.

Mai mult ca atât, la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că,

anterior inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, și anume: în anul 1998 prin

sentința Judecătoriei Taraclia, în baza art. 218 alin. (2) Cod penal (redacția 1961), la 2

ani privațiune de libertate, cu suspendare pe o perioadă de probă de 1 an. În anul 2005

procesul penal de învinuire a lui Custov N. de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.

171 alin. (1), 179 alin. (2) Cod penal, a fost încetat de către Judecătoria Taraclia, în baza

art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea părților. În anul 2006, Custov N. a fost

condamnat de Judecătoria Taraclia în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 208 alin. (1)

Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În anul

2008, prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul, Custov N.V. a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. În anul 2012, procesul penal de învinuire Custov N. de

săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat prin

decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul, în baza art. 109 Cod de procedură

penală - împăcarea părților. În anul 2015 prin decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul, Custov N. a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) 217 alin. (2) Cod

penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Prin sentința

Judecătoriei Taraclia din 06 octombrie 2015, Custov N. a fost condamnat în baza art.

186 alin. (2) lit. b), 2011 alin. (1), 217 alin. (2), 84 alin. (4) Cod penal, la 2 ani și 6 luni

închisoare.

Astfel, Custov N., fiind de mai multe ori la răspundere penală, nu și-a făcut

concluzii corespunzătoare și a comis noi infracțiuni. Mai mult, sancțiunile aplicate

anterior dovedesc că, pedeapsa sub formă de închisoare, cu stabilirea termenului de

probațiune nu au avut efect asupra inculpatului, acesta continuând să comită noi

infracțiuni, astfel ignorând încrederea acordată de către instanța de judecată, reieșind din

cele relatate, partea acuzării a consider că, corectare și reeducare inculpatului în cauza

dată este imposibilă fără aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, în acțiunile

ultimului fiind incidente și elementele recidivei, prevăzute de art. 34 Cod penal, or

inculpatul a comis cu intenție, în mod repetat infracțiuni având antecedente penale

pentru fapte similare. Acest fapt nu contează atât mult de mărimea pedepsei, dar totuși

îl caracterizează pe inculpat ca persoana predispusă la săvârșirea de noi infracțiuni. La

fel, ar trebui să fie luat în considerare și faptul că inculpatul de două ori a fost tras la

răspundere pentru săvârșirea faptelor de huliganism, adică sunt prezente circumstanțe

agravante prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, săvîrșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Deci, pedeapsa stabilită de prima instanță contravine prevederilor art. 61, 75 Cod

penal și nu va asigura echitatea socială și corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia cât și a altor persoane.

Totodată, de către prima instanța nu au fost stabilite careva motive clare pentru

scutirea inculpaților de la achitarea cheltuielilor judiciare, prevăzute de art. art. 229 alin

(3) Cod de procedură penală, or, ei au posibilitate de a achita suma de 768 lei.

3

Prin urmare, inculpații conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală

urmează să recupereze statului mijloacele bănești cheltuite pentru efectuarea cercetării

științifice și expertizelor judiciare.

Totodată, potrivit hotărârii CtEDO (Croissant vs. Germania din 25 septembrie

1992), persoana învinuită este obligată să achite cheltuieli judiciare.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță corect a stabilit aspectele de fapt și de

drept ale cauzei, pronunțându-se corect asupra acțiunilor imputate inculpaților.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

în privința lui Custov N., de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că, soluția instanței de apel privind individualizarea pedepsei

în privința lui Custov N., este ilegală, nemotivată și neîntemeiată.

La fel, și soluțiile instanțelor de fond referitoare la cheltuielile judiciare sunt

ilegale, nemotivate și neîntemeiate.

noiembrie 2020, recursul a fost admis, casată decizia atacată în partea stabilirii pedepsei

în privința lui Custov Nicolai și a cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că, instanțele prematur și incorect au aplicat

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, având în vedere lipsa circumstanțelor

atenuante și agravante cât și personalitatea lui, fără a motiva soluția de individualizare a

executării pedepsei și fără a pătrunde în esența problemei de fapt și de drept.

La stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanță de apel nu a indicat

motivele concrete care stau la baza condamnării cu suspendare a executării pedepsei

aplicate, or, argumentele precum că acesta se poate corija fără a executa real pedeapsa

închisorii, este o concluzie premature și nemotivată.

Astfel, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei stabilite

inculpatului este neargumentată, or, instanțele urmau să i-a în considerație că,

raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului, ceea ce în cauza deferită judecății nu se constată.

De asemenea, concluzia instanței de apel de respingere a solicitării procurorului

privind încasarea sumei de 768 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din contul inculpaților

și menținerea soluției primei instanțe în acest sens, este pripită și nemotivată, prin ce au

fost neglijate cerințele prevăzute la art. 385 alin. (1) pct. 14) și art. 397 pct. 5) în

coroborare cu art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Custov Nicolai, recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, i-a

fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

începând cu 19 mai 2021.

4

De la Custov N. și Custov R. s-a încasat, solidar, în beneficiul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 768 lei.

În rest, sentința a fost mneținută.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond prematur și incorect a aplicat

inculpatului Custov N. prevederile art. 90 Cod penal, având în vedere lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante cât și personalitatea acestuia, fără a motiva

soluția de individualizare a executării pedepsei și fără a pătrunde în esența problemei de

fapt și de drept.

Ori. inculpatul Custov N. nu este la prima abatere. Potrivit revendicării, ultimului

i-au fost intentate 14 cauze penale, de 8 ori a fost tras la răspundere penală, potrivit

declarațiilor ultimului a fost eliberat ultima dată în anul 2015, înainte de termen cu

compensarea zilelor privilegiate, materialele cauzei atestă că i-a fost înlocuită partea

neexecutată a pedepsei cu închisoarea cu una mai blândă sub formă de 180 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, însă concluziile necesare nu le-a făcut inculpatul

fiind predispus spre comiterea de noi infracțiuni, fapt ce reprezintă un pericol pentru

societate.

Reieșind din aceste considerente se atestă că, lui Custov N. i s-a acordat încredere

de către instanțele de judecată prin aplicarea unor pedepse mai blânde, însă pedepsele

aplicate nu și-au atins scopul scontat, ultimul nu a făcut concluzi de a încetat

comportamentul infracțional și nu a pășit pe făgașul corijării, continuând activitatea sa

infracțională.

Prin urmare, Custov N. nicidecum nu întrunește condițiile necesare pentru a se

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea. Or, instituția

suspendării condiționate a executării pedepsei nu privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă

din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

În sensul vizat, fiind reținut faptul că raționamentul aplicării prevederilor art. 90

Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă, trecutul inculpatului, modul de comportare în familie, la locul de muncă, în

societate, etc.

În situația de față, ținând cont de trecutul vinovatului, gradul de pericol al

infracțiunilor comise, este oportun de a stabili lui Custov N. pedeapsă sub formă de

privațiune de libertate pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, sancțiune care în viziunea instanței de apel este corectă, echitabilă și

justificată.

Scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului va

fi pe deplin atins, doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare indicat mai sus,

or, aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către inculpat.

Așa dar, scopul legii penale privind reeducarea și corectarea inculpatului va fi

asigurată doar cu aplicarea unei pedepse privative de libertate, în limitele indicate supra,

la acest capitol lipsind careva împrejurări ce ar indica asupra faptului că aplicarea unui

alt tip de pedeapsă, sau micșorarea termenului pedepsei închisorii în privința

inculpatului ar fi oportună și proporțională faptelor comise de către acesta, dar și vor

duce la atingerea deplină a scopului legii penale.

5

Totodată, potrivit prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală,

încasarea cheltuielilor de efectuare a expertizei este un drept discreționar al instanței.

Or, suportarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor medico-legale în

prezenta cauză penală au fost provocate de săvârșirea infracțiunii, care evident impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale în privința

inculpaților, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpaților recunoscuți

vinovați de săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta lor infracțională, deoarece

fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei penale inculpatului Custov N., cu

menținerea sentinței în aspectul vizat.

Recurenta a invocat că, inculpatul nu merită să fie lipsit de libertate, deoarece s-a

corectat, are patru copii minori la întreținere, s-a liniștit, nu mai are chemări la poliție,

nu a mai comis nicio infracțiune, nu mai consumă alcool, este angajat în câmpul muncii,

duce un mod de viață liniștit, în perioada, cât s-a aflat la evidența biroului de probațiune

nu a comis careva încălcări a termenului de probă, familia se află la întreținerea lui.

Astfel, nu există careva impedimente referitoare la aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, iar pedeapsa stabilită prin decizia instanței

de apel, este una prea aspră, contrar prevederilor legale de individualizare a pedepsei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

6

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul a comis o infracțiune gravă, este caracterizat negativ, anterior a fost

condamnat de mai multe ori, însă nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor

infracționale, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de avocat, o pedeapsă penală

mai blândă decât cea aplicată de instanța de apel ar fi inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana

inculpatului, cât și cu scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a

altor persoane, caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare fiind

argumentat de către instanțele de judecată.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 7. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7., 8. din decizie), iar

o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Chebac Alla, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 mai 2021, în privința

inculpatului Custov Nicolai XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8