1ra-603/2021 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-603/2021 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-603/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Sadovîi Anatoli xxxxx, născut xxxxxxxxxx,

originar din xxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 22.10.2019 – 17.03.2020;

Instanța de apel: 17.04.2020 – 30.09.2020;

Instanța de recurs: 14.12.2020 – 08.11.2021.

A C O N S T A T A T :

Sadovîi Anatoli fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(1) Cod penal.

A fost încetat procesul penal în privința lui Sadovîi Anatoli învinuit în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, în legătură cu

intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Moscviciov Serghei și

Tolpeghin Fiodor s-a admis.

S-a încasat de la Sadovîi Anatoli în beneficiul lui Moscviciov Serghei

prejudiciul material în mărime de 127000(o sută douăzeci și șapte mii) lei.

S-a încasat de la Sadovîi Anatoli în beneficiul lui Tolpeghin Fiodor

prejudiciul material în mărime de 15000(cincisprezece mii) lei.

reținut că, la ancheta preliminara sa stabilit că Sadovîi Anatoli, în perioada de

timp a lunii decembrie 2010, având scopul însușirii bunurilor altor persoane,

prin înșelăciune și abuz de încredere a dobândit de la cet. Moscviciov Serghei,

cantitatea de 18800 kg mere, la un preț de 6,75 lei pentru un kilogram, având

înțelegerea ca ulterior cet. Sadovîi Anatoli să achite cet. Moscviciov Serghei

suma de 127000 (o sută douăzeci și șapte mii) lei, însă până la moment primul

nu și-a onorat obligațiunea, prin ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu

1

material considerabil în valoare de 127000(o sută douăzeci și șapte mii) lei.

Tot el, în perioada de timp a lunii decembrie 2010, având scopul însușirii

bunurilor altor persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la

cet. Tolpeghin Fiodor, cantitatea de 11000 kg mere, la un preț de 6,80 lei pentru

un kilogram, având înțelegerea ca ulterior cet. Sadovîi Anatoli să achite cet.

Tolpeghin Fiodor suma de 75000(șaptezeci și cinci mii) lei, achitându-i doar

60000(șaizeci mii) lei și restul sumei de 15000(cincisprezece mii) lei, până la

moment refuză de a o restitui, prin ce i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu

material considerabil în valoare de 15000(cincisprezece mii) lei.

Prima instanță a încadrat acțiunile lui Sadovîi Anatoli în baza art. 190 alin

(1) Cod penal, după indicii calificativi - Dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința naturii și calității substanțiale ale obiectului, care a produs

părții vătămate daune în proporții considerabile).

Anatoli prin care a solicitat casarea integrală a sentinței prin care el a fost

recunoscut vinovat în comiterea crimei prevăzute de art.190 alin.1 Cod penal,

cu emiterea unei sentințe de achitare în privința lui.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse inculpatul a invocat că:

- prima instanță emițând o sentință de condamnare s-a bazat numai pe

probele de organul de urmărire penală și a procuraturii și nu a luat în

considerație probele aduse de el și apărătorul lui, prin ce consideră că instanța

de judecată a încălcat grosolan prevederile art.101 Cod de procedură penală;

- acuzarea nu a prezentat careva probe care ar fi dovedit vinovăția lui în

comiterea crimei prevăzute de art.190 alin.1 Cod penal;

- pe parcursul cercetărilor judecătorești la materialele cauzei penale date

de către apărător a fost anexat certificatul Direcției pentru Statistică al raionului

Dondușeni (certificat din arhivă) cu nr.263 din 14.11.2019 unde este indicat

costul unui kilogram de mere perioada 2010 era de 2,32 lei și în legătură cu

divergențele în depozițiile date de el și a presupuselor părți vătămate

Moscviciov Serghei și Tolpeghin Fiodor și lipsa a careva dovezi în materialele

cauzei penale a costului 1 kg de mere instanța de judecată urma să ia în

considerație și ca bază costul producției indicate în certificatul Direcției și

anume prețul producției (merelor) colectate în sumă de 31848 lei pentru

Moscviciov Serghei;

- acuzarea nu a prezentat careva probe ce ar fi dovedit proveniența

recoltei de mere realizată de părțile vătămate, cantitatea lor, prețul ei, precum și

modul de realizare;

- faptul care dovedește lipsa intențiilor lui de a-i duce în eroare pe părțile

vătămate și a-i deposeda ilegal de averea lor se dovedește prin aceia, că prin

intermediul lui Ciumac Maxim (persoana care colecta mere) părților vătămate

le-a fost achitate suma de 60000 lei, suma indicată a fost transmisă pentru

2

achitarea datoriilor și lipsa a careva pretenții față de mine la timpul colectărilor

merelor a socotit-o ca fapt de achitate a datoriilor;

- în perioada indicată de acuzare prin intermediul concubinei Bujor Irina

părții vătămate Moscviciov Serghei în xxxxxxx i-a fost transmisă suma de 40000

lei (fapt dovedit de martorii Bujor Irina, Frunză Zinaida partea vătămată

Moscviciov Serghei, însă faptul dat nu a fost luat în considerație de instanța de

judecată;

- mărturiile părții vătămate Moscviciov Serghei precum că a primit numai

suma de 23000 lei instanța urma să-i dea o apreciere critică, deoarece el este

persoana interesată de a încasa o sumă de bani mai mare, -instanța de fond nu a

instaurat faptul și motivul adresării părților vătămate la organul de urmărire

penală după 9 ani trecuți, necătând la aceia, că ei, adică părțile vătămate

Moscviciov Serghei și Tolpeghin Fiodor, precum și Ciumac Maxim știau de

faptul că el concubinează cu cet. Bujor Irina domiciliată în s. xxxxxxx (sat vecin)

și ei se știau bine, de aceia și a ajuns la concluzia, că cauza penală dată a fost

pornită numai pentru a argumenta termenul omis de către părțile vătămate

pentru a apela în instanța de judecată;

- el și părțile vătămate Moscviciov Serghei și Tolpeghin Fiodor în timpul

realizării și procurării recoltei de mere au apărut relații civile și lipsa a careva

acte cu efect juridic (contracte de vânzare-cumpărare, de achiziții, recipisă și

alt.), instanța de judecată urma să respingă acțiunile civile înaintate pentru

posibilitatea părților vătămate de a se adresa cu cerere de chemare în judecată

în procedura civilă generală cu obligarea părților de a dovedi argumentele

invocate conform art.118 Cod de procedură civilă.

2020, a fost admis apelul inculpatului Sadovîi Anatoli, casată parțial, din alte

motive decât cele invocate, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează:

Sadovîi Anatoli a fost considerat condamnat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, încetat procesul penal în privința lui

Sadovîi Anatoli în baza art.190 alin.(1) Cod penal, din motivul intervenirii

termenului prescripției tragerii la răspundere penală prevăzut de art.60 alin.(1),

lit. b Cod penal. În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.

4.1 Instanța de apel a statuat că: probele administrate pe cauză, cercetate

în ședința primei instanțe, precum și verificate suplimentar în ședința instanței

de apel, corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de procedură penală,

adică sânt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin

vinovăția lui Sadovîi Anatoli în baza art.190 alin.(1) Cod penal, după cum a

stabilit instanța de fond, în deplină măsură.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există dubii rezonabile în ce

privește existența elementelor infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod

3

penal, în acțiunile inculpatului, vinovăția lui Sadovîi Anatoli fiind dovedită

incontestabil prin ansamblul de probe administrat în materialele cauzei penale.

Instanța de apel a considerat necesar a reține în sarcina inculpatului

Sadovîi Anatoli faptul că acesta, în perioada de timp a lunii decembrie 2010,

având scopul însușirii bunurilor altor persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere a dobândit de la cet. Moscviciov Serghei, cantitatea de 18800 kg mere,

la un preț de 6,75 lei pentru un kilogram, având înțelegerea ca ulterior cet.

Sadovîi Anatoli să achite cet. Moscviciov Serghei suma de 127000 (o sută

douăzeci și șapte mii) lei, însă până la moment primul nu și-a onorat

obligațiunea, prin ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în valoare de 127000(o sută douăzeci și șapte mii) lei. La fel sa

reținut în sarcina lui Sadovîi Anatoli că el, în perioada de timp a lunii

decembrie 2010, având scopul însușirii bunurilor altor persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la cet. Tolpeghin Fiodor,

cantitatea de 11000 kg mere, la un preț de 6,80 lei pentru un kilogram, având

înțelegerea ca ulterior cet. Sadovîi Anatoli să achite cet. Tolpeghin Fiodor suma

de 75000(șaptezeci și cinci mii) lei, achitându-i doar 60000(șaizeci mii) lei și

restul sumei de 15000(cincisprezece mii) lei, până la moment refuză de a o

restitui, prin ce i-a cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

valoare de 15000(cincisprezece mii) lei.

Instanța de apel a considerat că probele cercetate în cumul confirmă

deplin vina inculpatului în faptele de escrocherie incriminate și temeiuri de

intervenire a instanței de apel în aspectul propus nu sunt, în același timp, apelul

declarat este contradictorii circumstanțelor stabilite pe cauză, de fapt fiind o

relatare a celor întâmplate în versiunea autorului apelului, care se contrazice

total cu probele cercetate pe caz.

Instanța de apel a respins ca declarative afirmațiile invocate în apel de

inculpat că instanța de fond sa bazat numai pe probele organului de urmărire

penală și a procuraturii și nu a luat în considerație probele aduse de el și

apărătorul lui, prin ce consideră că instanța de judecată a încălcat grosolan

prevederile art.101 Cod de procedură penală, apreciind probele prezentate

unilateral și neobiectiv, că acuzarea nu a prezentat careva probe care ar fi

dovedit vinovăția lui în comiterea crimei prevăzute de art.190 alin.(1) Cd penal,

deoarece sunt declarative, nefiind stabilită încălcarea prevederilor menționate.

Instanța de apel nu a reținut nici afirmațiile invocate în apel, că pe

parcursul cercetărilor judecătorești la materialele cauzei penale de către

apărător a fost anexat certificatul Direcției pentru Statistică al raionului

Dondușeni (certificat din arhivă) cu nr.263 din 14.11.2019 unde este indicat

costul unui kilogram de mere perioada 2010 era de 2,32 lei, deoarece din

declarațiile părților vătămate rezultă despre înțelegerea dintre Tolpeghin Fiodor

și a lui Moscviciov Serghei cu inculpatul privind prețul unui kg de mere cu 7

lei, fiind livrate merele, că lucrau la încredere. Din declarațiile părților

4

vătămate, cât și a lui Ciumac Maxim reiese că ulterior inculpatul a deconectat

telefonul, că nu răspundea la telefon, astfel că rezultă intenția inculpatului de a

dobândi ilegal bunurile părților vătămate, mai ales că de fapt Ciumac Maxim a

declarat, că cu prețul și cantitatea merelor cu părțile vătămate se înțelegea

inculpatul.

Instanța de apel a respins și afirmațiile privind achitarea banilor părților

vătămate prin Ciumac Maxim și concubina Bujor Irina, deoarece sunt contrazise

cu declarațiile părților vătămate care au invocat nerestituirea banilor și că

lucrau la încredere, totodată partea vătămată Moscviciov Serghei a declarat că a

primit suma de 23000 lei de la Bujor Irina pentru altă partidă procurată de

inculpat, la fel partea vătămată Tolpeghin a declarat că a primit suma de 60000

lei prin Ciumac Maxim, care nu este toată suma pentru merele procurate de

inculpat, ultimul fiind dator cu încă 15000 lei.

Instanța de apel a respins și argumentele invocate de inculpat privind

motivul adresării părților vătămate la organul de urmărire penală după 9 ani

trecuți, că părțile vătămate Moscviciov Serghei și Tolpeghin Fiodor, precum și

Ciumac Maxim știau de faptul că el concubinează cu Bujor Irina domiciliată în

xxxxxx (sat vecin) și ei se știau bine, deoarece din declarațiile părților vătămate

rezultă că inculpatul urma să se achite cu ei, dar nu a venit și nu răspundea la

sunetele de telefon. Totodată invocarea că între inculpat și părțile vătămate

Moscviciov Serghei și Tolpeghin Fiodor în timpul realizării și procurării recoltei

de mere au apărut relații civile nu a fost reținută, deoarece din declarațiile

părților vătămate rezultă că lucrau la încredere, nefiind întocmite între părți

careva acte cu efect juridic, astfel că nu rezultă că între părți sunt relații

guvernate de dreptul civil. Deși inculpatul Sadovîi Anatoli nu recunoaște vina

sa în infracțiunea de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, care a produs

părții vătămate daune în proporții considerabile, în sensul dat, acțiunile

inculpatului din luna decembrie anul 2010, indică la vinovăția inculpatului.

După cum rezultă din declarațiile părții vătămate Moscviciov Serghei, cu

Sadovîi Anatoli a făcut cunoștință în anul 2010, ultimul a venit cu Ciumac

Maxim au văzut merele și s-au înțeles cu Sadovîi Anatolii la 7 lei kilogramul, și

la sfârșitul lunii ianuarie să achite banii, peste o perioadă de timp l-a telefonat

de două ori, apoi Sadovîi Anatoli a deconectat telefonul, îi este dator cu 127000

lei. Sadovîi Anatoli a mai luat de la el mere și i-a achitat 23000 lei, care i-a dat-o

Irina, concubina lui Anatoli, care i-a transmis banii pentru altă partidă

procurată. La fel din declarațiile părții vătămate Tolpeghin Fiodor reiese că

Sadovîi Anatoli nu o dată a luat de la el mere, dar când a luat în luna decembrie

anul 2010 mere cu prețul de 7 lei kg, i-a transmis prin Ciumac Maxim suma de

60000 lei, restul banilor în sumă de 15000 lei nu a restituit.

Reieșind din cele stabilite și ținând cont de acțiunile inculpatului Sadovîi

Anatoli, care din intenție a comis infracțiunea privind escrocheria, instanța de

apel a considerat că vina lui Sadovîi Anatoli în acțiunile incriminate se

5

demonstrează deplin prin totalitatea probelor cercetate, la care s-a făcut referire

și la cercetarea căror inculpatul și apărarea au avut acces deplin, totodată

cointeresarea părților vătămate audiați în soluția adoptată pe caz nu s-a stabilit.

Instanța de apel stabilit că, prima instanță la adoptarea soluției de

încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție

eronat s-a bazat pe prevederile art.60 alin.(1) lit. a) Cod Penal, cu toate că a

motivat că infracțiunea incriminată inculpatului se consideră mai puțin gravă și

astfel soluția adoptată urma a fi bazată pe prevederile art.60 alin.1 lit. b) Cod

penal, înlăturând în sensul dat eroarea admisă de prima instanță în motivarea

soluției.

A menționat că prevederile art.53 lit. g) Cod penal, potrivit căreia se

indică, că persoana care a săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de

infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul

urmăriri penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei în cazurile:

g) prescripției de tragere la răspundere penală.

Conform prevederilor art.60 alin.2 Cod penal, potrivit căruia, prescripția

curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a

hotărârii instanței de judecată.

Iar art.16 alin.3 Cod penal, stabilește că infracțiuni mai puțin grave se

consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu

închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.

Astfel, s-a reținut că, comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.1

Cod penal, stabilită în acțiunile inculpatului, la momentul comiterii infracțiunii

luna decembrie anul 2010, se pedepsea cu închisoare de până la 3 ani, deci se

califică ca infracțiune mai puțin gravă.

Operând în sensul dat și cu prevederile art.275 pct.4 Cod de procedură

penală, potrivit căruia, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost

pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: 4) a intervenit

termenul de prescripție sau amnistia.

În sensul art.332 alin.1 Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art.275 pct.5)-9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în

art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

penal în cauza respectivă.

Urmare, a constatat potrivit art.16 alin.3 Cod penal, infracțiunea

prevăzută de art.190 alin.1 Cod penal, stabilită în acțiunile inculpatului ca

comisă de Sadovîi Anatoli în perioada lunii decembrie anului 2010, este

calificată ca mai puțin gravă, termenul de prescripție a expirat după cinci ani de

la comiterea infracțiunii, în atare situație a considerat necesară constatarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.1 Cod

penal, cu încetarea procesului penal în privința inculpatului în baza art.190

alin.1 Cod penal din motivul intervenirii termenului de prescripție prevăzut de

6

art.60 alin.1 lit. b) Cod penal.

inculpatul Sadovîi Anatoli prin care invocând incidența pct. 12 a dispozițiilor

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei și sentinței,

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea sa de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (1) Cod penal cu încetarea procesului

penal dat.

5.1 În susținerea cererii de recurs inculpatul invocă:

- prima instanță și instanța de apel nu au luat în considerație depozițiile

date de către inculpat în calitate de bănuit, învinuit, inculpat nu s-au luat în

considerație probele în scris prezentate, precum și dispozițiile depuse de

martorii din partea apărării;

- nu s-au luat în considerație argumentele aduse pe parcursul cercetărilor

judecătorești și examinării apelului înaintat;

- acuzarea nu a prezentat careva probe ce ar fi dovedit proveniența

recoltei de mere realizată de părțile vătămate, cantitatea lor, prețul

ei, precum și modul de realizare;

- faptul care dovedește lipsa intențiilor sale de a-i duce în eroare pe

părțile vătămate și ai deposeda ilegal de averea lor se dovedește prin

aceia, că prin intermediul lui Ciumac Maxim (persoana care colecta

mere) părților vătămate le-a fost achitate suma de 60 000 lei, suma

indicată a fost transmisă pentru achitarea datoriilor și lipsa a careva

pretenții față de el la timpul colectărilor merelor a considerat-o ca

fapt de achitate a datoriilor;

- în perioada indicată de acuzare prin intermediul

concubinei Bujor Irina părții vătămate Moscviciov Serghei în or. Otaci, raionul

Ocnița i-a fost transmisă suma de 40 000 lei (fapt dovedit de martorii Bujor

Irina, Frunză Zinaida partea vătămată Moscviciov Serghei, însă faptul dat nu a

fost luat în considerație de instanța de judecată;

- mărturiile părții vătămate Moscviciov Serghei precum că a primit

numai suma de 23 000 lei instanța urma să-i dea o apreciere critică, deoarece el

este persoana interesată de a încasa o sumă de bani mai mare;

- reieșind din faptul, că între el și părțile vătămate

Moscviciov Serghei și Tolpeghin Fiodor în timpul realizării și procurării recoltei

de mere au apărut relații civile și lipsa a careva acte cu efect juridic (contracte de

vânzare - cumpărare, de achiziții, recipisă și alt.) instanța de judecată urma să

respingă acțiunile civile înaintate pentru posibilitatea părților vătămate de a se

adresa cu cerere de chemare în judecată în procedura civilă generală cu

obligarea părților de a dovedi argumentele invocate conform art. 118 Cod de

procedură penală;

- în acțiunile sale nu se regăsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

190 din Codul penal și anume atât latura obiectivă cât și cea subiectivă,

7

- motivul încheierii contractului verbal de vânzare - cumpărare a

producției agricole între el și părțile vătămate Moscviciov Serghei și

Tolpeghin Fiodor, nu le-a fost creată o falsă reprezentare a realității,

aptă de a-i capta buna-credință, pentru a fi dus în eroare, or, acest contract a fost

încheiat cu consimțământul liber exprimat al ambelor părți, care nu a fost

contestat cu ocazia judecării cauzei civile privind acest împrumut, atât în prima

instanță și în instanța de apel.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând corecte constatările

instanței de apel.

motivelor invocate, Colegiul Penal lărgit conchide că recursul ordinar declarat

de către inculpat urmează a fi admis cu casarea deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 424 alin. (2), Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Astfel, Colegiul subliniază că instanța de apel, la judecarea cauzei

soluționează următoarele chestiuni de drept: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au

fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul Penal lărgit, verificând și analizând decizia instanței de apel, constată

că instanța de apel la adoptarea soluției nu a respectat întocmai prevederile

legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii,

or în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

Așadar, instanța de recurs ține să menționeze, că potrivit rechizitoriului

Sadovîi Anatoli a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

8

alin. (1) Cod penal – dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința naturii fi calităților substanțiale ale obiectului, care a produs părții vătămate

daune în proporții considerabile, pentru ambele episoade (f.d. 96, vol. I).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a constatat

vinovăția inculpatului Sadovîi Anatoli potrivit învinuirii înaintate prin

rechizitoriu, soluție care în această parte a fost menținută și de către instanța de

apel.

În acest context, Colegiul Penal lărgit remarcă faptul, că atât organul de

urmărire penală, iar ulterior și instanțele de fond au încadrat faptele

inculpatului Sadovîi Anatoli potrivit art. 190 Cod penal, în redacția

modificărilor operate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17

august 2018, cu toate că faptele imputate inculpatului Sadovîi Anatoli au avut

loc în perioada anului 2010, infracțiunea de escrocherie fiind consumată pe

ambele episoade în luna decembrie a anului 2010, fiind definită ca „dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere”.

Concomitent, din conținutul deciziei rezultă că, instanța de apel la

examinarea cauzei, a reținut fapta pentru ambele episoade potrivit

calificativelor din redacția nouă a dispoziției art. 190 alin. (1) Cod penal, și

anume: „…cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare … cauzându-i părții vătămate Moscviciov Serghei un

prejudiciu material considerabil în sumă de 127000 lei și respectiv părții

vătămate Tolpeghin Fiodor un prejudiciu material considerabil în sumă de

15000 lei.” (f.d. 78-79, vol. II).

În acest context, este evidentă concluzia că instanța de apel, la judecarea

cauzei nu a ținut cont că fapta incriminată inculpatului a fost comisă în anul

2010, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate la art. 190 Cod

penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018.

În continuare, instanța de apel, la judecarea cauzei în ordine de apel,

urma să țină cont de faptul că prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, infracțiunea

de escrocherie nu a fost de criminalizată, dar a fost concretizată latura obiectivă

a acesteia prin modalități alternative de comitere a faptei prejudiciabile, fiind

formulate semne calificative ale faptei imputate, care la acel moment (2010) nu

erau prevăzute de legea penală.

Colegiul menționează, potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al

faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la

momentul săvârșirii faptei.

Conform art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

9

vigoare a acestei legi. Legea penală care înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Potrivit art. 118 alin. (2) Cod penal, calificarea infracțiunilor în cazul

concurenței dintre o parte și un întreg se efectuează în baza normei care

cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului deciziei (pct.

4.1. din decizie), instanța de apel nu a coroborat învinuirea formulată

inculpatului Sadovîi Anatoli în rechizitoriu, conform cărui ultimul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, adică: „dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului”, cu prescripțiile din art. 8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal, sub aspectul

că, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost de criminalizată după

modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în

vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură

caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt

mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv,

acțiunile făptuitorului urmau a fi încadrate conform legii penale în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate

semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

Colegiul penal observă că nu a fost elucidat, în niciun fel, esența

elementelor „… inducerea în eroare a unei persoane, prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase în privința naturii, calitatea substanțială a obiectului…”, inclusiv

coroborată cu acțiunile infracționale concrete și împrejurările de fapt

incriminate inculpatului, “prin înșelăciune și abuz de încredere”.

Având în vedere dezideratele expuse, Colegiul Penal lărgit atestă că

menținând sentința primei instanțe în partea calificării infracțiunii potrivit art.

190 alin. (1) Cod penal, instanța de apel nu a argumentat motivele care i-au

fundamentat concluzia că acțiunile lui Sadovîi Anatoli, deși săvârșite sub

auspiciile legii vechi, au fost încadrate potrivit conținutului normativ al legii,

conform modificărilor operate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare

din 17 august 2018.

Astfel, în motivarea deciziei recurate lipsește constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și

semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal.

În continuare, Colegiul mai constată din conținutul deciziei recurate

faptul că, de către instanța de apel au fost lăsate fără apreciere declarațiile

inculpatului în coroborare cu a părții vătămate Moscviciov Serghei or, atât

prima instanță cât și instanța de apel au reținut doar cele declarate de către

partea vătămată potrivit căreia înțelegerea de realizare a merelor a fost la

prețul de 7 lei însă instanțele nu au apreciat în nici un fel certificatul prezentat

de către inculpat potrivit căruia se atestă că în perioada 2009-2010 producția de

10

mere de așa sort costa 2,32lei fiind încălcat principiul contradictorialității și

principiului egalității armelor în procesul penal, ceea ce constituie o condiție

necesară întru respectarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului.

Astfel se constată că instanța de apel doar selectiv a dat apreciere unor

probe administrate în prima instanță, fapt ce contravine prevederilor art. 101

Cod de procedură penală

În contextul dat Colegiul mai reține că instanța de apel nu a audiat nici

inculpatul nici partea vătămată, fapt ce denotă că aceasta nu și-a format

concluzia în baza propriilor constatări doar a preluat constatările primei

instanțe și nu a intrat în esența speței dedusă judecății, ca urmare nu a elucidat

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei.

Așadar, se atestă că la judecarea apelului declarat, instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (5), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar în rezultat nu a sesizat erorile

comise de prima instanță, ci le-a preluat întocmai.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel nu

este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au

fost consemnate în procesul-verbal.

Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor

care l-au declarat.

Rezumând cele consemnate mai sus, instanța de recurs poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale.

Prin urmare, Colegiul Penal lărgit ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat, din alte motive decât cele invocate de recurent, cu casarea

deciziei contestate, și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, având în vedere că eroarea constatată în prezenta

cauză penală nu poate fi corectată de instanța de recurs.

11

eroarea menționată, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de

casare a soluției adoptate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și în strictă

conformitate cu prevederile art. 417-418 Cod de procedură penală să pronunțe

o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către inculpat, casează total decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Sadovîi Anatoli xxxxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 09 decembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

12