1ra-842/21 — art.152 al.1 CP

1ra-842/21 — art.152 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-842/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Ionaș

Gheorghe în numele părții vătămate Martînov Ilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2020, în cauza

penală în privința lui

Svistunov Alexandr xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.06.2020 - 25.06.2020;

Instanța de apel: 14.07.2020 - 27.11.2020;

Instanța de recurs: 27.01.2021 - 12.10.2021.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Svistunov Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.152 alin.(1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de 140 ore muncă

neremunerată în folosul comunității s. Pocrovca r-nul Dondușeni. S-a dispus

încasarea de la Svistunov Alexandr în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 768 lei. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Martînov Ilia, s-a

admis în principiu, însă asupra cuantumului despăgubirilor urmând să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile la cererea părții civile.

Svistunov Alexandr la data de 29.12.2019 în jurul orelor 21:30, în timp ce se afla

în ospeție în gospodăria cet. Râlschii Igor, situată în aceiași localitate, având

intenția pricinuirii leziunilor corporale, în rezultatul unui conflict apărut pe fonul

relațiilor ostile i-a aplicat consăteanului său Martînov Ilia, anul nașterii xxx, o

lovitură cu un păhar din sticlă cu volumul de 200 ml și o lovitură cu piciorul în

regiunea capului, cauzându-i astfel vătămare corporală medie, conform raportului

de constatare Nr. 202017P045 din 18.02.2020.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, adică

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

1

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Svistunov Alexandr să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(1)

Cod penal, la închisoare pe un termen de 5 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis. De asemenea, să fie admisă acțiunea civilă înaintată cu

dispunerea încasării de la inculpat în folosul părții vătămate a prejudiciului moral

cauzat estimat la suma de 100 000 lei și a tuturor cheltuielilor judiciare.

În motivarea cerințelor a invocat că, instanța de fond în mod ilegal a adoptat

sentința, deoarece cauza penală nu putea fi examinată în procedură simplificată în

situația în care inculpatul a refuzat să dea declarații.

A remarcat că, prima instanță nu a intrat în esența cauzei penale, nu a descris

detaliat probele acuzării din care rezultă vinovăția inculpatului și prin fraze

generale a constatat comiterea faptei infracționale de către Svistunov Alexandr.

A mai menționat faptul că, pedeapsa aplicată inculpatului este una prea

blândă în raport cu fapta comisă și consecințele acesteia. Consideră că, la stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei prima instanță nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, de faptul cauzării de către inculpat a loviturilor cu o duritate

ieșită din comun, de comportamentul nerespectuos față de partea vătămată în

timpul și după comiterea infracțiunii, ignorând cerințele de restituire a pagubei, de

consecințele extrem de grave a loviturilor suportate, iar consecințele traumelor

suferite partea vătămată le va resimți pentru tot restul vieții.

A indicat că, prima instanță a examinat cauza penală în lipsa părții vătămate,

care nici nu a fost citată pentru participare la examinare, fiind încălcat art.6 CEDO.

2021, a fost admis apelul, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Svistunov Alexandr,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 240 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă depusă de către partea vătămată

Martînov Ilia împotriva inculpatului Svistunov Alexandr în partea ce ține de

încasarea prejudiciului material în procesul penal respectiv, urmând ca asupra

cuantumului prejudiciului material să se expună instanța civilă.

Solicitarea părții vătămate Martînov Ilia cu privire la încasarea de la

inculpatul Svistunov Alexandr în beneficiul lui Martînov Ilia a prejudiciului moral

a fost admisă parțial.

Sa încasat din contul inculpatului Svistunov Alexandr în beneficiul părții

vătămate Martînov Ilia prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

Solicitarea părții vătămate Martînov Ilia cu privire la încasarea de la

inculpatul Svistunov Alexandr în beneficiul lui Martînov Ilia a cheltuielilor de

asistență juridică a fost admisă.

Sa dispus de a încasa din contul inculpatului Svistunov Alexandr în

beneficiul părții vătămate Martînov Ilia cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 3 000 lei.

Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la inculpatul

Svistunov Alexandr în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare a fost admisă, cu

încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 768 lei.

2

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a apreciat că în speță a fost

demonstrată incontestabil, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, prin suficiente probe directe, utile și veridice, care în ansamblu

coroborează între ele, vinovăția inculpatului Svistunov Alexandr în comiterea

infracțiunii incriminate, deoarece în ședința instanței de apel s-a constatat cu

certitudine că, Svistunov Alexandr la data de 29.12.2019 în jurul orelor 21:30, în

timp ce se afla în ospeție în gospodăria cet. Rîlschii Igor, situată în s. Pocrovca r-

nul Dondușeni, având intenția pricinuirii leziunilor corporale, în rezultatul unui

conflict apărut pe fonul relațiilor ostile i-a aplicat consăteanului său Martînov Ilia,

anul nașterii 14.01.1999, o lovitură cu un păhar din sticlă cu volumul de 200 ml și

o lovitură cu piciorul în regiunea capului, cauzându-i astfel vătămarea corporală

medie, conform raportului de constatare Nr. 202017P045 din 18.02.2020.

Instanța de apel a respins afirmațiile inculpatului precum că el nu l-a lovit pe

Martînov Ilia cu piciorul în regiunea feții, deoarece ele se combat prin depozițiile

părții vătămate Martînov Ilia, iar martorii audiați în cadrul ședinței instanței de apel

Rîlschii Igor și Rîlschii Artiom au indicat că însăși momentul aplicării loviturii sau

loviturilor de către Svistunov Alexandr lui Martînov Ilia ei nu au văzut, deoarece

Rîlschii Igor a indicat că s-a dus în beci după vin, iar Rîlschii Artiom a indicat că a

ieșit la fumat împreună cu Latîșev Anton, ei văzând numai consecințele

conflictului.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că

inculpatul Svistunov Alexandr pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal, în conformitate cu prevederile art.61, 75 Cod penal, precum și

având în vedere scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile

generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care în temeiul art.16 alin.(3) Cod penal face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii

infracțiunii, de persoana celui vinovat, care nu are antecedente penale, se

caracterizează la locul de trai satisfăcător, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului și consideră că reeducarea și corectarea acestuia este

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În contextul celor reținute și ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de

individualizare a pedepsei și coroborarea probelor care furnizează informațiile

respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate

și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii

ordinii de drept încălcate, instanța de apel a considerat că pedeapsa lui Svistunov

Alexandr urmează să fie stabilită sub formă de 240 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

4.3. Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că partea vătămată Martînov

Ilia a fost recunoscut ca parte civilă pe dosar, depunând și o cerere de recuperare a

pagubei morale și materiale cauzate prin infracțiune.

În explicațiile sale și în cererea privind acțiunea civilă partea vătămată a

invocat că, prin infracțiunea comisă de către inculpatul Svistunov Alexandr i-a fost

3

cauzat un prejudiciu material suportat în sumă de 20 000 lei, prejudicial moral în

sumă de 100 000 lei și suma de 3 000 lei cheltuieli de asistență juridică.

Instanța de apel a reținut în ce privește repararea prejudiciului material

cauzat părții vătămate, că consideră necesar a admite cererea în principiu, lăsând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța de ordin civil, dat fiind

faptul că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe în acest sens de către

partea vătămată, fiind doar numite niște sume bănești de către ultimul, dar pentru

justa soluționare a acțiunii civile urmează a fi stabilit cuantumul prejudiciului

material reieșind din bonurile anexate și necesitatea procurării medicamentelor și

celorlalte bunuri procurate prin bonurile respective, de asemenea stabilirea

legăturii de cauzalitate dintre acestea și acțiunile inculpatului Svistunov Alexandr.

Totodată, instanța de apel a explicat părții vătămate Martînov Ilia că, el nu

este lipsit de posibilitatea de a solicita recuperarea prejudiciului cauzat prin

infracțiunea săvârșită de Svistunov Alexandr prin înaintarea unei acțiuni civile în

instanța judiciară la locul de trai în ordinea procedurii civile.

De asemenea, instanța de apel a considerat că cerința de încasare a

prejudiciului moral înaintată de către partea vătămată Martînov Ilia urmează a fi

admisă parțial, ținând cont de faptul că partea vătămată în urma acțiunilor

prejudiciabile ale lui Svistunov Alexandr nu poate duce o viață normală cu

activitatea de muncă efectivă ca cea de până la incident, simte disconfort până în

prezent din cauza rănii pe care o are, din care considerente instanța de apel a

considerat necesar de a încasa de la Svistunov Alexandr în beneficiul lui Martînov

Ilia prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, sumă pe care o consideră

proporțională suferințelor fizice și psihice suportate de partea vătămată.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea privind încasarea de

la inculpat a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3 000 lei, pe care a

admis-o integral. Instanța de apel a dispus și încasarea de la inculpatul Svistunov

Alexandr în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei.

Instanța de apel a explicat că, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză

penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea

urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o. Ca

urmare, cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

contestă cu recurs decizia, solicită casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțare unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului Svistunov Alexandr recunoscut vinovat în baza art.152 alin.(1)

Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Admiterea totală a

acțiunii civile înaintate cu dispunerea încasării de la Svistunov Alexandr în folosul

părții vătămate Martînov Ilia a prejudiciului moral cauzat în suma de 100 000 lei.

În motivarea cerințelor apărarea invocă că, instanța de apel a stabilit în mod

ilegal inculpatului Svistunov Alexandr pedeapsa sub formă de 240 ore muncă

neremunerată în folosul comunității deoarece aceasta putea fi numită doar

persoanei care acceptă să execute o asemenea pedeapsă iar instanța de apel nu a

stabilit un asemenea accept pe parcursul judecării cauzei penale.

4

Indică că, în asemenea circumstanțe rezultă că instanța de apel a aplicat

inculpatului Svistunov Alexandr pedeapsa sub formă de 240 ore muncă

neremunerată în folosul comunității contrar prevederilor legale și, astfel, este

prezent temeiul de recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală.

Consideră că, la capitolul cuantumului prejudiciului moral cauzat, instanța

de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul Svistunov Alexandr a aplicat lovituri

dure de la care Martînov Ilia a avut nevoie de spitalizare și tratament de lungă

durată, ceia ce a dus la cauzarea unor dureri fizice și suferințe psihice. Reține că,

până la momentul de față Martînov Ilia are nevoie de consultație regulată la medic

iar în urma loviturilor aplicate de către inculpat a rămas cu o cicatrice vizibilă pe

față pentru tot restul vieții.

De asemenea, mai notează că în urma vătămărilor corporale cauzate de către

inculpatul Svistunov Alexandr, partea vătămată Martînov Ilia sa aflat internat în

spital o perioadă îndelungată de timp, nu a avut posibilitate să nunească și să obțină

surse financiare pentru întreținerea sa. Ulterior părții vătămate i sa redus

semnificativ capacitatea de muncă și până la momentul de față are mari dureri de

cap la executarea muncilor fizice, în legătură cu acest fapt nu mai poate executa

munci fizice în sat, fiind nevoit să activeze ocazional în or. Chișinău.

La fel, relatează că Martînov Ilia a avut un disconfort psihologic și

indignare, provocată de comportamentul inculpatului Svistunov Alexandr, care a

continuat un comportament de agresivitate și indiferență, refuzând categoric orice

discuții privind repararea prejudiciului moral invocând faptul că partea vătămată

Martînov Ilia este vinovat de traumele suportate.

Reiterează prevederile art.2037 Cod civil, caracterul și gravitatea

prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La

determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire

care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Consider că, suma de 10 000 lei acordată de către instanța de apel, cu titlul

de prejudiciu moral pentru vătămările corporale suferite și consecințele acestora

este vădit disproporțională suferințelor părții vătămate Martînov Ilia și contravine

jurisprudenței unificate a Curții Supreme de Justiție și a Curții Europene a

Drepturilor Omului.

Concluzionează că, suma despăgubirii morale de 10 000 lei (echivalentul a

500 euro) acordată lui Martînov Ilia de instanța de apel, în legătură cu vătămările

corporale suferite nu este una echitabilă în coraport cu suferințele psihice suferite

iar instanța judecătorească nu a oferit o satisfacție echitabilă și nu a respectat

obligația de a repara integral violarea drepturilor lui Martînov Ilia, motive din care

partea vătămată continuă să fie victimă a încălcărilor, ceia ce-i oferă dreptul

acestuia de a se adresa Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a-și apăra

drepturile sale.

pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanța de apel a examinat cauza sub

5

toate aspectele rezolvând în mod corect și legal atât chestiunile de ordin penal cât

și de ordin civil.

conchide că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, pentru motivele expuse în

contextul ce urmează.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În primul rând, Colegiul penal lărgit reține că drept temei de declarare a

recursului recurentul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel

atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre în privința inculpatului.

Verificând recursul sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că

temeiul invocat de recurent nu este prezent în cauza supusă judecării. După cum

rezultă din recurs, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă

critică hotărârea contestată în partea aplicării pedepsei, nefiind de acord cu

aplicarea în privința inculpatului Svistunov Alexandr a pedepsei sub formă de 240

ore muncă neremunerată în folosul comunității, motivând că pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă

să execute o asemenea pedeapsă.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens se menționează că,

potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art.7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.75

alin.(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal lărgit constată că instanța inferioară stabilind

inculpatului Svistunov Alexandr pedeapsa sub formă de 240 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, corect a stabilit că corectarea și reeducarea

acestuia este posibilă fără aplicarea unei pedepse privative de libertate, punând la

baza soluției prevederile art.7, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunii săvârșite,

6

motivul acestuia, personalitatea celui vinovat, precum și circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea.

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului

părții vătămate precum că ,,pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea

pedeapsă, iar instanța de apel nu a stabilit un asemenea accept pe parcursul

judecării cauzei penale, astfel instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă

contrar prevederilor legale”. Or, reieșind din procesele verbale a ședințelor de

judecată care se regăsesc la materialele cauzei Colegiul penal lărgit a stabilit că atât

în prima instanță cât și în instanța de apel inculpatul Svistunov Alexandr împreună

cu avocatul acestuia au pledat pentru stabilirea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Colegiul penal lărgit reține că, criticile formulate de recurent cu referire la

aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai aspre, au format obiect de

discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare și pe larg expusă în prezenta decizie, iar argumentele

invocate de recurent în acest sens, nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul casării deciziei

instanței de apel în această parte.

Mai mult, pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul părții vătămate

în partea stabilirii pedepsei inculpatului.

În altă ordine de idei, potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod

de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu

casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și cu dispunerea rejudecării de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Erorile de drept pot fi considerate erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat.

Sub acest aspect, se constată că, instanța de apel la emiterea deciziei în

privința inculpatului Svistunov Alexandr, nu a respectat prevederile legale întru

adoptarea unei soluții întemeiate în latura civilă în partea încasării prejudiciului

moral, pronunțând o hotărâre pripită prin care a dispus încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate Martînov Ilia, a prejudiciului moral în

sumă de 10 000 lei, or conform acțiunii civile, partea vătămată a solicitat încasarea

prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei.

7

Astfel, Colegiul consideră că soluția instanței de apel este argumentată

insuficient deoarece aceasta și-a motivat soluția privind încasarea în beneficiul

părții vătămate a pagubei morale în sumă de 10 000 lei, considerând că aceasta este

una proporțională suferințelor psihice și fizice suportate de aceasta, fără a

argumenta micșorarea cuantumului și fără a ține cont de faptul că cuantumul

despăgubirilor stabilit, se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească

o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și să aibă un caracter

compensatoriu, ținând totodată cont și de cuantumurile prejudiciilor stabilite de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele similare, examinate în privința

Republicii Moldova.

De menționat că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială

apare astfel ca un viciu de procedură.

Mau mult, motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a

justiției inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este

rezultatul unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății,

dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării

adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea

acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85). În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument

important în asigurarea transparentei justiției și existența unui control social asupra

acesteia (Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Colegiul penal lărgit reține că, legiuitorul a acordat prerogative instanței de

judecată de a aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi

încasat, or art.1423 alin.(1) Cod civil, coroborat cu art.219 alin.(4) Cod de

procedură penală, expres prevede că mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice, circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări,

se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge

la o îmbogățire fără just temei. Totodată, despăgubirile pentru daune morale se

disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se

stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

Prin urmare, rezultă că instanța de apel nu și-a motivat suficient soluția în

latura civilă în partea încasării prejudiciului moral, adoptând o soluție pripită,

situație care cade și sub incidența erorii de drept cuprinsă în prevederea art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, iar decizia urmează a fi casată în partea

8

respectivă, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art.435 Cod de procedură

penală, întrucât asemenea erori nu pot fi corectate în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de recurent, și ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, de prevederile art.225 Cod de procedură penală

și practica CEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ionaș Gheorghe în numele

părții vătămate Martînov Ilia, în cauza penală în privința lui Svistunov Alexandr

xxx, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27

noiembrie 2020, în latura civilă în partea încasării prejudiciului moral și dispune

rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

9