1ra-1729/21 — art. 151 alin 1 CP

1ra-1729/21 — art. 151 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1729/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Socolov

Lucreția în numele inculpatului prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Nazare Alexandr XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 21.07.2020-01.03.2021;

instanța de apel: 08.04.2021 – 22.06.2021;

instanța de recurs ordinar: 02.08.2021 – 03.11.2021.

a c o n s t a t a t :

Nazare Alexandr a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

151 alin. (1) Cod penal și în temeiul acestei Legi, prin prisma art. 3641 Cod de

procedură penală, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani și 4 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin

sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 18 februarie 2020, lui Nazare

Alexandr i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de 4 ani și 6 luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu luarea sub strajă din sala de

ședință.

S-a dispus încasarea de la Nazare Alexandr în beneficiul statului cheltuielile

pentru efectuarea expertizei judiciare în mărime de 320 lei.

Din materialele cauzei s-a constatat că, părții vătămate Cucuetu Alexandru i-a

fost efectuat un transfer de bani în mărime de 20 000 lei, fapt ce se adeverește prin

bonul de plată N. 0056 din 23.10.2020.

S-a considerat că suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu material în asemenea

circumstanțe este una argumentată, justificată și rezonabilă.

1

S-a dispus că, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei să fie

admise.

S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficul părții vătămate suma de 10 000

lei ceia ce constituie prejudiciul moral.

În rest acțiunea civilă s-a respins ca fiind una excesivă și nerezonabilă.

30 aprilie 2020, aproximativ la ora 19:30, aflându-se în or. Dondușeni, XXXXX,

urmărind scopul vătămării integrității corporale a persoanei, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod

conștient survenirea acestora, în rezultatul unui conflict cu cet. Cucuetu Alexandr,

intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit în regiunea abdomenului,

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 202017D0012 din 04.05.2020,

plagă înjunghiată penetrantă a abdomenului cu lezarea ficatului și a colonului

ascendent al intestinului care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect

înțepător-tăios ascuțit și se califică la vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață.

Pe baza stării de fapt, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că,

în drept, fapta inculpatului Nazare Alexandr întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale si a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Lucreația în numele inculpatului Nazare Alexandr, și de către partea vătămată

Cucuetu Alexandru.

3.1. Avocatul Socolov Lucreația în numele inculpatului Nazare Alexandr a

solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri cu

aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, cu suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare pe jumătate din termenul stabilit de 2 ani și 3 luni.

În susținerea celor solicitate, apărarea a menționat că instanța neargumentat a

aplicat cea mai aspră pedeapsă și nu a luat în considerație personalitatea inculpatului,

care are doi copii minori, nu se află la evidența la medicul narcolog și psihiatru, are

vârstă tânără, a recunoscut vina în cele imputate precum și a restituit prejudiciului

cauzat.

Cu referire la pretențiile morale înaintate de partea vătămată Cucuetu

Alexandru, consideră că ultimul nu a putut motiva care suferințe psihice au fost aduse

de inculpat pentru a fi argumentată suma solicitată. La fel, și suma pretinsă ca

prejudiciu material nu a fost motivată prin probe, însă inculpatul benevol a achitat

suma de 20 000 lei care conține în sine suma prejudiciului material și moral.

2

3.2. Partea vătămată Cucuetu Alexandru a solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Nazare Alexandr să-i fie aplicată

o pedeapsă mai aspră, în conformitate cu art. 151 alin. (1) Cod penal și admiterea

integrală a acțiunii civile, cu încasarea sumei de 50 000 lei, inclusiv 5 000 lei -

prejudiciu material, 40 000 lei - prejudiciu moral, 5 000 lei - asistență juridică.

În motivarea cererii, partea vătămată a indicat că acțiunile inculpatului Nazare

Alexandru urmau a fi calificate în baza art. 27, 145 și art. 287 alin. (3) Cod penal, dar

nu în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, a susținut că instanța a stabilit în privința inculpatului o pedeapsă

prea blândă, care nu corespunde faptei săvârșite și personalității inculpatului.

Mai mult, a menționat că și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, pedeapsa inculpatului ar fi în limitele de nu mai puțin de 5 ani și 8 luni, dar

nu în mărime de 3 ani și 4 luni.

Totodată, apelantul a remarcat că în dispozitivul sentinței nu s-a dispus

încasarea sumei de 5 000 lei, 5 000 lei și 10 000 lei, dat se spune că sumele sunt

întemeiate și rezonabile.

La fel, partea vătămată a subliniat că urma a fi încasată nu doar suma de 320 lei,

dar și prejudiciul pricinuit statului, în legătură cu tratarea părții vătămate în staționar,

și achitările făcute de CNAS, în sumele prezentate judecății, care i-au fost achitate din

vina inculpatului.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Socolov Lucreația în

numele inculpatului Nazare Alexandr și admis apelul apelul părții vătămate Cucuetu

Alexandru, din alte motive decât cele invocate, casată sentința în cauză, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după

cum urmează:

,,Nazare Alexandr XXXXX recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.151 alin. (1) Cod penal, i se stabilește pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei stabilite și a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 18.02.2020, în privința lui

Nazare Alexandr XXXXX se stabilește pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei se calculează din 22.06.2021, cu includerea în acest

termen a perioadei 01.03.2021-22.06.2021.

Acțiunea civilă înaintată de Cucuetu Alexandr se admite.

3

Se încasează din contul lui Nazare Alexandr în beneficiul lui Cucuetu Alexandr suma

de 315,50 (trei sute cincisprezece, 50) lei, cu titlu de prejudiciu material suportat pentru

asistență medicală.

Se încasează din contul lui Nazare Alexandr în beneficiul lui Cucuetu Alexandr suma

de 5000 (cinci mii) lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Se încasează din contul lui Nazare Alexandr în beneficiul lui Cucuetu Alexandr suma

de 40 000 (patruzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral, din care 20 000 (douăzeci mii) lei

fiind executate”.

4.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, prezenta cauză a

fost judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală,

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate în corespundere cu

alin. (3) a normei indicate de către inculpatul Nazare Alexandr prin cererea depusă

personal până la începerea cercetării judecătorești pe caz.

Prin încheiere, instanța de fond a admis cererea inculpatului pe motiv că din

probele administrate, rezultă că faptele sunt stabilite, iar în cauză sunt suficiente date

cu privire la personalitatea sa, ce ar permite stabilirea corectă a pedepsei penale, după

care a recurs la interogarea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului,

efectuând cercetarea nemijlocită a bazei probante administrate pe caz.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că

infracțiunea incriminată inculpatului Nazare Alexandr, conform art. 16 alin. (4) Cod

penal, se încadrează în categoria infracțiunilor grave, prin infracțiunea săvârșită,

inculpatul a atentat la relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei, cauzându-i lui

Cucuetu Alexandru vătămări intenționate grave a integrității corporale și a sănătății,

care este periculoasă pentru viață.

Cu referire la personalitatea inculpatului Nazare Alexandr, instanța de apel a

reținut că existența circumstanțelor atenuante - căința sinceră a inculpatului, care a

recunoscut pe deplin vinovăția în comiterea infracțiunii imputate, acceptând

examinarea cauzei penale în corespundere cu procedura stabilită de art. 3641 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de apel a reținut că Nazare Alexandr nu este la prima încălcare

a legii penale, anterior fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul

Dondușeni) din 18.02.2020, pentru săvârșirea unei infracțiuni similare incriminate de

art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani

și 4 luni, cu instituirea în temeiul art. 90 Cod penal a unei perioade de probațiune de

1 an. Respectiv la data comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 01.03.2021, Nazare Alexandr avea

antecedente penale nestinse, aflând-se în perioada de probațiune.

4

De asemenea, s-a constatat că, anterior Nazare Alexandr a fost condamant și

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, prin

sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 23.08.2013.

Astfel, instanța de apel a subliniat că la data comiterii infracțiunii Nazare

Alexandr avea antecedent penal nestins, or, a săvârșit infracțiunea în perioada

termenului de probă instituit prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Glodeni) din

18.02.2020.

În contextul celor reținute, instanța de apel a conchis că termenul pedepsei cu

închisoare aplicat în privința lui Nazare Alexandr de către instanța de fond este unul

insuficient în raport cu cumulul circumstanțelor ce vizează gravitatea faptei săvârșite

și personalitatea făptuitorului. Or, fiind anterior condamnat la pedeapsă privativă de

libertate, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, inculpatul Nazare

Alexandr nu și-a făcut concluziile necesare pentru a adopta o conduită socială

obedientă, prielnică conviețuirii normale, nu a pășit pe calea corijării, demonstrând

din nou un comportament periculos. Or, scopul pedepsei penale este orientat spre

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cit și a altor

persoane. Pedeapsa se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină

abandonarea oricărei intenții de a comite o infracțiune și, în cele din urmă reeducarea

lui în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

În aceste circumstanțe, instanța de apel stabilit în privința inculpatului pedeapsa

închisorii pe un termen de 5 ani, ținând cont și de reducerile limitelor pedepsei în

temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei stabilite și a

pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 18.02.2020,

instanța de apel a aplicat în privința lui Nazare Alexandr pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Cu referire la alegațiile avocatului Socolov Lucreția în numele inculpatului

precum că pedeapsa este una prea aspră, instanța de apel a respins-o ca nefondată, or,

este inoportun de a aplica prevederile art. 901 Cod penal, întrucât la liberarea

persoanei pentru executarea părții de pedeapsă suspendată, pentru a spori eficacitatea

acestei măsuri pentru corijarea celui condamnat, instanța de judecată poate institui

obligațiile prevăzute la art. 90 alin. (6) Cod penal. Însă, după cum s-a constatat,

anterior Nazare Alexandr a neglijat atare obligațiuni, ceea ce denotă atitudinea

5

sfidătoare a persoanei față de tentativele statului de a-l supune corijării într-un mod

mai blând.

Respectiv, dacă o pedeapsă nu-și atinge scopul urmărit, la încălcarea repetată a

legii penale persoana vinovată are să suporte o sarcină coercitivă mai dură pentru a

conștientiza gravitatea și periculozitatea faptelor infracționale, de a păși pe calea

corijării, cât și pentru a preveni comiterea unor noi infracțiuni și de a restabili echitatea

socială.

Cu referire la argumentul părții vătămate invocat în cererea de apel, prin care se

solicită condamnarea lui Nazare Alexandr în baza art. 27, 145 Cod penal și în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel le respinge ca nefondate și neîntemeiate. Or,

împotriva sentinței pronunțate de prima instanță în urma judecării în procedura

simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul

individualizării pedepsei. În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor

art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu

îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și

nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

În raport cu sentința atacată, instanța de apel a conchis că la soluționarea acțiunii

civile prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor legale, or, poziția instanței

de fond indicată în dispozitivul sentinței privind acțiunea civilă este neclară, creând

dificultăți de a percepe dacă s-a dispus încasarea de la Nazare Alexandr în beneficiul

lui Cucuetu Alexandru sumele menționate.

Astfel, instanța de apel a conchis că din materialele cauzei se constată că la 28

septembrie 2020 Cucuetu Alexandru recunoscut în calitate de parte civilă prin

ordonanța din 06.05.2020, a depus acțiunea civilă în formă scrisă. Potrivit acesteia, a

solicitat încasarea din contul lui Nazare Alexandr suma de 5 000 lei cu titlu de

prejudiciu material; 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; 40 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Materialele cauzei denotă că la 23.10.2020 Nazare Alexnadr a efectuat un transfer

bănesc în mărime de 20 000 lei în beneficiul lui Cucuetu Alexandru. Faptul dat este

confirmat prin cererea de transfer bănesc și bon de plată (f.d.182, Vol.1). La dosar se

atestă copiile bonurilor fiscale (f.d.147, Vol.1) care confirmă procurarea produselor

farmaceutice în sumă totală de 315,50 lei. Potrivit bonului de plată seria YL nr.356519

din 14.09.2020 (f.d.171, Vol.1), serviciile de asistenta juridică achitate de Cucuetu

Alexandru au fost în mărime de 5 000 lei.

Conform prevederilor art. 219 alin. (3) Cod de procedură penală, prejudiciul

material se consideră legat de săvârșirea acțiunii interzise de legea penală dacă el se

6

exprimă în cheltuieli pentru: 1) tratamentul părții vătămate și îngrijirea acesteia; 2)

înmormântarea părții vătămate; 3) plata sumelor de asigurare, indemnizațiilor și pensiilor; 4)

executarea contractului de depozit al bunurilor.

Raportând norma legală condițiilor prezentei spețe, instanța de apel a conchis de

a pune în sarcina inculpatului Nazare Alexandr compensarea prejudiciului material

constituit din cheltuielile suportate pentru asistență medicală de către Cucuetu

Alexandru în mărime de 315,50 lei, cât și cheltuielile suportate de către partea

vătămată pentru asistenta juridică în cuantum de 5 000 lei.

Conform prevederilor art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia

în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Conform prevederilor art. 220 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, (1) Acțiunea

civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile prezentului cod. (2)

Normele procedurii civile și normele procesului de mediere a litigiilor civile se aplică dacă ele

nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele procesului penal nu prevăd

asemenea reglementări.

Conform prevederilor art. 2037 Cod civil, (1) Mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul si

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, si de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul si gravitatea

prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în

care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială si socială, precum

si statutul social al persoanei vătămate.

Existența daunei morale pricinuite lui Cucuetu Alexandru prin infracțiunea

săvârșită de Nazare Alexandr este dovedită de existenta prejudiciului adus sănătății.

Or, durerea și suferința fizică a celui pătimit sunt elementele nemijlocite care atestă

existența unui prejudiciului moral. Durerea suportată de Cucuetu Alexandru în urma

înjunghierii acestuia de către Nazare Alexandr, perioada de tratament în cursul căreia

cel pătimit este limitat în posibilitățile de care dispune o persoană sănătoasă,

reducerea capacității de muncă, sunt apreciate ca daune morale a căror compensare

se pune în sarcina celui vinovat. Nu în ultimul rând, victimele violenței sunt puse în

situația de a rămâne cu sechele psiho-emoționale negative, care trezesc în conștiința

acestora amintiri neplăcute.

7

Conform raportului de expertiză judiciară nr.202017D0012 din 04.05.2020, plaga

înjunghiată penetrantă a abdomenului cu lezarea ficatului și a colonului ascendent al

intestinului care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător-tăios

ascuțit se califică la vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață.

Astfel, instanța de apel ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor psihice

cauzate victimei, de gradul de vinovăție al făptuitorului și de măsura în care

compensarea poate aduce satisfacția părții vătămate Cucuetu Alexandru, urmărind

scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire

fără just temei, a ajuns la concluzia că suma de 40 000 lei este o despăgubire echitabilă

și proporțională daunei morale cauzate Cucuetu Alexandru prin fapta inculpatului

Nazare Alexandr.

În situația în care Nazare Alexandr a efectuat un transfer bănesc către Cucuetu

Alexandru, în mărime de 20 000 lei, cu titlu de recuperare a prejudiciului cauzat prin

infracțiune, instanța de apel a dedus că suma de 20 000 lei ca fiind executate din contul

prejudiciului moral evaluat în mărime de 40 000 lei.

Totodată, instanța de apel a admis apelul și din alte motive decât cele invocate,

constatând aplicarea eronată a prevederilor art. 72 Cod penal, stabilind categoria

penitenciarului de tip închis, în care urmează să execute pedeapsa cu închisoare

inculpatul Nazare Alexandr, or, infracțiunea incriminată inculpatului Nazare

Alexandr, conform art. 16 alin. (4) Cod penal, se încadrează în categoria infracțiunilor

grave. Iar, conform prevederilor art. 72 alin. (3) Cod penal, În penitenciare de tip

semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare,

mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție.

Socolov Lucreția în numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală solicită casarea totală a deciziei și menținerea sentinței

pronunțată de prima instanță.

În susținerea celor solicitate, apărarea indică că decizia instanței de apel este

neîntemeiată în partea admiterii acțiunii civile, și anume, cuantumul prejudiciului

moral.

Totodată, recurenta nu este de acord cu decizia în partea stabilirii pedepsei

penale pe care o consideră prea aspră, mai mult, instanța de apel la aplicarea pedepsei

penale nu a luat în calcul prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Subsecvent, avocata invocă că instanța de apel nu și-a motivat decizia în partea

respingerii apelului declarat și unilateral se pronunță doar în favoarea părții vătămate.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

8

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de

apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat, avocata Socolov Lucreția

în numele inculpatei invocă drept temeiuri pct. 6) și pct. 10) al alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

dacă nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la pronunțarea deciziei din 22 iunie 2021.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată parțial

în partea încasării prejudiciului moral, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit de prima instanță.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea celor expuse de către

instanța de apel în decizie nu au fost găsite de către instanța de recurs.

Astfel, cu referire la alegațiile avocatei Socolov Lucreția se constată că, în esență,

aceasta nu este de acord cu faptul că instanța de apel a admis solicitarea părții

vătămate privind încasarea sumei de 40 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, din care

inculpatul a oferit suma 20 000 lei părții vătămate.

În același timp, instanța de recurs constată că, partea apărării este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor reținute în sarcina inculpatului, respectiv în această parte instanța de recurs.

9

Respectiv, având în vedere esența încălcării invocate de către apărătorul

inculpatului, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură

penală, victima unei fapte, care constituie componență de infracțiune, este în drept să

ceară, în condițiile legii procesual-penale, pornirea unei cauze penale, să participe la

procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i fie reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune. Exercitarea acțiunii civile depinde de voința părții vătămate, care

consideră că a suferit un prejudiciu în urma infracțiunii comise de inculpat.

Art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că acțiunea civilă în procesul

penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

În cazul în care partea vătămată a fost recunoscută ca parte civilă și a înaintat

acțiunea civilă, aceasta este soluționată de instanță în ordinea prevăzută de art. 225

Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal se raliază constatărilor din decizia instanței de apel

și susține că corect instanța, având la bază prevederile din art. 219 alin. (2) pct. 1), 4)

Cod de procedură penală, a menționat că persoanele fizice și juridice cărora le-a fost

cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o

acțiune civilă privitor la despăgubire prin restituirea în natură a obiectelor sau a

contravalorii bunurilor pierdute ori nimicite în urma săvârșirii faptei interzise de

legea penală, precum și repararea prejudiciului moral.

Totodată, este important de a specifica că soluția adoptată în partea

prejudiciului produs prin infracțiune este motivată, și în acest sens Colegiul penal mai

menționează că potrivit art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul

ilicit cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În acțiunea civilă, partea vătămată a menționat expres că în urma acțiunilor

infracționale săvârșite de către inculpat a avut de suportat și un prejudiciu de natură

morală, iar estimarea acestui prejudiciu este 40 000 lei.

Astfel, instanța de apel la estimarea cuantumului prejudiciului moral a ținut

cont de prejudiciile cauzate personalității afective, categoria în care intră suferințele

psihice, care s-au manifestat prin stare de stres și frustrare.

Astfel, Colegiul penal susține că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că,

prejudiciul moral în sumă de 40 000 lei, solicitat de către partea vătămată este

echitabilă și în corespundere cu legislația națională și europeană.

10

De asemenea, instanța de recurs ordinar remarcă că, aprecierea prejudiciului

moral se face de către instanța de judecată care ia în calcul criteriile specificate în

prevederile art. 1423 Cod civil și se ia obligatoriu în considerație principiul general al

echității.

Colegiul penal reamintește că, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi

pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în

considerație argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții excesive

și vădit exagerate.

Reieșind din cele consemnate mai sus, se conchide că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent, hotărârea contestată

fiind bazată pe motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în latura civilă.

Cu referire la pedeapsa aplicată pe care recurenta o consideră prea aspră

instanța de recurs conchide că, pedeapsa individualizată inculpatului, corespunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10

ani..

Conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiuni grave se consideră faptele pentru

care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 12 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că inculpatul a

săvârșit o infracțiune gravă.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apel.

11

Colegiul penal menționează că legiuitorul nu concretizează din care limite

urmează a fi redusă pedeapsa – din limita maximă ori cea minimă prevăzută în

sancțiune. Așadar analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem

că legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce

cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite

cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului,

astfel noile limite în speța dată sunt de 3 ani și 2 luni și 6 ani și 8 luni. În continuare

instanța de recurs susține că instanța de apel corect i-a stabilit inculpatului o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani care corespunde tuturor

circumstanțelor cauzei și prevederilor legale.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii instanței de apel, inclusiv cele reproduse

în pct. 4.1 din prezenta decizie, denotă că instanța de judecată a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

De asemenea, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care aplicând

prevederile art. 85 Cod penal prin cumul parțial al pedepsei stabilite și a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Dondușeni) din 18.02.2020, a aplicat

în privința lui Nazare Alexandr pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de recurs ordinar atrage atenția că instanța de apel s-a expus

asupra instituției suspendării condiționate a executării penale indicând că ,, (…)este

inoportun de a aplica prevederile art. 901 Cod penal, întrucât la liberarea persoanei pentru

executarea părții de pedeapsă suspendată, pentru a spori eficacitatea acestei măsuri pentru

corijarea celui condamnat, instanța de judecată poate institui obligațiile prevăzute la art. 90

alin. (6) Cod penal. Însă, după cum s-a constatat, anterior Nazare Alexandr a neglijat atare

obligațiuni, ceea ce denotă atitudinea sfidătoare a persoanei față de tentativele statului de a-l

supune corijării într-un mod mai blând” ( a se vedea pct. 4. din prezenta decizie).

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și

consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

12

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că, dacă

art. 6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Socolov Lucreția

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

22 iunie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Nazare Alexandr XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

13