1ra-1993/2021 — art. 192 alin. 1 CP

1ra-1993/2021 — art. 192 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1993/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 27

noiembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie

2021, declarat de avocata Cornelia Gorencu, în numele inculpatului

Șerșun Vitalie xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.08.2019 - 27.11.2020,

instanța de apel: 22.12.2020 - 22.06.2021,

instanța de recurs: 24.09.2021 - 03.11.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 192 alin. (1), 192

alin. (1) și 192 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă penală și cu aplicarea față

de el a măsurii de constrângere cu caracter medical, sub formă de internare într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă (IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie).

intervalul de timp cuprins între orele 19:35 și 20:10, având scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, din geanta prezentă la persoană, în timp ce se deplasa în microbusul de

pe ruta №116 din direcția str. Grigore Vieru spre str. Maria Drăgan, în intersecție cu

str. Petrodava din mun. Chișinău, în mod tainic a sustras din geanta pe care Dragoman

Oxana o avea asupra sa, un portmoneu din piele de culoare neagră la prețul de 1500

lei, în care se afla buletinul de identitate cu fișa de însoțire, polița de asigurare medicală

și cardul bancar de la BC „Moldindconbank”, BC „Victoriabank”, BC „Mobiasbank”,

toate pe numele Oxanei Dragoman, cartele de reducere de la „Tratoria”, „La Roma

Club”, „Zolușca”, „Casa curată”, „Rețeaua DOR”, „Linella”, farmacia „Elody”,

1

mijloace bănești în sumă de 500 lei și 36 dolari SUA, care conform cursului oficial al

BNM la ziua comiterii sustragerii constituiau suma de 712 lei, cauzând părții vătămate

o daună în sumă totală de 2712 lei.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 192 alin. (1) Cod penal,

pungășia, adică, acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din geanta

prezentă la persoană.

Tot el, la 16 iulie 2016, orele 14:00, având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, din geanta prezentă la persoană, în timp ce se deplasa în

microbuzul de pe ruta № 116 din direcția str. Decebal spre str. Nicolae Milescu

Spătaru, mun. Chișinău, pe ascuns, a sustras din geanta Dianei Bunduchi un telefon

mobil de model ”Samsung Galaxy J5” la prețul de 7000 lei, care se afla în husă la prețul

de 150 lei și în care era înserată cartela SIM cu nr. xxxx la prețul de 50 lei, cauzând

părții vătămate o daună în sumă totală de 7200 lei.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 192 alin. (1) Cod penal,

pungășia, adică, acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din geanta

prezentă la persoană.

Tot el, la 26 iulie 2016, orele 21:30, deplasându-se cu rutiera № 103 pe traseul

sect. Buiucani – sect. Botanica din mun. Chișinău, ajungând pe str. Sarmisegetusa 72,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, profitând de neatenția Mariei

Matei, pe ascuns a sustras din geanta acesteia un portmoneu în valoare de 250 lei, în

care se aflau bani în sumă de 380 lei, buletinul de identitate și polița de asigurare pe

numele acesteia, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzând părții vătămate o daună materială în sumă de 630 lei.

Astfel, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 192 alin. (1) Cod penal,

pungășia, adică, acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din geanta

prezentă la persoană.

Instanța a reținut că inculpatul, în ședința de judecată nu a fost prezent, având în

vedere concluziile raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 27 noiembrie 2019,

potrivit căruia suferă de maladie psihică cronică și evolutivă: ”Xxxx”, care îl lipsește

de posibilitatea de a-și da seama de acțiunile sale și a le dirija, deci conform stării

psihice nu poate acționa cu discernământ, nu este în stare să înțeleagă caracterul faptei

săvârșite și să facă declarații pe marginea cazului dat, respectiv judecarea cauzei a avut

loc fără participarea inculpatului.

Totodată, în cadrul urmăririi penale, la 27 iulie 2016, fiind audiat în calitate de

bănuit, ulterior învinuit, acesta a recunoscut vina pe toate capetele de acuzare.

Ori, existenței infracțiunii și identificarea făptuitorului este dovedită pe deplin,

prin probele administrate.

În același timp, conform concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară nr. xxxx

din 27 noiembrie 2019 și nr. xxxx din 27 octombrie 2019, Șerșun V. suferă maladie

psihică cronică și evolutivă: ”Xxxx”. La data comiterii infracțiunilor imputate

(perioada iulie 2016), inculpatul nu suferea maladie psihică cronică. Conform stării

psihice avea capacitatea de a-și dea seama de acțiunile sale, le putea dirija și de a

prevedea consecințele acestora. Conform stării psihice la data comiterii infracțiunilor

imputate (perioada iulie 2016), inculpatul a acționat cu dicernământ. În caz dacă în

2

instanță va fi probată vinovăția lui Șerșun V., comisia de experți judiciari psihiatri

pledează ca sus-numitul să fie recunoscut responsabil de fapta de care este acuzat.

Însă după comiterea infracțiunii imputate, inculpatul s-a îmbolnăvit cu o maladie

psihică cronică și evolutivă: ”Xxxx”. Actualmente conform stării psihice, el nu are

capacitate de a-și dea seama de acțiunile sale și nu le poate dirija, deci nu este apt de a

acționa cu discernământ. Conform stării psihice comportamentul persoanei este

periculos pentru societate. Luând în considerație faptul că expertizatul este lipsit

complet de atitudinea critică față de starea sa a sănătății și comportament, comisia de

experți judiciari psihiatri pledează pentru aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter

medical, în sens de a fi internat la tratament prin constrângere într-o instituție

psihiatrică cu supraveghere riguroasă în cadrul IMSP SCP.

În ședința de judecată, apărătorul a pledat pentru internarea inculpatului într-

o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă în IMSP Spitalul Clinic de

Psihiatrie, dat fiind faptul că la moment acesta nu poate acționa cu discernământ,

solicitând și încetarea procesului penal pe motivul expirării termenului de prescripție.

Reprezentantul legal al inculpatului, Lilia Gîrbu-Țurcan, a solicitat să fie aplicată

legea ținând cont de raportul de expertiză judiciară psihiatrică, cu respectarea

drepturilor și intereselor inculpatului în sensul liberării de răspundere penală și

aplicarea față de el a măsurilor de constrângere cu caracter medical, cu internarea

acestuia într-o instituție psihiatrică

Potrivit art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă se consideră dovedit

faptul că persoana în cauză a săvârșit o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală,

în stare de iresponsabilitate sau că această persoană, după ce a săvârșit infracțiunea, s-

a îmbolnăvit de o boală psihică cronică, care o face să nu-și dea seama de acțiunile sale

sau să nu le poată dirija, instanța de judecată adoptă, conform art. 23 Cod penal, fie o

sentință de absolvire a acestei persoane de pedeapsă sau, după caz, de răspundere

penală, fie de liberare de pedeapsă și de aplicare față de ea a unor măsuri de

constrângere cu caracter medical, indicând care anume din ele trebuie aplicată sau o

sentință de încetare a procesului și de neaplicare a unor astfel de măsuri în cazurile

când, prin caracterul faptei săvârșite și starea sănătății sale, persoana nu prezintă pericol

pentru societate și nu are nevoie de tratament forțat. În astfel de cazuri, instanța anunță

despre bolnav organele de ocrotire a sănătății.

Art. 23 alin. (2) Cod penal prevede că, nu este pasibilă de pedeapsă persoana

care, deși a săvârșit infracțiunea în stare de responsabilitate, înainte de pronunțarea

sentinței de către instanța de judecată, s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o

de posibilitatea de a-și da seama de acțiunile ori inacțiunile sale sau de a le dirija. Față

de o asemenea persoană, în baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri

de constrângere cu caracter medical, iar după însănătoșire – ea poate fi supusă pedepsei.

Conform prevederilor art. 99 Cod penal, persoanelor care au săvârșit fapte

prevăzute de legea penală în stare de iresponsabilitate sau care au săvârșit asemenea

fapte în stare de responsabilitate, de responsabilitate redusă, dar, până la pronunțarea

sentinței sau în timpul executării pedepsei, s-au îmbolnăvit de o boală psihică, din care

cauză ele sunt incapabile să-și dea seama de acțiunile lor sau să le dirijeze, instanța de

judecată poate să le aplice următoarele măsuri de constrângere cu caracter medical,

care se înfăptuiesc de către instituțiile curative ale organelor de ocrotire a sănătății: a)

3

internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită; b) internarea într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă.

Potrivit art. 100 alin. (2) Cod penal, internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanța de judecată unui alienat care,

din cauza stării psihice și a caracterului faptei prejudiciabile săvârșite, prezintă un

pericol deosebit pentru societate și are nevoie de îngrijire spitalicească și de tratament

în condiții de supraveghere riguroasă, iar potrivit art. 101 alin. (1) Cod penal, instanța

de judecată, considerând că este necesar de a aplica o măsură de constrângere cu

caracter medical, alege forma acesteia în funcție de boala mintală a persoanei, de

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite.

În atare situație, având în vedere circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatului,

faptul că, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară nr. xxxx din 27

noiembrie 2019 și nr. xxxx din 27 octombrie 2019, după comiterea infracțiunilor

imputate, inculpatul s-a îmbolnăvit cu o maladie psihică cronică și evolutivă: ”Xxxx”,

actualmente conform stării psihice, el nu are capacitate de a-și dea seama de acțiunile

sale și nu le poate dirija, deci nu este apt de a acționa cu discernământ, conform stării

psihice comportamentul persoanei este periculos pentru societate, are nevoie de

îngrijire spitalicească și de tratament prin constrângere într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere riguroasă, inculpatul urmează a fi liberat de pedeapsă penală, cu aplicarea

față de el a măsurii de constrângere cu caracter medical sub formă de internare într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă (IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie).

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie

dispusă aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical și internarea într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

Apelanta a indicat că potrivit informației nr. 11/G-111/20, eliberată de

Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, inculpatul, la cererea apărării, conform

recomandărilor medicale, la 27.02.2020 a fost transferat în Penitenciarul nr. 16, mun.

Chișinău pentru investigații suplimentare și tratament specializat.

Conform informației nr. 13/G-61/20, eliberată de Penitenciarul nr. 16, mun.

Chișinău, inculpatul a fost internat în Penitenciarul nr. 16, mun. Chișinău în secția de

psihoneurologie, fiind examinat clinic și paraclinic conform standardelor clinice

naționale.

La 27.03.2020, a fost prezentat la Comisia Medicală Psihiatrică a ANP conform

ordinului MJ nr. 331 din 06.09.2006 pentru investiții suplimentare și tratament

specializat. De către Direcția Medicală ANP solicitarea privind convocarea Comisiei

Medicale Psihiatrice a ANP pentru examinarea deținutului privind prezentarea pentru

liberarea de la executarea pedepsei conform prevederilor art. 95 Cod penal.

Potrivit informației eliberată de ANP MJ, Direcția Medicală, inculpatul a fost

internat în Penitenciarul nr. 16, mun. Chișinău (spital penitenciar), pentru a fi examinat

și pentru liberarea de la executarea pedepsei condamnaților grav bolnavi conform

Ordinului nr. 331 din 06.09.2006, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul

de prezentare a condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la executarea pedepsei,

aprobat prin Ordinul MJ RM nr. 331 din 06.09.2006.

4

Prin urmare, inculpatul, până la moment s-a deținut în Penitenciarul nr. 16, mun.

Chișinău (spital penitenciar), unde starea sănătății acestuia posibil s-a îmbunătățit, iar

instanța de fond urma să ceară o concluzie a medicului specialist privind starea sănătății

inculpatului, la momentul pronunțării sentinței. Or, rapoartele de expertiză judiciare au

fost efectuate în luna noiembrie 2019, respectiv s-a scurs o perioadă îndelungată de

timp.

2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a indicat că, concluzia instanței de fond privind necesitatea

aplicării tratamentului prin constrângere în spital de psihiatrie cu regim riguros, a fost

determinat în mod întemeiat și justificat că în privința lui Șerșun V. urmează să fie

aplicat tratament prin constrângere în spital de psihiatrie cu regim riguros. Or, potrivit

pct. 23 al Hotărârii Curții Supreme de Justiție a RM cu privire la respectarea legislației

în cazurile despre aplicarea, schimbarea, prelungirea și revocarea măsurilor de

constrângere cu caracter medical nr. 23 din 12.12.2005, În conformitate cu Legea

privind asistența psihiatrică nr. 1402-XIII din 16.12.1997, în instituțiile psihiatrice cu

supraveghere riguroasă se internează doar persoanele alienate mintal care din cauza

stării psihice și a caracterului faptei prejudiciabile săvârșite prezintă un pericol deosebit

pentru societate.

Astfel, conform art. 99 Cod penal, persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute

de legea penală în stare de iresponsabilitate sau care au săvârșit asemenea fapte în stare

de responsabilitate, de responsabilitate redusă, dar, până la pronunțarea sentinței sau în

timpul executării pedepsei, s-au îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ele sunt

incapabile să-și dea seama de acțiunile lor sau să le dirijeze, instanța de judecată poate

să le aplice următoarele măsuri de constrângere cu caracter medical, care se înfăptuiesc

de către instituțiile curative ale organelor de ocrotire a sănătății: a) internarea într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită; b) internarea într-o instituție psihiatrică

cu supraveghere riguroasă.

De asemenea, în temeiul art. 100 Cod penal, internarea într-o instituție

psihiatrică cu supraveghere obișnuită poate fi aplicată de către instanța de judecată unui

alienat care, din cauza stării psihice și a caracterului faptei prejudiciabile săvârșite, are

nevoie de îngrijire spitalicească și de tratament în condiții de supraveghere riguroasă.

Luând în considerație că Șerșun V. nu este pasibil de a-i fi aplicată pedeapsă, în

baza concluziei psihiatrice și în conformitate cu art. 98, 99, 100 Cod de procedură

penală, instanța corect a aplicat față de Șerșun V., măsura de constrângere cu caracter

medical, cu internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere riguros.

În acest sens, este nefondată solicitarea avocatului privind internarea

inculpatului într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, or, conform

concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară nr. xxxx din 27 noiembrie 2019 și nr.

xxxx din 27 octombrie 2019, Șerșun V. suferă maladie psihică cronică și evolutivă:

”Xxxx”. La data comiterii infracțiunilor imputate (perioada iulie 2016), inculpatul nu

suferea maladie psihică cronică. Conform stării psihice avea capacitatea de a-și dea

seama de acțiunile sale, le putea dirija și de a prevedea consecințele acestora. Conform

stării psihice la data comiterii infracțiunilor imputate (perioada iulie 2016), inculpatul

a acționat cu dicernământ. În caz dacă în instanță de judecată va fi probată vinovăția

5

lui, comisia de experți judiciari psihiatri au pledat ca inculpatul să fie recunoscut

responsabil de fapta de care este acuzat. Însă, după comiterea infracțiunii imputate, s-

a îmbolnăvit cu o maladie psihică cronică și evolutivă: ”Xxxx”. Actualmente conform

stării psihice Șerșun V. nu are capacitate de a-și dea seama de acțiunile sale și nu le

poate dirija, deci nu este apt de a acționa cu discernământ. Conform stării psihice

comportamentul persoanei este periculos pentru societate. Luând în considerație faptul

că expertizatul este lipsit complet de atitudinea critică față de starea sa a sănătății și

comportament, comisia de experți judiciari psihiatri au pledat pentru aplicarea

măsurilor de siguranță cu caracter medical, în sens de a fi internat la tratament prin

constrângere într-o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă în cadrul IMSP SCP

(f.d. 213 – 219 vol. I și 162 – 167 vol. II).

Deci, sunt neîntemeiate argumentele avocatului precum că starea sănătății lui

Șerșun V. posibil s-ar fi îmbunătățit.

Ori, procesul penal are ca scop protejarea persoanei, a societății și a statului de

infracțiuni, astfel că orice persoana care a comis o infracțiune sa fie pedepsită potrivit

vinovăției sale și nicio persoana nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și

condamnată, prin urmare, se consideră indispensabilă aplicarea față de inculpatul

Șerșun V. a măsurilor de constrângere cu caracter medical în spital de psihiatrie cu

regim riguros pentru a fi tratat și de a nu admite comiterea noilor infracțiuni în această

stare psihică.

Prin urmare, sentința prin care inculpatul a fost eliberat de răspundere penală

pentru și prin care a fost aplicată față de Șerșun V., măsura de constrângere cu caracter

medical - internarea în spitalul de psihiatrie cu regim riguros este una întemeiată,

fondată pe probe apreciate corect conform pertinenței și concludenței acestora, măsura

de constrângere cu caracter medical fiind aplicată echitabil și în deplină concordanță

cu scopul de bază al pedepsei penale de restabilire a echității sociale și corectare a

inculpatului.

a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui Șerșun

V. să fie dispusă aplicarea măsurii de constrângere cu caracter medical – internarea

într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, or, în condițiile art. 60 Cod penal,

a-l libera de răspundere penală, cu încetarea procesului penal.

Recurenta a invocat că potrivit informației nr. 11/G-111/20, eliberată de

Penitenciarul nr. 13, mun. Chișinău, inculpatul, la cererea apărării, conform

recomandărilor medicale, la 27.02.2020, a fost transferat în Penitenciarul nr. 16, mun.

Chișinău pentru investigații suplimentare și tratament specializat.

Potrivit informației nr. 13/G-61/20, eliberată de Penitenciarul nr. 16, mun.

Chișinău, inculpatul a fost internat în Penitenciarul nr. 16, mun. Chișinău în secția de

psihoneurologie, fiind examinat clinic și paraclinic conform standardelor clinice

naționale, iar pe 27.03.2020 a fost prezentat la Comisia Medicală Psihiatrică a ANP

conform ordinului MJ nr. 331 din 06.09.2006 pentru investiții suplimentare și tratament

specializat. La fel, a fost înaintată de către Direcția Medicală ANP solicitarea privind

convocarea Comisiei Medicale Psihiatrice a ANP pentru examinarea deținutului

privind prezentarea pentru liberarea de la executarea pedepsei conform prevederilor

art. 95 Cod penal.

6

Potrivit informației eliberată de ANP MJ, Direcția Medicală, inculpatul a fost

internat în Penitenciarul nr. 16, mun. Chișinău (spital penitenciar), pentru a fi examinat

și pentru liberarea de la executarea pedepsei condamnaților grav bolnavi conform

Ordinului nr. 331 din 06.09.2006, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul

de prezentare a condamnaților grav bolnavi pentru liberarea de la executarea pedepsei,

aprobat prin Ordinul MJ RM nr. 331 din 06.09.2006.

Prin urmare, inculpatul, până la moment s-a deținut în Penitenciarul nr. 16, mun.

Chișinău (spital penitenciar), unde starea sănătății acestuia posibil s-a îmbunătățit, iar

instanța de fond urma să ceară o concluzie a medicului specialist privind starea sănătății

inculpatului, la momentul pronunțării sentinței. Or, rapoartele de expertiză judiciare au

fost efectuate în luna noiembrie 2019, respectiv s-a scurs o perioadă îndelungată de

timp.

Reieșind din faptul că condamnatul a comis infracțiuni ușoare, a recunoscut vina,

urmări grave pe cauză nu au survenit, apărarea pledează pentru internarea inculpatului

într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 al. 1 pct. 6) CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru un recurs ordinar

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărârilor atacate,

care ar fi esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată

la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, fiind

7

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legale de recurentă.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanțelor de fond și de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În raport cu circumstanțele invocate (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct.

2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, inclusiv:

art. 143 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, care prevede că, expertiza

judiciară se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea stării

psihice și fizice a inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de

responsabilitate sau la capacitatea lui de a-și apăra de sine stătător drepturile și

interesele legitime în procesul penal;

art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală, care prescrie că, dacă se consideră

dovedit faptul că persoana în cauză, după ce a săvârșit infracțiunea, s-a îmbolnăvit de

o boală psihică cronică, care o face să nu-și dea seama de acțiunile sale sau să nu le

poată dirija, instanța de judecată adoptă, conform art. 23 Cod penal, o sentință de

absolvire a acestei persoane de pedeapsă și de aplicare față de ea a unor măsuri de

constrângere cu caracter medical, indicând care anume din ele trebuie aplicată sau o

sentință de încetare a procesului și de neaplicare a unor astfel de măsuri în cazurile

când, prin caracterul faptei săvârșite și starea sănătății sale, persoana nu prezintă pericol

pentru societate și nu are nevoie de tratament forțat;

art. 23 alin. (2) Cod penal, care prevede că, nu este pasibilă de pedeapsă persoana

care, deși a săvârșit infracțiunea în stare de responsabilitate, înainte de pronunțarea

sentinței de către instanța de judecată, s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o

de posibilitatea de a-și da seama de acțiunile ori inacțiunile sale sau de a le dirija. Față

de o asemenea persoană, în baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri

de constrângere cu caracter medical, iar după însănătoșire – ea poate fi supusă

pedepsei;

8

art. 99 Cod penal, care prescrie că persoanelor au săvârșit fapte prevăzute de

legea penală în stare de responsabilitate, dar, până la pronunțarea sentinței s-au

îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ele sunt incapabile să-și dea seama de

acțiunile lor sau să le dirijeze, instanța de judecată poate să le aplice următoarele măsuri

de constrângere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instituțiile curative ale

organelor de ocrotire a sănătății: a) internarea într-o instituție psihiatrică cu

supraveghere obișnuită și b) internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere

riguroasă;

art. 100 alin. (2) Cod penal, care prevede că internarea într-o instituție psihiatrică

cu supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanța de judecată unui alienat

care, din cauza stării psihice și a caracterului faptei prejudiciabile săvârșite, prezintă

un pericol deosebit pentru societate și are nevoie de îngrijire spitalicească și de

tratament în condiții de supraveghere riguroasă.

Ori, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară nr. xxxx din 27

noiembrie 2019 și nr. xxxx din 27 octombrie 2019, după comiterea infracțiunilor

imputate, inculpatul s-a îmbolnăvit cu o maladie psihică cronică și evolutivă: ”Xxxx”,

actualmente conform stării psihice, el nu are capacitate de a-și dea seama de acțiunile

sale și nu le poate dirija, nu este apt de a acționa cu discernământ, este periculos pentru

societate și are nevoie de îngrijire spitalicească și de tratament prin constrângere, într-

o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă.

Prin urmare, solicitarea recurentei privind internarea inculpatului într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită, sau în condițiile art. 60 Cod penal, a-

l libera de răspundere penală, cu încetarea procesului penal, contravine împrejurărilor

de drept și de fapt enunțate supra, în special concluziilor rapoartelor de expertiză

judiciară nr. xxxx din 27.11.2019 și nr. xxxx din 27.10.2019, care prescriu expres că

inculpatul are nevoie de îngrijire spitalicească și de tratament prin constrângere anume

într-o instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă. Ori, față de un asemenea inculpat

nu sunt aplicabile prevederile art. 60 Cod penal, coroborat cu art. 389 alin. (4) pct. 3)

Cod de procedură penală.

Pe lângă aceasta, argumentele recurentei că starea sănătății inculpatului posibil

s-a îmbunătățit nu cad sub incidența apelului și recursului ordinar, deoarece art. 501

alin. (2) și (3), 502 Cod de procedură penală, care prescriu clar că, dacă, în urma

însănătoșirii persoanei care, după săvârșirea infracțiunii, s-a îmbolnăvit de o boală

psihică cronică nu mai este necesar de a se aplica în continuare măsura de constrîngere

cu caracter medical dispusă anterior, instanța de judecată, la propunerea medicului-șef

al organului de ocrotire a sănătății, căruia îi este subordonată instituția medicală unde

este deținută persoana dată, propunere bazată pe avizul unei comisii medicale,

examinează, în conformitate cu art.469-471, chestiunea încetării ori schimbării măsurii

de constrângere cu caracter medical. Dacă persoana în privința căreia s-a aplicat o

măsură de constrângere cu caracter medical, pe motiv că după săvârșirea infracțiunii s-

a îmbolnăvit de o boală psihică, se va însănătoși, faptul acesta fiind constatat de o

comisie medicală, instanța de judecată, pe baza avizului instituției medicale, dă,

potrivit art. 469-471, o încheiere de revocare a măsurii de constrângere cu caracter

medical și soluționează chestiunile privind trimiterea dosarului către procuror pentru

9

continuarea urmăririi penale sau, după caz, instanței respective pentru judecarea

cauzei. Timpul aflării în instituția medicală se include în termenul pedepsei.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintate în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Cornelia Gorencu,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 27 noiembrie 2020 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2021, în privința inculpatului Șerșun

Vitalie xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 03 decembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

10