1ra-1731/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1731/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1731/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Cobzac Elena și Timofti Vladimir

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Pelin Andrei, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 martie 2021 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza

penală privindu-l pe

Pelin Andrei Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal și s-a stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității pe un termen de 220 ore.

la ora 00:15, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, neavând permis de

conducere, contrar prevederilor pct. 14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009, conform cărora

„conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”

și cerințele art.33 alin.(1) lit. e) și alin. (3) lit. a) din Legea nr.131 din 07.06.2007

privind siguranța traficului rutier, potrivit căror „conducătorul de autovehicul este

obligat să cunoască și să respecte Regulamentul Circulației Rutiere”, aflându-se la

volanul automobilului de marcă „XXXXX”, model Xxxxx, cu n/î XXXXX și

deplasându-se, în ograda blocului, pe intersecția străzii Chișinăului și străzii 31

august 1989, or. Cricova, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii

Inspectoratului Național de Patrulare. În cadrul verificării actelor, numitul Pelin

Andrei a fost suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

1

alcoolică, din care motiv a fost supus, la sensul giratoriu al or. Cricova, testării

alcoolscopice cu alcotestul DRAGER, drept urmare fiind constatată concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,66 mg/l, care potrivit art.13412 alin.(3) Cod

penal, se consideră stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, rezultatul care nu a

fost contestat în timp de 2 ore după testarea alcoolscopică, conform prevederilor

art.13 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009.

Prin acțiunile sale, inculpatul Pelin Andrei a săvîrșit infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de

conducere.

inculpatului Pelin Andrei, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că Pelin Andrei a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică pentru

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate și nu deține permis de conducere.

Pelin Andrei vina nu a recunoscut-o din motiv că nu a comis o asemenea faptă

și în general nu a condus automobilul niciodată în viață.

Probele administrate în cadrul urmăririi penale nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Apreciind declarațiile martorilor, în cumul cu celelalte probe administrate pe

cauza penală, apărarea a constatat că inculpatul nu este vinovat, respectiv probele

administrate nu demonstrează comiterea infracțiunii de către ultimul.

fost admis apelul avocatului Afanas Marin în numele inculpatului Pelin Andrei,

casată sentința primei instanțe inclusiv din alte motive și a fost pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Pelin Andrei, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin.(4) Cod penal, a fost liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea

termenului de atragere la răspundere penală.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță a

apreciat probele corespunzător și justificat a considerat că Pelin Andrei a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că deși inculpatul Pelin Andrei la urmărirea penală cît

și în cadrul ședinței de judecată vina nu a recunoscut-o, culpa acestuia în comiterea

infracțiunii pentru care a fost condamnat se confirmă prin probele ce vor fi analizate

infra: declarațiile martorului Șolopa Iurie și declarațiile martorului Ivanov Victor.

2

În cadrul cercetării judecătorești, cît și în ședința instanței de apel, au fost

cercetate mijloacele de probă și procedee probatorii administrate în faza de urmărire

penală ca:

- procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 09 martie 2019, potrivit căruia

conducătorul auto Pelin Andrei, la 09 martie 2019, a fost supus alcotestului cu

aparatul „Drager” concentrația alcoolului în aerul expirat fiind stabilită de 0,66 mg/l

(f.d. 14);

- procesul-verbal cu privire la contravenție din 09 martie 2019, potrivit căruia

în privința lui Pelin Andrei a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

în baza art. 231 alin. (2) Cod contravențional, pe faptul conducerii mijlocului de

transport de către conducătorul auto care nu avea permis de conducere sau dovada

înlocuitoare, fiind aplicată amenda în sumă de 30 u.c. (f.d. 15);

- tichetul alcotestului „Drager” nr. 2130 din 09 martie 2019, potrivit căruia

conducătorul auto Pelin Andrei a fost supus testării alcoscopice, fiind stabilită

concentrația alcoolului în aerul expirat de 0,66 mg/l. Potrivit ordonanței din 10

aprilie 2019 tichetul ,,Drager” a fost recunoscut și atașat în calitate de mijloc material

de probă (f.d. 10-11);

- procesul-verbal de ridicare din 29 martie 2019, potrivit căruia de la cet. Ivanov

Victor a fost ridicat un CD-R cu înregistrări video (f.d. 23);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 12 aprilie 2019, și anume a unui

CD cu înregistrări video (f.d.24);

- disc CD-R, cu înregistrarea video a discuției între colaboratorii de poliție și

Pelin Andrei, potrivit căreia Pelin Andrei descrie faptul conducerii mijlocului de

transport (f.d. 26);

- procesul-verbal de confruntare din 09 aprilie 2019, efectuat între martorul

Șalopa Iurie și bănuitul Pelin Andrei, potrivit căruia părțile au menținut depozițiile

oferite la 29 martie 2019 și respectiv 20 martie 2019. Totodată, martorul Șalopa

Iurie, în prezența bănuitului Pelin Andrei, a declarat că anume acesta se afla la

volanul automobilului de model ,,Xxxxx” cu n/î XXXXX, precum și că automobilul

se deplasa pe partea carosabilă a străzii din or. Cricova, mun. Chișinău (f.d. 41-44);

- procesul-verbal de confruntare din 09 aprilie 2019, efectuat între martorul

Ivanov Victor și bănuitul Pelin Andrei, potrivit căruia părțile au menținut depozițiile

oferite la 29 martie 2019 și respectiv 20 martie 2019. Totodată, martorul Ivanov

Victor, în prezența bănuitului Pelin Andrei, a declarat că anume acesta se afla la

volanul automobilului de model ,,Xxxxx” cu n/î XXXXX, precum și că automobilul

se deplasa pe drumul secundar spre strada centrală din or.Cricova, mun.Chișinău

(f.d. 45-47);

- certificatul nr. 120/1754 din 28 martie 2018, ce atestă dreptul ofițerului de

patrulare, inspector Șalopa Iurie, de a se folosi de aparatul pentru testarea

alcoscopică de tip ,,Drager 6810” (f.d. 16);

3

- buletin de verificare metrologică nr. 3.5.49-700 din 30 martie 2018, potrivit

căruia se atestă faptul că Alcotestul nr. 6810 este admis spre utilizare (f.d. 17).

Instanța de apel, apreciind sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, le-

a apreciat ca fiind dobîndite cu respectarea normelor de procedură, fiind pertinente,

concludente și utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile martorilor și a

indicat indubitabil la faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de

conducere.

Instanța de apel a menționat că argumentele apărării în partea în care s-a invocat

necesitatea achitării inculpatului Pelin Andrei de la comiterea infracțiunii pentru

care a fost condamnat nu pot fi reținute ca întemeiate.

Astfel, probele administrate și analizate de instanță au indicat că Pelin Andrei

a săvârșit intenționat fapta social periculoasă - conducerea mijlocului de transport

de către o persoana care se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care

nu deține permis de conducere.

În speță, inculpatul Pelin Andrei a săvârșit infracțiunea, fiind în stare de

ebrietate cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0, 66 mg/1, ce

constituie grad avansat.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apărării în partea în care se invocă

că colaboratorul de poliție nu avea dreptul să efectueze testarea alcooscopică cu

aparatul Drager, or, conform pct. 9 din Hotărârea cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei nr. 296 din 16.04.2009 (în vigoare

24.04.2009), Monitorul Oficial nr.80-81 art.347 din 24.04.2009 - testarea

alcoolscopică se efectuează de către persoanele abilitate în acest scop (angajații

Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului General al Poliției, lucrătorii

medicali, inspectorii „Controlului treziei” și alții), instruite în modul stabilit și cu

respectarea regulilor și normativelor sanitaro-epidemiologice în vigoare în

conformitate cu instrucțiunile aprobate în acest sens.

De asemenea, potrivit pct. 13 al hotărârii cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei nr. 296 din 16.04.2009, persoana

testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcționarea

aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea

medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana testată

este însoțită de angajatul Inspectoratului național de patrulare al Inspectoratului

General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată, dar nu mai tîrziu

de 2 ore după testarea alcoolscopică.

4

La caz, în situația în care inculpatul Pelin Andrei nu era de acord cu testarea

alcooscopică, urma să conteste rezultatul.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin.(4) Cod penal, prevede sancțiunea maximă, închisoare de pînă la 1 an.

Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal, fiind raportată la

art. 16 din Codul penal, este considerată o infracțiune ușoară.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, termenul de prescripție este de 2 ani

de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Totodată, potrivit art. 60 alin. (4) Cod penal, cursul termenului de prescripție

se întrerupe dacă în perioada acestuia se săvârșește o nouă infracțiune pentru care

poate fi aplicată pedeapsa cu închisoarea pe un termen mai mare de doi ani.

Prin aceasta se are în vedere că se pierde beneficiul timpului scurs pînă la

comiterea celei dea doua infracțiuni, moment care începe sa curgă de la început

primul termen de prescripție.

Iar, conform prevederilor art. 60 alin. (5) Cod penal, prescripția se suspendă,

dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de

la judecata prin schimbarea domiciliului, actelor de identitate etc. Într-o asemenea

situație timpul suspendării prescripției nu intră în termenul de prescripție, iar

curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau al autodenunțării.

În această situație termenul de prescripție pentru prima infracțiune începe să

curgă simultan cu cel de-al doilea termen de prescriptive, iar prescripția se

calculează pentru flecare infracțiune separat.

Prin urmare, în speță instanța a reținut că Pelin Andrei a comis ultima acțiune

componentă a infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin.(l) Cod penal, la data de

09.03.2019, prin urmare, instanța de apel a relevat că deși inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal, care constituie o faptă

prejudiciabilă prevăzută de Legea penală, pasibilă de răspundere penală, inculpatul

urmează a fi liberat de pedeapsa penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție pentru tragere la răspundere penală.

Aferent circumstanțelor descrise supra, ținând cont că în speță a fost identificat

un temei de liberarea de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(l)

Cod penal, instanța de apel a considerat că apelul depus urmează a fi admis din alte

motive, cu casarea sentinței, inclusiv din oficiu.

Marin în numele inculpatului Pelin Andrei, în termen, prin care, invocând temeiurile

de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită

casarea totală a hotărârilor contestate, rejudecarea cauzei și să fie pronunțată o nouă

hotărâre, prin care inculpatul Pelin Andrei să fie achitat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, dat fiind faptul că în acțiunile lui nu există fapta infracțiunii imputate și

fapta n-a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat motive similare ca și în

5

cererea de apel descrisă la pct. 3 al prezentei decizii și la f. d. 191-216, vol. I,

suplimentar invocând că instanța de apel n-a luat în considerație toate circumstanțele

și motivele expuse de apărător, ceea ce a condus la adoptarea unei decizii

neîntemeiate și ilegale și anume instanța de apel s-a atârnat superficial față de

argumentele prezentate de avocat și inculpat, fapt care a determinat aprecierea

injustă a probelor și recunoașterea ilegală a inculpatului, vinovat în comiterea

infracțiunii imputate.

Afanas Marin în numele inculpatului a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale. Procurorul a menționat că instanța de

apel, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a

verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor. Totodată, procurorul reține că instanța de apel s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă un prim temei de drept pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

6

Colegiul penal raportând temeiul invocat de recurent în recurs cu textul deciziei

instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost

admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul avocatului Afanas Marin în numele inculpatului, fără a fi identificate

neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord

cu condamnarea lui Pelin Andrei în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, considerând că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor

art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul Pelin Andrei, martorii

Șolopa Iurie și Ivanov Victor, a cercetat actele cauzei, pe care le-a apreciat în mod

obiectiv, argumentând clar de ce au fost considerate veridice declarațiile acestor

participanți care, coroborate una cu alta, au format convingerea instanței că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal,

referitor la existența elementelor constitutive ale infracțiunii, a fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414, 417 alin.(1) pct.7), 8) Cod de

procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a

conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus,

deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond, pe care

și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra

existenței faptei și vinovăției inculpatului Pelin Andrei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiind stabilite în acțiunile acestuia toate

elementele constitutive ale conducerii mijlocului de transport de o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de

conducere. Instanțele, reieșind din probele administrate în cauză, și anume

declarațiile martorilor sus menționați, cert au constatat că, inculpatul a comis

infracțiunea imputată, părțile dând declarații în condițiile libertății de voință și

conștiință, acestea reflectă adevărul cunoscut de ei și nu au fost date în sensul de a-l

acuza pe inculpat pe nedrept.

Astfel, atât prima instanță, cât și instanța de apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe administrate

în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

7

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, inclusiv vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Argumentul invocat de către avocat precum că colaboratorul de poliție nu avea

dreptul să efectueze testarea alcooscopică cu aparatul Drager, Colegiul penal îl

consideră neîntemeiat și declarativ, instanța de apel expunându-se argumentat

asupra acestui argument la f. d. 236-237, vol. I.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, cu privire la liberarea de răspundere penală în legătură cu

expirarea termenului de atragere la răspundere penală, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală, reieșind și din faptul că procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de

ambele instanțe de fond.

Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul solicitat de autorul

recursului, nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nemotivată. Mai mult, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanței,

Colegiul penal își însușește argumentele enumerate în decizia instanței de apel, fapt

ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru

Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în

pct.37 că art.6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk vs Olanda, 19.04.1994, pct.61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

La fel, recurentul a invocat și temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.8) Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând temeiul dat în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul Afanas Marin,

autorul acestuia nu este de acord cu condamnarea inculpatului pe art. 2641 alin. (4)

Cod penal, considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în săvârșirea

infracțiunii imputate, solicitând să fie achitat inculpatul Pelin Andrei, pe motiv că în

acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate, nefiind

dovedită vinovăția inculpatului în comiterea faptei incriminate, considerând că

învinuirea adusă acestuia este ilegală și artificială.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

8

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal constată că, instanța de apel, judecând cauza, a cercetat

nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul și

martorii, a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe care

le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția

inculpatului Pelin Andrei în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o

apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra

vinovăției lui Pelin Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

Astfel, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate inculpatului Pelin Andrei, inclusiv vinovăția acestuia, iar argumentele

recurentului, precum că faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, sunt neîntemeiate și contravin actelor cauzei, instanța

de apel și-a motivat eficient soluția, respingînd versiunea apărării privind

nevinovăția inculpatului.

Argumentul apărării precum că, „rechizitoriul pe cauza dată urmează a fi

apreciat critic, deoarece nu confirmă vinovăția inculpatului Pelin Andrei”, Colegiul

penal îl consideră neîntemeiat și declarativ, care nu are un careva suport și contravine

probelor cercetate în cadrul procesului penal și este invocat cu scopul de a evita

răspunderea penală a inculpatului Pelin Andrei pentru infracțiunea prevăzută de art.

2641 alin. (4) Cod penal, or, potrivit declarațiilor martorilor Șalopa Iurie și Ivanoc

Victor, date sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală, conform art. 313

Cod penal, care au fost aceleași pe tot parcursul judecării cauzei, aceștia au declarat

că: „anume Pelin Andrei era la volanul automobilului de model XXXXX în stare de

ebrietate și că nu deținea permis de conducere” (f.d.20-21, vol. I).

Totodată, Colegiul penal reține contradictoriu argumentul avocatului precum

că declarațiile martorilor Șalopa Iurie și Ivanov Victor, or acest argument a fost

verificat și motivat respins de instanța de apel la pct. 15-17 din decizie, fiind excluse

orice dubii privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal conchide, că instanța de apel, întemeiat a dat apreciere critică

declarațiilor inculpatului, considerîndu-le drept intenția acestuia de a se eschiva de

răspundere penală, or, acestea au fost combătute prin cumulul de probe cercetate în

ședința de judecată în apel, fiind apreciate toate probele coroborate în ansamblu din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

Prin urmare, concluziile și motivările instanțelor judecătorești inferioare

referitor la vinovăția inculpatului Pelin Andrei sunt legale și întemeiate.

Colegiul penal mai constată că versiunea apărării și declarațiile inculpatului

precum că, acesta n-a comis infracțiunea imputată sunt nefondate și se combat prin

9

probele cercetate și apreciate în instanța de apel și în special prin înregistrarea video

a discuției între colaboratorii de poliție și Pelin Andrei, potrivit căreia Pelin Andrei

descrie faptul conducerii mijlocului de transport (f. d. 26, vol. I), unde ultimul în

calitate de bănuit a relatat că „a băut 1 kg de rachiu în 5 oameni și 1,5 l de vin…,

era în dvor și pentru prima dată în viața lui a apăsat pe gaz, tormoz la mașină, el

nu are nici permis, nu are nimic, pur și simplu a vrut să o zăvodească și să pună

oleacă de muzică …., pur și simplu moșul său l-a învățat cum să pornească mașina

cum să meargă și el a scăpat-o oleacă de sub control și s-a dus la vale…”.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus pe larg asupra argumentelor

invocate în instanța de apel de către avocatul Afanas Marin în numele inculpatului,

aplicând legislația pertinentă speței, cu interpretarea justă a ei, recursul, în situația

respectivă, este declarativ și contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv,

și analizate corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de

procedură penală, care s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în

cauză, dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și

procesual penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Consecvent, Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de

recurs a alegațiilor instanței de apel în partea contestată de către recurent, în

contextul expus, este inoportună or, Colegiul penal le consideră legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal va ține seama și de jurisprudența

CEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO

Garcia Ruis vs Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga

motivare a instanțelor de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de

drept reținute, conchide asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului Pelin

Andrei.

Complementar, Colegiul menționează că temeiul invocat de recurent, privind

modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală. Aprecierea probelor de către instanțele de fond poate să

fie recunoscută ca o eroare gravă de fapt și reținută de instanța de recurs, doar în

cazul unor expuneri denaturate - ce nu corespund conținutului faptic a probelor, sau

neluarea în considerare a acestora.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire

la încălcarea vădită a legislației procesual-penale și prevederilor art.4 alin.(1) din

Protocolul nr. 7 a Convenției Europene, cu referire la ignorarea jurisprudenței Curții

10

Europene a Drepturilor Omului, considerându-le declarative și nerelevante pentru

speța dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată.

Coroborând cele expuse, Colegiul penal apreciază că, în fapt, decizia instanței

de apel corespunde tuturor prevederilor art.394 Cod de procedură penală, este bine

argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată, și astfel nu se constată vreo eroare

de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de

recurent prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată

nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Afanas Marin în

numele inculpatului Pelin Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Pelin Andrei Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Cobzac Elena

Timofti Vladimir

11