ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 26.01.2022

1re-222/21 — art.264/1 al.1 CP

HOTĂRÂRE
26.01.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.264/1 al.1 CP
Temei legal
art. 452-453 CPP
Citează această cauză
1re-222/21 — art.264/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1re-222/2021

1-20151105-01-1r/e-03122021

Curtea Supremă de Justiție

26 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de către avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului Mamaliga Andrei,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 mai 2021, în cauza penală în privința lui

Mamaliga Andrei xxxxx, născut la 16 decembrie

1991, originar și domiciliat în municipiul

Chișinău, str. Cuza Vodă 34/1 ap.62.

Termenii de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.12.2020 – 03.03.2021;

Instanța de apel: 24.03.2021 – 20.05.2021;

Instanța de recurs ordinar: 03.12.2021– 26.01.2022.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal

2021, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură

penală, Mamaliga Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi a fost

condamnat la o pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe termen de 150 ore, fără anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Andrei la 02 noiembrie 2020, în jurul orelor 02:30 min., după ce a consumat

în circumstanțe necunoscute (care nu au relevanță de caz) băuturi alcoolice,

fiind în stare de ebrietate produsă de consumul de băuturi alcoolice a urcat

la volanul automobilului de model „xxxxx” cu numere de înmatriculare xxxxx,

a pornit deplasarea, conducând vehiculul în cauză pe drumurile publice ale

mun. Chișinău, până la intersecția străzilor Ion Creangă cu Calea Ieșilor,

până când a fost stopat de către echipajul INSP.

Astfel, contrar prevederilor pct.14 al Regulamentul circulației rutiere,

care prevede că, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă unitatea

1

de transport în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate.

În cadrul verificării circumstanțelor cazului, Mamaligă Andrei, a fost

condus la Dispensarul Republican de Narcologie, unde a fost supus

examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, iar

conform procesului-verbal de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.9346 din 02.11.2020, s-a

constatat o concentrație de alcool în aerul expirat 0,79 mg/1 și în sânge 1,35

g/1, fiind emisă concluzia „stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

Acțiunile lui Mamaliga Andrei au fost încadrate juridic în baza art.2641

alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi – ”conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat”.

solicitând casarea acesteia, în latura pedepsei complementare, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui Mamaliga Andrei să

fie aplicată pedeapsa complementară sub formă de anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În motivarea recursului a invocat, că aplicarea față de inculpat a

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără a fi

supus pedepsei penale sub formă de anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, nu-și va realiza scopul de corectare a acestuia și

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni similare. Or, cerințele art. 75 Cod

penal de aplicare a pedepsei echitabile, constituie un principiu al echității,

care obligă instanța să aplice persoanei vinovate o pedeapsă legală și

individualizată, în vederea realizării scopului pedepsei penale prevăzute la

art. 61 Cod penal.

2021, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința,

în latura aplicării pedepsei complimentare, și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mamaliga Andrei a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(1) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității - 150 ore, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că, prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-

penale prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de

recurs a însușit situația de fapt reținută în rechizitoriu și de către prima

instanță.

Referitor la pedeapsă aplicată, instanța de recurs a conchis că, prima

instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

2

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului aplicând pedeapsă principală în limitele Legii.

Subsecvent celor menționate, instanța de recurs a apreciat ca fiind

eronată concluzia primei instanțe, în partea neaplicării pedepsei

complementare lui Mamaliga Andrei - anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, menționând că sancțiunea art. 264/1 alin.1 Cod penal

în baza căruia a fost condamnat inculpatul – ”conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat”, stabilește expres pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat, că în speță, argumentarea

primei instanțe privind neaplicarea pedepsei complementare - anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport care se prevede de Lege, este

una pripită, or faptul că reieșind din prevederile art. 651 Cod penal, inculpatul

se caracterizează pozitiv, are doi copii minori la întreținere, este unicul

întreținător al familiei nu poate fi considerată o circumstanță excepțională

prin prisma normei citate, deoarece nu reflectă scopul și motivele faptei, rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, iar alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, ce ar permite instanței de judecată să

nu aplice pedeapsa complementară obligatorie, care este expres prevăzută de

Lege, nu au fost constatate.

Reieșind din cele mai sus menționate, instanța de recurs a considerat

necesar de a stabili inculpatului Mamaliga Andrei, pedeapsa complementară

- anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Alexandr în numele condamnatului Mamaliga Andrei, a declarat recurs în

anulare prin care a solicitat, casarea deciziei instanței de recurs, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de recurs

nu a indicat motivele ce au condiționat anularea dreptului de a conduce

mijloacele de transport.

De asemenea, precizează că în baza cumulului de probe acumulate de

organul de urmărire penală, a circumstanțelor în care s-a produs

infracțiunea, precum și a circumstanțelor atenuante cum ar fi: săvârșirea unei

infracțiuni ușoare, conlucrarea cu organul de urmărire penală, recunoașterea

vinovăției, precum și căința sinceră în cele săvârșite, anterior nu a fost

condamnat, la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află, are la

întreținere 2 copii-minori, cu aplicarea prevederilor art.78 alin.(2) Cod penal,

în privința lui Mamaliga Andrei urmează a-i fi exclusă pedeapsa

complementară.

Suplimentar partea apărării indică faptul că, Mamaliga Andrei lucrează

în calitate de taximetrist, iar dreptul de a conduce mijloace de transport de

către Mamaliga Andrei este un criteriu obligatoriu pentru ca ultimul să-și

îndeplinească atribuțiile de serviciu pentru a putea întreține familia sa, fiind

unicul întreținător.

3

Astfel, apărarea consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins

și fără aplicarea pedepsei complementare obligatorii, acordându-i

inculpatului o șansă de a se reabilita în fața societății, fără a recurge la

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

6.Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Suvac Nicolae, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 454

Cod de procedură penală și a declarat recursul în anulare în termen.

Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel

că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale

preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

în conformitate cu prevederile art.art.431 și 432 Cod de procedură penală, care

se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct. 44) ale aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate

cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente

a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prevederile pct. 44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Reieșind din prevederile legale nominalizate, Colegiul reiterează că una

din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea

acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea

cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

Potrivit argumentele expuse în conținutul recursului în anulare, autorul

critică măsura de pedeapsă complimentară aplicată inculpatului ca fiind prea

aspră, argumentând că „în conformitate cu prevederile art.78 alin.(2) Cod

penal, în cazul în care instanța constată circumstanțe atenuante la săvârșirea

infracțiunii pedeapsa complimentară prevăzută de lege poate fi înlăturată.”

4

La acest capitol, Colegiul penal ține să menționeze că în cazul în care

instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea

infracțiunii, pedeapsa complementară care nu este obligatorie („cu sau fără”)

prevăzută de Lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată în

conformitate cu prevederile art.78 alin.(2) Cod penal, iar în cazul în care

pedeapsa complementară este obligatorie aceasta poate fi înlăturată numai

în condițiile art.79 alin.(1) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs reține că sancțiunea art.2641 alin.(1)

Cod penal prevede pedeapsa complimentară obligatorie, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, respectiv, aceasta nu poate fi

înlăturată în conformitate cu prevederile art.78 alin. (2) Cod penal.

Colegiul penal consideră că instanța de recurs, corect a statuat că

„caracteristica pozitivă a inculpatului, prezența a doi copii minori la întreținere,

și faptul că inculpatul este unicul întreținător al familiei” nu pot fi considerate

circumstanțe excepționale prin prisma normei citate, deoarece nu reflectă

scopul și motivele faptei, rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii,

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, iar alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

ce ar permite instanței de judecată să nu aplice pedeapsa complementară

obligatorie, care este expres prevăzută de Lege, nu au fost constatate.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază ca fiind întemeiată concluzia

instanței de recurs referitor la faptul că în speță nu au fost constatate careva

circumstanțe excepționale și că nu există temei pentru aplicarea art.79 Cod

penal.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârea

contestată ca fiind corectă și legală, instanța de recurs a ținut cont de toate

circumstanțele atenuante la care face referire recurentul și corect i-a stabilit

lui Mamaliga Andrei pedeapsa complimentară obligatorie prevăzută de

sancțiunea normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul consideră necesar de

reținut și acel fapt că principiul securității raporturilor juridice, consfințit în

articolul 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai

poată fi pusă în discuție (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs

România din 28 octombrie 1999), iar potrivit dispozițiilor art.4§2 din

Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii

penale a statului respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt

de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare constată, că hotărârea contestată

nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor

legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă

capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,

continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia, deoarece în

esență motivele invocate de recurent în recursul în anulare declarat, referitor

la corectitudinea stabilirii pedepsei complimentare, au constituit anterior

obiect de examinare, iar instanța de recurs corect le-a apreciat și a adoptat o

hotărâre motivată, expusă în prezenta decizie.

5

Așadar, Colegiul penal constată că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs,

ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta

hotărârea irevocabilă, iar existența unei alte păreri a apărării asupra aceleiași

probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

În acest context, se impune inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de către avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului

Mamaliga Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Russu

Alexandr în numele condamnatului Mamaliga Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2021, în cauza penală

în privința lui Mamaliga Andrei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 ianuarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-02-17
0,96
1re-170/21 — art. 264/1 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1re-170/2021 1-19197678-01-1r/e-23082021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 14 ianuarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Cobzac Elena
CSJ 2021-11-03
0,95
1re-140/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1re-140/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 03 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurcan Anatolie, Cobzac Elena a examin
CSJ 2022-02-03
0,95
1re-152/2021 — art. 264/1 al. 3 CP
Dosarul nr. 1re-152/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 08 decembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Timofti Vladimir, judecători – Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie a
CSJ 2021-08-18
0,95
1re-120/21 — art. 264-1 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1re-120/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 18 august 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Timofti Vladimir, Ţurcan A
CSJ 2022-06-01
0,95
1re-64/22 — art.264-1 al. 1 CP
Dosarul nr.1re-64/2022 1-20092277-01-1r/e-18052022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 01 iunie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători
Sursă