1re-222/21 — art.264/1 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264/1 al.1 CP
- Temei legal
- art. 452-453 CPP
1re-222/21 — art.264/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr.1re-222/2021
1-20151105-01-1r/e-03122021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 ianuarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat
de către avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului Mamaliga Andrei,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 20 mai 2021, în cauza penală în privința lui
Mamaliga Andrei xxxxx, născut la 16 decembrie
1991, originar și domiciliat în municipiul
Chișinău, str. Cuza Vodă 34/1 ap.62.
Termenii de examinare a cauzei:
Prima instanță: 01.12.2020 – 03.03.2021;
Instanța de apel: 24.03.2021 – 20.05.2021;
Instanța de recurs ordinar: 03.12.2021– 26.01.2022.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,
Colegiul penal
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 03 martie
2021, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de
urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură
penală, Mamaliga Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi a fost
condamnat la o pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității pe termen de 150 ore, fără anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Mamaliga
Andrei la 02 noiembrie 2020, în jurul orelor 02:30 min., după ce a consumat
în circumstanțe necunoscute (care nu au relevanță de caz) băuturi alcoolice,
fiind în stare de ebrietate produsă de consumul de băuturi alcoolice a urcat
la volanul automobilului de model „xxxxx” cu numere de înmatriculare xxxxx,
a pornit deplasarea, conducând vehiculul în cauză pe drumurile publice ale
mun. Chișinău, până la intersecția străzilor Ion Creangă cu Calea Ieșilor,
până când a fost stopat de către echipajul INSP.
Astfel, contrar prevederilor pct.14 al Regulamentul circulației rutiere,
care prevede că, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă unitatea
1
de transport în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe
contraindicate.
În cadrul verificării circumstanțelor cazului, Mamaligă Andrei, a fost
condus la Dispensarul Republican de Narcologie, unde a fost supus
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, iar
conform procesului-verbal de constatare a faptului de consumare a
alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.9346 din 02.11.2020, s-a
constatat o concentrație de alcool în aerul expirat 0,79 mg/1 și în sânge 1,35
g/1, fiind emisă concluzia „stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.
Acțiunile lui Mamaliga Andrei au fost încadrate juridic în baza art.2641
alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi – ”conducerea mijlocului de
transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat”.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, procurorul a declarat apel,
solicitând casarea acesteia, în latura pedepsei complementare, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui Mamaliga Andrei să
fie aplicată pedeapsa complementară sub formă de anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport.
În motivarea recursului a invocat, că aplicarea față de inculpat a
pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, fără a fi
supus pedepsei penale sub formă de anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport, nu-și va realiza scopul de corectare a acestuia și
prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni similare. Or, cerințele art. 75 Cod
penal de aplicare a pedepsei echitabile, constituie un principiu al echității,
care obligă instanța să aplice persoanei vinovate o pedeapsă legală și
individualizată, în vederea realizării scopului pedepsei penale prevăzute la
art. 61 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai
2021, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința,
în latura aplicării pedepsei complimentare, și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mamaliga Andrei a
fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641
alin.(1) Cod penal, și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității - 150 ore, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că, prima
instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,
cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-
penale prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei
instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost
viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din
Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de
recurs a însușit situația de fapt reținută în rechizitoriu și de către prima
instanță.
Referitor la pedeapsă aplicată, instanța de recurs a conchis că, prima
instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat
prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod
penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
2
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului aplicând pedeapsă principală în limitele Legii.
Subsecvent celor menționate, instanța de recurs a apreciat ca fiind
eronată concluzia primei instanțe, în partea neaplicării pedepsei
complementare lui Mamaliga Andrei - anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport, menționând că sancțiunea art. 264/1 alin.1 Cod penal
în baza căruia a fost condamnat inculpatul – ”conducerea mijlocului de
transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat”, stabilește expres pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 200 la 240 ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace
de transport.
Prin urmare, instanța de recurs a constatat, că în speță, argumentarea
primei instanțe privind neaplicarea pedepsei complementare - anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport care se prevede de Lege, este
una pripită, or faptul că reieșind din prevederile art. 651 Cod penal, inculpatul
se caracterizează pozitiv, are doi copii minori la întreținere, este unicul
întreținător al familiei nu poate fi considerată o circumstanță excepțională
prin prisma normei citate, deoarece nu reflectă scopul și motivele faptei, rolul
vinovatului în săvârșirea infracțiunii, comportarea lui în timpul și după
consumarea infracțiunii, iar alte circumstanțe care micșorează esențial
gravitatea faptei și a consecințelor ei, ce ar permite instanței de judecată să
nu aplice pedeapsa complementară obligatorie, care este expres prevăzută de
Lege, nu au fost constatate.
Reieșind din cele mai sus menționate, instanța de recurs a considerat
necesar de a stabili inculpatului Mamaliga Andrei, pedeapsa complementară
- anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, avocatul Russu
Alexandr în numele condamnatului Mamaliga Andrei, a declarat recurs în
anulare prin care a solicitat, casarea deciziei instanței de recurs, cu
menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de recurs
nu a indicat motivele ce au condiționat anularea dreptului de a conduce
mijloacele de transport.
De asemenea, precizează că în baza cumulului de probe acumulate de
organul de urmărire penală, a circumstanțelor în care s-a produs
infracțiunea, precum și a circumstanțelor atenuante cum ar fi: săvârșirea unei
infracțiuni ușoare, conlucrarea cu organul de urmărire penală, recunoașterea
vinovăției, precum și căința sinceră în cele săvârșite, anterior nu a fost
condamnat, la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află, are la
întreținere 2 copii-minori, cu aplicarea prevederilor art.78 alin.(2) Cod penal,
în privința lui Mamaliga Andrei urmează a-i fi exclusă pedeapsa
complementară.
Suplimentar partea apărării indică faptul că, Mamaliga Andrei lucrează
în calitate de taximetrist, iar dreptul de a conduce mijloace de transport de
către Mamaliga Andrei este un criteriu obligatoriu pentru ca ultimul să-și
îndeplinească atribuțiile de serviciu pentru a putea întreține familia sa, fiind
unicul întreținător.
3
Astfel, apărarea consideră că scopul educativ al pedepsei poate fi atins
și fără aplicarea pedepsei complementare obligatorii, acordându-i
inculpatului o șansă de a se reabilita în fața societății, fără a recurge la
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
6.Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către
procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,
Suvac Nicolae, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
7.Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 454
Cod de procedură penală și a declarat recursul în anulare în termen.
Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în
anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel
că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale
preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare
în conformitate cu prevederile art.art.431 și 432 Cod de procedură penală, care
se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la
prevederile art.6 pct. 44) ale aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al
Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate
cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente
a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor
Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prevederile pct. 44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea
pronunțată o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi
naționale.
Reieșind din prevederile legale nominalizate, Colegiul reiterează că una
din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea
acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea
cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.
Potrivit argumentele expuse în conținutul recursului în anulare, autorul
critică măsura de pedeapsă complimentară aplicată inculpatului ca fiind prea
aspră, argumentând că „în conformitate cu prevederile art.78 alin.(2) Cod
penal, în cazul în care instanța constată circumstanțe atenuante la săvârșirea
infracțiunii pedeapsa complimentară prevăzută de lege poate fi înlăturată.”
4
La acest capitol, Colegiul penal ține să menționeze că în cazul în care
instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea
infracțiunii, pedeapsa complementară care nu este obligatorie („cu sau fără”)
prevăzută de Lege pentru infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată în
conformitate cu prevederile art.78 alin.(2) Cod penal, iar în cazul în care
pedeapsa complementară este obligatorie aceasta poate fi înlăturată numai
în condițiile art.79 alin.(1) Cod penal.
În continuare, instanța de recurs reține că sancțiunea art.2641 alin.(1)
Cod penal prevede pedeapsa complimentară obligatorie, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport, respectiv, aceasta nu poate fi
înlăturată în conformitate cu prevederile art.78 alin. (2) Cod penal.
Colegiul penal consideră că instanța de recurs, corect a statuat că
„caracteristica pozitivă a inculpatului, prezența a doi copii minori la întreținere,
și faptul că inculpatul este unicul întreținător al familiei” nu pot fi considerate
circumstanțe excepționale prin prisma normei citate, deoarece nu reflectă
scopul și motivele faptei, rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii,
comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, iar alte
circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,
ce ar permite instanței de judecată să nu aplice pedeapsa complementară
obligatorie, care este expres prevăzută de Lege, nu au fost constatate.
Prin urmare, Colegiul penal apreciază ca fiind întemeiată concluzia
instanței de recurs referitor la faptul că în speță nu au fost constatate careva
circumstanțe excepționale și că nu există temei pentru aplicarea art.79 Cod
penal.
Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărârea
contestată ca fiind corectă și legală, instanța de recurs a ținut cont de toate
circumstanțele atenuante la care face referire recurentul și corect i-a stabilit
lui Mamaliga Andrei pedeapsa complimentară obligatorie prevăzută de
sancțiunea normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat.
Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul consideră necesar de
reținut și acel fapt că principiul securității raporturilor juridice, consfințit în
articolul 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când instanțele
judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai
poată fi pusă în discuție (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs
România din 28 octombrie 1999), iar potrivit dispozițiilor art.4§2 din
Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii
penale a statului respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent
descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt
de natură să afecteze hotărârea pronunțată.
La caz, instanța de recurs în anulare constată, că hotărârea contestată
nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor
legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă
capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,
continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia, deoarece în
esență motivele invocate de recurent în recursul în anulare declarat, referitor
la corectitudinea stabilirii pedepsei complimentare, au constituit anterior
obiect de examinare, iar instanța de recurs corect le-a apreciat și a adoptat o
hotărâre motivată, expusă în prezenta decizie.
5
Așadar, Colegiul penal constată că la examinarea prezentului recurs în
anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs,
ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta
hotărârea irevocabilă, iar existența unei alte păreri a apărării asupra aceleiași
probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.
În acest context, se impune inadmisibilitatea recursului în anulare
declarat de către avocatul Russu Alexandr în numele condamnatului
Mamaliga Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.art.456 alin.(1), 432 alin.(2) pct.4)
Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Russu
Alexandr în numele condamnatului Mamaliga Andrei, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2021, în cauza penală
în privința lui Mamaliga Andrei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 26 ianuarie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
6