1re-163/21 — art. 313 CPP

1re-163/21 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul 1re-163/2021

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către Procurorul General Stoianoglo Alexandr, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2021,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 03.08.2021 până la 13.10.2021.

C O N S T A T Ă :

demersul procurorului privind autorizarea amânării aducerii la cunoștință cet. Boțan

George a ordonanței din 13.11.2020 de recunoaștere în calitate de bănuit și a drepturilor sale,

în cadrul cauzei penale nr. 2020960059.

prin care a solicitat anularea acesteia.

În motivarea recursului a indicat că, judecătorul de instrucție a menționat în încheiere

că procurorul planifică efectuarea măsurilor speciale de investigație în privința lui Boțan

George, iar aceasta nu reprezintă o motivare concludentă, deoarece în încheiere nu se face

trimitere la vreo ordonanță emisă de procuror prin care acesta dispune efectuarea măsurii

speciale de investigație.

Mai mult, recurentul a subliniat că judecătorul de instrucție doar presupune că

procurorul pe viitor va efectua aceste măsuri speciale de investigație, fără a avea vreo

dovadă în acest sens. Respectiv, ,,planificările” procurorului referitor la efectuarea

măsurilor speciale de investigație, fără a fi susținute prin probe nu poate fi considerat ca un

motiv suficient pentru autorizarea amânării aducerii la cunoștință a ordonanței de

recunoaștere în calitate de bănuit în privința persoanei.

De asemenea, a menționat că judecătorul de instrucție nu motivează în niciun fel

imposibilitatea acumulării probelor în privința lui Boțan George și din care fapt s-a ajuns la

această imposibilitate.

Totodată, recurentul a indicat că instanța de judecată a autorizat prelungirea amânării

aducerii la cunoștință a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit în privința lui Boțan

George, însă în încheiere nu este indicat când a fost amânată aducerea la cunoștința lui Boțan

George a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit. Astfel, pentru a putea prelungi o

acțiune de urmărire penală, ea mai întâi de toate trebuie a fi dispusă și autorizată și numai

după această ea poate fi prelungită. Amânarea aducerii la cunoștință a ordonanței de

recunoaștere în calitate de bănuit și prelungirea amânării aducerii la cunoștință a ordonanței

de recunoaștere în calitate de bănuit sunt două acțiuni de urmărire penală diferite.

admis recursul declarat de către Boțan George, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre prin care s-a dispus a respinge demersul procurorului privind autorizarea

amânării aducerii la cunoștință cet. Boțan George a ordonanței din 13.11.2020 de

recunoaștere în calitate de bănuit și a drepturilor sale, în cadrul cauzei penale nr.2020960059

pe un termen de 30 zile.

3.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs ordinar a constatat că urmărirea

penală în cauza nr. 2020960059 a fost începută la 22 iulie 2020 de către Procuratura

Anticorupție, pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 327 alin.(2) lit. b1) Cod penal,

abuzul de putere sau abuzul de serviciu, adică folosirea intenționată de către o persoană

publică a situației de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice, săvârșită din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în

interesul unei terțe persoane.

Potrivit materialelor cauzei penale, la 18 aprilie 2018 creditorul urmăritor „Rosst- X”

SRL, IDNO XXXXX, a depus spre executare documentul executoriu nr.2p/p0-5/l8 (28-2p/o-

1067-12022018) din data de 12 februarie 2018, emis de Judecătoria Edineț, sediul Ocnița, prin

care s-a dispus încasarea în mod solidar de la Ixar Alexandru și Maidan Artur a datoriei și

cheltuielilor de judecată în sumă de 44 046 lei.

Tot, la 18 aprilie 2018, executorul judecătoresc Boțan George a emis încheierea privind

asigurarea executării documentului executoriu, aplicând diverse interdicții, inclusiv și

sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorilor Ixar Alexandru și Maidan Artur

în limita sumei de 44 046 lei.

Conform actelor prezentate debitorii solidari Ixar Alexandru și Maidan Artur au

achitat parțial datoria acumulată aproximativ 29 400 lei, fapt ce se confirmă prin ordinele de

încasare, respectiv suma restantă conform documentului executoriu nr.2p/p0-5/l 8 (28-2p/o-

1067-12022018) din data de 12 februarie 2018, constituia suma de 14 646 lei.

În pofida faptului că debitorii solidari Ixar Alexandru și Maidan Artur au achitat

parțial creanțele, executorul judecătoresc Boțan George, acționând contrar prevederilor

art.90 Cod de executare, care reglementează consecutivitatea urmăririi bunurilor, care

statuează că, în cazul în care debitorul nu indică în ce consecutivitate solicită să fie urmărite

bunurile sale, consecutivitatea va fi stabilită de creditor, în comun cu executorul

judecătoresc, ținându-se cont de următoarea consecutivitate: a) în primul rând vor fi

urmărite bunurile personale ale debitorului libere de gaj sau de ipotecă și mijloacele bănești;

b) în al doilea rând vor fi urmărite bunurile debitorului care se află în proprietate comună

pe cote-părți sau în devălmășie, libere de gaj sau de ipotecă; c) în al treilea rând vor fi

urmărite bunurile gajate sau ipotecate; d) în ultimul rând va fi urmărit bunul imobil în care

domiciliază debitorul.

Elucidând prevederile legale invocate supra, a recurs la urmărirea bunului imobil în

care domiciliază debitorul, fără a ține cont de consecutivitatea urmăririi bunurilor, a dispus

organizarea licitației privind vânzarea bunului imobil sechestrat amplasat pe adresa

XXXXXX, cu numărul cadastral - XXXXX proprietarul căruia era debitorului solidar -

Maidan Artur, pentru data de 11 februarie 2019, privându-1 în așa mod de dreptul de a-și

exercita drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

La 11 februarie 2019, în continuarea acțiunilor sale infracționale, executorul

judecătoresc Boțan George, încălcând prevederile art.46 alin.(2) Constituția Republicii

Moldova și art. 1 al Primului protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale din 04.1 1.1950, care prevăd „...nimeni nu poate fi lipsit

de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege...”,

folosindu-se intenționat de situația de serviciu, contrar prevederilor legale menționate

supra, a organizat desfășurarea licitației privind vânzarea bunului imobil situat în mun.

XXXXX, cu numărul cadastral - XXXXX, întocmind în acest sens procesul-verbal al licitației

nr. 065-479/18 din data de 11 februarie 2019. În urma desfășurării licitației bunul imobil a

fost adjudecat lui Rață Gheorghe, ultimul achitând prețul de 119 119 lei.

Prin ordonanța procurorului din 13 noiembrie 2020, Boțan George a fost recunoscut în

calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b1) Cod penal.

În cazul dedus judecății, este notabil a fi menționat că procurorul de caz, la emiterea

ordonanței privind amânarea aducerii la cunoștința bănuitului George Boțan a ordonanței

de recunoaștere în calitate de bănuit și a drepturilor sale din 13.11.2020, dar și în demersul

înaintat către judecătorul de instrucție, nu a motivat suficient necesitatea dispunerii

măsurilor speciale de investigații, ba mai mult, nu a anexat niciun înscris care ar fi justificat

necesitatea amânării aducerii la cunoștință a calității de bănuit, rezumându-se doar la fraze

generice și abstracte, și o serie de acte procesuale care denotă doar mersul urmăririi penale

pe cauza dată.

Din această perspectivă, soluția judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana de admitere a demersului procurorului ce formează obiectul

prezentului recurs a fost una greșită, or, încheierea recurată este pasibilă de casare din

considerentul că nu conține o analiză detaliată a solicitării procurorului în coraport cu fapta

investigată, judecătorul de instrucție menționând doar că este necesară înregistrarea și

interceptarea comunicărilor.

La caz, instanța de recurs ordinar a notat că, potrivit ordonanței de amânare a aducerii

la cunoștință a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit, scopul dispunerii acesteia

s-a rezumat la „necesitatea stabilirii tuturor circumstanțelor cauzei...”, motiv pentru care a fost

„necesară efectuarea unui șir de acțiuni îndreptate la acumularea probelor, inclusiv, măsuri speciale

de investigație cum ar fi interceptarea comunicărilor și imaginilor precum și interceptarea

comunicărilor telefonice”.

În aceeași ordine de idei, judecătorul de instrucție în încheierea recurată a indicat doar

la „necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigație în privința bănuitului si anume

interceptarea si înregistrarea comunicărilor...”.

În contradicție cu poziția procurorului și a judecătorului de instrucție, instanța de

recurs a subliniat că judecătorul de instrucție era obligat nu doar să preia mot a mot textul

din ordonanța procurorului, ci să-l filtreze prin prisma aprecierii necesității permisibilității

unei asemenea ingerințe în viața privată a bănuitului.

Mai mult decât atât, judecătorul de instrucție urma să aprecieze din start

circumstanțele speței prin prisma art. 1321 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia,

Măsurile speciale de investigații se dispun și se efectuează dacă sînt îndeplinite cumulativ

următoarele condiții: 1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal

și/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor; 2) există o

bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvîrșirea unei infracțiuni grave, deosebit

de grave sau excepțional de grave, cu excepțiile stabilite de lege; 3) acțiunea este necesară și

proporțională cu restrîngerea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de recurs a conchis că odată ce amânarea aducerii la cunoștință a ordonanței

de recunoaștere în calitate de bănuit este posibilă doar în cazul exclusiv al existenței

necesității de a dispune măsuri speciale de investigație, judecătorul de instrucție era obligat

să verifice anume la această etapă întrunirea condițiilor art. 1321 alin. (2) Cod de procedură

penală. Or, la caz, este evident că prima și a treia condiție nu sunt întrunite din următoarele

considerente.

Din materialele prezentate de către procuror, reiese cu certitudine că, infracțiunea

prevăzută de art. 327 alin. 2 lit. b1) Cod penal de care este bănuit Boțan George, s-a consumat

la data de 11.02.2019, când a avut loc pretinsa licitație ilegală.

Din ordonanța privind începerea urmăririi penale reiese că, plângerea penală pe

numele lui George Boțan a fost depusă la data de 12.07.2019, iar urmărirea penală a fost

pornită abia peste un an, la 22.07.2020, iar calitatea de bănuit i-a fost atribuită lui George

Boțan abia la 13.11.2020.

Astfel, coroborând circumstanțele obiective ce reies din materialele anexate la demers

de către procuror, instanța de recurs a indicat că nu este clară necesitatea de a fi dispuse

măsuri speciale de investigație în privința bănuitului, în momentul în care de la momentul

săvârșirii pretinsei fapte a trecut aproape doi ani, iar de la momentul sesizării organului de

urmărire penală a trecut mai mult de un an, perioadă în care necesitatea dispunerii cărorva

măsuri speciale de investigații în privința lui Boțan George nu a existat, deși din momentul

sesizării organului de urmărire penală era clar cine este presupusul făptaș.

Mai mult decât atât, instanța de recurs a menționat că chiar și în eventualitatea în care,

la momentul emiterii ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit ar fi apărut necesitatea

de a fi dispuse măsuri speciale de investigație, procurorul era obligat să justifice minuțios

necesitatea acestor măsuri, și să explice de ce acțiunile de urmărire penale disponibile fără

participarea bănuitului nu erau suficiente pentru atingerea scopului urmărit, or, în caz

contrar acest fapt creează o premisă pentru arbitrariu și abuz de drepturi față de persoana

„acuzată”, mai ales că potrivit fabulei reținute în ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit a lui Boțan George, această categorie de infracțiuni se probează în mare parte prin

documente, al căror loc de aflare nu era greu de depistat și ridicat.

La caz, dispunerea amânării notificării ordonanței din 13.11.2020, i-a permis

acuzatorului de stat extinderea artificială a termenului de menținere a persoanei în calitate

de bănuit, instituit prin lege, care are serioase efecte asupra duratei urmăririi penale,

respectarea garanției termenului rezonabil, și cel mai important - amânarea simulată și

neîntemeiată a momentului de garantare a minimului de drepturi de care beneficiază un

suspect sub o bănuială rezonabilă, legalizând o ingerință inadmisibilă și nejustificată în viața

privată a persoanei.

Totodată, instanța de recurs a constatat că a fost încălcat principiul proporționalității

între dreptul și libertatea persoanei garantate de lege și necesitatea amânării aducerii la

cunoștința bănuitului Boțan George a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit. Iar

prin admiterea demersului procurorului, s-ar legifera ingerința în viața privată bănuitului

fără ca necesitatea acesteia să fie examinată cu respectarea totalității garanțiilor procesuale

în cadrul instituției de autorizare a amânării aducerii la cunoștință a ordonanței din

13.11.2020 prevăzute prin lege.

Procurorul General Stoianoglo Alxenadr prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută încheierea pronunțată de

prima instanță.

În motivarea celor solicitate, recurentul indică că încheierea pronunțată de către

judecătorul de instrucție din Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana devenise definitivă și

irevocabilă, iar instanța de apel în lipsa unui temei legal, nemotivat a admis recursul părții

apărării, or, recursul a fost declarat peste termenul de 15 zile de la data pronunțării

încheierii.

De asemenea, recurentul subliniază că instanța de recurs prin decizia pronunțată a

depășit limitele, or, legalizarea și necesitatea efectuării măsurilor speciale de investigație

este de competența judecătorului de instrucție, nefiind obiect al contestației în respectiva

cauză penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele

acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție

recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu dispozițiile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate.

Prin trimitere la prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează

că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de

drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare,

poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza

penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a

procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV,

Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și

recursului ordinar.

Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată, rezultă că recursul

în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

aprilie 2021, adoptată în ordinea reglementată de art. 449 alin. (1), pct. 1), lit. a), 417-418, 313

Cod de procedură penală, prin care a fost examinat recursul ordinar declarat împotriva

încheierii primei instanțe, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este

susceptibilă de a fi atacată cu recurs în anulare.

În consecință, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de

procedură penală, Colegiul penal decide în privința inadmisibilității recursului în anulare

declarat, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către către Procurorul General

Stoianoglo Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

aprilie 2021, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 19 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan