1ra-1437/21 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 165 alin. 2 lit. b, d CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 8, 12 CPP art. 6 CEDO
1ra-1437/21 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1437/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Timuș Dumitru, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2021, în
cauza penală privindu-l pe
Timuș Dumitru Xxxxxx, născut la xxxxxxx,
originar și domiciliat în r-nul xxxxx, s. xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
24.06.2019 - 07.08.2020 (prima instanță);
04.09.2020 - 22.03.2021 (instanța de apel);
25.05.2021 – 19.10.2021 (instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 07 august 2020,
Timuș Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu
suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că prin rechizitoriu
Timuș Dumitru a fost învinuit că la începutul lunii ianuarie 2017, aflându-se în mun.
Chișinău, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane
identificate de organul de urmărire penală, în scop de profit, intenționat, urmărind
scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, împărțind între ei rolurile, prin
abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de
vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială și familiară grea, și lipsa
surselor financiare de întreținere), precum și prin înșelăciune manifestată prin
promisiunea obținerii unor venituri în proporții mari din contul practicării
prostituției în orașul Paris, Franța, le-a recrutat pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cu
consimțământul acestora.
În continuare, Timuș Dumitru, obținând acordul victimelor Xxxx Xxxx și
Xxxx Xxxx de a pleca la muncă în Franța, acționând împreună și prin înțelegere
1
prealabilă cu alte persoane identificate de organul de urmărire penală, urmărind
realizarea scopului infracțional, au transportat-o cu un automobil de model
"Mercedes”, pe Xxxx Xxxx, în or. Paris, iar Xxxx Xxxx a decolat din Italia în Paris.
Ajungând în țara de destinație, persoana identificată de organul de urmărira
penală, preluând acțiunile infracționale de la Timuș Dumitru, acționând împreună și
prin înțelegere prealabilă cu acestea, întru realizarea scopului infracțional comun de
exploatare sexuală comercială a victimelor Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, le-a adăpostit
într-un apartament închiriat în prealabil de către el, pentru exploatarea sexuală
comercială și în prostituție a victimelor.
Ulterior, deținând controlul asupra victimelor, care erau în stare de
vulnerabilitate determinată de aflarea într-o țară străină și lipsa de mijloace
financiare strict necesare pentru supraviețuire, prin amenințare cu aplicarea violenței
fizice, în scopul întoarcerii unei datorii în sumă de 1000 euro, a cărei mărime nu a
fost stabilită în mod rezonabil și proveniența căreia a fost motivată prin achitarea
cheltuielilor de întreținere a acestora, le-au interzis victimelor să se întoarcă în
Republica Moldova, obligându-le să presteze servicii sexuale contra plată diferitor
bărbați, puși la dispoziția lor de către persoana identificată. Însă în următoarele zile
victimele profitând de absența de la domiciliu a susnumiților, au părăsit teritoriul
Franței, întorcându-se în Republica Moldova.
Ulterior, în luna februarie 2017, Timuș Dumitru acționând împreună și prin
înțelegere prealabilă cu alte persoane identificate de organul de urmărire penală,
urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, le-a contactat telefonic
pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cărora sub amenințare cu divulgarea informațiilor
confidențiale rudelor privind practicarea prostituției de către acestea, precum și
invocarea unei datorii în sumă de 500 euro fiecăreia, le-a convins să revină în or.
Paris, Franța, unde vor practica prostituția până la acoperirea datoriilor. În acest scop
în luna februarie 2017, Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, fiind însoțite de o persoană
identificată de urmărirea penală, s-au deplasat în or. Paris, Franța, unde ultimul, de
comun cu cetățeanul Republicii Franceze, le-au adăpostit într-un hotel, unde sub
permanenta supraveghere au practicat prostituția timp de aproximativ patru
săptămâni, iar banii obținuți în perioada dată au fost transmiși integral acestora în
scopul returnării presupusei datorii, după care s-au întors în Republica Moldova.
Prima instanță, a indicat că acțiunile inculpatului Timuș Dumitru au fost
calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod
penal, ca: traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea mai
multor persoane, cu consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală
comercială, săvârșită de mai multe persoane, prin amenințare cu aplicarea violenței
fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin
amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor, precum și
2
prin abuz de poziție de vulnerabilitate și prima instanță a calificat acțiunile
inculpatului Timuș Dumitru în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, după indicii
calificativi - proxenitismul, adică îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, dacă
fapta nu întrunește elementele traficului de ființe umane, acțiuni săvârșite asupra
două sau mai multe persoane, de două sau mai multe persoane.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către:
2.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Timuș Dumitru să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, și stabilirea pedepsei de 9 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip închis.
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
- în ședința de judecată partea acuzării a administrat și prezentat instanței
suficiente probe, examinate minuțios și sub toate aspectele, dobândite în procesul
urmăririi penale în mod legal, cu respectarea normelor procesuale, care
demonstrează faptele comise de inculpat. Instanța de judecată din start a luat o
poziție unilaterală în cauza dată, acordând prioritate declarațiilor date de către
inculpat, care nu se confirmă prin nimic și în scopul eschivării de la răspundere
penală, nu și-a recunoscut vinovăția de comitere a infracțiunii prevăzută de art.165
alin. (2) lit. b) și d) Cod penal;
- prima instanță a luat în considerare doar declarațiile inculpatului Timuș
Dumitru potrivit cărora ultimul nu cunoștea părțile vătămate și nu a avut atribuții cu
astfel de situații, deși în instanța de judecată părțile vătămate Xxxx Xxxx și Xxxx
Xxxx și-au confirmat declarațiile depuse anterior și faptul că Timuș Dumitru,
acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane identificate,
urmărind scopul exploatării sexuale comerciale le-au recrutat, transportat, adăpostit
și amenințat cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor. Mai mult
ca atât, faptul dat a fost confirmat și prin mijloacele de probă, cum ar fi procesul
verbal de recunoaștere după fotografie, procesul-verbal de examinare a obiectului
din 18.09.2018, procesul-verbal de examinare din 12.08.2018, procesul-verbal de
examinare a obiectului din 17.08.2018, procesul-verbal de examinare a obiectului
din 04.09.2018;
- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, conform Hotărârii Plenului Curții
Supreme de Justiție a Republicii Moldova, nr. 37 din 22.11.2004, “Cu privire la
practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de
copii”, este menționat faptul, că prin exploatare sexuală se înțelege impunerea
persoanei la practicarea prostituției sau a altor acțiuni cu caracter sexual. Conform
aceliași Hotărâri, recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea
3
unei persoane în scopurile menționate în art. 165 Cod penal, sunt considerate ca
trafic de ființe umane, chiar dacă nu au fost utilizate niciunul din mijloacele enunțate;
- conform art. 3 lit. c) a Protocolului din 15.11.2000 privind prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor,
adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate, și conform art. 4 lit. c) al Convenției din 16.05.2005 a Consiliului
Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, recrutarea, transportarea,
transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării este
considerată trafic de ființe umane, chiar dacă aceștia nu fac apel la nici unul dintre
mijloacele menționate la art. 165 Cod penal;
- prima instanță a ignorat că și faptul că victimile Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx
erau în poziție de vulnerabilitate și situația materială a acestora era precară, deoarece
conceptul de vulnerabilitate se referă la capacitatea de rezistență a unui organism în
fața factorilor aversivi. Gradul de vulnerabilitate variază de la un individ la altul.
Capacitatea de a rezista stresului este determinată în mare parte de resursele
biologice care sunt determinate genetic dar și de suportul social de care beneficiază
un individ precum și de nivelul de dezvoltare, bagajul de cunoștințe pe care îl
posedă;
- probatoriul examinat în cadrul cercetării judecătorești și pe care instanța de
judecată l-a interpretat greșit în favoarea recalificării acțiunilor inculpatului de pe
art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, nestabilind astfel în esență toate elementele
traficului de ființe umane indicate de partea acuzării;
- cumulul de probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești de către partea
acuzării dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului Timuș Dumitru în săvârșirea
infracțiunilor imputate și nu contravin prevederilor art. 93, 94 Cod de procedură
penală. Mai mult, acestea nu au fost contestate în modul prevăzut de lege de către
partea apărării la etapele respective ale procesului penal;
- aplicarea unei pedepse blânde cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,
fără a fi stabilite circumstanțe atenuante, fiind neglijate prevederile art. 75 Cod
penal, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,
are ca efect încurajarea comiterii unor astfel de infracțiuni, fapt de care nu s-a ținut
cont la emiterea sentinței.
2.2. Avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Timuș Dumitru, care a
solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Timuș Dumitru să
fie achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2)
lit. a), c) Cod penal, pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt prezente elementele
constitutive a infracțiunii.
În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:
4
- pentru a constata vinovăția lui Timuș Dumitru, instanța de judecată a indicat
că, îndemnul la prostituție din partea inculpatului Timuș Dumitru se dovedește prin
cele declarate de Xxxx Xxxx, care a indicat că, atunci când s-a întâlnit cu inculpatul
Timuș Dumitru, acesta i-ar fi relatat toate detaliile cu privire la practicarea
prostituției în or. Paris, ultimul i-a relatat inclusiv despre condițiile și beneficiile de
pe urma prestării serviciilor sexuale, inclusiv suma pe care o va primi de pe urma
practicării acestui gen de activitate și modul cum va ajunge aceasta la Paris. Fiind
audiată în cadrul ședinței de judecată Xxxx Xxxx nu a declarat asemenea
circumstanțe;
- instanța de judecată, neavând constatat prin careva probe faptul că, Timuș
Dumitru a avut careva întâlniri sau discuții cu Xxxx Xxxx, înaintea plecării acesteia
în or. Paris, a calificat acțiunile acestuia potrivit art. 220 alin. (2), lit. a) Cod penal,
cu calificativul asupra două sau mai multor persoane;
- prin sentința de condamnare a lui Timuș Dumitru în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal nu a fost dovedită vinovăția în
cadrul cercetării judecătorești și se bazează în exclusivitate pe declarațiile lui Xxxx
Xxxx, care sunt contradictorii;
- doar declarațiile părților vătămate date la faza de urmărire penală și
nesusținute în cadrul cercetării judecătorești, nu pot fi puse la baza condamnării
inculpatului Timuș Dumitru. În sensul motivării unei sentințe de condamnare,
deoarece din conținutul acestora se elucidează mai multe dubii și presupuneri, care
nu au fost înlăturate în nici un mod de către partea acuzării prin alte probe pertinente
și incontestabile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2021,
a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocat, a fost admis apelul declarat de
procuror, casată total sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Timuș Dumitru a fost recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,
fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip
închis, cu privarea de dreptul de a ocupa orice activitate în domeniul organizării
plecării persoanelor peste hotare, pe un termen de 4 ani.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a
stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, ce au fost
apreciate incorect, astfel prima intanță eronat a ajuns la concluzia de reîncadrare a
acțiunilor inculpatului Timuș Dumitru din prevederile art. 165 alin. (2), lit. b), d)
Cod penal, în temeiul art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, având în vedere
aprecierea eronată dată de către prima instanță a probatoriului administrat la caz, cât
și interpretarea incorectă a stării de fapt constatate pe parcursul cercetării
judecătorești.
5
Instanța de apel a constatat că Timuș Dumitru la începutul lunii ianuarie 2017,
aflându-se în mun. Chișinău, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte
persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, în scop de profit, intenționat,
urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, împărțind între ei
rolurile, prin abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din
punct de vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială și familiară grea,
și lipsa surselor financiare de întreținere), precum și prin înșelăciune manifestată
prin promisiunea obținerii unor venituri în proporții mari din contul practicării
prostituției în orașul Paris, Franța, le-a recrutat pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cu
consimtământul acestora.
În continuare, Timuș Dumitru, obținând acordul victimelor Xxxx Xxxx și
Xxxx Xxxx de a pleca la muncă în Franța, acționând împreună și prin înțelegere
prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, urmărind
realizarea scopului infracțional, au transportat-o cu un automobil de model
"Mercedes”, pe Xxxx Xxxx, în or. Paris, iar Xxxx Xxxx a decolat din Italia în Paris.
Ajungând în țara de destinație, persoana în privința căreia cauza penală a fost
disjunsă, preluând acțiunile infracționale de la Timuș Dumitru și o altă persoană în
privința căreia cauza penală a fost disjunsă, acționând împreună și prin înțelegere
prealabilă cu acestea, întru realizarea scopului infracțional comun de exploatare
sexuală comercială a victimelor Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, le-a adăpostit într-un
apartament închiriat în prealabil de către el, pentru exploatarea sexuală comercială
și în prostituție a victimelor.
Ulterior, deținând controlul asupra victimelor, care erau în stare de
vulnerabilitate determinată de aflarea într-o țară străină și lipsa de mijloace
financiare strict necesare pentru supraviețuire, prin amenințare cu aplicarea violenței
fizice, în scopul întoarcerii unei datorii în sumă de 1000 euro, a cărei mărime nu a
fost stabilită în mod rezonabil și proveniența căreia a fost motivată prin achitarea
cheltuielilor de întreținere a acestora, le-au interzis victimelor să se întoarcă în
Republica Moldova, obligându-le să presteze servicii sexuale contra plată diferitor
bărbați, puși la dispoziția lor de către persoana în privința căreia cauza penală a fost
disjunsă. Însă în următoarele zile victimele profitând de absența de la domiciliu a a
acestor persoane, au părăsit teritoriul Franței, întorcându-se în Republica Moldova.
Ulterior, în luna februarie 2017, Timuș Dumitru acționând împreună și prin
înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă,
urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, le-a contactat telefonic
pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cărora sub amenințare cu divulgarea informațiilor
confidențiale rudelor privind practicarea prostituției de către acestea, precum și
invocarea unei datorii în sumă de 500 euro fiecăreia, le-a convins să revină în or.
Paris, Franța, unde vor practica prostituția până la acoperirea datoriilor.
6
În acest scop în luna februarie 2017, Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, fiind însoțite
de o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, s-au deplasat în or.
Paris, Franța, unde ultimul, de comun cu o persoană în privința căreia cauza penală
a fost disjunsă, le-au adăpostit într-un hotel, unde sub permanenta supraveghere au
practicat prostituția timp de aproximativ patru săptămâni, iar banii obținuți în
perioada dată au fost transmiși integral acestora în scopul returnării presupusei
datorii, după care s-au întors în Republica Moldova.
Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Timuș Dumitru în baza art.
165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, după indicii calificativi: traficul de ființe umane,
adică recrutarea, transportarea și adăpostirea mai multor persoane, cu
consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală comercială, săvârșită de mai
multe persoane, prin amenințare cu aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase
pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin amenințarea cu divulgarea
informațiilor confidențiale familiei victimelor, precum și prin abuz de poziție de
vulnerabilitate.
Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul Timuș Dumitru nu-și
recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b),
d) Cod penal, aceasta este demonstrată prin următoarele probe cercetate de prima
instanță, verificate în ședința instanței de apel:
- declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx din prima instanță, verificate prin
citire în instanța de apel;
- procesul-verbal din 06.09.2018 de recunoașterea persoanei după fotografie,
în cadrul căruia Xxxx Xxxx, a recunoscut persoana cu nr.2, ca fiind Timuș Dumitru,
indicând totodată că anume acesta, i-a făcut cunoștință cu persoana în privința căreia
cauza penală a fost disjunsă și i-au organizat exploatarea sexuală în scop comercial
în Franța, fapt confirmat prin declarațiile victimei, (f.d. 206 - 208, vol. 1);
- procesul-verbal din 06.09.2018 de recunoașterea persoanei după fotografie,
în cadrul căruia Xxxx Xxxx, a recunoscut persoana cu nr.4, ca fiind persoana în
privința căreia cauza penală a fost disjună, indicând totodată că anume cu acesta a
plecat în Franța și tot el a transportat-o la clienții care erau propuși de o altă persoană
în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, fapt confirmat și prin declarațiile
victimei, (f.d. 209 - 211, vol. 1);
- procesul-verbal din 18 septembrie 2018 de examinare a intrărilor și ieșilor la
frontiera Republicii Moldova (f.d. 1-3, vol. II);
- procesul-verbal din 12 august 2018 de examinare a informației parvenite de
la compania ”Fly One și"Air Moldova” privitor la biletele avia rezervate-procurate
de Xxxx Xxxx, Xxxx Xxxx, Timuș Dumitru și persoanele în privința cărora cauza
penală a fost disjunsă (f.d. 10-12, vol. II);
7
- procesul-verbal din 17 august 2018 de examinare a descifrărilor
convorbirilor telefonice de la S.A. "Orange", S.A. "Moldcell" (f.d. 36-39, vol. II);
- procesul-verbal de examinare a obiectului din 04.09.2018, prin care s-a
examinat informația financiară cu privire la tranzacțiile efectuate prin intermediul
băncilor comerciale (f.d. 144-145, vol. III).
În continuare, instanța de apel a conchis că prima instanță nejustificat a stabilit
că potrivit circumstanțelor faptei și a probelor administrate în acțiunile inculpatului
Timuș Dumitru nu a fost demonstrat faptul recrutării părților vătămate, amenințării
cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloasă pentru viața și sănătatea
persoanei, inclusiv amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei
victimelor, precum și abuzul de poziție de vulnerabilitate, deși toate aceste
circumstanțe se demonstrează din declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxxx.
De asemenea, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile invocate de către
inculpatul Timuș Dumitru, că în cadrul ședinței în instanța de apel precum că scopul
poliției era de a scoate bani din el, fiindu-i comunicat cum ar trebui să fie și că ar
urma să fie pedepsit dacă nu clarifică situația, or, potrivit comunicării Procuraturii
Anticorupție nr. 1520 din 09.02.2021, în cadrul verificărilor efectuate precum și în
rezultatul chestionării lui Timuș Dumitru, nu și-au găsit confirmare informațiile
privind comiterea vreunei infracțiuni, astfel că, careva temeiuri legale pentru
examinarea declarațiilor lui Timuș Dumitru în conformitate cu prevederile art. 274
din Codul de procedură penală, nu au fost stabilite.
La fel, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile victimei Xxxx Xxxx date
în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, unde aceasta a invocat pretinse
acțiuni cu caracter de tortură, presiune psihologică prin amenințarea de către ofițerii
organului de urmărire penală, angajați ai MAI, la faza de urmărire penală, de a face
declarații incriminatorii, or, potrivit ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale
din 22 februarie 2021, emisă de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,
Oficiul Principal, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în cadrul procesului penal,
cu clasarea procesului penal pornit în baza sesizării procurorului în registrat în R-1
a Procuraturii Municipiului Chișinău, oficiul Principal nr. 13 pr/21 din 08.02.2021.
Ce ține de alegațiile inculpatului și ale apărătorului acestuia, instanța de apel
a indicat că acestea poartă un caracter declarativ și nu au vreun suport probatoriu sau
factologic, constituind în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor
administrate la materialele cauzei.
Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a menționat că
infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, este o infracțiune
deosebit de gravă, nu au fost constatate careva circumstanțe atenuante sau agravante,
și astfel, având în vedere circumstanțele cauzei și scopul pedepsei penale, persoana
inculpatului, care a comis infracțiune cu intenție, instanța de apel a conchis că în
8
privința lui Timuș Dumitru este echitabilă stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa orice
activitate în domeniul organizării plecării persoanelor peste hotare, pe un termen de
4 ani.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Jereghi Anatolie în numele inculpatului Timuș Dumitru, care indică temeiurile de
recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, precum
și încălcarea art. 6 CEDO, și solicită casarea acesteia, cu dispunerea achitării
inculpatului, din motiv că în acțiunile acestuia nu se întrunesc elementele
infracțiunii.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și/sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;
- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită
- instanța de apel la judecarea cauzei a admis o eroare gravă de fapt, prin faptul
că a pus la baza condamnării lui Timuș Dumitru declarațiile părților vătămate Xxxx
Xxxx, Xxxx Xxxx, care nu au fost audiate în instanța de apel și nici nu au fost date
citire așa cum se invocă în conținutul deciziei contestate, fapt care poate fi verificat
prin înregistrarea audio a ședinței de judecată, astfel, dând o nouă interpretare
declarațiilor părții vătămate Xxxx Xxxx care a fost audiată în instanța de fond și care
au determinat prima instanță de a se îndoi de acuzații și a recalificat acțiunile
inculpatului din art. 165 alin. (2) lit. b) d) Cod penal în art. 220 alin. (2) lit. a), c)
Cod penal;
- instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx
care nu a fost audiată nici în prima instanță și nici în instanța de apel, iar la faza de
urmărire penală deși a fost solicitată de către învinuit și partea apărării efectuarea
confruntărilor aceste nu au fost efectuate;
- instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată
vinovăția inculpatului Timuș Dumitru de comiterea infracțiunilor imputate acestuia
prin rechizitoriu, bazându-se exclusiv pe lucrările primei instanțe, în temeiul cărora
s-a dispus recalificarea acțiunilor acestuia;
- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a
constatat vinovăția inculpatului Timuș Dumitru bazându-se preponderent pe probele
cercetate de prima instanță, cărora nici nu li s-a dat citire. Procurorul doar a invocat
existența proceselor verbale de audiere a părților vătămate fără a le da citire
declarațiilor, cu consemnarea faptului dat în procesul-verbal, deoarece respectivele
părți vătămate nu au fost prezente la nici o ședință de judecată, dintre cele
desfășurate de instanța de apel;
9
- lipsa unui motiv serios care să justifice neprezentarea unui martor pentru
acuzare, constituie un element important în ceea ce privește evaluarea caracterului
echitabil de ansamblu al acestui proces, un astfel de element este susceptibil să
încline balanța în favoarea constatării potrivit căreia a fost încălcat art. 6 § 1 și 3 lit.
d) din Convenție;
- instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca cauza după regulile
primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care urmează a fi
cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dând astfel posibilitatea
inculpatului Timuș Dumitru de a se apăra efectiv împotriva acuzațiilor aduse în baza
art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal
- statuarea asupra vinovăției inculpatului Timuș Dumitru, fără o audiere a
părților vătămate, declarațiile cărora constituie o mărturie susceptibilă să întemeieze
într-un mod substanțial acuzarea, a fost contrară garanțiilor unui proces echitabil, în
sensul art. 6 § 1 din Convenție;
- în decizia instanței de apel, se atestă o denaturare a probelor și apreciere
arbitrară a acestora care în mod vădit a denaturant concluziile privind existența sau
inexistența faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului
Timuș Dumitru;
- din conținutul declarațiilor date de către Xxxx Xxxx se constată că, ultima
nu a declarat circumstanțele indicate ca, fiind constate de către instanța de apel și
anume: Abuzul de vulnerabilitate manifestat prin situația precară din punct de vedere
al supraviețuirii sociale (Starea socială materială și familiară grea, și lipsa surselor
financiare de întreținere); Amenințare cu aplicarea violenței fizice, în scopul
întoarcerii unei datorii în sumă de 1000 euro. Interzicerea victimelor să se întoarcă
în R. Moldova, obligând-le să presteze servicii sexuale contra plată. Faptul
contactării în luna februarie 2017 pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx de către persoana în
privința căreia cauza penală a fost disjunsă, împreună și prin înțelegere prealabilă cu
Timuș Dumitru și cetățeanul Franței - persoana în privința căreia cauza penală a fost
disjunsă, în scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, cărora sub
amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale rudelor privind practicarea
prostituției de către acestea, precum și invocarea unei datorii de 500 euro fiecare, le-
a convins să revină în or. Paris, Franța unde vor practica prostituție până la
acoperirea datoriei;
- acțiunea de recrutare nu a fost constată în acțiunile inculpatului Timuș
Dumitru, or fiind audiată în cadrul ședinței de judecată părțea vătămată Xxxx Xxxx
a declarat că, pe Timuș Dumitru practic nu-l cunoaște, cu acesta nu a discutat
referitor la practicarea prostituției. Timuș Dumitru nu a organizat această plecare.
Nici prin alte probe materiale cercetate în cadrul ședinței de judecată nu s-a constatat
și probat recrutarea lui Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx de către Timuș Dumitru;'
10
- adăpostirea victimei, în acțiunile învinuitului nu se întrunește nici acest
element. Or, adăpostirea victimei este plasarea acesteia într-un loc ferit pentru a nu
fi descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de terțe persoane care ar
putea denunța traficantul. În cadrul urmăririi penale s-a constatat că Xxxx Xxxx și
Xxxx Xxxx nu au fost adăpostite fără consimțământul acestora într-un loc ferit. Fapt
constatat prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx date în cadrul ședinței de
judecată, care a declarat că în apartament nu am fost sechestrate aveau toată
libertatea de a merge unde doresc, în apartament nu au fost ținute cu forța...;
- exploatarea sexuală comercială, acest fapt nu poate fi incriminat lui Timuș
Dumitru și în acest sens nu au fost administrate probe care ar dovedi că ultimul a
obținut careva profit prin constrângerea lui Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx în practicarea
prostituției sau în industria pornografică, or Xxxx Xxxx nu a declarat că careva bani
obținuți în urma practicării prostituției a trimis lui Timuș Dumitru;
- sustragerea documentelor în scop de exploatare sexuală, aceste acțiuni
lipsesc cu desăvârșire în acțiunile inculpatului Timuș Dumitru, Or potrivit
declarațiilor părții vătămate Xxxxxx Xxxxx, pe toată perioada cât s-au aflat în or.
Paris, toate actele de identitate se aflau la ele. Acest fapt se confirmă și prin probele
materiale cercetate în cadrul ședinței de judecată și anume, prin procesul-verbal de
examinare a obiectului din 04.09.2018 prin care a fost examinată informația
financiară cu privire la tranzacțiile efectuate prin intermediul băncilor comerciale de
către Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, astfel se constată cu ultimele au efectuat tranzacții
financiare, iar aceste tranzacții pot fi efectuate doar cu actele de identitate;
- lipsește abuzul de poziție de vulnerabilitate, or Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx,
nu se afla într-o situație precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, fapt
confirmat prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx care a declarat că, dificultăți
financiare nu a avut. Iar de către organul de urmărire penală alte probe care ar
demonstra faptul că părțile vătămate se aflau într-o stare financiară precară din punct
de vedere al supraviețuirii sociale nu au fost prezentate. Totodată în cadrul urmării
penale nu s-a constatat că părțile vătămate Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx suferă de
careva deficiențe fizice sau mintale sau legată de intrarea sau șederea în țară;
- amenințarea cu divulgarea informației confidențiale, în cadrul cercetării
judecătorești nu s-a constatat faptul că, inculpatul Timuș Dumitru ar fi amenințat
părțile vătămate cu divulgarea informaților confidențiale, mai mult, în cadrul
cercetării judecătorești, prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx, s-a constatat
faptul că, anume reprezentanții organului de urmărire penală și anume ofițerul de
urmărire penală a fost cel care amenința partea vătămată că va divulga informația
confidențială, părinților părții vătămate, daca ultima nu va declara ceia ce i se cere
de către Ofițerul de Urmărire penală;
11
- în acțiunile lui Timuș Dumitru lipsește cu desăvârșire elementul obligatoriu
a componenței de infracțiune incriminate - amenințare cu aplicarea sau aplicarea
violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, or în
cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că prin declarațiile părții vătămate Xxxx
Xxxx, că atât ea cât și Xxxx Xxxx, nu au fost amenințate și în privința acestora nu
s-a aplicat violența fizică sau psihică pentru a fi determinate sau pentru a presta
servicii sexuale ultima declarând că, "Nici o persoană nu ne-a presat, nu m-a pus cu
forța, eu singură am acceptat și am plecat... Nu am fost obligată de nimeni pentru a
presta aceste servicii... a două oară când am plecat în or. Paris am fost informată
de către Natalia, prestarea serviciilor sexuale mi-a fost propusă de Natalia";
- deși prin rechizitoriu, inculpatului Timuș Dumitru i se incriminează și
elementul infracțiunii - întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în
mod rezonabil, în cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat că, părțile vătămate
nu au fost obligate să întoarcă careva sume de bani în calitate de datorii, fapt
confirmat de către partea vătămată Xxxx Xxxx care a declarat că, "Nu am fost
obligată și influențată pentru a întoarce careva datorii..." Iar prin alte probe
materiale anexate și cercetate pe prezenta cauză penală nu se constată existența
acestui element în acțiunile inculpatului;
- de către acuzatorul de stat inculpatului Timuș Dumitru i se incriminează
înșelăciunea manifestată prin promisiunea obținerii unui venit în proporții mari din
contul practicării prostituției. În cadrul cercetării judecătorești nu s-a constatat faptul
înșelării părților vătămate, Or prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx, ultima a
declarat că, "Eu nu am fost dusă în eroare referitor la serviciile pe care urma să le
prestez sau într-un alt mod înșelată ";
- în speță, prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată
s-a constatat faptul că părțile vătămate Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx nu au fost
constrânse de către inculpatul Timuș Dumitru la practicarea prostituției, ba chiar mai
mult Xxxx Xxxx a declarat că nici prima data și nici a doua dată când a plecat în
Franța nu au fost constrânse sub nici o formă să practice prostituția;
- declarațiile date de către părțile vătămate la faza de urmărire penală sunt
contradictorii, mai mult aceste declarații au fost date sub influență, fapt constatat
prin audierea în ședința de judecată a părții vătămate Xxxx Xxxx, care a declarat că,
"Când am dat declarații la poliție anchetatorul dădea întrebări și dorea să audă
doar ceia ce dorea el, interogatoriul a fost unul presat nu ca aici în ședința de
judecată. Eu susțin declarațiile date astăzi în ședința de judecată";
- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile
prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se
întemeiază soluția;
12
- decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul motivării, deoarece
instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial asupra motivelor invocate
în apel, a făcut o motivare haotică, contradictorie, bazată pe teorie, fără o
argumentare concretă.
La recursul ordinar declarat, în temeiul art. 431 alin. (11) Cod de procedură
penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia,
ca fiind vădit neîntemeiat.
În acest sens, procurorul a menționat că instanța de apel examinând cauza just
a constatat circumstanțele de drept și de fapt, și corespunzător, corect a stabilit
vinovăția lui Timuș Dumitru în comiterea infracțiunii și a încadrat acțiunile acestuia
în baza infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.
În același timp, din conținutul recursului, se evidențiază că recurentul, de fapt,
î-și motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,
însă, motivele de reapreciere a materialului probatoriu, nu se conțin în temeiurile
prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate
da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima
instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori
numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma
cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de
procedură penală.
La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a
fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal au fost
corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.
13
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate
de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic
superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se
avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau
motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal
constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai
respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.
La fel, din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia
instanței de apel prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.
6), 8), 12) Cod de procedură penală, precum și încălcarea art. 6 CEDO, sub aspectele
că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și/sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost
întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit
reține că în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin.
(1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma faptului că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de
procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe
deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.
În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul părții
descriptive a deciziei atacate (f.d. 24-36, vol. V), rezultă că instanța de apel contrar
prevederilor art. 101, 414, 417 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză,
fără a întreprinde toate măsurile necesare de a elucida circumstanțele esențiale ale
cauzei supuse atenției sale, or nu a evaluat și nu a înlăturat în totalitate divergențele
din probele administrate la faza de urmărirea penală, cercetate în prima instanță și
verificate în ședința instanței de apel.
În acest sens, Colegiul penal lărgit, analizând conținutul deciziei instanței de
apel atestă că instanța de apel a pronunțat decizia de condamnare, a constatat fapta
infracțională ca fiind săvârșită de inculpatul Timuș Dumitru și a calificat acțiunile
acestuia în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, trafic de ființe umane, conform
indicilor calificativi: - recrutarea, transportarea și adăpostirea mai multor
persoane, cu consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală comercială,
săvârșită de mai multe persoane, prin amenințare cu aplicarea violenței fizice și
psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin
amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor,
precum și prin abuz de poziție de vulnerabilitate (f.d. 22, 23, 29, vol. V), indicând
ca probă decisivă declarațiile din prima instanță a părții vătămate Xxxx Xxxx,
14
verificate prin citire în ședința instanței de apel (f.d. 24-26, 33, vol. I), deși ultima,
fiind audiată în prima instanță a dat declarații opuse celor de la urmărirea penală, în
care aceasta a negat în mare parte circumstanțele comiterii infracțiunii reținute de
instanța de apel în descrierea faptei constatate ca fiind comisă de către inculpatul
Timuș Dumitru.
Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel nu a elucidat pe deplin,
în lipsa oricărui dubiu rezonabil, în care parte aceste declarații demonstrează
acțiunile infracționale: - recrutarea și adăpostirea, precum și mijloacele de
săvârșire a infracțiunii reținute în speță: - prin amenințare cu aplicarea violenței
fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin
amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor și
prin abuz de vulnerabilitate, sau care anume probe dovedesc acțiunile
infracționale și mijloacele săvârșirii infracțiunii menționate în această formă de către
inculpatul Timuș Dumitru, în condițiile în care partea vătămată Xxxx Xxxx potrivit
declarațiilor acesteia din prima instanță (luate în considerare ca probă decisivă de
instanța de apel, pe care și-a întemeiat soluția din prezenta speță) a negat în mare
parte circumstanțele ce ar putea fi reținute la demonstrarea acțiunilor infracționale și
mijloacelor de săvârșire a infracțiunii, evidențiate supra (luate în considerare de
instanța de apel la încadrarea faptei inculpatului Timuș Dumitru în baza art. 165
alin. (2) lit. b), d) Cod penal, conform învinuirii).
Or, potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxx Xxxx din prima instanță (f.d.
83-85, vol. IV), descrise de instanța de apel în decizia sa ca probă decisivă (f.d. 24-
26, vol. V), aceasta a declarat că: "În ianuarie 2017 a avut o întâlnire cu Timuș, unde
au discutat niște detalii expuse în rechizitoriu cu care a fost de acord. Au discutat
că o să se ducă în Franța și o să practice prostituția. Cunoaște că nici o persoană
care era acolo nu a presat-o, nu a pus-o cu forța și nu a fost influențată în nici un
mod să facă acest lucru, ea singură a plecat"..."Susține că niciodată nu a dat bani
lui Timuș"..."Persoane ca Timuș.... nu le-au amenințat"..."Cât se aflau în Franța nu
erau sechestrate în apartament, ele puteau ieși în orice moment și să meargă unde
doresc"...."Până a pleca nu a avut dificultăți financiare"..."Banii de la clienți ele îi
luau, se urcau în mașină și plecau la apartament"..."a doua oară a mers cu avionul,
ea personal a achitat biletele. Prima dată a mers cu automobilul și nu a achitat, dar
apoi a lucrat și a întors datoria".
Totodată, Colegiul penal lărgit observă că partea vătămată Xxxx Xxxx a dat
alte declarații în cadrul audierii la faza urmăririi penale (f.d. 190-192, vol. I), ce sunt
divergente cu cele date la faza judecării cauzei din prima instanță, fără însă ca
instanța de apel conform prevederilor art. 371 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală să audieze partea vătămată sau să verifice și declarațiile acesteia de la faza
urmăririi penale prin citire în ședința de judecată din instanța de apel (f.d. 2, vol. V)
15
pentru a înlătura divergențile și dubiile ce rezultă din acestea și a stabili care din
acestea sunt veridice.
În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat decizia
din prezenta speță, printr-o motivare superficială, fără a verifica probele decisive și
a clarifica aspectele esențiale menționate supra, lăsându-le fără o argumentare
cuvenită, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, anume divergențele
ce rezultă din declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx, prin ce a fost afectată soluția
adoptată și astfel, recursul ordinar declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței
de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.
Totodată, verificând sentința în speța dată, Colegiul penal lărgit nu acceptă
motivarea recalificării acțiunilor inculpatului de la art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod
penal la art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, deoarece în sentință nu sunt aduse
motive relevante pentru această recalificare.
În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței
constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că
o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal
(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).
Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19
decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de
o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile
esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu
concluziile unei instanțe inferioare.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare
și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu
prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile
de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar declarat,
nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de
drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă
a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în
dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei
atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile
art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.
Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
16
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Jereghi Anatolie în numele
inculpatului Timuș Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 22 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Timuș Dumitru Xxxxx,
cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de
judecată.
Inculpatul Timuș Dumitru Xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă
în privința lui nu este aplicată măsura preventivă arestul sau pedeapsa – închisoare,
în baza altor hotărâri judecătorești.
Decizia nu este supusă căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Timofti Vladimir
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Guzun Ion
17