ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 18.11.2021

1ra-1437/21 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP

HOTĂRÂRE
18.11.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 165 alin. 2 lit. b, d CP
Temei legal
art. 427 al. 1 pct. 6, 8, 12 CPP art. 6 CEDO
Citează această cauză
1ra-1437/21 — art. 165 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1437/2021

19 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Timuș Dumitru, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Timuș Dumitru Xxxxxx, născut la xxxxxxx,

originar și domiciliat în r-nul xxxxx, s. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Timuș Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că prin rechizitoriu

Timuș Dumitru a fost învinuit că la începutul lunii ianuarie 2017, aflându-se în mun.

Chișinău, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane

identificate de organul de urmărire penală, în scop de profit, intenționat, urmărind

scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, împărțind între ei rolurile, prin

abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de

vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială și familiară grea, și lipsa

surselor financiare de întreținere), precum și prin înșelăciune manifestată prin

promisiunea obținerii unor venituri în proporții mari din contul practicării

prostituției în orașul Paris, Franța, le-a recrutat pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cu

consimțământul acestora.

În continuare, Timuș Dumitru, obținând acordul victimelor Xxxx Xxxx și

Xxxx Xxxx de a pleca la muncă în Franța, acționând împreună și prin înțelegere

1

prealabilă cu alte persoane identificate de organul de urmărire penală, urmărind

realizarea scopului infracțional, au transportat-o cu un automobil de model

"Mercedes”, pe Xxxx Xxxx, în or. Paris, iar Xxxx Xxxx a decolat din Italia în Paris.

Ajungând în țara de destinație, persoana identificată de organul de urmărira

penală, preluând acțiunile infracționale de la Timuș Dumitru, acționând împreună și

prin înțelegere prealabilă cu acestea, întru realizarea scopului infracțional comun de

exploatare sexuală comercială a victimelor Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, le-a adăpostit

într-un apartament închiriat în prealabil de către el, pentru exploatarea sexuală

comercială și în prostituție a victimelor.

Ulterior, deținând controlul asupra victimelor, care erau în stare de

vulnerabilitate determinată de aflarea într-o țară străină și lipsa de mijloace

financiare strict necesare pentru supraviețuire, prin amenințare cu aplicarea violenței

fizice, în scopul întoarcerii unei datorii în sumă de 1000 euro, a cărei mărime nu a

fost stabilită în mod rezonabil și proveniența căreia a fost motivată prin achitarea

cheltuielilor de întreținere a acestora, le-au interzis victimelor să se întoarcă în

Republica Moldova, obligându-le să presteze servicii sexuale contra plată diferitor

bărbați, puși la dispoziția lor de către persoana identificată. Însă în următoarele zile

victimele profitând de absența de la domiciliu a susnumiților, au părăsit teritoriul

Franței, întorcându-se în Republica Moldova.

Ulterior, în luna februarie 2017, Timuș Dumitru acționând împreună și prin

înțelegere prealabilă cu alte persoane identificate de organul de urmărire penală,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, le-a contactat telefonic

pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cărora sub amenințare cu divulgarea informațiilor

confidențiale rudelor privind practicarea prostituției de către acestea, precum și

invocarea unei datorii în sumă de 500 euro fiecăreia, le-a convins să revină în or.

Paris, Franța, unde vor practica prostituția până la acoperirea datoriilor. În acest scop

în luna februarie 2017, Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, fiind însoțite de o persoană

identificată de urmărirea penală, s-au deplasat în or. Paris, Franța, unde ultimul, de

comun cu cetățeanul Republicii Franceze, le-au adăpostit într-un hotel, unde sub

permanenta supraveghere au practicat prostituția timp de aproximativ patru

săptămâni, iar banii obținuți în perioada dată au fost transmiși integral acestora în

scopul returnării presupusei datorii, după care s-au întors în Republica Moldova.

Prima instanță, a indicat că acțiunile inculpatului Timuș Dumitru au fost

calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, ca: traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea mai

multor persoane, cu consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală

comercială, săvârșită de mai multe persoane, prin amenințare cu aplicarea violenței

fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin

amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor, precum și

2

prin abuz de poziție de vulnerabilitate și prima instanță a calificat acțiunile

inculpatului Timuș Dumitru în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, după indicii

calificativi - proxenitismul, adică îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, dacă

fapta nu întrunește elementele traficului de ființe umane, acțiuni săvârșite asupra

două sau mai multe persoane, de două sau mai multe persoane.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Timuș Dumitru să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, și stabilirea pedepsei de 9 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- în ședința de judecată partea acuzării a administrat și prezentat instanței

suficiente probe, examinate minuțios și sub toate aspectele, dobândite în procesul

urmăririi penale în mod legal, cu respectarea normelor procesuale, care

demonstrează faptele comise de inculpat. Instanța de judecată din start a luat o

poziție unilaterală în cauza dată, acordând prioritate declarațiilor date de către

inculpat, care nu se confirmă prin nimic și în scopul eschivării de la răspundere

penală, nu și-a recunoscut vinovăția de comitere a infracțiunii prevăzută de art.165

alin. (2) lit. b) și d) Cod penal;

- prima instanță a luat în considerare doar declarațiile inculpatului Timuș

Dumitru potrivit cărora ultimul nu cunoștea părțile vătămate și nu a avut atribuții cu

astfel de situații, deși în instanța de judecată părțile vătămate Xxxx Xxxx și Xxxx

Xxxx și-au confirmat declarațiile depuse anterior și faptul că Timuș Dumitru,

acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane identificate,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale le-au recrutat, transportat, adăpostit

și amenințat cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor. Mai mult

ca atât, faptul dat a fost confirmat și prin mijloacele de probă, cum ar fi procesul

verbal de recunoaștere după fotografie, procesul-verbal de examinare a obiectului

din 18.09.2018, procesul-verbal de examinare din 12.08.2018, procesul-verbal de

examinare a obiectului din 17.08.2018, procesul-verbal de examinare a obiectului

din 04.09.2018;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, conform Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova, nr. 37 din 22.11.2004, “Cu privire la

practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de

copii”, este menționat faptul, că prin exploatare sexuală se înțelege impunerea

persoanei la practicarea prostituției sau a altor acțiuni cu caracter sexual. Conform

aceliași Hotărâri, recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea

3

unei persoane în scopurile menționate în art. 165 Cod penal, sunt considerate ca

trafic de ființe umane, chiar dacă nu au fost utilizate niciunul din mijloacele enunțate;

- conform art. 3 lit. c) a Protocolului din 15.11.2000 privind prevenirea,

reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor,

adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale

organizate, și conform art. 4 lit. c) al Convenției din 16.05.2005 a Consiliului

Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, recrutarea, transportarea,

transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării este

considerată trafic de ființe umane, chiar dacă aceștia nu fac apel la nici unul dintre

mijloacele menționate la art. 165 Cod penal;

- prima instanță a ignorat că și faptul că victimile Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx

erau în poziție de vulnerabilitate și situația materială a acestora era precară, deoarece

conceptul de vulnerabilitate se referă la capacitatea de rezistență a unui organism în

fața factorilor aversivi. Gradul de vulnerabilitate variază de la un individ la altul.

Capacitatea de a rezista stresului este determinată în mare parte de resursele

biologice care sunt determinate genetic dar și de suportul social de care beneficiază

un individ precum și de nivelul de dezvoltare, bagajul de cunoștințe pe care îl

posedă;

- probatoriul examinat în cadrul cercetării judecătorești și pe care instanța de

judecată l-a interpretat greșit în favoarea recalificării acțiunilor inculpatului de pe

art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, nestabilind astfel în esență toate elementele

traficului de ființe umane indicate de partea acuzării;

- cumulul de probe prezentate în cadrul cercetării judecătorești de către partea

acuzării dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului Timuș Dumitru în săvârșirea

infracțiunilor imputate și nu contravin prevederilor art. 93, 94 Cod de procedură

penală. Mai mult, acestea nu au fost contestate în modul prevăzut de lege de către

partea apărării la etapele respective ale procesului penal;

- aplicarea unei pedepse blânde cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

fără a fi stabilite circumstanțe atenuante, fiind neglijate prevederile art. 75 Cod

penal, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,

are ca efect încurajarea comiterii unor astfel de infracțiuni, fapt de care nu s-a ținut

cont la emiterea sentinței.

2.2. Avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatului Timuș Dumitru, care a

solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Timuș Dumitru să

fie achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2)

lit. a), c) Cod penal, pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt prezente elementele

constitutive a infracțiunii.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

4

- pentru a constata vinovăția lui Timuș Dumitru, instanța de judecată a indicat

că, îndemnul la prostituție din partea inculpatului Timuș Dumitru se dovedește prin

cele declarate de Xxxx Xxxx, care a indicat că, atunci când s-a întâlnit cu inculpatul

Timuș Dumitru, acesta i-ar fi relatat toate detaliile cu privire la practicarea

prostituției în or. Paris, ultimul i-a relatat inclusiv despre condițiile și beneficiile de

pe urma prestării serviciilor sexuale, inclusiv suma pe care o va primi de pe urma

practicării acestui gen de activitate și modul cum va ajunge aceasta la Paris. Fiind

audiată în cadrul ședinței de judecată Xxxx Xxxx nu a declarat asemenea

circumstanțe;

- instanța de judecată, neavând constatat prin careva probe faptul că, Timuș

Dumitru a avut careva întâlniri sau discuții cu Xxxx Xxxx, înaintea plecării acesteia

în or. Paris, a calificat acțiunile acestuia potrivit art. 220 alin. (2), lit. a) Cod penal,

cu calificativul asupra două sau mai multor persoane;

- prin sentința de condamnare a lui Timuș Dumitru în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal nu a fost dovedită vinovăția în

cadrul cercetării judecătorești și se bazează în exclusivitate pe declarațiile lui Xxxx

Xxxx, care sunt contradictorii;

- doar declarațiile părților vătămate date la faza de urmărire penală și

nesusținute în cadrul cercetării judecătorești, nu pot fi puse la baza condamnării

inculpatului Timuș Dumitru. În sensul motivării unei sentințe de condamnare,

deoarece din conținutul acestora se elucidează mai multe dubii și presupuneri, care

nu au fost înlăturate în nici un mod de către partea acuzării prin alte probe pertinente

și incontestabile.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocat, a fost admis apelul declarat de

procuror, casată total sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Timuș Dumitru a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa orice activitate în domeniul organizării

plecării persoanelor peste hotare, pe un termen de 4 ani.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, ce au fost

apreciate incorect, astfel prima intanță eronat a ajuns la concluzia de reîncadrare a

acțiunilor inculpatului Timuș Dumitru din prevederile art. 165 alin. (2), lit. b), d)

Cod penal, în temeiul art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, având în vedere

aprecierea eronată dată de către prima instanță a probatoriului administrat la caz, cât

și interpretarea incorectă a stării de fapt constatate pe parcursul cercetării

judecătorești.

5

Instanța de apel a constatat că Timuș Dumitru la începutul lunii ianuarie 2017,

aflându-se în mun. Chișinău, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte

persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, în scop de profit, intenționat,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, împărțind între ei

rolurile, prin abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din

punct de vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială și familiară grea,

și lipsa surselor financiare de întreținere), precum și prin înșelăciune manifestată

prin promisiunea obținerii unor venituri în proporții mari din contul practicării

prostituției în orașul Paris, Franța, le-a recrutat pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cu

consimtământul acestora.

În continuare, Timuș Dumitru, obținând acordul victimelor Xxxx Xxxx și

Xxxx Xxxx de a pleca la muncă în Franța, acționând împreună și prin înțelegere

prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, urmărind

realizarea scopului infracțional, au transportat-o cu un automobil de model

"Mercedes”, pe Xxxx Xxxx, în or. Paris, iar Xxxx Xxxx a decolat din Italia în Paris.

Ajungând în țara de destinație, persoana în privința căreia cauza penală a fost

disjunsă, preluând acțiunile infracționale de la Timuș Dumitru și o altă persoană în

privința căreia cauza penală a fost disjunsă, acționând împreună și prin înțelegere

prealabilă cu acestea, întru realizarea scopului infracțional comun de exploatare

sexuală comercială a victimelor Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, le-a adăpostit într-un

apartament închiriat în prealabil de către el, pentru exploatarea sexuală comercială

și în prostituție a victimelor.

Ulterior, deținând controlul asupra victimelor, care erau în stare de

vulnerabilitate determinată de aflarea într-o țară străină și lipsa de mijloace

financiare strict necesare pentru supraviețuire, prin amenințare cu aplicarea violenței

fizice, în scopul întoarcerii unei datorii în sumă de 1000 euro, a cărei mărime nu a

fost stabilită în mod rezonabil și proveniența căreia a fost motivată prin achitarea

cheltuielilor de întreținere a acestora, le-au interzis victimelor să se întoarcă în

Republica Moldova, obligându-le să presteze servicii sexuale contra plată diferitor

bărbați, puși la dispoziția lor de către persoana în privința căreia cauza penală a fost

disjunsă. Însă în următoarele zile victimele profitând de absența de la domiciliu a a

acestor persoane, au părăsit teritoriul Franței, întorcându-se în Republica Moldova.

Ulterior, în luna februarie 2017, Timuș Dumitru acționând împreună și prin

înțelegere prealabilă cu alte persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă,

urmărind scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, le-a contactat telefonic

pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, cărora sub amenințare cu divulgarea informațiilor

confidențiale rudelor privind practicarea prostituției de către acestea, precum și

invocarea unei datorii în sumă de 500 euro fiecăreia, le-a convins să revină în or.

Paris, Franța, unde vor practica prostituția până la acoperirea datoriilor.

6

În acest scop în luna februarie 2017, Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, fiind însoțite

de o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, s-au deplasat în or.

Paris, Franța, unde ultimul, de comun cu o persoană în privința căreia cauza penală

a fost disjunsă, le-au adăpostit într-un hotel, unde sub permanenta supraveghere au

practicat prostituția timp de aproximativ patru săptămâni, iar banii obținuți în

perioada dată au fost transmiși integral acestora în scopul returnării presupusei

datorii, după care s-au întors în Republica Moldova.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Timuș Dumitru în baza art.

165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, după indicii calificativi: traficul de ființe umane,

adică recrutarea, transportarea și adăpostirea mai multor persoane, cu

consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală comercială, săvârșită de mai

multe persoane, prin amenințare cu aplicarea violenței fizice și psihice nepericuloase

pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin amenințarea cu divulgarea

informațiilor confidențiale familiei victimelor, precum și prin abuz de poziție de

vulnerabilitate.

Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul Timuș Dumitru nu-și

recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal, aceasta este demonstrată prin următoarele probe cercetate de prima

instanță, verificate în ședința instanței de apel:

- declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx din prima instanță, verificate prin

citire în instanța de apel;

- procesul-verbal din 06.09.2018 de recunoașterea persoanei după fotografie,

în cadrul căruia Xxxx Xxxx, a recunoscut persoana cu nr.2, ca fiind Timuș Dumitru,

indicând totodată că anume acesta, i-a făcut cunoștință cu persoana în privința căreia

cauza penală a fost disjunsă și i-au organizat exploatarea sexuală în scop comercial

în Franța, fapt confirmat prin declarațiile victimei, (f.d. 206 - 208, vol. 1);

- procesul-verbal din 06.09.2018 de recunoașterea persoanei după fotografie,

în cadrul căruia Xxxx Xxxx, a recunoscut persoana cu nr.4, ca fiind persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjună, indicând totodată că anume cu acesta a

plecat în Franța și tot el a transportat-o la clienții care erau propuși de o altă persoană

în privința căreia cauza penală a fost disjunsă, fapt confirmat și prin declarațiile

victimei, (f.d. 209 - 211, vol. 1);

- procesul-verbal din 18 septembrie 2018 de examinare a intrărilor și ieșilor la

frontiera Republicii Moldova (f.d. 1-3, vol. II);

- procesul-verbal din 12 august 2018 de examinare a informației parvenite de

la compania ”Fly One și"Air Moldova” privitor la biletele avia rezervate-procurate

de Xxxx Xxxx, Xxxx Xxxx, Timuș Dumitru și persoanele în privința cărora cauza

penală a fost disjunsă (f.d. 10-12, vol. II);

7

- procesul-verbal din 17 august 2018 de examinare a descifrărilor

convorbirilor telefonice de la S.A. "Orange", S.A. "Moldcell" (f.d. 36-39, vol. II);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 04.09.2018, prin care s-a

examinat informația financiară cu privire la tranzacțiile efectuate prin intermediul

băncilor comerciale (f.d. 144-145, vol. III).

În continuare, instanța de apel a conchis că prima instanță nejustificat a stabilit

că potrivit circumstanțelor faptei și a probelor administrate în acțiunile inculpatului

Timuș Dumitru nu a fost demonstrat faptul recrutării părților vătămate, amenințării

cu aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloasă pentru viața și sănătatea

persoanei, inclusiv amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei

victimelor, precum și abuzul de poziție de vulnerabilitate, deși toate aceste

circumstanțe se demonstrează din declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxxx.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic afirmațiile invocate de către

inculpatul Timuș Dumitru, că în cadrul ședinței în instanța de apel precum că scopul

poliției era de a scoate bani din el, fiindu-i comunicat cum ar trebui să fie și că ar

urma să fie pedepsit dacă nu clarifică situația, or, potrivit comunicării Procuraturii

Anticorupție nr. 1520 din 09.02.2021, în cadrul verificărilor efectuate precum și în

rezultatul chestionării lui Timuș Dumitru, nu și-au găsit confirmare informațiile

privind comiterea vreunei infracțiuni, astfel că, careva temeiuri legale pentru

examinarea declarațiilor lui Timuș Dumitru în conformitate cu prevederile art. 274

din Codul de procedură penală, nu au fost stabilite.

La fel, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile victimei Xxxx Xxxx date

în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, unde aceasta a invocat pretinse

acțiuni cu caracter de tortură, presiune psihologică prin amenințarea de către ofițerii

organului de urmărire penală, angajați ai MAI, la faza de urmărire penală, de a face

declarații incriminatorii, or, potrivit ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale

din 22 februarie 2021, emisă de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

Oficiul Principal, s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în cadrul procesului penal,

cu clasarea procesului penal pornit în baza sesizării procurorului în registrat în R-1

a Procuraturii Municipiului Chișinău, oficiul Principal nr. 13 pr/21 din 08.02.2021.

Ce ține de alegațiile inculpatului și ale apărătorului acestuia, instanța de apel

a indicat că acestea poartă un caracter declarativ și nu au vreun suport probatoriu sau

factologic, constituind în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor

administrate la materialele cauzei.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a menționat că

infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, este o infracțiune

deosebit de gravă, nu au fost constatate careva circumstanțe atenuante sau agravante,

și astfel, având în vedere circumstanțele cauzei și scopul pedepsei penale, persoana

inculpatului, care a comis infracțiune cu intenție, instanța de apel a conchis că în

8

privința lui Timuș Dumitru este echitabilă stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa orice

activitate în domeniul organizării plecării persoanelor peste hotare, pe un termen de

4 ani.

Jereghi Anatolie în numele inculpatului Timuș Dumitru, care indică temeiurile de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, precum

și încălcarea art. 6 CEDO, și solicită casarea acesteia, cu dispunerea achitării

inculpatului, din motiv că în acțiunile acestuia nu se întrunesc elementele

infracțiunii.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și/sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită

- instanța de apel la judecarea cauzei a admis o eroare gravă de fapt, prin faptul

că a pus la baza condamnării lui Timuș Dumitru declarațiile părților vătămate Xxxx

Xxxx, Xxxx Xxxx, care nu au fost audiate în instanța de apel și nici nu au fost date

citire așa cum se invocă în conținutul deciziei contestate, fapt care poate fi verificat

prin înregistrarea audio a ședinței de judecată, astfel, dând o nouă interpretare

declarațiilor părții vătămate Xxxx Xxxx care a fost audiată în instanța de fond și care

au determinat prima instanță de a se îndoi de acuzații și a recalificat acțiunile

inculpatului din art. 165 alin. (2) lit. b) d) Cod penal în art. 220 alin. (2) lit. a), c)

Cod penal;

- instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx

care nu a fost audiată nici în prima instanță și nici în instanța de apel, iar la faza de

urmărire penală deși a fost solicitată de către învinuit și partea apărării efectuarea

confruntărilor aceste nu au fost efectuate;

- instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre prin care constată

vinovăția inculpatului Timuș Dumitru de comiterea infracțiunilor imputate acestuia

prin rechizitoriu, bazându-se exclusiv pe lucrările primei instanțe, în temeiul cărora

s-a dispus recalificarea acțiunilor acestuia;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a

constatat vinovăția inculpatului Timuș Dumitru bazându-se preponderent pe probele

cercetate de prima instanță, cărora nici nu li s-a dat citire. Procurorul doar a invocat

existența proceselor verbale de audiere a părților vătămate fără a le da citire

declarațiilor, cu consemnarea faptului dat în procesul-verbal, deoarece respectivele

părți vătămate nu au fost prezente la nici o ședință de judecată, dintre cele

desfășurate de instanța de apel;

9

- lipsa unui motiv serios care să justifice neprezentarea unui martor pentru

acuzare, constituie un element important în ceea ce privește evaluarea caracterului

echitabil de ansamblu al acestui proces, un astfel de element este susceptibil să

încline balanța în favoarea constatării potrivit căreia a fost încălcat art. 6 § 1 și 3 lit.

d) din Convenție;

- instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca cauza după regulile

primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care urmează a fi

cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dând astfel posibilitatea

inculpatului Timuș Dumitru de a se apăra efectiv împotriva acuzațiilor aduse în baza

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal

- statuarea asupra vinovăției inculpatului Timuș Dumitru, fără o audiere a

părților vătămate, declarațiile cărora constituie o mărturie susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial acuzarea, a fost contrară garanțiilor unui proces echitabil, în

sensul art. 6 § 1 din Convenție;

- în decizia instanței de apel, se atestă o denaturare a probelor și apreciere

arbitrară a acestora care în mod vădit a denaturant concluziile privind existența sau

inexistența faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului

Timuș Dumitru;

- din conținutul declarațiilor date de către Xxxx Xxxx se constată că, ultima

nu a declarat circumstanțele indicate ca, fiind constate de către instanța de apel și

anume: Abuzul de vulnerabilitate manifestat prin situația precară din punct de vedere

al supraviețuirii sociale (Starea socială materială și familiară grea, și lipsa surselor

financiare de întreținere); Amenințare cu aplicarea violenței fizice, în scopul

întoarcerii unei datorii în sumă de 1000 euro. Interzicerea victimelor să se întoarcă

în R. Moldova, obligând-le să presteze servicii sexuale contra plată. Faptul

contactării în luna februarie 2017 pe Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx de către persoana în

privința căreia cauza penală a fost disjunsă, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Timuș Dumitru și cetățeanul Franței - persoana în privința căreia cauza penală a fost

disjunsă, în scopul exploatării sexuale comerciale a persoanei, cărora sub

amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale rudelor privind practicarea

prostituției de către acestea, precum și invocarea unei datorii de 500 euro fiecare, le-

a convins să revină în or. Paris, Franța unde vor practica prostituție până la

acoperirea datoriei;

- acțiunea de recrutare nu a fost constată în acțiunile inculpatului Timuș

Dumitru, or fiind audiată în cadrul ședinței de judecată părțea vătămată Xxxx Xxxx

a declarat că, pe Timuș Dumitru practic nu-l cunoaște, cu acesta nu a discutat

referitor la practicarea prostituției. Timuș Dumitru nu a organizat această plecare.

Nici prin alte probe materiale cercetate în cadrul ședinței de judecată nu s-a constatat

și probat recrutarea lui Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx de către Timuș Dumitru;'

10

- adăpostirea victimei, în acțiunile învinuitului nu se întrunește nici acest

element. Or, adăpostirea victimei este plasarea acesteia într-un loc ferit pentru a nu

fi descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de terțe persoane care ar

putea denunța traficantul. În cadrul urmăririi penale s-a constatat că Xxxx Xxxx și

Xxxx Xxxx nu au fost adăpostite fără consimțământul acestora într-un loc ferit. Fapt

constatat prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx date în cadrul ședinței de

judecată, care a declarat că în apartament nu am fost sechestrate aveau toată

libertatea de a merge unde doresc, în apartament nu au fost ținute cu forța...;

- exploatarea sexuală comercială, acest fapt nu poate fi incriminat lui Timuș

Dumitru și în acest sens nu au fost administrate probe care ar dovedi că ultimul a

obținut careva profit prin constrângerea lui Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx în practicarea

prostituției sau în industria pornografică, or Xxxx Xxxx nu a declarat că careva bani

obținuți în urma practicării prostituției a trimis lui Timuș Dumitru;

- sustragerea documentelor în scop de exploatare sexuală, aceste acțiuni

lipsesc cu desăvârșire în acțiunile inculpatului Timuș Dumitru, Or potrivit

declarațiilor părții vătămate Xxxxxx Xxxxx, pe toată perioada cât s-au aflat în or.

Paris, toate actele de identitate se aflau la ele. Acest fapt se confirmă și prin probele

materiale cercetate în cadrul ședinței de judecată și anume, prin procesul-verbal de

examinare a obiectului din 04.09.2018 prin care a fost examinată informația

financiară cu privire la tranzacțiile efectuate prin intermediul băncilor comerciale de

către Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx, astfel se constată cu ultimele au efectuat tranzacții

financiare, iar aceste tranzacții pot fi efectuate doar cu actele de identitate;

- lipsește abuzul de poziție de vulnerabilitate, or Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx,

nu se afla într-o situație precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, fapt

confirmat prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx care a declarat că, dificultăți

financiare nu a avut. Iar de către organul de urmărire penală alte probe care ar

demonstra faptul că părțile vătămate se aflau într-o stare financiară precară din punct

de vedere al supraviețuirii sociale nu au fost prezentate. Totodată în cadrul urmării

penale nu s-a constatat că părțile vătămate Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx suferă de

careva deficiențe fizice sau mintale sau legată de intrarea sau șederea în țară;

- amenințarea cu divulgarea informației confidențiale, în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a constatat faptul că, inculpatul Timuș Dumitru ar fi amenințat

părțile vătămate cu divulgarea informaților confidențiale, mai mult, în cadrul

cercetării judecătorești, prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx, s-a constatat

faptul că, anume reprezentanții organului de urmărire penală și anume ofițerul de

urmărire penală a fost cel care amenința partea vătămată că va divulga informația

confidențială, părinților părții vătămate, daca ultima nu va declara ceia ce i se cere

de către Ofițerul de Urmărire penală;

11

- în acțiunile lui Timuș Dumitru lipsește cu desăvârșire elementul obligatoriu

a componenței de infracțiune incriminate - amenințare cu aplicarea sau aplicarea

violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, or în

cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că prin declarațiile părții vătămate Xxxx

Xxxx, că atât ea cât și Xxxx Xxxx, nu au fost amenințate și în privința acestora nu

s-a aplicat violența fizică sau psihică pentru a fi determinate sau pentru a presta

servicii sexuale ultima declarând că, "Nici o persoană nu ne-a presat, nu m-a pus cu

forța, eu singură am acceptat și am plecat... Nu am fost obligată de nimeni pentru a

presta aceste servicii... a două oară când am plecat în or. Paris am fost informată

de către Natalia, prestarea serviciilor sexuale mi-a fost propusă de Natalia";

- deși prin rechizitoriu, inculpatului Timuș Dumitru i se incriminează și

elementul infracțiunii - întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în

mod rezonabil, în cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat că, părțile vătămate

nu au fost obligate să întoarcă careva sume de bani în calitate de datorii, fapt

confirmat de către partea vătămată Xxxx Xxxx care a declarat că, "Nu am fost

obligată și influențată pentru a întoarce careva datorii..." Iar prin alte probe

materiale anexate și cercetate pe prezenta cauză penală nu se constată existența

acestui element în acțiunile inculpatului;

- de către acuzatorul de stat inculpatului Timuș Dumitru i se incriminează

înșelăciunea manifestată prin promisiunea obținerii unui venit în proporții mari din

contul practicării prostituției. În cadrul cercetării judecătorești nu s-a constatat faptul

înșelării părților vătămate, Or prin declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx, ultima a

declarat că, "Eu nu am fost dusă în eroare referitor la serviciile pe care urma să le

prestez sau într-un alt mod înșelată ";

- în speță, prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată

s-a constatat faptul că părțile vătămate Xxxx Xxxx și Xxxx Xxxx nu au fost

constrânse de către inculpatul Timuș Dumitru la practicarea prostituției, ba chiar mai

mult Xxxx Xxxx a declarat că nici prima data și nici a doua dată când a plecat în

Franța nu au fost constrânse sub nici o formă să practice prostituția;

- declarațiile date de către părțile vătămate la faza de urmărire penală sunt

contradictorii, mai mult aceste declarații au fost date sub influență, fapt constatat

prin audierea în ședința de judecată a părții vătămate Xxxx Xxxx, care a declarat că,

"Când am dat declarații la poliție anchetatorul dădea întrebări și dorea să audă

doar ceia ce dorea el, interogatoriul a fost unul presat nu ca aici în ședința de

judecată. Eu susțin declarațiile date astăzi în ședința de judecată";

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția;

12

- decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul motivării, deoarece

instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial asupra motivelor invocate

în apel, a făcut o motivare haotică, contradictorie, bazată pe teorie, fără o

argumentare concretă.

penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, procurorul a menționat că instanța de apel examinând cauza just

a constatat circumstanțele de drept și de fapt, și corespunzător, corect a stabilit

vinovăția lui Timuș Dumitru în comiterea infracțiunii și a încadrat acțiunile acestuia

în baza infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

În același timp, din conținutul recursului, se evidențiază că recurentul, de fapt,

î-și motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

însă, motivele de reapreciere a materialului probatoriu, nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

13

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal

constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

La fel, din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală, precum și încălcarea art. 6 CEDO, sub aspectele

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și/sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că în speță și-a găsit confirmarea temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma faptului că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul părții

descriptive a deciziei atacate (f.d. 24-36, vol. V), rezultă că instanța de apel contrar

prevederilor art. 101, 414, 417 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză,

fără a întreprinde toate măsurile necesare de a elucida circumstanțele esențiale ale

cauzei supuse atenției sale, or nu a evaluat și nu a înlăturat în totalitate divergențele

din probele administrate la faza de urmărirea penală, cercetate în prima instanță și

verificate în ședința instanței de apel.

În acest sens, Colegiul penal lărgit, analizând conținutul deciziei instanței de

apel atestă că instanța de apel a pronunțat decizia de condamnare, a constatat fapta

infracțională ca fiind săvârșită de inculpatul Timuș Dumitru și a calificat acțiunile

acestuia în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, trafic de ființe umane, conform

indicilor calificativi: - recrutarea, transportarea și adăpostirea mai multor

persoane, cu consimțământul acestora, în scop de exploatare sexuală comercială,

săvârșită de mai multe persoane, prin amenințare cu aplicarea violenței fizice și

psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin

amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor,

precum și prin abuz de poziție de vulnerabilitate (f.d. 22, 23, 29, vol. V), indicând

ca probă decisivă declarațiile din prima instanță a părții vătămate Xxxx Xxxx,

14

verificate prin citire în ședința instanței de apel (f.d. 24-26, 33, vol. I), deși ultima,

fiind audiată în prima instanță a dat declarații opuse celor de la urmărirea penală, în

care aceasta a negat în mare parte circumstanțele comiterii infracțiunii reținute de

instanța de apel în descrierea faptei constatate ca fiind comisă de către inculpatul

Timuș Dumitru.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel nu a elucidat pe deplin,

în lipsa oricărui dubiu rezonabil, în care parte aceste declarații demonstrează

acțiunile infracționale: - recrutarea și adăpostirea, precum și mijloacele de

săvârșire a infracțiunii reținute în speță: - prin amenințare cu aplicarea violenței

fizice și psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, inclusiv prin

amenințarea cu divulgarea informațiilor confidențiale familiei victimelor și

prin abuz de vulnerabilitate, sau care anume probe dovedesc acțiunile

infracționale și mijloacele săvârșirii infracțiunii menționate în această formă de către

inculpatul Timuș Dumitru, în condițiile în care partea vătămată Xxxx Xxxx potrivit

declarațiilor acesteia din prima instanță (luate în considerare ca probă decisivă de

instanța de apel, pe care și-a întemeiat soluția din prezenta speță) a negat în mare

parte circumstanțele ce ar putea fi reținute la demonstrarea acțiunilor infracționale și

mijloacelor de săvârșire a infracțiunii, evidențiate supra (luate în considerare de

instanța de apel la încadrarea faptei inculpatului Timuș Dumitru în baza art. 165

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, conform învinuirii).

Or, potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxx Xxxx din prima instanță (f.d.

83-85, vol. IV), descrise de instanța de apel în decizia sa ca probă decisivă (f.d. 24-

26, vol. V), aceasta a declarat că: "În ianuarie 2017 a avut o întâlnire cu Timuș, unde

au discutat niște detalii expuse în rechizitoriu cu care a fost de acord. Au discutat

că o să se ducă în Franța și o să practice prostituția. Cunoaște că nici o persoană

care era acolo nu a presat-o, nu a pus-o cu forța și nu a fost influențată în nici un

mod să facă acest lucru, ea singură a plecat"..."Susține că niciodată nu a dat bani

lui Timuș"..."Persoane ca Timuș.... nu le-au amenințat"..."Cât se aflau în Franța nu

erau sechestrate în apartament, ele puteau ieși în orice moment și să meargă unde

doresc"...."Până a pleca nu a avut dificultăți financiare"..."Banii de la clienți ele îi

luau, se urcau în mașină și plecau la apartament"..."a doua oară a mers cu avionul,

ea personal a achitat biletele. Prima dată a mers cu automobilul și nu a achitat, dar

apoi a lucrat și a întors datoria".

Totodată, Colegiul penal lărgit observă că partea vătămată Xxxx Xxxx a dat

alte declarații în cadrul audierii la faza urmăririi penale (f.d. 190-192, vol. I), ce sunt

divergente cu cele date la faza judecării cauzei din prima instanță, fără însă ca

instanța de apel conform prevederilor art. 371 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală să audieze partea vătămată sau să verifice și declarațiile acesteia de la faza

urmăririi penale prin citire în ședința de judecată din instanța de apel (f.d. 2, vol. V)

15

pentru a înlătura divergențile și dubiile ce rezultă din acestea și a stabili care din

acestea sunt veridice.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat decizia

din prezenta speță, printr-o motivare superficială, fără a verifica probele decisive și

a clarifica aspectele esențiale menționate supra, lăsându-le fără o argumentare

cuvenită, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, anume divergențele

ce rezultă din declarațiile părții vătămate Xxxx Xxxx, prin ce a fost afectată soluția

adoptată și astfel, recursul ordinar declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței

de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Totodată, verificând sentința în speța dată, Colegiul penal lărgit nu acceptă

motivarea recalificării acțiunilor inculpatului de la art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal la art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, deoarece în sentință nu sunt aduse

motive relevante pentru această recalificare.

În acest context, Colegiul penal lărgit indică că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Totodată, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu

concluziile unei instanțe inferioare.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă

a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

16

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Jereghi Anatolie în numele

inculpatului Timuș Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe Timuș Dumitru Xxxxx,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Inculpatul Timuș Dumitru Xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă

în privința lui nu este aplicată măsura preventivă arestul sau pedeapsa – închisoare,

în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

17

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-06-23
0,96
1ra-310/2022 — art. 264/1 alin. 4 CP
Dosarul nr.1ra-310/2022 1-20118990-01-1ra-28022022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 25 mai 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion şi Catan Lil
CSJ 2022-12-01
0,96
1ra-2247/2021 — art. 171 alin. 2 lit. c CP
Dosarul nr.1ra-2247/2021 1-17109178-01-1ra-16122021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 25 octombrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir
CSJ 2021-12-16
0,95
1ra-1834/2021 — art. 171 alin. 2 lit. b prim CP
Dosarul nr. 1ra-1834/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 10 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinând admisibilitatea în pr
CSJ 2021-01-29
0,95
1ra-1723/20 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP
Dosarul nr. 1ra-1723/20 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 16 decembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte: Timofti Vladimir Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor, examinând a
CSJ 2022-03-24
0,95
1ra-2066/2021 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP
Dosarul nr. 1ra-2066/2021 1-20130936-01-1ra-13102021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 februarie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Jude
Sursă