1ra-1864/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b Cp

1ra-1864/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1864/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 18 decembrie 2020

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2021, declarat de

avocata Negru Olesea în numele inculpatului

Ghereg Egor XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al or. XXXXX, str. XXXXX,

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.07.2020 - 18.12.2020,

instanța de apel: 27.01.2021 - 24.05.2021,

instanța de recurs: 24.08.2021 - 13.10.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ghereg Egor a

fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pe un termen de probațiune de 2 ani.

acționând împreună și de comun acord cu Zîcov B., Zubar S. și cu minorii XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX, care nu au atins vârsta de tragere

la răspundere penală, au pătruns pe teritoriul îngrădit al parcării specializate care

aparține Gospodăriei Comunal Locative situată pe str. Suvorov, 43, or. Anenii Noi,

încâlcind grosolan ordinea publică, fapte realizate și exprimate printr-un comportament

provocator față de normele morale unice de conviețuire, dându-și seama, că rezultatul

acțiunilor lor huliganice vor deveni inevitabil cunoscut altor persoane, manifestând o

vădită lipsă de respect, acționând cu un cinism și obrăznicie deosebită, fapt realizat un

termen destul de îndelungat și insistent, au deteriorat în mod vandalic 22 unități de

transport care se aflau depozitate pe teritoriul parcării menționate supra, după cum

1

urmează: automobilul de marca ”VAZ” cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model

”WV Golf” cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Mercedes 220” cu n/î

XXXXX, automobilul de marca/model ”Opel Vectra” cu n/î XXXXX, automobilul de

marca/model ”Opel Astra” cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Ford Taurus”

cu n/î XXXXX, automobilul de marca ”Mazda” cu n/î XXXXX, automobilul de marca

”BMW” cu n/î XXXXX, automobilul de marca ”Suzuki”, cu n/î XXXXX, automobilul

de marca ”Moscvici”, cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Ford Transit”, cu

n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Wolkwagen Trasportator”, cu n/î XXXXX,

automobilul de marca/model ”Opel Astra” fără n/î, automobilul de marca/model

”Daewo Matiz”, cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Mercedes 124”, cu n/î

XXXXX, automobilul de marca/model ”Tayota Rav 4”, cu n/î XXXXX, automobilul

de marca ”DATSUN”, cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Renault

THALIA”, cu n/î XXXXX, automobilul de marca/model ”Dacia Logan”, cu n/î

XXXXX, automobilul de marca/model ”Ford Scorpio”, cu n/î XXXXX, automobilul

de marca ”Lada”, cu n/î XXXXX și automobilul de marca ”Samara”, cu n/î XXXXX,

cauzându-le proprietarilor acestor unități de transport prejudicii materiale în proporții

considerabile, fapte care au generat prejudicierea proprietății persoanelor și au atentat la

liniștea și încrederea societății la o conviețuire decentă într-o societate civilă și

democratică.

Astfel, prin acțiunile sale, Ghereg E. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită, acțiuni comise de mai multe persoane.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare că infracțiunea comisă se

califică ca mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 750 la 1350

unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, că la locul de trai inculpatul se

caracterizează satisfăcător, a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer, solicitând ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că are o

vârstă minoră, antecedente penale nu are, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite,

concluzionând rezonabil de a-i aplica o pedeapsă sub formă de 1 an închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probațiune de 2 ani, în

conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui Ghereg E. să fie aplicate

prevederile art. 93 Cod penal, adică liberarea de pedeapsă penală, cu aplicarea măsurii

de constrângere cu caracter educativ - încredințarea minorului pentru supraveghere

părinților.

Apelanta a invocat că, inculpatul a recunoscut învinuirea adusă și încadrarea

juridică a faptei. La etapa urmăririi penale a făcut declarații, a contribuit la elucidarea

circumstanțelor cauzei, descoperirea infracțiunii.

Totodată, inculpatul se caracterizează satisfăcător la locul de trai și de studii,

locuiește și este educat într-un mediu favorabil. Părinții sânt caracterizați pozitiv,

îngrijesc minorul corespunzător și vor depune toarte eforturile în vederea corijării

acestuia.

2

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ori, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută la art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal se califică ca „mai puțin gravă”, pentru care legea penală

prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 750 la 1350 unități

convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani.

Din materialele cauzei rezultă că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată,

sincer s-a căit de cele comise.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, instanța de fond a reținut cu titlu

de circumstanțe atenuante - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin

grave, comiterea infracțiunii de către un minor.

În conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, nu a stabilit careva circumstanțe

agravante.

Inculpatul la locul de trai se caracterizează satisfăcător.

În contextul circumstanțelor relevate, este nefondată solicitarea avocatului de a

aplica inculpatului prevederile art. 93 Cod penal, deoarece această măsură nu va asigura

realizarea scopului pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Argumentele invocate de avocat, care se referă la faptul că, inculpatul este minor,

a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut integral vina în

comiterea infracțiunii incriminate, a manifestat căință activă, apreciate în coroborare cu

modalitatea de comitere a infracțiunii, săvârșirea de acțiuni intenționate care au încălcat

grosolan ordinea publică, dar și consecințele acesteia (prin acțiunile inculpatului au fost

cauzate prejudicii materiale considerabile, fiind deteriorate 22 unități de transport)

denotă faptul că, scopul pedepsei penale poate fi realizat doar prin aplicarea față de

inculpatul a unei pedepse sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Celelalte argumente invocate de avocat, și anume că, inculpatul se caracterizează

satisfăcător la locul de trai și de studii, locuiește și este educat într-un mediu favorabil,

părinții sunt caracterizați pozitiv, îngrijesc minorul corespunzător și vor depune toate

eforturile în vederea corijării acestuia, nu pot fi reține cu titlu de temeiuri în vederea

liberării de pedeapsă a minorului Ghereg E., deoarece el în același mediu existențial,

socio-familial atât până la comiterea infracțiunii, cât și după comitere a admis un

comportament care a intrat în sfera ilicitului penale și care nu poate fi considerat ca o

situație accidentală în viața acestuia, deoarece inculpatul minor a acționat cu intenție

directă la comiterea unei infracțiuni care se califică ca fiind mai puțin gravă. Respectiv,

instanța de apel a apreciat că, mediul existențial al inculpatului și care a dus la comiterea

de către acesta a unei infracțiuni nu poate fi considerat ca fiind eficient în vederea

corectării și resocializării inculpatului, în special, în vederea neadmiterii pe viitor a unor

alte abateri de la legea penală.

3

Astfel, din conținutul referatului presentințial de evaluare psiho-socială a

personalității minorului Ghereg E. rezultă că, în urma investigațiilor realizate pentru

întocmirea prezentului referat de evaluare psihosocială a personalității minorului permit

de constatat că, perspectivele de reintegrare în societate a minorului Ghereg E. sunt mari,

este ușor influențabil de prietenii lui, ceea ce a dus la săvârșirea infracțiunii. Minorul

necesită susținerea din partea părinților, deoarece nu este supravegheat în de ajuns și nu

există control asupra acțiunilor sale.

Din caracteristica eliberată de diriginta de clasă și semnată de directorul LT

„Aleksandr Pușkin” din or. Anenii Noi rezultă că, Ghereg E. este slab la învățătură, în

timpul instruirii, a arătat cunoștințe satisfăcătoare despre subiectele școlare. Nu studiază

în cea mai mare măsură a puterii sale, are nevoie de monitorizare constantă. Vorbirea

este dezvoltată medie, foarte tăcută. Are dezvoltare generală, nu participă la viața socială

a clasei, la evenimentele culturale, la viața sportivă, îndeplinește orice solicitare de bună

voie și conștiință. El nu respectă întotdeauna regulile de conduită, la caracter este

modest, independent, muncitor, restrâns, echilibrat, foarte puternic susceptibil la alte

influențe, prietenos, menține relații prietenoase. Nu duce un stil de viață sănătos –

fumează.

La caz, inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța a dispus aplicarea pedepsei penale sub formă de

închisoare, cu aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei pe un

termen de 1 an, cu obligarea acestuia de a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul

organului competent.

Respectiv, în perioada termenului de probațiune fixat de prima instanță, inculpatul

urmează să conștientizeze pericolul social al faptelor sale și să fie exclusă predispunerea

de a mai comite asemenea fapte, aspecte care nu vor putea fi conștientizate prin liberarea

de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 93 Cod penal.

Prin urmare, pedeapsa aplicată de către instanța de fond urmează să contribuie la

formarea unei atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și

interesele protejate de acestea, din partea inculpatului, persoana să fie silită să înceteze

activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile

legii.

Ori, soluția instanței de judecată s-a întemeiat pe asigurarea principiului aplicării

unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele

prezentei cauze.

Pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci

se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept,

în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în

Codul penal.

Deci, la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului, instanța de fond

a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și

anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

deciziei instanței de apel și sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

4

prin care în privința inculpatului Ghereg E. să fie aplicate prevederile art. 93 Cod penal,

cu dispunerea liberării de pedeapsă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea măsurii de constrângere, cu caracter educativ

- încredințarea minorului pentru supraveghere părinților.

Recurenta a invocat că, nu a fost convinsă de argumentele motivării hotărârilor

contestate și nu este clar cum instanța ajunge să afirme că după comiterea faptei imputate

inculpatul ar fi admis un comportament care a intrat în sfera ilicitului penal.

Ori, instanța de apel nu a examinat minuțios materialele cauzei penale, a ezitat a

se conforma sarcinilor impuse de legiuitor în art. 414 Cod de procedură penală, a omis

a examina și a da o apreciere probelor din dosar ce a și condus la emiterea unei decizii

netemeinice și neelucidarea circumstanțelor de fapt, neclarificarea chestiunilor impuse

de legiuitor.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură

penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111)

Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect, se reține că recursul ordinar este fondat pe prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, norma de

drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărârilor atacate, care ar fi

esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, dar raportată la exigențele art.

6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că norma de drept aplicată

5

în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior

de către Curtea Supremă de Justiție, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității

hotărârilor atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună,

apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641 Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu 1/ a

3

limitelor pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

6

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a recunoscut vina, a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, are o vârstă minoră, dar a comis o infracțiune mai puțin gravă,

este caracterizat satisfăcător, a cauzat prejudicii materiale considerabile, fiind

deteriorate 22 unități de transport, chiar și în prezența circumstanțelor invocate de

avocat, o pedeapsă penală mai blândă decât cea stabilită sau aplicarea prevederilor art.

93 Cod penal, ar fi inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana inculpatului, cât și cu scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale aplicate inculpatului în alt

sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea doar a acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. - 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Negru Olesea, împotriva

sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 18 decembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2021, în privința inculpatului Ghereg Egor XXXXX,

pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 12 noiembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

8