1ra-792/2020 — art. 151 alin. 4, 84 Cp

1ra-792/2020 — art. 151 alin. 4, 84 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-792/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Nicolae Craiu,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare,

împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 26 ianuarie 2018 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2019, declarate de procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, de avocata Brașoveanu Renata în

numele inculpatului Guțu Andrei, în cauza penală privind inculpații

Gheorghiță Viorel XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Orhei din 27.04.2017 și

decizia CA Chișinău din 15.09.2015, în baza art. 187 alin. (2)

lit. b), e) Cod penal la 3 ani închisoare;

Guțu Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Orhei din 27.04.2015 și

decizia CA Chișinău din 15.09.2015, în baza art. 187 alin.

(2), lit. b), e), 287 alin. (1), 84 Cod penal la 3 ani și 10 luni

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.12.2013 - 26.01.2018,

instanța de apel: 23.02.2018 - 18.11.2019,

instanța de recurs: 20.01.2020 - 24.03.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 10 (zece) ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

neexecutate de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin decizia Curții de Apel din

15.09.2015, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 (zece) ani și 6 (șase) luni

închisoare, cu executare în penitenciar de lip închis, din 26.01.2018, cu includerea în

acest termen a timpului aflării în arestare preventivă din 11.05.2013 până la 25.07.2013

1

și a termenului de pedeapsă executat, conform deciziei Curții dc Apel Chișinău din

15.09.2015, de la 27.04.2015 până la 26.01.2018.

De la Guțu Andrei s-a încasat în beneficiul lui Nagovițin V. prejudiciul material

de 12.616 lei și moral de 100.000 lei.

Gheorghiță Viorel Pavel, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (4) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită dc inculpat.

1.1. Prin încheierea de corectare a erorii materiale din 26 ianuarie 2018, instanța

de fond a dispus: „Se corectează eroarea materială din partea dispozitivă a sentinței

Judecătoriei Orhei din 26 ianuarie 2018 în privința inculpaților Guțu Andrei și

Gheorghița Viorel, ambii învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(4) Cod penal.

La aliniatul II din dispozitivul sentinței, sintagma: „se adaugă parțial pedeapsa

neexecutată sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, stabilită prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015” se înlocuiește cu sintagma „se adaugă

parțial pedeapsa neexecutată sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 10

luni, stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015”.

La aliniatul III din dispozitivul sentinței, sintagma: „Termenul de executare al

pedepsei lui Guțu Andrei urmează a fi calculat din data pronunțării sentinței - 26

ianuarie 2018, cu includerea în acest termen a timpului aflării în stare de arest preventiv

din 11 mai 2013 lână la 25 iulie 2013” se înlocuiește cu sintagma „Termenul de

executare al pedepsei lui Guțu Andrei XXXXX urmează a fi calculat din data pronunțării

sentinței - 26 ianuarie 2018, cu includerea în acest termen a timpului aflării lui în stare

de arest preventiv din 09 mai 2013 până la 25 iulie 2013”.

fost puși sub învinuire pentru faptul că, la 06.05.2013, aflându-se la domiciliul lui Costaș

I., situai în s. Seliște, r-nul Orhei, în urma unui conflict apărui cu Nagovițin S.,

intențional i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părții ale

corpului. Ca rezultat, lui Nagovițin S. i-au fost cauzale vătămări corporale grave

periculoase pentru viață. În urma vătămărilor corporale cauzate, la 07.05.2013

Nagovițin A. a decedat.

Acțiunile lui Guțu A. și Gheorghiță V. au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, comisă de două

persoane, care a provocat decesul victimei.

Instanța a reținut că, inculpatul Guțu A. nu a recunoscut vina și a relatat că erau

în ogradă lângă prispa, cu spatele la ieșirea din casă. Când s-a întors, l-a văzut pe

Nagovițin S., care venea spre el și l-a stopat cu mâinile ca să nu cadă, dar acela a căzut

peste un loc din ciment. Nu i-a aplicat pătimitului careva lovituri și nu a prevăzut că

acesta putea să cadă. A căzut pe prispa casei, s-a ridicat și s-a așezat pe un pat,

exprimându-se că se simte rău, iar băieții l-au stropit cu apă. S-a ridicat de pe pat și a

plecat în casă.

Succesor al părții vătămate, Nagovițin V., a declarat că la înmormântarea

feciorului a observat că-i lipsește un dinte de la mandibula inferioară din regiunea față.

I s-a părut straniu, deoarece când plecase, toți dinții erau întregi și la locul lor.

Martorul Costaș I. a declarat că, Serghei a ieșit din casă în curte și l-a rugat în

limba rusă pe Guțu A. să î-i dea o țigară. Guțu A. și Gheorghiță V. a întreb cine este

2

această persoană. Nagovițin S. a căzut jos, dar nu a văzul cine l-a lovit. Volodea și Sașa

l-au stropii cu apă, l-au ridicai de jos și l-a pus pe pat lângă prispă. Apoi, ultimul a intrat

în casă. Declarațiile făcute la poliție sunt adevărate. Nagovițin S. a fost lovit de Guțu A.

și Gheorghiță V. Când a fost interogat de poliție, declarațiile nu au fost citite, dar i-au

fost date să le semneze. El nu a văzul cum a fost lovită partea vătămată, dar a auzit un

zgomot asemănător cu o lovitură. L-a văzul cum stătea jos pe beton.

Martorul Sereojnicov A., a declarat că, Serghei s-a împiedicat, Guțu A. a ridicat

o mână și el a căzut pe spate, pe prispă care era din beton. Guțu A. a ridicat mâna doar

ca să nu cadă Serghei peste el, iar după ce a căzui Serghei jos nimeni nu i-a aplicat

acestuia lovituri.

Martorul Seriojnicov O. a declarat că, a auzit când Nagovițin S. în limba rusă a

cerut o țigară, iar Guțu A. când a zis „ce, Iura, ai și ruși în casă”, apoi a auzit un zgomot

parcă cineva ar fi căzut jos. Peste ceva timp Serghei a intrat în casă și s-a culcat.

Dimineață s-au trezit, iar Serghei încă dormea. Elena a încercat să-l trezească, dar când

l-a întors i-a ieșit spumă din gură. Când a venit salvarea, acesta era deja mort. Fiul ei,

XXXXX , i-a povestit că a văzut cum Guțu A. l-a bătut pe Nagovițin S. Sub declarațiile

de la f.d. 41 este semnătura ei, însă, nu a dat așa mărturii precum ca feciorul XXXXX a

comunicat că în seara incidentului peste fața lui Nagovițin S. a lovit de 2 ori și

Gheorghiță V. Nagovițin S. a fost lovit de Guțu A., aceasta a înțeles din spusele fiului

ei, XXXXX , că nu a văzul personal.

Martorul minor Sereojnicov D., a declarat că nenea Serioja a ieșit din casă, a cerut

o țigară de la Andrei, acesta i-a dat o țigară după care l-a împins peste umăr, el a căzut

jos. L-au stropit cu apă. Serioja când a venit la ei, pe față nu avea vânătăi, nici zgârieturi.

Avea toți dinții. Serioja s-a ridicat singur de pe fotoliu și s-a dus în casă. Serioja a căzut

jos pe spate. Serioja a cerut o țigară de la Viorel, dar Andrei a spus ”ce aveți și ruși în

casă”. Viorel nu l-a lovit pe Serioja pe față.

Martorul Poborozniuc T. a declarat că, din casă a ieșit partea vătămată și, în limba

rusă, a cerut o țigară de la Guțu A., apoi s-a împiedicai și a căzut pe spate cu capul pe

prispă și picioarele în jos. Guțu A. l-a împins cu mâna să nu cadă peste el.

Martorul Rusnac E., a declarat că, Serghei a ieșit afară și a cerut o țigară, cei de

afară au întrebat ”da ce, ești rusofon?”. Serghei nu i-a comunicat că cineva ar fi sărit la

el la bălaie.

Potrivit raportului dc expertiză medico-legală nr. XXXXX din 07.05.2013,

moartea părții vătămate Nagovițin S., a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

cu hemoragii în țesuturile moi pericraniene, hemoragii subdurale și subarahnoidiene

totale, cu erupere în ventriculele cerebrale, ce se confirmă prin datele necropsiei și sunt

adeverite cu rezultatul investigației hislologice de laborator. La examinarea medico-

legală a cadavrului s-a depistat - traumă cranio-cerebrală închisă, echimoză în regiunea

parieto-occipitală dreaptă, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractură liniară a

bolții a bazei craniului, hemoragii epidurale, subdurale (90 ml) și subarahnoidiene toate,

cu erupere în ventriculele cerebrale, care a fost produsă ca rezultat a lovirii de un obiect

dur, contondent ca urmare a unei singure lovituri, într-un interval de scurtă durată, au

legătură cauzală directă cu pricina morții și la persoanele vii, în comun, conform

criteriului pericolului pentru viată se califică ca vătămare corporală gravă.

Conform raportului dc expertiză medico-legală nr. XXXXX din 20.06.2013,

moartea lui Nagovițin S., a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale cu hemoragii

3

în țesuturile moi pericraniene, hemoragii subduralc (90 ml) și subarahnoidiene, cu

erupere în ventriculele cerebrale cc sc confirmă prin datele necrosiei și sunt adeverite

histopalologic. La examinarea medico-legală a cadavrului lui Nagovițin Serghei

Vladimir s-a depistat următoarele leziuni corporale: traumă cranio-cerebrală închisă,

echimoză în regiunea parieto-occipitală dreaptă, hemoragii în țesuturile moi

pericraniene, fractură liniară a bolții a bazei craniului, hemoragii epidurale, subdurale

(90 ml) și subarahnoidiene, care a fost produsă ca rezultat a lovirii dc un obiect dur,

contondent, sau la lovire dc acesta, are legătură directă cu cauza decesului, și conform

criteriului pericolului pentru viață sc califică ca vătămare corporală gravă. Dat fiind

faptul că la examinarea medico-legală a cadavrului a fost depistată numai o leziune

corporală externă, și anume echimoză în regiunea parieto-occipitală din dreapta, comisia

de experți judiciari medico-legali a constatat că, asupra corpului lui Nogovițin Serghei

a fost aplicată numai o singură acțiune fizică. Formarea leziunilor corporale sus

menționate la o singură cădere cu accelerație, din poziția verticală, și lovirea ulterioară

de un obiect dur contondent nu se exclude.

Potrivit procesul-verbal de confruntare din 23.10.2013, dintre învinuiți și

martorul Sereojnicov O., ultimul a comunicat că Gheorghiță V. și Guțu A. la 06.05.2013

au venii în gospodăria ei. Nagovițin S. a ieșit afară și a cerut o țigară în limba rusă de la

cei prezenți, tot în acel moment a auzii parcă a căzut ceva și tot atunci s-a apropiat

feciorul ei XXXXX și i-a comunicat că Nogovițin S. a fost bătut anume de Guțu A.

Conform procesului-verbal de confruntare din 23.10.2013, dintre învinuitul

Gheorghiță V. și martorul Costaș L., ultimul a comunicat că, la 06.05.2013 la ei în

ospeție a venit Gheorghiță V. și Guțu A., care au servit puțină bere cu cei prezenți în

gospodărie. Peste puțin timp din casă a ieșit Nogovițin S. care se afla sub influența

băuturilor alcoolice, și a cerut o țigară de la Guțu A. în limba rusă. Ultimul, din motiv

necunoscute, i-a aplicat o lovitură părții vătămate cu palma în regiunea capului. Serghei

de la lovitura primită a căzut la pământ fără cunoștință. Apoi după puțin timp și-a revenii

s-a ridicat și intrat în casă, de unde nu a mai ieșit. Învinuitul Gheorghiță V. nu a fost de

acord cu cele relatate de martor, și a declarat că la 06.05.2013 nu a intrat în gospodăria

lui Costaș I.

Potrivit procesului-verbal de confruntare din 26.11.2013, dintre învinuitul Guțu

A. și martorul Costaș I., ultimula comunicat că, la 06.05.2013 la ei în ospeție a venit

Gheorghiță V. și Guțu A., care au servit puțină bere cu cei prezenți în gospodărie. Peste

puțin timp din casă a ieșit Nogovițin S. care se afla sub influența băuturilor alcoolice, și

a cerut o țigară de la Guțu A. în limba rusă. Ultimul, din motiv necunoscut, i-a aplicat o

lovitură părții vătămate cu palma în regiunea capului. Serghei de la lovitura primită, a

căzut la pământ. După care de el s-a apropiat alias ”Cioroi” și ”Macaron”, care l-au

ridicat și l-au pus pe patul de afară. Apoi peste puțin timp și-a revenii, s-a ridicai și a

intrat în casă, de unde nu a mai ieșit. Învinuitul Guțu A. nu a fost de acord și a relatat că

la 06.05.2013 nu a fost în gospodăria martorului și nu poate comunica nimic. A precizat

martorul că nemijlocit a văzul cum Guțu A. i-a aplicat lovitura lui Nogovițin S., însă

căzătura nu a observat-o, l-a văzul pe Nagovițin S. deja la pământ.

Conform procesului-verbal de confruntare din 26.11.2013, dintre învinuitul Guțu

A. și martorul Sereojnicov O., ultimul a comunicat că, Gheorghiță V. și Guțu A. la

06.05.2013 au venit în gospodăria ei, după aceea ea a intrat în casă și Nagovițin S. a ieșit

afară și a cerut o țigară în limba rusă de la cei prezenți, toi în acel moment a auzii parcă

4

a căzut ceva și tot atunci s-a apropiat feciorul ei Dănuț și i-a comunicat faptul că,

Nagovițin S. a fost bătut anume de Guțu A. Personal nu observat de cine a fost maltratat

Serghei. Dar din declarațiile celor prezenți a înțeles că Nagovițin S. a fost lovit de către

Andrei. Apoi peste ceva timp, Nagovițin S. a intrat în casă și s-a culcat.

Astfel, instanța a constatat că, la 06.05.2013, în jurul orei 2100, Guțu A. aflându-

se la domiciliul lui Costaș I., situat în s. Sălești, r-nul Orhei, în urma unui conflict apărut

cu Nagovițin S., intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, în

rezultatul căruia ultimul a căzut jos, lovindu-se cu capul de un obiect dur contondent

și ca rezultat i-au fost cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în

urma cărora, la 07.05.2013, Nagovițin S. a decedat.

Faptele acestuia urmează a fi încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca

vătămarea intențională gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viață, și care a provocat decesul victimei.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 151 Cod penal are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare

vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub

forma vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Așadar, în speță, fapta prejudiciabilă se exprimă prin acțiunile inculpatului

Guțu A. de lovire cu pumnul a părții vătămate Nagovițin S., care a căzut jos s-a lovit

cu capul de prispa casei, aceasta fiind din ciment, iar drept consecință a acestei

lovituri s-a produs decesul victimei.

solicitând casarea sentinței în privința inculpatului Gheorghiță V. și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care ultimul să fie condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 9

ani închisoare, iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, definitiv la 9 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că, circumstanțele stabilite atât la urmărirea penală cât și în

cadrul cercetării judecătorești evidențiază în acțiunile inculpatului Gheorghiță V.

elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Serejnicov O. fiind în incinta IP Orhei, împreună cu feciorul ei XXXXX , ultimul

a declarat că pe lângă faptul că Guțu A. i-a aplicat o lovitură cu pumnul lui Nogovițin

S., ultimul a fost lovit și de Gherorghiță V., acesta din urmă aplicându-i lui Serghei două

lovituri cu palma. A specificat și faptul că, la 08.0512013 la ea au venit cet. Gheorghiță

V. și Guțu A. care au rămas destul de indignați de faptul că, a declarat la organele de

poliției, că ei au fost în seara zilei de 06.05.2013 la ea în gospodărie, menționând faptul

că ei nu au fost la ea în gospodărie. A comunicat că atât Gheorghiță V. cât și Guțu A.

aveau semnele folosirii băuturilor alcoolice. Iar la acel moment când Gheorghiță V. a

intrat în casă, ultimul s-a apropiat de patul în care se afla și a numit-o cu cuvinte

necenzurate și i-a aplicat o lovitură cu palma în regiunea feței.

În cadrul audierii, martorul minor XXXXX XXXXX a declarat că, locuiește

împreună cu părinții. La 06.05.2013, era zi de luni, o zi în care a fost la o zi de naștere a

unui verișor de al său pe nume Gheorghiță. Pe parcursul serii, s-a aflat acasă împreună

cu părinții, unde la ei în ospeție se mai aflau o doamna pe nume Elena și un domn pe

nume Serghei. Seara, la ei în ogradă au intrat fratele său mai mare, Andrei, care era

împreună cu ”Macaron”, apoi peste ceva timp, la ei au mai venit și Andrei împreună cu

5

Viorel, pe care îi cunoaște destul de bine. Apoi peste ceva timp, Andrei, l-a chemat pe

Sergiu din casă și i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în regiunea feței. De la

lovitura primită din partea lui Andrei, Sergiu a căzut cu capul de pământ fără să se ridice.

Apoi, Andrei cu Viorel, l-au stropit cu apă, pe Serghei care s-a trezit, după care Sergiu

a plecat și s-a culcat. A menționat și faptul că, Viorel i-a aplicat lui Sergiu și el două

palme. Totodată specificând și faptul că Viorel a intrat în casă s-a apropiat de mama sa

și i-a aplicat ultimei o lovitura cu palma peste față.

Cu referire la declarațiile martorului minor făcute în cadrul ședinței de judecată,

este de menționat că acestea au fost influențate de cineva, fapt confirmat de către

pedagogul care a participat la acțiunea dată, motiv din care aprecierea lor la baza

sentinței ar duce la nerespectarea cerințelor unui proces echitabil.

La fel în cadrul cercetării judecătorești a fost audiat și martorul Serejnicov A. care

a făcut declarații contradictorii cu cele făcute de el în faza urmăririi penale. Fiind audiat

imediat după caz (mai 2013), Serejnicov A. a relatat că la venirea în ograda gospodăriei

lor a inculpaților Guțu A. și Gheorghiță V. de frică ar fi părăsit ograda, motiv din care

nu a fost prezent în momentul în care Nagovițin S. a fost agresat de către inculpați, ca

peste 4 ani să fie audiat în ședința de judecată la insistența apărării și să declare instanței

că el ar fi fost prezent în momentul conflictului iscat între inculpați și Nagovițin S. și că

ultimul nu ar fi fost agresat fizic de cei doi.

Temeiurile invocate de apărare referitor la nevinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii incriminate, nu pot fi reținute, deoarece probele cercetate în ședința de

judecată motivează vinovăția inculpaților, și anume declarațiile succesorului părții

vătămate Nagovițina V., a martorilor Rusnac E., Costaș I., Serejnicov O., XXXXX

XXXXX și actele cauzei - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.04.2013 și

tabelul foto anexat la el, rapoartele de expertiză medico-legală. La fel nu pot fi reținute

nici argumentele, precum că partea vătămată s-ar fi lovit cu capul de prag atunci când a

căzut jos de la căderea propriului corp, deoarece aceste argumente se combat prin

localizarea loviturilor, care conform rapoartelor de expertiză medico-legală, se atestă a

fi traumă cranio-cerebrală cu hemoragii în țesuturile moi pericraniene, hemoragii

subdorale și subarahnoidiene totale.

Important este de reținut că proba cu expertiza medico-legală în acest caz nu este

una absolută, deoarece din probele cu martorii se constată că asupra lui Nagovițin S. au

fost aplicate lovituri de cel puțin două persoane. Anume din acest motiv se impune a se

da o apreciere proporțională tuturor probelor cercetate în prezenta cauză penală, iar pe

cale de consecință de reținut adevărul cazului investigat și nu interpretările apărării.

Urmează a fi apreciate declarațiile martorului minor XXXXX XXXXX în

coraport cu declarațiile celorlalți martori pe caz. Acestea sunt plauzibile și verificate

juridic, prin celelalte probe cercetate, astfel încât dau posibilitate de a reține fără îndoieli

vinovăția inculpaților Guțu A. și Gheorghiță V. în săvârșirea acestui capăt de acuzare.

Anume minorul XXXXX XXXXX a fost cel care a urmărit direct aplicarea

loviturilor de către Gheorghiță V. față de Nagovițin S. Tot el a declarat precum că

loviturile aplicate de către Gheorghiță V. au fost precedate de către o lovitură aplicată

de către Guțu A. Cumulul loviturilor aplicate de inculpați au fost și cauza din care a

survenit decesul cet. Nagovițin S., iar interpretarea precum că moartea acestuia ar fi

survenit doar în rezultatul loviturii lui Guțu A. pe de o parte, sau a lui Gheorghiță V., pe

de altă parte nu este una plauzibilă, odată ce toate loviturile au cauzat la acel moment

6

suferințe persoanei, în consecință survenind decesul. Atât pe Gheorghiță V. cât și pe

Guțu A. îi cunoaște foarte bine, fapt ce dă posibilitatea instanței de judecată de a aprecia

că circumstanțele relatate de minor nu au fost redate altfel decât cum au fost în realitate.

Declarațiile martorului minor constituie proba care direct evidențiază acțiunile

inculpaților din seara zilei de 06.05.2013, întreprinse asupra lui Nagovițin S., și care este

confirmată și verificată prin declarațiile martorului Serejnicov O. Ba a fost cea care a

relatat că fiul XXXXX i-a comunicat că Serghei a fost bătut de Guțu A. și Gheorghiță

V. și că cei din urmă în acea seară aveau un comportament foarte agresiv față de ei.

Deci, odată ce o probă se confirmă prin altă probă, care de altfel stabilesc adevărul

pe caz, acestea trebuie apreciate fără interpretări.

3.1. A declarat apel și avocata Martalog Viorica, solicitând casarea sentinței în

partea condamnării inculpatului Guțu A. pe art. 151 alin. (4) Cod penal, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care acesta să fie condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod penal,

fiind redusă și suma prejudiciului moral încasat.

Apelanta a invocat că, infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, este

realizabilă doar prin acțiune directă, cuprinsă de intenția făptuitorului, având drept scop

cauzarea vătămărilor corporale grave, soldată cu cauzarea din imprudență a decesului

victimei.

În planul laturii subiective, fapta prevăzută la art. 151 alin. (4) Cop penal se

caracterizează prin intenție față de urmările prejudiciabile primare și prin imprudență

față de urmările prejudiciabile secundare.

Argumentele instanței de fond sună contradictoriu: ,,Așadar, în speță, fapta

prejudiciabilă se exprimă prin acțiunile inculpatului Guțu A. de lovire cu pumnul a părții

vătămate Nagovițin S., care a căzut jos s-a lovit cu capul de prispa casei aceasta fiind

din ciment, iar drept consecință a acestei lovituri s-a produs decesul victimei”.

Instanța de fond atestă lipsa acțiunii directe a inculpatului în raport cu consecințele

prejudiciabile primare (vătămările corporale grave) și, implicit, imprudența față de

acestea, dar neîntemeiat califică fapta numitului ca infracțiune prevăzută de art. 151 alin.

(4) Cod penal.

Decesul a survenit drept consecința directă a lovirii părții vătămate Nagovițin S.

cu capul de prispa casei, urmare a căderii sale.

Însă, instanța de fond neglijează inexplicabil circumstanțele cazului, precum

caracterul mijloacelor aplicate (pumnul), localizarea plăgilor (lovitura a fost aplicată în

față, iar vătămarea gravă a survenit în mod indirect, nefiind cuprinsă de intenția

inculpatului), numărul loviturilor aplicate (o singură lovitură), că vătămarea corporală

gravă nu este consecința directă a loviturii inculpatului, că latura subiectivă este

caracterizată prin imprudență. Nu ia în calcul instanța de fond faptul că intensitatea

loviturii cu pumnul nu a fost aptă de a cauza vătămări corporale grave. Mai mult, chiar

lovitura cu pumnul nu a lăsat amprenta efectivă pe corpul victimei, potrivit raporturilor

de expertiză.

Instanța de fond a neglijat inexplicabil eventualele componențe ale infracțiunilor

prevăzute de art. 157 Cod penal „Vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau

a sănătății cauzată din imprudență” și art. 149 Cod penal „Lipsirea de viață din

imprudență”.

În context, în Hotărâre explicativă, CSJ a menționat că: „...în unele cazuri, lipsirea

de viață din imprudență se consideră, în mod neîntemeiat, ca fiind intenționată, spre

7

exemplu: de la o izbitură, victima cade, se lovește cu capul de un corp contondent și

moare sau cazul în care moartea victimei survine de la loviturile aplicate de făptuitor. În

astfel de cazuri, conștientizarea de către făptuitor a laturii faptice a acțiunilor

(inacțiunilor) sale este apreciată în mod eronat ca probă a previziunii că va surveni

moartea victimei” (pct. 9.).

Ori, în speță se învederează lipsa intenției directe a inculpatului de a provoca

vătămările corporale grave cauzate victimei (urmărire prejudiciabile primare), soldate

cu decesul ultimului, situație ce exclude componența infracțiunii prevăzute de art. 151

Cod penal.

Astfel, conștientizarea de către inculpat a laturii faptice a acțiunilor sale, de lovire

cu pumnul în față, este apreciată de către instanța de fond în mod eronat ca probă a

previziunii că va surveni o vătămare gravă a integrității corporale a victimei și astfel

fiind cuprinsă de intenția inculpatului. Caracterul agresiunii fizice, potrivit

împrejurărilor speței, nu comportă rațional pericolul unei vătămări corporale grave,

aceasta a survenit indirect în urma căderii persoanei și lovirii cu capul de prispa casei,

consecințe neprevăzute de inculpat, deși în coroborare cu starea de ebrietate a victimei,

o eventuală cădere a acesteia și vătămare mult mai gravă ar fi putut fi posibil prevăzută

de către Guțu A.

În baza art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de fond a apreciat just probele, atestând o singură acțiune fizică,

(manifestată prin lovitura aplicată în față victimei de către inculpat, soldată cu căderea

primului, lovirea cu capul de prispa casei, cădere ce s-a soldat cu cauzarea din

imprudență a vătămărilor corporale grave, urmate de decesul victimei, pe care

neîntemeiat le-a apreciat ca fiind cuprinse de intenția directă a inculpatului, fapt ce a

generat o calificare ilegală a acțiunilor inculpatului ca infracțiune prevăzută de art. 151

alin. (4) Cod penal.

2019, apelurile au fost admise, casată sentință în partea numirii pedepsei definitive,

conform art. 84 alin. (4) Cod penal și pronunță o nouă hotărâre.

Lui Guțu Andrei, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepsei

numite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15.09.2015, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul Guțu A. a săvârșit infracțiunea

imputată, prevăzută la art. 151 alin.(4) Cod penal și nu cea prevăzută de art. 149 alin.

(1) Cod penal, precum susține partea apărării.

Vina inculpatului Guțu A. în comiterea infracțiunii imputate este dovedită pe

deplin, iar acțiunile lui corect au fost încadrate pe art. 151 alin. (4) Cod penal, ca

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, care a provocat decesul

victimei.

Probele nici într-un caz nu confirmă și nu demonstrează vina lui Gheorghiță V. în

comiterea infracțiunii imputate, deoarece niciuna din ele nu indică la aceea că

Gheorghiță V. l-ar fi lovit pe Nogovițin S.

8

Poziția apărării precum că în acțiunile lui Guțu A. ar persista semnele infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal - lipsirea de viață din imprudență, este

nefondată deoarece, Guțu A. intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea

feței lui Nogovițin S., de la care ultimul a căzut jos și și s-a lovit cu capul de un obiect

contodent dur, cauzându-i astfel, vătămări corporale grave intenționat, iar ca urmare

a acestor vătămări corporale, din imprudență a survenit moartea lui Nagovițin S.

Totodată, la individualizarea pedepsei numite inculpatului Guțu A., instanța de

fond n-a ținut cont, în măsura necesară, de toate circumstanțele reale și personale, și

astfel, urmează a fi admis în această parte, în același rând și din oficiu, apelul

procurorului și apelul apărătorului și a casa sentința în partea numirii pedepsei definitive,

conform art. 84 alin. (4) Cod penal, ori, însă instanța de fond i-a aplicat pedeapsa

definitivă lui Guțu A. prin metodele prevăzute de art. 85 Cod penal și nu art. 84 alin. (4)

Cod penal, care prevede cumularea totală sau parțială a pedepselor aplicate, și nu

adăugarea parțială (sau) totală la pedeapsa stabilită a părții neexecutate a pedepsei, cum

a procedat instanța de fond.

declarat apel, solicitând casarea totală a acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de apel s-a expus nesigur asupra argumentelor

acuzatorului de stat despre aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor

administrate de către partea acuzării pe parcursul urmăririi penale cât și cercetărilor

judecătorești în instanța de fond, aceasta în condițiile în care nu a combătut în mod

convingător pe fiecare dintre ele.

La adoptarea sentinței, în condițiile art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța de fond urma să indice motivele pentru care respinge probele aduse în sprijinul

acuzării și prin urmare să evidențieze circumstanțele de drept și de fapt pe care și-a

motivat hotărârea, care de altfel este una depășită de probele supuse cercetării.

La caz, acuzarea atestă o situație în care instanța nu numai că a apreciat eronat

probei aduse în sprijinul învinuirii dar și a admis o eroare la motivarea soluției, care

contrazic dispozitivul hotărârii, în același context acesta fiind expus neclar, iar potrivit

circumstanțelor d drept, situația atestată duce la o încălcare flagrantă a prevederilor art.

390 Cod de procedură penală.

Circumstanțele stabilite atât la urmărirea penală cât și în cadrul cercetării

judecătorești evidențiază în acțiunile inculpatului Gheorghiță V. elementele infracțiunii

prevăzute de art.151 alin. (4) Cod penal.

Potrivit declaraților martorului minor XXXXX XXXXX, dânsul locuiește

împreună cu părinții. La 06.05.2013, era zi de luni, o zi în care a fost la o zi de naștere a

unui verișor de al său pe nume XXXXX. Pe parcursul serii, s-a aflat acasă împreună cu

părinții, unde la ei în ospeție se mai aflau o doamna pe nume Elena și un domn pe nume

Serghei. Seara, la ei în ogradă au intrat fratele său mai mare, Andrei, care era împreună

cu ”Macaron”, apoi peste ceva timp, la ei au mai venit și Andrei împreună cu Viorel, pe

care îi cunoaște destul de bine. Apoi peste ceva timp, Andrei, l-a chemat pe Sergiu din

casă și i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în regiunea feței. De la lovitura primită

din partea lui Andrei, Sergiu a căzut cu capul de pământ fără să se ridice. Apoi, Andrei

cu Viorel, l-au stropit cu apă, pe Serghei care s-a trezit, după care Sergiu a plecat și s-a

culcat. A menționat și faptul că, Viorel i-a aplicat lui Sergiu și el două palme. Totodată

9

specificând și faptul că Viorel a intrat în casă s-a apropiat de mama sa și i-a aplicat

ultimei o lovitura cu palma peste față.

Cu referire la declarațiile martorului minor făcute în cadrul ședinței de judecată,

este de menționat că acestea au fost influențate de cineva, fapt confirmat de către

pedagogul care a participat la acțiunea dată, motiv din care aprecierea lor la baza

sentinței ar duce la nerespectarea cerințelor unui proces echitabil.

Mai mult, așa cum rezultă din actele cauzei penale, pe parcursul judecării cauzei

penale, o parte din martorii acuzării și-au modificat substanțial declarațiile în coraport

cu cele făcute în cadrul urmăririi penale.

Astfel, în cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de fond a fost audiat martorul

Serejnicov A. care a făcut declarații contradictorii cu cele făcute de el în faza urmăririi

penale. Fiind audiat imediat după caz (mai 2013), Serejnicov A. a relatat că la venirea

în ograda gospodăriei lor a inculpaților Guțu A. și Gheorghița V., de frică ar fi părăsit

ograda, motiv din care nu a fost prezent în momentul în care Nagovițen S. a fost agresat

de către inculpați, ca peste 4 ani să fie audiat în ședința de judecată la insistența apărării

și să declare instanței că el ar fi fost prezent în momentul conflictului iscat între inculpați

și Nagovițen S. și că ultimul nu ar fi fost agresat fizic de cei doi.

Cu referire la declarațiile martorului Serejnicov A. urmează a se lua în

considerație și comportamentul acestuia în ședința de judecată în timpul audierii, reacția

și modul în care a răspundea la întrebările acuzării. Aspectul psihologic al martorului la

acea etapă a demonstrat că el ascunde adevărul. La fel, poziția martorului precum că el

în cadrul audierii în faza urmăririi penale doar ar fi semnat procesul-verbal fără al citi

nu este una justificată și argumentată, sau acesta a relatat adevărul în cadrul audierii sale

imediat după caz, și nu în cadrul audierii peste 4 ani de la caz.

Important este că poziția martorului Serejnicov A., atât din faza urmăririi penale

cât și a judecării cauzei a format obiectul examinării în cadrul unui proces penal, însă

instanța rămâne a aprecia ca declarații veridice cele făcute în cadrul urmăririi penale

deoarece coroborează cu alte mijloace de probă asupra cărora nu au apărut îndoieli cu

referire la veridicitatea lor.

Instanța de apel nu a intervenit cuvenit și nu a reparat o eroare evidentă admisă de

către instanța de fond la motivarea soluției de achitare a inculpatului Gheorghița V. și

respectiv de condamnare a inculpatului Guțu A., în condițiile în care în partea descriptivă

a sentinței din 26 ianuarie 2018, instanța de fond argumentează contradictoriu că pune

la baza achitării inculpatului Gheorghița V. declarațiile martorilor menționați supra

făcute în cadrul cercetărilor judecătorești iar la baza condamnării inculpatului Guțu A.

pune declarațiile acelorași martori făcute în cadrul urmăririi penale și date citirii de către

procuror în ședință de judecată în ordinea stabilită la art. 371 Cod de procedură penală.

Nu pare a fi clar care anume declarații au fost puse de către instanța de fond la

baza adoptării sentinței (cele de la urmărirea penală sau cele făcute în cadrul cercetărilor

judecătorești) și mai cu seamă care parte din declarații făcute de către martorii

Poborozniuc T., Seriojnicov O., Serejnicov A., XXXXX XXXXX și Costaș I. în cadrul

cercetărilor judecătorești în instanța de fond nu le consideră veridice în totalitate.

Mai mult, pe dimensiunea aprecierii probelor, se pare că instanța de apel nu doar

că nu a înlăturat contradicțiile menționate supra dar a gafat personal și mai grav, în

condițiile în care menține aceiași soluție de caz dată de către instanța de fond, doar că

bazată în exclusivitate pe declarațiile făcute de către martorii Costaș I., Serejnicov O.,

10

Serejnicov A. și Rusnac E. doar în cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de fond,

parte din ele reconfirmate de către martori în ședința instanței de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Brașoveanu Renata, solicitând casarea

sentinței și deciziei în partea condamnării lui Guțu A. pe art. 151 alin. (4) Cod penal,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acesta să fie condamnat în

baza art. 149 alin. (1) Cod penal, fiind redusă și suma prejudiciului moral încasat.

Recurenta a invocat că, instanțele eronat au apreciat precum că, latura obiectivă

și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal este caracterizată prin

inacțiune sau prin imprudentă față de urmărire prejudicia primare (vătămările corporale

grave).

De asemenea, instanța de fond și cea de apel neglijează inexplicabil

circumstanțele cazului, precum caracterul mijloacelor aplicate (pumnul), localizarea

plăgilor (lovitura a fost aplicată în față, iar vătămarea gravă a survenit în mod indirect,

nefiind cuprinsă de intenția inculpatului), numărul loviturilor aplicate (o singură

lovitură), că vătămarea corporală gravă nu este consecința directă a loviturii

inculpatului, că latura subiectivă este caracterizată prin imprudență.

Nu i-au în calcul, faptul că intensitatea loviturii cu pumnul nu a fost aptă de a

cauza vătămări corporale grave.

Mai mult, chiar lovitura cu pumnul nu a lăsat amprenta efectivă pe corpul

victimei, potrivit raporturilor de expertiză.

Instanțele de judecată neglijează inexplicabil eventualele componențe ale

infracțiunilor prevăzute de art. 157 Cod penal „Vătămarea gravă ori medie a integrității

corporale sau a sănătății cauzată din imprudentă” și art. 149 Cod penal, lipsirea de viață

din imprudentă”.

Ori, în speță se învederează lipsa intenției directe a inculpatului de a provoca

vătămările corporale grave cauzale victimei (urmărire prejudiciabile primare), soldate

cu decesul ultimului, situație ce exclude componența infracțiunii prevăzute de art. 151

Cod penal.

Aprecierile instanțelor sunt contradictorii, ultimele acceptă intenția directă a

inculpatului de a lovi victima, dar leagă această intenție în mod abuziv, nefondat cu

vătămările corporale grave, soldate cu decesul părții vătămate, vătămări corporale care

nu reprezintă o consecință directă a loviturii aplicate.

Or, instanțele inferioare au apreciat just probele, atestând o singură acțiune fizică,

manifestată prin lovitura aplicată în față victimei de către inculpat, soldată cu căderea

primului, lovirea cu capul de prispa casei, cădere ce s-a soldat cu cauzarea din

imprudentă a vătămărilor corporale grave, urmate de decesul victimei, pe care

neîntemeiat le-a apreciat ca fiind cuprinse de intenția directă a inculpatului, fapt ce a

generat o calificare ilegală a acțiunilor inculpatului ca infracțiuni prevăzută de art. 151

alin. (4) Cod penal, iar având în vedere existența în speță a semnelor elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, lipsirea de viață din imprudență.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

11

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. În corespundere cu art.

325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) și 4) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile

dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct.

1) și 2), alin. (3) pct. 2), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței

de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. Partea descriptivă a

sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea

inculpatului și motivele pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării,

nefiind admisă introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală. Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă,

cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune

în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului

CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

12

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, cât și a încheierii de corectare a erorii materiale din 26 ianuarie 2018, instanța

de fond (pct. 1.-2. din decizie):

a) constatând că inculpatul Guțu A.: „în urma unui conflict apărut cu Nagovițin

S., intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, în rezultatul căruia

ultimul a căzut jos, lovindu-se cu capul de un obiect dur contondent și ca rezultat i-

au fost cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora, la

07.05.2013, Nagovițin S. a decedat”, concluzionând ulterior și că: „în speță, fapta

prejudiciabilă se exprimă prin acțiunile inculpatului Guțu A. de lovire cu pumnul a

părții vătămate Nagovițin S., care a căzut jos s-a lovit cu capul de prispa casei, aceasta

fiind din ciment, iar drept consecință a acestei lovituri s-a produs decesul victimei”, a

descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită absolut divergent și confuz.

Astfel, este sumară legătura de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și urmările

prejudiciabile, nefiind clar dacă vătămările corporale grave periculoase pentru viață și

decesul victimei a survenit în consecința - loviturii cu pumnul în regiunea feței, ori în

rezultatul căderii ultimului și lovirii cu capul de un obiect dur contondent,

neconstatându-se la concret intenția inculpatului, locul și obiectul dur contondent;

b) nu a indicat și argumentat în descriptiv motivele de achitare a inculpatului

Gheorghița V.

Totodată, în dispozitiv a dispus, deci neîntemeiat, achitarea lui din motiv că fapta

nu a fost săvârșită de inculpat;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele în fapt și în drept concrete invocate

în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele acuzării,

nefiind clar care declarații ale martorilor au fost luate în considerare – depuse în cadrul

urmăririi penale sau în ședința de judecată, și de care constatări concrete din rapoartele

expertizelor judiciare a ținut cont instanța în situația în care acestea sunt de o natură

alternativă;

d) a modificat, în sensul agravării, absolut neîntemeiat prin încheierea de

corectare a erorii materiale din 26 ianuarie 2018, fondată pe art. 248, 249 Cod de

procedură penală, pedeapsa inițial aplicată inculpatului, dispunând: „sintagma: se

adaugă pedeapsa neexecutată sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6

(șase) luni, se înlocuiește cu sintagma: se adaugă parțial pedeapsa neexecutată sub

formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 10 (zece) luni”.

Ori, soluționarea chestiunilpor legate de individualizarea pedepsei nu cad sub

incidența prevederilor din art. 248 - 250 Cod de procedură penală.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, nefiind în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința

13

de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal, și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În

corespundere cu art. 400 alin. (3) Cod de procedură penală, apelul declarat împotriva

sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după

pronunțarea sentinței. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care

urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și

penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și

încheierea de corectare a erorii materiale, nu a rejudecat cauza potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință și încheiere

de corectare a erorii materiale nemotivate și neîntemeiate legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele în fapt și în drept concrete invocate

în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele acuzării,

nefiind clar care declarații ale martorilor au fost luate în considerare – depuse în cadrul

urmăririi penale sau în ședința de judecată, și de care constatări concrete din rapoartele

expertizelor judiciare a ținut cont instanța în situația în care acestea sunt de o natură

alternativă;

c) și-a întemeiat decizia pe probe care nu au fost cercetate în ședința de judecată,

cum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.04.2013. (f.d. 5-7, vol.I);

raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 07.05.2013 (f.d. 91-93, vol.I), raportul

de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 20.06.2013 (f.d. 121-126, vol.I), procesul-

verbal de confruntare din 23.10.2013, dintre învinuitul Gheorghiță V. și martorul

Serejnicov O. (f.d. 129, 130, vol.I), procesul-verbal de confruntare din 23.10.2013, dintre

învinuitul Gheorghiță V. și martorul Costaș I. (f.d. 131, 132, vo.I), procesul-verbal de

confruntare din 26.11.2013, dintre învinuitul Guțu A. și martorul Costaș I. (f.d. 133, 134,

vo.I), revendicarea (127, 128, vol. II);

d) soluția instanței de apel din dispozitivul deciziei, în care nici nu s-a indicat dacă

a fost menținută sentința în rest, contravine încheierii de corectare a erorii materiale

din 26 ianuarie 2018, pe care nu a casat-o, aceasta continuând, astfel, să producă efecte

juridice în latura pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță (pct. 1.1. din decizie);

14

e) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol și

repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1., 5., 5.2.

din prezenta decizie.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțele nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârilor, acestea fiind este expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de avocata Brașoveanu Renata, casează total

decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2019, în privința

inculpaților Gheorghiță Viorel XXXXX și Guțu Andrei XXXXX, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 08 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

15