1ra-1156/2021 — art. 369 alin. 3 lit. a CP

1ra-1156/2021 — art. 369 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1156/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 26 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui,

Sofronovici Eduard xxxxx, născut la

xxxxxx, originar și domiciliat în xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 07.10.2020 - 06.11.2020;

Instanța de apel: 08.12.2020 - 26.01.2021;

Instanța de recurs: 24.03.2021 – 01.10 .2021.

A C O N S T A T A T:

2020, cauza fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, Sofronovici Eduard, a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 369 alin.(3) lit. a) Cod penal, și în

baza acestei Legi i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani 6 luni.

În conformitate cu art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare

se a fost suspendată condiționat, cu stabilirea unui termen de probă de 3

ani, și nu va fi executată dacă în termenul de probă stabilit, nu va săvârși

o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Eduard, aflându-se în calitate de militar în termen al Brigăzii nr.3

Infanterie motorizată, dislocată în mun. Cahul, fiind inclus în lista

nominală a unității militare vizate și fiindu-i acordat gradul militar de

soldat prin ordinul comandantului Brigăzii nr.3 Infanterie motorizată

nr.206 din 24 octombrie 2017, încălcând cerințele art.14, 15, 19 ale

Regulamentului serviciului interior al Forțelor Armate ale Republicii

1

Moldova, aprobat prin Decretul Președintelui Republicii Moldova

nr.2327 din 03 septembrie 2009, precum și prevederile art.4, 5 din Legea

cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinei militare nr.52-XVI din

02 martie 2007, care îl obligă să respecte și să îndeplinească prevederile

Constituției și ale altor legi; să respecte jurământul militar și prevederile

regulamentelor militare; să prețuiască onoarea unității militare; să

păstreze demnitatea gradului și uniformei militare pe care o poartă; sa fie

disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia militară, să respecte

drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să servească în permanență

drept exemplu de înaltă cultură, modestie și cumpătare; să păstreze cu

sfințenie onoarea militară; să-și apere demnitatea și să stimeze demnitatea

celorlalți; să manifeste grijă pentru consolidarea prieteniei dintre militari,

a admis încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari.

Astfel el, în după amiaza zilei de 08 decembrie 2017, la o oră

nestabilită, aflându-se în dormitorul Companiei 1 instruire Batalion

instruire al Brigăzii nr.3 Infanterie motorizată, în cadrul unui conflict

spontan apărut, prin înțelegere prealabilă cu soldatul din cadrul aceleiași

unități militare, Mihail Dodon, i-a aplicat soldatului Petru Macaria -

militar în termen din cadrul aceleiași unități militare, cu care nu se afla în

raport de subordonare, mai multe lovituri cu pumnul în piept, cauzându-

i acestuia durere fizică.

Procuratura raionului Cahul, Cara Mihail, care a solicitat casarea sentinței

primei instanțe, în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să-i fie stabilită lui Sofronovici Eduard o pedeapsă în

formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a menționat că:

- pedeapsa stabilită inculpatului nu corespunde prevederilor art.90

Cod penal, deoarece nu s-a ținut cont de circumstanțele cauzei la

pronunțarea hotărârii de condamnare cu suspendare condiționată a

executării pedepsei;

- prima instanță urma să-i stabilească inculpatului Sofronovici

Eduard o pedeapsă cu închisoare pe termen de 3 ani 6 luni, or pedeapsa

aplicată inculpatului nu-și va atinge scopul de corectare, precum și nici

de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia;

- numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoare se va realiza

sarcina justiției penale.

2

ianuarie 2021, a fost respins apelul declarat, și menținută sentința primei

instanțe.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei aplicate inculpatului Sofronovici Eduard,

instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

si reeducării vinovatului.

Totodată, instanța de apel a remarcat că personalitatea inculpatului

Sofronovici Eduard se prezintă a fi una relativ satisfăcătoare, dânsul

anterior fiind minor a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica

din 24 august 2015 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.187

alin.(2) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani (f.d.11), pe parcursul

îndeplinirii serviciului militar s-a manifestat din punct de vedere negativ

(f.d.54), circumstanțe agravante nu au fost stabilite, a manifestat căință

sinceră și a recunoscut vinovăția, a realizat consecințele negative ale

faptei, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, partea

vătămată Macaria Petru nu are pretenții de ordin moral sau material față

de inculpat, solicitând să nu fie aplicată o pedeapsă prea aspră.

În aceste circumstanțe, instanța de apel, a concluzionat că pedeapsa

inculpatului Sofronovici Eduard în prezenta cauză penală este legală,

echitabilă, individualizată corect, și va avea un efect preventiv serios atât

pentru inculpatul Sofronovici Eduard, cât și pentru alte persoane

predispuse la comiterea unor astfel de infracțiuni, și va constitui o

garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția

Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar

violarea lor este contracarată și pedepsită.

Subsidiar, instanța de apel a apreciat critic alegațiile procurorului

referitor la aplicarea pedepsei sub formă de 4 ani de închisoare cu

executare reală în privința inculpatului Sofronovici Eduard. Or, pedeapsa

maximă care-i poate fi aplicată inculpatului Sofronovici Eduard, care

beneficiază de reducerea pedepsei în baza art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală și art.70 alin.(31) Cod penal, este de 3 ani, 6 luni și 20

zile închisoare. Eficiența pedepsei depinde de mai mulți factori, printre

care: conținutul și mecanismul influenței coercitive a pedepsei, condițiile

de executare a pedepsei, posibilitatea resocializării. Tot aici urmează a se

menționa, că raționamentul care poate condiționa aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana

3

inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă, conduita bună; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. La fel, instanța de apel a

specificat că, că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o posibilitate oferită persoanei prin lege de a se corecta ea

însăși.

procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, care invocând incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

5.1 În motivarea cerințelor sale, recurentul a menționat că:

- instanțele de judecată ierarhic inferioare la aplicarea prevederilor

art. 70 alin (3l) Cod penal nu au ținut cont de personalitatea inculpatului

Sofronovici Eduard, or acesta anterior a fost deja condamnat prin

sentința Judecătoriei Botanica din 24 august 2015;

- la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, l-au

liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală, aplicând prevederile

art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei penale

cu închisoare;

- pedeapsa aplicată inculpatului, este una pripită și nejustificată,

deoarece pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea

specială;

- instanțele de fond eronat au aplicat prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, or în urma recunoașterii vinovăției și judecării cauzei

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul

Sofronovici Eduard a beneficiat de o reducere cu o treime din limita de

pedeapsă cu închisoare, prevăzută de lege, iar includerea recunoașterii

vinovăției al acestuia la circumstanță atenuantă, va însemna că,

4

recunoașterii vinovăției s-a dat o dublă valență juridică, ceea ce este

inadmisibil.

baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Reieșind din conținutul recursului, recurentul invocă ca temeiuri de

casare a hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, considerând

că inculpatului greșit i-a fost aplicată norma art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare.

La fel, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea

juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța

de apel nu a luat în considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, ce în

opinia ultimului, indică la aplicarea nejustificată a suspendării

condiționate a pedepsei cu închisoare inculpatului, conform art.90 Cod

penal.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea

de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

recurentul menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă afirmațiile aduse în

recurs sânt de ordin general și declarative, reflectând doar aprecierea

subiectivă a acestuia, fapt ce nu constituie temei de casare din rândul celor

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

5

Totodată, instanța de recurs, ține să menționeze că, așa cum rezultă

din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată

în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată. În același context, Colegiul penal menționează că

argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a

deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor

statuate de art. 6 CEDO.

Cu referire la alegațiile recurentului privind incidența în speță a

prevederilor pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod penal, instanța de recurs atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. și 4.1 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura

pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just

luând în considerare personalitatea inculpatului, consecințele faptei

comise de el și gradul sporit de pericol social al infracțiunii săvârșite,

ținând corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Mai mult, potrivit art. 76 alin. (2) Cod penal, instanța de judecată

poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe,

neprevăzute la alin. (1), iar prin hotărârea nr. 19 din 26.03.2018 a Plenului

Curții Supreme de Justiție de modificare și completare a Hotărârii

6

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.13 din 16.12.2013 „Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, de către instanțele

judecătorești”, pct. 35 alin. (2) din ultima hotărâre a fost exclus. Prin

urmare, reținerea circumstanței atenuante recunoașterea vinovăției la

individualizarea pedepsei nu mai presupune starea de acordare a dublei

valențe aceleiași situații de drept atunci când cauza se examinează în

procedură simplificată, iar alegațiile acuzării că: „...în cazul dat, aceleiași

situații de drept fiindu-i acordată o dublă valență juridică”, sunt absolut

nefondate.

Coroborând cele menționate supra, instanța de recurs apreciază că,

la stabilirea modalității de executare a pedepsei, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că

pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționali comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca

urmare, nefiind justificată solicitarea recurentului privind excluderea

aplicării dispozițiilor art.90 Cod penal, în privința lui Sofronovici Eduard.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că, în cauza

dată nu și-au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire

recurentul și nu sânt motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă

hotărârea instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată potrivit

legii.

În aceste condiții, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse

în sentință și în decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că,

potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea

concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, or, potrivit pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, se statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale. În cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt

și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că

la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile

constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza

hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor formulate de instanțe.

7

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu

constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii

judecătorești adoptate de instanța de apel, iar recursul urmând a fi

declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul –

șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 ianuarie 2021,

în cauza penală în privința lui Sofronovici Eduard xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

8