1ra-1630/2021 — art. 190 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 24 februarie 2021, Ivanov Maxim, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei în penitenciar tip semiînchis. S-a admis cererea privind încasarea prejudiciului material cauzat și s- a încasat, din contul lui Ivanov Maxim, în beneficiul părții vătămate Avram Denis suma de 6 000 (șase mii) lei, cu titlu de prejudiciu material. A fost soluționată soarta copurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Ivanov Maxim la 27 decembrie 2019, fiind deținut în Penitenciarul nr. 9 Pruncul, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, acționând cu intenție directă, folosindu-se de un profil fals pe rețeaua de socializare „odnoklassniki.ru” prin care s-a prezentat drept Hușanu Gheorghe, manifestând un comportament dolosiv, l-a determinat pe cet. Avram Denis, care se afla în Federația Rusă, prin comunicarea faptului că are probleme la traversarea frontierei cu Republica Moldova, să-i transfere suma de 6000 lei, prin intermediul serviciului de transferuri internaționale „Western Union”, cu 1 indicarea ca destinatar persoana fizică Ivanov Andrei. Ca rezultat a acțiunilor infracționale expuse, victima Avram Denis, la 27.12.2019, orele 11:21 (conform fusului orar al or. Moscova, Federația Rusă) a efectuat un transfer de 6000 lei, de pe cardul său bancar cu nr.xxxxx, către persoana fizică Ivanov Andrei, aflată în Republica Moldova. În circumstanțele expuse, la 27.12.2019, în timpul zilei, Ivanov Andrei, acționând la rugămintea fratelui său Ivanov Maxim, deținut în Penitenciarul nr. 9, Pruncul, deplasându-se la BC „Moldindconbank” SA, sucursala „Telecentru”, de unde a ridicat suma transferată, pe care ulterior a transmis-o lui Ivanov Maxim, prin ce a cauzat astfel părții vătămate Avram Denis un prejudiciu material în valoare totală de 6000 lei. Acțiunile inculpatului Ivanov Maxim au fost încadrate de către prima instanță în baza prevederilor art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei, prezentând ca adevărată a unei fapte mincinoase, asupra actului justiției condiționat de comportament dolosiv cu cauzare a daunelor în proporții considerabile.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Proca Ion în numele inculpatului Ivanov Maxim prin care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri privind înlocuirea pedepsei aplicate prin pedeapsa sub formă de amendă, casarea sentinței în partea ce ține de încasarea prejudiciului material din contul inculpatului în contul părții vătămate în cuantum de 6000 lei. 3.1 În motivarea apelului, avocatul a invocat că: - instanța nu a apreciat la justa valoarea faptul că persoana a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, a contribuit la descoperirea infracțiunii, lipsa acțiunii civile, este căsătorit și are doi copii minori la întreținere; - pedeapsa sub formă de închisoare este una exagerată, ori inculpatul în cadrul ședinței a menționat că se căiește de cele comise și cere să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă; - partea vătămată nu a depus o acțiune civilă și nu s-a prezentat în ședință de judecată niciodată, totuși sa dispus încasarea din contul inculpatului în contul părții vătămate suma de 6000 lei; - principiul oficialității procesului penal nu se aplică, prin implicarea instanței prin dispunerea încasării prejudiciului material în lipsa acțiunii civile s-a încălcat flagrant principiul egalității armelor și contradictorialității; - prin dispunerea încasării prejudiciului material instanța a violat nu doar drepturile inculpatului dar și ale părții vătămate ori în acest caz ultima nu v-a mai putea fi în drept să înainteze o acțiune de reparare și a prejudiciului moral în acțiune separată într-un proces civil sau poate că din 2 acest motiv acțiunea civilă în formă scrisă nici nu a fost înaintată; - dispunerea reîntoarcerii banilor extorcați putea fi hotărâtă în cazul în care acestea erau recunoscuți ca corp delict, instanța urmând a se pronunța asupra banilor în calitate de corp delict, însă în cazul dat s-a expus asupra acțiunii civile. Curtea Supremă în decizia nr.1ra-815/2006 din 07.02.2006 corect a respins acțiunea civilă, deoarece a fost înaintată ilegal, contrar cerințelor prevăzute de art. 221 Cod de procedură penală, care prevede că acțiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise, dar o atare cerere scrisă în materialele cauzei lipsește; - prin dispunerea reparației prejudiciului cauzat prin infracțiune în lipsa solicitării părții vătămate/civile și a acțiunii civile înaintate în forma prevăzută de lege se neglijează normele codului reglementate prin capitolul I, titlul VII (chestiuni patrimoniale în procesul penal), partea generală Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 21 aprilie 2021, a fost respins apelul avocatului Proca Ion declarat în numele inculpatului, menținută sentința fără modificări. 4.1 Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Ivanov Maxim în comiterea infracțiunii imputate prin prisma prevederilor art.101 Codul de procedură penală și a stabilit cu certitudine că Ivanov Maxim a comis infracțiunea imputată și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei, prezentând ca adevărată a unei fapte mincinoase, asupra actului justiției condiționat de comportament dolosiv cu cauzare a daunelor în proporții considerabile. Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, la stabilirea termenului pedepsei în privința lui Ivanov Maxim, a ținut cont de condițiile de viață ale familiei ultimului, corect a reținut faptul că inculpatul anterior a fost tras la răspundere penală pentru infracțiuni similare (f.d.191-192), și că inculpatul Ivanov Maxim avea statut de condamnat la momentul comiterii infracțiunii, ispășind pedeapsa stabilită în penitenciar, fapt ce caracterizează negativ personalitatea inculpatului. Referitor la personalitatea inculpatului, instanța de apel constatat că acesta este căsătorit, are doi copii minori la întreținere, însă prejudiciul nu l-a restituit, cu toate că inculpatul în ultimul cuvânt și-a manifestat intenția de a repara prejudiciul cauzat părții vătămate. 3 A reținut că fiind condamnat Ivanov Maxim nu a pășit pe calea corectării sale, or infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal a fost săvîrșită chiar aflându-se în detenție, astfel, instanța de apel a concluzionat că, Ivanov Maxim și-a făcut din comiterea infracțiunilor o îndeletnicire și un mod de viață, or, acesta înainte de a fi condamnat nu avea vreo ocupație legală și nu era angajat în câmpul muncii. Instanța de apel a considerat că anume pedeapsa sub formă de închisoare cu executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat. Pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate. Anterior lui Ivanov Maxim i s-a acordat șansa de a păși pe calea corectării, totuși, acesta careva concluzii pentru sine nu a făcut, dimpotrivă și-a continuat activitatea infracțională, iar pedepsele stabilite anterior nu și-au atins scopul, din acest motiv prima instanță întemeiat a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii cu executare, pe un termen de 1 an. Referitor la încasarea prejudiciului material, instanța de apel a reținută că, partea vătămată Avram Denis, la faza de urmărire penală a fost audiat și a înaintat pretenții de ordin civil față de inculpatul Ivanov Maxim, respectiv, la data de 10 ianuarie 2020, partea vătămată a înaintat o cerere prin care a solicitat recunoașterea în calitate de parte vătămată, deoarece prin infracțiune i sa cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă de 6000 lei (f.d.9). A reiterat că la materialele cauzei este anexată dovada ce confirmă prejudiciul material invocat și suportat de către partea vătămată (vol. I, f.d.143), inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de către acesta și conform probelor s-a stabilit cu certitudine că Ivanov Maxim a săvârșit infracțiunea de escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Proca Ion în numele inculpatului prin care invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată. 5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că: - în cadrul ședinței de judecată, partea vătămată nu s-a prezentat iar la etapa urmăririi penale o ordonanță de recunoaștere în calitate de parte civilă a părții vătămate nu a fost emisă; - în condițiile în care persoana recunoaște integral vina, cauza se examinează în procedură simplificată, inculpatul este de acord să restituie 4 prejudiciul cauzat, instanța de apel aplică conform noilor limite cea mai aspră dintre tipurile de pedepse posibile și aproape de termenul maxim admis de lege; - și în condițiile în care instanța a reținut necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare, aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 luni era mai mult decât suficient în sensul echității sociale;

La recursul ordinar declarat, în temeiul art. 431 alin. (11) Cod de procedură penală, a depus referință, procurorul care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, și a invocat că prima instanță și instanța de apel au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, Cod penal, și art. 3641 Cod de procedură penală respectiv au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, consideră că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, pedeapsa a fost individualizată corect și fapta inculpatului a fost încadrată juridic corect.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, sub aspectul că, 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 5 Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul Penal atestă că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului, au fost invocate și în cererea de apel, fiind examinate detaliat de instanța de apel în decizia sa și nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei de către instanța de recurs ordinar. Astfel, sub aspectul eroii de drept prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurent se constată din conținutul cererii de recurs că, acestea nu a concretizat care din temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, or la pct.6 prevede incidența a 4 temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar. În continuare, Colegiul Penal notează că temeiul de recurs invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, atestă că în textul recursului acesta nu specifică nici un argument în susținerea acestui temei, iar instanța de recurs ordinar verificând decizia instanței de apel și prin prisma acestui aspect, constată că instanța de apel a luat în considerare circumstanțele comiterii infracțiunii și personalitatea inculpatului Ivanov Maxim, menținând soluția primei instanțe de aplicare inculpatului Ivanov Maxim în baza art. 190 alin. (1) Cod penal a pedepsei de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, conducându-se în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, ținând cont și de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Ivanov Maxim, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, or acesta deși anterior fiind judecat și condamnat pentru comiterea unei infracțiuni similare, și că la momentul comiterii infracțiunii, inculpatul Ivanov Maxim avea statut de condamnat ispășind pedeapsa stabilită în penitenciar, fapt ce caracterizează negativ personalitatea inculpatului, nu a mers pe calea corijării dar a comis din nou o infracțiune de escrocherie, ce îl caracterizează negativ. Prin urmare, Colegiul Penal conchide că motivele invocate de recurent în cererea de recurs, sunt similare cu cele invocate în apel, descrise și în pct. 2 a prezentei decizii, în privința cărora instanța de apel în decizia sa (f.d. 36-68, vol. II), s-a expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor 6 esențiale invocate în apelul declarat de avocatul Proca Ion în numele inculpatului, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul Penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Proca Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Ivanov Maxim Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 03 noiembrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Guzun Ion 7