1ra-1630/2021 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1630/2021 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1630/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Guzun Ion,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Proca

Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui,

Ivanov Maxim xxxxxxxx, născut la xxxxxx,

domiciliat r-nul Ialoveni, satul Cărbuna.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.10.2020-24.02.2021;

Instanța de apel: 16.03.2021-21.04.2021;

Instanța de recurs: 07.07.2021 – 01.10.2021.

A C O N S T A T A T :

februarie 2021, Ivanov Maxim, a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi

și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu

executarea pedepsei în penitenciar tip semiînchis.

S-a admis cererea privind încasarea prejudiciului material cauzat și s-

a încasat, din contul lui Ivanov Maxim, în beneficiul părții vătămate Avram

Denis suma de 6 000 (șase mii) lei, cu titlu de prejudiciu material.

A fost soluționată soarta copurilor delicte.

Maxim la 27 decembrie 2019, fiind deținut în Penitenciarul nr. 9 Pruncul,

având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, acționând cu intenție directă,

folosindu-se de un profil fals pe rețeaua de socializare „odnoklassniki.ru”

prin care s-a prezentat drept Hușanu Gheorghe, manifestând un

comportament dolosiv, l-a determinat pe cet. Avram Denis, care se afla în

Federația Rusă, prin comunicarea faptului că are probleme la traversarea

frontierei cu Republica Moldova, să-i transfere suma de 6000 lei, prin

intermediul serviciului de transferuri internaționale „Western Union”, cu

1

indicarea ca destinatar persoana fizică Ivanov Andrei. Ca rezultat a

acțiunilor infracționale expuse, victima Avram Denis, la 27.12.2019, orele

11:21 (conform fusului orar al or. Moscova, Federația Rusă) a efectuat un

transfer de 6000 lei, de pe cardul său bancar cu nr.xxxxx, către persoana

fizică Ivanov Andrei, aflată în Republica Moldova. În circumstanțele

expuse, la 27.12.2019, în timpul zilei, Ivanov Andrei, acționând la

rugămintea fratelui său Ivanov Maxim, deținut în Penitenciarul nr. 9,

Pruncul, deplasându-se la BC „Moldindconbank” SA, sucursala

„Telecentru”, de unde a ridicat suma transferată, pe care ulterior a

transmis-o lui Ivanov Maxim, prin ce a cauzat astfel părții vătămate Avram

Denis un prejudiciu material în valoare totală de 6000 lei.

Acțiunile inculpatului Ivanov Maxim au fost încadrate de către prima

instanță în baza prevederilor art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

persoanei, prezentând ca adevărată a unei fapte mincinoase, asupra actului

justiției condiționat de comportament dolosiv cu cauzare a daunelor în

proporții considerabile.

Proca Ion în numele inculpatului Ivanov Maxim prin care a solicitat

casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri privind înlocuirea pedepsei

aplicate prin pedeapsa sub formă de amendă, casarea sentinței în partea ce

ține de încasarea prejudiciului material din contul inculpatului în contul

părții vătămate în cuantum de 6000 lei.

3.1 În motivarea apelului, avocatul a invocat că:

- instanța nu a apreciat la justa valoarea faptul că persoana a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, a contribuit la descoperirea

infracțiunii, lipsa acțiunii civile, este căsătorit și are doi copii minori la

întreținere;

- pedeapsa sub formă de închisoare este una exagerată, ori inculpatul

în cadrul ședinței a menționat că se căiește de cele comise și cere să-i fie

aplicată pedeapsa sub formă de amendă;

- partea vătămată nu a depus o acțiune civilă și nu s-a prezentat în

ședință de judecată niciodată, totuși sa dispus încasarea din contul

inculpatului în contul părții vătămate suma de 6000 lei;

- principiul oficialității procesului penal nu se aplică, prin implicarea

instanței prin dispunerea încasării prejudiciului material în lipsa acțiunii

civile s-a încălcat flagrant principiul egalității armelor și

contradictorialității;

- prin dispunerea încasării prejudiciului material instanța a violat nu

doar drepturile inculpatului dar și ale părții vătămate ori în acest caz

ultima nu v-a mai putea fi în drept să înainteze o acțiune de reparare și a

prejudiciului moral în acțiune separată într-un proces civil sau poate că din

2

acest motiv acțiunea civilă în formă scrisă nici nu a fost înaintată;

- dispunerea reîntoarcerii banilor extorcați putea fi hotărâtă în cazul

în care acestea erau recunoscuți ca corp delict, instanța urmând a se

pronunța asupra banilor în calitate de corp delict, însă în cazul dat s-a

expus asupra acțiunii civile. Curtea Supremă în decizia nr.1ra-815/2006 din

07.02.2006 corect a respins acțiunea civilă, deoarece a fost înaintată ilegal,

contrar cerințelor prevăzute de art. 221 Cod de procedură penală, care

prevede că acțiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii

scrise, dar o atare cerere scrisă în materialele cauzei lipsește;

- prin dispunerea reparației prejudiciului cauzat prin infracțiune în

lipsa solicitării părții vătămate/civile și a acțiunii civile înaintate în forma

prevăzută de lege se neglijează normele codului reglementate prin

capitolul I, titlul VII (chestiuni patrimoniale în procesul penal), partea

generală Cod de procedură penală.

aprilie 2021, a fost respins apelul avocatului Proca Ion declarat în numele

inculpatului, menținută sentința fără modificări.

4.1 Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și

apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe,

analizate, instanța de apel a constatat că ele demonstrează cu certitudine

vina inculpatului Ivanov Maxim în comiterea infracțiunii imputate prin

prisma prevederilor art.101 Codul de procedură penală și a stabilit cu

certitudine că Ivanov Maxim a comis infracțiunea imputată și că acțiunile

inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță în baza art. 190

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei,

prezentând ca adevărată a unei fapte mincinoase, asupra actului justiției

condiționat de comportament dolosiv cu cauzare a daunelor în proporții

considerabile.

Instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu

prevederile art. 7, 75 Cod penal, la stabilirea termenului pedepsei în

privința lui Ivanov Maxim, a ținut cont de condițiile de viață ale familiei

ultimului, corect a reținut faptul că inculpatul anterior a fost tras la

răspundere penală pentru infracțiuni similare (f.d.191-192), și că inculpatul

Ivanov Maxim avea statut de condamnat la momentul comiterii

infracțiunii, ispășind pedeapsa stabilită în penitenciar, fapt ce

caracterizează negativ personalitatea inculpatului.

Referitor la personalitatea inculpatului, instanța de apel constatat că

acesta este căsătorit, are doi copii minori la întreținere, însă prejudiciul nu

l-a restituit, cu toate că inculpatul în ultimul cuvânt și-a manifestat intenția

de a repara prejudiciul cauzat părții vătămate.

3

A reținut că fiind condamnat Ivanov Maxim nu a pășit pe calea

corectării sale, or infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal a

fost săvîrșită chiar aflându-se în detenție, astfel, instanța de apel a

concluzionat că, Ivanov Maxim și-a făcut din comiterea infracțiunilor o

îndeletnicire și un mod de viață, or, acesta înainte de a fi condamnat nu

avea vreo ocupație legală și nu era angajat în câmpul muncii.

Instanța de apel a considerat că anume pedeapsa sub formă de

închisoare cu executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat. Pedeapsa

stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul

în contextul gradului de pericol social a faptei comise de către acesta, cât și

personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în

viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate. Anterior lui Ivanov Maxim i s-a acordat șansa de a păși pe

calea corectării, totuși, acesta careva concluzii pentru sine nu a făcut,

dimpotrivă și-a continuat activitatea infracțională, iar pedepsele stabilite

anterior nu și-au atins scopul, din acest motiv prima instanță întemeiat a

stabilit inculpatului pedeapsa închisorii cu executare, pe un termen de 1 an.

Referitor la încasarea prejudiciului material, instanța de apel a

reținută că, partea vătămată Avram Denis, la faza de urmărire penală a fost

audiat și a înaintat pretenții de ordin civil față de inculpatul Ivanov Maxim,

respectiv, la data de 10 ianuarie 2020, partea vătămată a înaintat o cerere

prin care a solicitat recunoașterea în calitate de parte vătămată, deoarece

prin infracțiune i sa cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă de

6000 lei (f.d.9).

A reiterat că la materialele cauzei este anexată dovada ce confirmă

prejudiciul material invocat și suportat de către partea vătămată (vol. I,

f.d.143), inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de către acesta și

conform probelor s-a stabilit cu certitudine că Ivanov Maxim a săvârșit

infracțiunea de escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.

avocatul Proca Ion în numele inculpatului prin care invocând incidența pct.

6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei și sentinței, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- în cadrul ședinței de judecată, partea vătămată nu s-a prezentat iar

la etapa urmăririi penale o ordonanță de recunoaștere în calitate de parte

civilă a părții vătămate nu a fost emisă;

- în condițiile în care persoana recunoaște integral vina, cauza se

examinează în procedură simplificată, inculpatul este de acord să restituie

4

prejudiciul cauzat, instanța de apel aplică conform noilor limite cea mai

aspră dintre tipurile de pedepse posibile și aproape de termenul maxim

admis de lege;

- și în condițiile în care instanța a reținut necesitatea aplicării

pedepsei cu închisoare, aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 3

luni era mai mult decât suficient în sensul echității sociale;

procedură penală, a depus referință, procurorul care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, și a invocat că prima

instanță și instanța de apel au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6,

7, 61, 75, Cod penal, și art. 3641 Cod de procedură penală respectiv au ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel,

consideră că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, pedeapsa a fost individualizată corect și fapta inculpatului

a fost încadrată juridic corect.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, sub aspectul că, 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

Penal atestă că motivele invocate de recurent în argumentarea recursului,

au fost invocate și în cererea de apel, fiind examinate detaliat de instanța de

apel în decizia sa și nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei

de către instanța de recurs ordinar.

Astfel, sub aspectul eroii de drept prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, invocată de recurent se constată din conținutul

cererii de recurs că, acestea nu a concretizat care din temeiuri le pune la

baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, or la

pct.6 prevede incidența a 4 temeiuri, iar alegerea din oficiu de către

instanța de recurs a temeiului din cele menționate este inadmisibilă și prin

urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și

găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

În continuare, Colegiul Penal notează că temeiul de recurs invocat de

recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

atestă că în textul recursului acesta nu specifică nici un argument în

susținerea acestui temei, iar instanța de recurs ordinar verificând decizia

instanței de apel și prin prisma acestui aspect, constată că instanța de apel a

luat în considerare circumstanțele comiterii infracțiunii și personalitatea

inculpatului Ivanov Maxim, menținând soluția primei instanțe de aplicare

inculpatului Ivanov Maxim în baza art. 190 alin. (1) Cod penal a pedepsei

de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

conducându-se în deplină măsură de criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, ținând cont și de

cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării

scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare

a inculpatului Ivanov Maxim, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, or acesta deși

anterior fiind judecat și condamnat pentru comiterea unei infracțiuni

similare, și că la momentul comiterii infracțiunii, inculpatul Ivanov Maxim

avea statut de condamnat ispășind pedeapsa stabilită în penitenciar, fapt ce

caracterizează negativ personalitatea inculpatului, nu a mers pe calea

corijării dar a comis din nou o infracțiune de escrocherie, ce îl

caracterizează negativ.

Prin urmare, Colegiul Penal conchide că motivele invocate de

recurent în cererea de recurs, sunt similare cu cele invocate în apel, descrise

și în pct. 2 a prezentei decizii, în privința cărora instanța de apel în decizia

sa (f.d. 36-68, vol. II), s-a expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia

sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor

6

esențiale invocate în apelul declarat de avocatul Proca Ion în numele

inculpatului, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei

și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul Penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Proca

Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Ivanov

Maxim Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 03 noiembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Guzun Ion

7