1ra-1142/21 — art.361 al.2 lit. b CP

1ra-1142/21 — art.361 al.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1142/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie și Timofti Vladimir,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Munteanu Angela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Kocaman Omer, născut la xxx, originar și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.01.2019 - 21.03.2019;

Instanța de apel: 20.03.2020 - 18.11.2020;

Instanța de recurs: 23.03.2021 - 25.08.2021.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Kocaman Omer a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceia ce constituie 25 000 lei.

În baza art.105 Cod penal, s-a dispus în privința lui Kocaman Omer

expulzarea de pe teritoriul Republicii Moldova, ținând cont de dreptul la

respectarea vieții private a acestuia.

S-a încasat de la Kocaman Omer în contul statului cheltuielile judiciare

suportate în cadrul procesului penal pentru efectuarea expertizei tehnice a

documentelor în mărime de 10 500 lei și cheltuielile suportate pentru traducere în

mărime de 3 098,50 lei, în total suma de 13 598,50 lei.

în perioada anului 2018, data exactă nu a fost stabilită, urmărind scopul

confecționării și folosirii documentului oficial fals, dând-u-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, a determinat persoane necunoscute, neidentificate de

organul de urmărire penală, în vederea confecționării a două pașapoarte și un

buletin de identitate pe numele său.

Ulterior, obținând actele menționate, aflându-se în incinta Aeroportului

International Chișinău, amplasat pe bd. Dacia 80/3, mun. Chișinău, dorind să

traverseze frontiera Republicii Moldova, cu cursa aeriană Chișinău-Moscova, în

1

timpul controlului de frontieră, pe direcția „ieșire", a prezentat pașaportul cu

nr.U07665502 eliberat pe numele Kocaman Omer, unde în urma verificării

pașaportului primului cu seria xxx, de către angajatul Aeroportului International

Chișinău, au apărut suspiciuni privind veridicitatea pașaportului și ca rezultat

acesta a fost ridicat.

În cadrul controlului de frontieră de nivelul doi, la cet. Kocaman Omer au

fost depistate și ridicate: un pașaport special cu nr.xxx, un permis de conducere cu

numărul și seria xxx, un permis de conducere cu numărul și seria xxx, toate

eliberate pe numele acestuia de către autoritățile Republicii Turcia și un buletin de

identitate numărul și seria xxx eliberat pe numele cet. Kilic Bulent de către

autoritățile Republicii Turcia, însă imaginea fotografică fiind a cet. Kocaman Omer.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.334 din 11.09.2018 s-a stabilit

că, blancheta pașaportului special al Republicii Turcia cu seria și numărul S

02069064, eliberat pe numele Kocaman Omer, a.n.22.01.1979, la data de

18.11.2017, este confecționată din hârtie, cu semn filigran, elemente fluorescente

în raze UV, cu folosirea formelor de tipar de tip ofset - plasa de fond, rubricile,

imprimanta laser - completarea rubricilor, fotografiile, seria și numărul

pașaportului de pe pagina cu date personale, zona mecanolizibilă, numărul

pașaportului și codul de bare de pe prima pagină și perforarea laser - numărul de pe

paginile 3-28 și forzațul din spate, și nu corespunde cu metoda de confecționare a

blanchetei autentice pașaportului special al Republicii Turcia. Blancheta

pașaportului Republicii Turcia cu seria și numărul xxx, eliberat pe numele

Kocaman Omer, a.n.01.01.1979, la data de 18.11.2017, corespunde cu metoda de

confecționare a blanchetei autentice a pașaportului Republicii Turcia, dar conține

manipulări redate prin rebroșarea pașaportului cu un alt fir și substituirea paginii

nr.1-2 (pagina cu date personale) cu cele actuale.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.334/1 din 24.09.2018 s-a

stabilit că blancheta buletinului de identitate nr. și seria xxx pe numele Kilic Bulent,

a.n.16.05.1975, cu nr.xxx, corespunde metodei de confecționare a blanchetei

buletinului de identitate autentic al Republicii Turcia, dar are modificări în conținut

prin înlocuirea fotografiei inițiale cu cea actuală. Imaginea fotografică din buletinul

de identitate nr. și seria xxx pe numele Kilic Bulent, a.n. 16.05.1975, cu nr. de

identitate 58342217990, Republica Turcia și imaginile fotografice din permisul de

conducere cu nr.AR №476245 pe numele Kocaman Omer, Republica Turcia;

permisul de conducere cu nr. AG 528041 eliberat pe dată de 22.12.1997 pe numele

Kocaman Omer, Republica Turcia; cartea de identitate nr.xxx pe numele Kocaman

Omer, a.n.22.01.1979 nr. de identitate xxx, valabilitatea 13.05.2028, Republica

Turcia reprezintă una si aceeași persoană.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Kocaman Omer întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod

penal, adică confecționarea, deținerea și folosirea documentului oficial fals, care

acordă drepturi, săvârșită de două persoane.

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Kocaman Omer să fie liberat de răspundere penală conform art.55 Cod penal cu

2

tragere la răspundere contravențională sau cu stabilirea în privința acestuia pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, pedeapsa sub

formă de amendă în limitele minime prevăzute de legea penală; cheltuielile

judiciare să fie trecute în contul statului; solicitarea expulzării lui Kocaman Omer

de pe teritoriul Republicii Moldova, potrivit prevederilor art.105 Cod penal, să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea cerințelor sale apărarea a invocat că:

- conform art.55 Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, poate fi liberată de răspundere penală și

trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că, corectarea ei este

posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Persoanelor liberate de răspundere

penală în conformitate cu alin.(1) li se poate aplica sancțiune contravențională sub

formă de amendă în mărime de până la 150 de unități convenționale. Însă, la

aplicarea pedepsei inculpatului Kocaman Omer, prima instanță nu a ținut cont real

de prevederile legale sus citate;

- Kocaman Omer poate fi liberat de răspundere penală cu tragere la

răspundere contravențională;

- potrivit prevederilor art.75 Cod penal la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familie

acestuia. Pretinsa aplicare a prevederilor art.75 Cod penal, se rezumă doar la

declararea referitor la aplicarea lor;

- de asemenea, consideră că prima instanță prin sentința pronunțată, real nu a

aplicat și prevederile art.76 Cod penal, care obligă de a lua în considerare la

aplicarea pedepsei circumstanțele atenuante. În această ordine de idei, reține că

prima instanță nu a ținut real cont de faptul că inculpatul Kocaman Omer integral a

recunoscut vinovăția, a manifestat căință sinceră de cele întâmplate și a acceptat

examinarea cauzei în procedură simplificată, conform art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în acest sens beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitelor minime de

pedeapsă prevăzută de lege în cazul pedepsei cu amendă;

- Kocaman Omer, fiind audiat în ședința de judecată a declarat că dorește să

achite amenda;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că inculpatul Kocaman Omer este

fără antecedente penale;

- consideră că, aplicarea pedepsei pentru infracțiunea comisă, sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceia ce constituie 25 000 lei, este

una prea mare, ori Kocaman Omer a declarat că are la întreținere doi copii minori;

- avocatul opinează că, la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont

și de prevederile art.79 Cod penal, referitor la aplicarea pedepsei mai blânde, decât

cea prevăzută de lege;

- inculpatul este în prezența circumstanțelor excepționale, care permiteau

primei instanțe aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută la art.361

alin.(2) lit. b) Cod penal;

3

- referitor la încasarea de la Kocaman Omer în contul statului a cheltuielilor

judiciare suportate în cadrul procesului penal pentru efectuarea expertizei tehnice a

documentelor în mărime de 10 500 lei și cheltuielile suportate pentru traducere în

mărime de 3 098,50 lei, în total suma de 13 598,50 lei, consideră că este lipsită de

temei juridic, din considerentele că: în conformitate cu prevederile art.227 alin.(1)

Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit

legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal; potrivit art.229 alin.(1)

Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau

sunt trecute în contul statului. Prin prisma normelor de drept evidențiate, instanța

de judecată urmează să dispună ca încasarea cheltuielilor judiciare suportate în

cadrul procesului penal pentru efectuarea expertizei tehnice a documentelor în

mărime de 10 500 lei și cheltuielile suportate pentru traducere în mărime de 3

098,50 lei, în total suma de 13 598,50 lei, să fie trecute în contul statului;

- referitor la expulzarea lui Kocaman Omer de pe teritoriul Republicii

Moldova, potrivit prevederilor art.105 Cod penal, consideră că este neîntemeiată,

din următoarele motive: infracțiunea comisă conform art.16 Cod penal este una

mai puțin gravă, mai mult ca atât nu afectează ordinea publică, nu sunt cauzate

prejudicii, expulzarea lui Kocaman Omer nu este proporțională cu acțiunea comisă

și nu în ultimul rând personalitatea inculpatului, care este anterior nejudecat, a

manifestat căința sinceră, a explicat motivele pentru care s-a purces la aceste

acțiuni.

2020, a fost admis apelul avocatului Munteanu Angela în numele inculpatului,

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care cheltuielile suportate pentru

traducere în mărime de 3 090,50 lei au fost trecute în contul statului, în rest

sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură

penală și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Kocaman Omer în instanța de apel nu

s-a prezentat. Fiind citat legal la ultima adresă cunoscută mun. Chișinău, str.

Petricani 9, citația a fost remisă cu mențiunea „adresă incompletă".

Prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 30.09.2020,

sa dispus anunțarea în căutare a inculpatului Kocaman Omer. Din informația

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Direcția investigații speciale

nr.35/5-1297 din 09.11.2020, rezultă pornirea dosarului de căutare nr.2018875069

și faptul că se întreprind măsuri de stabilire a locului aflării inculpatului.

În această odine de idei, instanța de apel a indicat că, audiind participanții la

proces, ținând cont de faptul că sunt anexate la materialele cauzei probe verosimile,

4

precum că, Kocaman Omer a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de

a apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la

judecată, conducându-se de prevederile art.321 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, a dispus examinarea apelului în lipsa acestuia, fapt ce nu constitui o

încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Față de lucrul judecat de prima instanță, instanța de apel a constatat o

motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată

prin rechizitoriu inculpatului Kocaman Omer, astfel fiind în corespundere cu

exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a notat că, prima instanță în mod întemeiat a încadrat

acțiunile lui Kocaman Omer în baza prevederile art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Așadar, instanța de apel consideră că, în prima instanță s-a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

fără echivoc vinovăția inculpatului Kocaman Omer în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei penale inculpatului Kocaman

Omer, instanța de apel a conchis că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei,

corect a aplicat normele legale, și, în conformitate cu prevederile art.7, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Instanța de apel a reținut că, norma art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal prevede

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale

sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 5 ani.

Astfel, în corespundere cu prevederile art.16 Cod penal, infracțiunea

săvârșită de Kocaman Omer se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Ca circumstanță ce atenuează răspunderea penală a inculpatului, în

conformitate cu prevederile art.76 Cod penal, prima instanță a constatat: căința

sinceră, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii.

Circumstanțe agravante pentru inculpat conform art.77 Cod penal, prima

instanță nu a stabilit.

Totodată, instanța de apel a constatat că la formarea viziunii complete asupra

persoanei și condițiilor de viață a familiei inculpatului Kocaman Omer, prima

instanță justificat a reținut că acesta se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost

judecat (revendicare f.d.27), vina a recunoscut-o încă la faza de urmărire penală, se

căiește pentru fapta comisă, este căsătorit și are la întreținere doi copii minori.

Așadar, prima instanță a ținut cont de faptul că inculpatul a indicat referitor

la situația materială a acestuia că îi permite achitarea unei pedepse cu amendă,

potrivit declarațiilor sale date în prima instanță, precum că: "Are 2 copii minori la

întreținere de 2 ani și 3,6 ani. Nu are nici un venit financiar deoarece nu muncește,

dar cu ajutorul prietenilor va găsi bani pentru a achita amenda, din aceste

5

circumstanțe a solicitat de a-i fi aplicată o pedeapsă cu amendă mai mică".

Totodată, având în vedere faptul că, cauza penală a fost examinată în ordinea

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, prima instanță în mod întemeiat a

considerat necesar de a-i stabili inculpatului pedeapsa sub formă de amendă ținând

cont de noile limite minime și maxime ale pedepsei prevăzute de art.361 alin.(2) lit.

b) Cod penal, respectiv în limitele a 412,5 unități convenționale până la 712,5

unități convenționale, adică în mărime de 500 unități convenționale, ceia ce

constituie 25 000 lei.

Astfel, instanța de apel atestă că, prima instanță de fond a ținut cont de

prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, care prevede că mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3 000 unități convenționale.

Instanța de apel consideră că afirmațiile avocatului privind liberarea

inculpatului de răspundere penală cu tragere la răspundere contravențională

reprezintă o opinie subiectivă.

În continuare, instanța de apel a mai reținut că, motivul invocat de avocat

precum că inculpatul are doi copii minori la întreținere a fost luat în considerație de

către prima instanță la stabilirea categoriei de pedeapsă, or inculpatului Kocaman

Omer nu i s-a aplicat cea mai aspră pedeapsă sub formă de închisoare prevăzută de

art.361 alin.(2) lit. b) Cod Penal, dar cea mai blândă sub formă de amendă și i s-a

acordat acestuia șansa de a se reabilita în fața societății, a se corecta prin

comportament decent și a avea posibilitatea de a-și întreține și educa copiii.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima instanță cu

aplicarea unei pedepse sub formă de amendă este echitabilă, întrucât este capabilă

de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

De asemenea, instanța de apel a reținut că conform art.105 alin.(1) și (3) Cod

penal, se prevede că cetățenilor străini și apatrizilor care au fost condamnați pentru

săvârșirea unor infracțiuni li se poate interzice rămânerea pe teritoriul țării. La

luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevăzute la alin.(1) se va ține cont

de dreptul la respectarea vieții private a acestora.

Pentru a decide expulzarea se cer să fie întrunite următoarele condiții, care

sunt acumulate în prezenta speță: a) făptuitorul să fi săvârșit o infracțiune

prevăzută de legea penală națională sau a altui stat; b) să nu existe motive serioase

de a crede că prin expulzare persoana va fi supusă la tortură, tratament inuman sau

la pedeapsa cu moartea în statul în care urmează să fie expulzat; c) rămânerea pe

teritoriul RM a făptuitorului constituie un pericol social care impune aplicarea

expulzării ca măsură de siguranță; d) făptuitorul să fie cetățean străin sau apatrid,

iar acesta din urmă să nu aibă domiciliu în RM (Kocaman Omer are domiciliul în

Turcia, Antalya, Y. Hasbahce, Yaula Yolu 65 și este cetățean al Turciei).

În acest context, instanța de apel a reținut că inculpatul nu a prezentat

înscrisuri ori acte confirmative ce ar face dovada cel puțin a inițierii procedurii de

dobândire a unui statut ce i-ar permite aflarea acestuia pe teritoriul Republicii

Moldova.

Reieșind din faptul că inculpatul Kocaman Omer este cetățean al Turciei,

conform prevederilor art.105 alin.(1) și (3) Cod penal, prima instanță corect a

considerat necesar de a aplica în privința inculpatului Kocaman Omer, măsura de

6

siguranță - expulzarea ținând cont de dreptul la respectarea vieții private a acestuia.

4.3. Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a constatat că din

materialele dosarului, în speță au fost înregistrate cheltuieli judiciare în legătură cu

efectuarea expertizei tehnice a documentelor în mărime de 10 500 lei și cheltuielile

suportate pentru traducere în mărime de 3 098,50 lei, în total suma de 13 598,50 lei.

De asemenea, a subliniat că prin Legea RM nr. 316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative" la

art.143 alin.(2) care prevedea că „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat" a fost abrogat.

Din materialele cauzei penale, rezultă că pentru efectuarea expertizei tehnice

a documentelor (rapoartele nr. 334 din 11.09.2018 și nr. 334/1 din 24.09.2018), au

fost suportate cheltuieli în sumă de 10 500 lei.

Instanța de apel a indicată că, prima instanță corect a dispus încasarea de la

Kocaman Omer în contul statului cheltuielile judiciare suportate în cadrul

procesului penal pentru efectuarea expertizei tehnice a documentelor în mărime de

10 500 lei, or efectuarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei într-o

cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a

comis-o. Ca urmare, cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Cu referire la cheltuielile suportate pentru traducere în mărime de 3 098,50

lei, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art.6 par.3) al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, „Orice acuzat are, mai ales, dreptul: a) să fie

informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod

amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa; b) să dispună de

timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuși sau

să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare

remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci

când interesele justiției o cer; d) să audieze sau să solicite audierea martorilor

acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și

martorii acuzării; e) să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu

vorbește limba folosită la audiere".

În aceste sens, instanța de apel a evidențiat că potrivit prevederilor art.229

alin.(2) Cod procedură penală: "instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor...".

Urmare celor menționate, instanța de apel a admis în această parte

argumentele invocate de apelant și consideră că cheltuielile suportate pentru

traducere în mărime de 3 098,50 lei urmează a fi trecute în contul statului.

10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile

adoptate și solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Kocaman Omer să fie liberat de răspundere penală conform art.55 Cod penal cu

tragere la răspundere contravențională sau cu stabilirea acestuia pentru comiterea

7

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, pedeapsa sub formă de

amendă în limitele minime prevăzute de legea penală; cheltuielile judiciare să fie

trecute în contul statului; solicitarea expulzării lui Kocaman Omer de pe teritoriul

Republicii Moldova, potrivit prevederilor art.105 Cod penal, să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea cerințelor sale invocă argumente că, instanțele ierarhic

inferioare nu au motivat de ce Kocaman Omer nu poate fi liberat de răspundere

penală și tras la răspundere contravențională sau aplicată amenda minimă în

limitele minime prevăzute de legea penală.

Consideră hotărârile instanțelor inferioare ca fiind nemotivate la capitolul

individualizării pedepsei aplicate lui Kocaman Omer, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal. Or, pedeapsa aplicată inculpatului

Kocaman Omer este contrară prevederilor art.75 alin.(1), (2) Cod penal.

Indică că, infracțiunea imputată lui Kocaman Omer este una mai puțin gravă,

respectiv pentru comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, având în vedere că nu

există prejudiciul material cauzat, se impunea aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă în limitele minime prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, retine că la judecarea cauzei lui Kocaman Omer în instanța

de apel, procurorul nu a prezenta probe verosimile că ultimul a renunțat la dreptul

său de a apărea în fața instanței de apel și de a se apăra personal.

Consider că, pretinsele citații anexate la materialele cauzei nu confirmă

citarea legală a lui Kocaman Omer și refuzul lui de ași exercita dreptul de a se

apăra personal. Mai mult, n-au fost prezentate probe verosimile în confirmarea

ipotezei că Kocaman Omer se sustrage de la judecată.

Relevă că, la materialele dosarului nu există dovada de recepție de către

Kocaman Omer a citației judiciare. Astfel, în cazul dat instanța de apel nu a citat

inculpatul Balaur I. în modul prevăzut de lege pentru ședința de judecată și a

pronunțat o soluție prin care a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub

aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în

apel, de a se pronunța asupra apelului personal sau prin avocatul ales. Kocaman

Omer a fost anunțat în căutare în 2016, la materialele cauzei fiind anexat

certificatul, privind existența dosarului de căutare ulterior fiind prezentată

informația că, acesta n-a traversat frontiera și nu este peste hotarele țării.

În continuare, instanța de apel, a dispus examinarea cauzei penale de

învinuire a lui Kocaman Omer în lipsa inculpatului, care a fost anunțat în căutare

de către instanța de apel, fără a întreprinde toate măsurile prescrise pentru a avea

temei de a examina cauza în lipsa acestuia, adică fără a verifica rezultatele căutării,

nerespectând prevederile art.321 Cod de procedură penală.

Conchide că, instanța de apel nu a stabilit că inculpatul Kocaman Omer

lipsește nemotivat, nu a decis judecarea cauzei în lipsa inculpatului în temeiul

unuia din cele 3 prevăzute de lege, care constituie motive de excepție, precum și nu

a verificat rezultatele căutării.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale,

deoarece instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei

penale aplicate și în privința examinării cauzei penale în absența inculpatului.

Potrivit acuzării, instanțele judecătorești corect și justificat și-au motivat

8

soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, luând în considerație probele

administrate și cercetate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art.100

alin.(4) Cod de procedură penală, fiind apreciate conform art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, verificate în instanța de apel conform art.414

Cod de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate

Concluzia instanței precum că Kocaman Omer a renunțat în mod expres la

exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal,

precum și se sustrage de la judecată, se întemeiază pe faptul că fiind citat legal la

ultima adresă cunoscută: mun. Chișinău, str. Petricani 9, citația a fost remisă cu

mențiunea „adresă incompletă".

Astfel, prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

30.09.2020 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului Kocaman Omer. Din

informația Inspectoratului General al Poliției de frontieră, Direcția investigații

speciale nr.35 5-1297 din 09 11.2020, rezultă pornirea dosarului de căutare

nr.2018875069 și faptul întreprinderii măsurilor de stabilire a locului aflării

inculpatului.

În concluzie, acuzarea evidențiază că, recursul declarat nu abordează

probleme de drept de importantă generală pentru jurisprudență, iar motivele

invocate au primit aprecierea instanței inferioare în procedura de control ierarhic în

ordine de apel.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, se retine că, recurentul invocă temeiurile

de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct.5), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când cauza a fost judecată în

primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

9

Colegiul penal retine că, în esență, criticele părții apărării se axează pe ideea

că instanța de apel la caz a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului fără a fi

citat legal, precum și că instanțele ierarhic inferioare au individualizat pedeapsa

inculpatului contrar prevederilor legale.

Însă, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate.

În primul rând, cu referire la temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.5) Cod

de procedură penală, instanța de recurs reține că concluzia instanței de apel precum

că Kocaman Omer a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a

apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la

judecată, se întemeiază pe faptul că fiind citat legal la ultima adresă cunoscută:

mun. Chișinău, str. Petricani 9, citația a fost remisă cu mențiunea „adresă

incompletă" (vol. II, f.d.11).

În plus, instanța de recurs evidențiază că inculpatul Kocaman Omer fiind

citat la aceeași adresă de către prima instanță - mun. Chișinău str. Petricani 9, a

recepționat citația, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție (vol. I, f.d.183).

Ulterior, prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

30.09.2020 s-a dispus anunțarea în căutare a inculpatului Kocaman Omer (Vol. II,

f.d.26). Din informația Inspectoratului General al Poliției de frontieră, Direcția

investigații speciale nr. 35/5-1297 din 09.11.2020, rezultă pornirea dosarului de

căutare nr. 2020870256 și faptul că se întreprind măsuri de stabilire a locului aflării

inculpatului, iar în caz de reținere se obligă a informa instanța (Vol. II, f.d.35).

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, potrivit art.321 alin.(2) pct. 1)

Cod de procedură penală, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în

cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță.

În acest context, instanța de recurs respinge argumentul părții apărării că

instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului fără a fi citat legal. Or,

instanța de apel a întreprins toate măsurile posibile în vederea asigurării prezenței

inculpatului Kocaman Omer, la materialele cauzei fiind prezente probe

incontestabile în acest sens.

Mai mult, inculpatul Kocaman Omer cunoscând despre existența dosarului

penal, avea obligația de a prezenta diligență și de a se interesa de soarta acestuia,

de altfel, circumstanțe care indică că inculpatul se ascunde intenționat de la

prezentarea în instanță.

În al doilea rând, cu referire la temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

10

persoana se declară vinovată.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul menționează că, pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate

trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială.

Instanța de judecată trebuie să se conducă de limitele pedepsei stabilite de

sistemul dreptului penal, care sunt relativ determinate. Aceste pedepse sunt:

minimum și maximum prevăzut de fiecare infracțiune în parte.

Astfel, lui Kocaman Omer în baza art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,

adică în limitele prevăzute de lege și totodată, s-a luat în considerație faptul că

inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Or, sancțiunea art.361 alin.(2) lit. b) Cod penal, prevede amendă în mărime

de la 550 la 950 unități convenționale, iar conform prevederilor art.64 alin.(3) Cod

penal, mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500

la 3 000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material

– până la 20 000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității

convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel corect și-a argumentat poziția la aplicarea

pedepsei care este una echitabilă, stabilită în limitele legii și direct proporțională cu

gravitatea faptei comise, luând în considerație că, inculpatul a recunoscut vina,

judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, căința sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria celor

mai puțin grave, necesitatea asigurării unui comportament adecvat a inculpatului în

viitor, precum și atitudinea lui față de infracțiunea comisă, de consecințele acesteia

și care va fi în măsură să atingă scopul pedepsei penale, de restabilirea echității

sociale și corectarea condamnatului.

Pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și

o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Din decizia instanție de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia,

prevăzute de art.art.7, 61, 64 alin.(3), 75 și 76 Cod penal.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal statuează că pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, a fost stabilită și

11

individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Referitor la solicitarea apărării cu privire la liberarea de răspundere penală și

tragerea la răspundere contravențională a inculpatului, instanța de recurs

evidențiază că Codul penal prevede liberarea de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională (art. 55 Cod penal), care poate fi aplicată doar în cazul

când instanța de judecată constată că în cauză sunt întrunite condițiile obligatorii

prescrise de această normă și anume: a) infracțiunea săvârșită să fie de categoria

celor ușoare ori mai puțin grave; b) să fie săvârșită pentru prima oară; c) să-și

recunoască integral vina; d) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune; e) să

se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

În aceiași ordine de idei, Colegiul penal reține că, prin sintagma „poate” din

textul art.55 alin.(1) Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o

obligație față de instanța de judecată, or, alin. (1) stipulează că, în cazul când sunt

stabilite condițiile menționate supra, instanța trebuie să ajungă la convingerea că

corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Prin urmare, instanța de judecată, în persoana judecătorului, care ținând cont

de prevederile art.art.26, 101 Cod de procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și

în baza propriei convingeri, conform prevederilor art.art.55, 75 Cod penal.

Astfel, în situația când instanța consideră că, corectarea persoanei vinovate

nu va putea fi atinsă prin soluția de liberare de răspunderea penală cu tragerea la

răspunderea contravențională, nu va aplica prevederile art.55 Cod penal.

În speța discutată, instanța de apel corect a conchis că în privința

inculpatului nu este temei de aplicare a art.55 Cod penal.

În plus, se reține că motivele invocate în recursul de pe rol, au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (vol. II, f.d.42-59) în coraport

cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a

expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de

recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

12

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Munteanu Angela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 noiembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Kocaman Omer,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 22 octombrie 2021.

Președinte: /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători: /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

13