1ra-1096/2021 — art.201-1, alin. 2, lit. a CP

1ra-1096/2021 — art.201-1, alin. 2, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1096/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 03 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Tanasoglo Iurii XXXXX (XXXXX),

născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.12.2017 – 21.11.2019;

Instanța de apel: 10.01.2020 – 03.11.2020;

Instanța de recurs: 10.03.2021 – 08.09.2021.

A C O N S T A T A T :

noiembrie 2019, Tanasoglo Iurii a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal și cu aplicarea

art. art. 10, 75, 78 Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 2 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în instituție penitenciară de tip

semiînchis.

În temeiul prevederilor art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului Tanasoglo Iurii pe un

termen de probă de 2 ani.

Cheltuielile de judecată în suma totală de 663 lei au fost încasate de

la inculpatul Tanasoglo Iurii în beneficiul statului.

instanță a reținut că, Tanasoglo Iurii, din luna octombrie 2015 până pe 14

noiembrie 2016, ora exactă nu s-a stabilit, aflându-se în casa situată pe

adresa XXXXX, strXXXXX, în care a locuit împreună cu nepoții săi minori

XXXXX, XXXXX și XXXXX, în mod intenționat, dându-și seama de

1

ilegalitatea acțiunilor sale, a aplicat violență fizică și verbală în privința

nepoților, exprimate prin maltratare și aplicarea loviturilor.

În urma violenței aplicate, minorei XXXXX i-au fost

cauzate leziuni corporale sub formă de echimoze în regiunea lombară

din dreapta, pe suprafața exterioară a șoldului stâng, excoriații în

regiunea obrazului stâng, leziuni corporale, ce se califică ca vătămare

ușoară a sănătății, confirmate prin raportul de expertiză medico-legală

nr. 200 ”D” din 22.11.2016.

Minorului XXXXX i-au fost cauzate leziuni corporale

sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, comoție cerebrală; plăgi în

regiunea cervicală din stânga pe partea piloasă a capului, în regiunea

parietală din stânga pe partea piloasă a capului, în regiunea parietală la

mijlocul părții piloase a capului cu edemul țesuturilor moi; echimoze în

regiunea zigomatică din stânga cu trecere pe obrazul stâng cu echimoză

pe fonul acestuia, în regiunea unghiului mandibulei din stânga cu

echimoză pe fonul acesteia, de după pavilionul urechii stângi cu trecere

spre regiunea occipitală pe partea piloasă a capului cu edemul

țesuturilor moi, în regiunea pavilionului urechii stângi, în regiunea

articulației temporale mandibulare din dreapta cu trecere pe partea

temporală din dreapta, în regiunea zigomatică din dreapta și pe regiunea

obrazului drept cu echimoze pe fonul acestuia, în regiunea unghiului

gurii din dreapta cu trecere spre regiunea mentonieră din dreapta, în

regiunea dorsului nasului cu excoriații pe fonul acestuia, în regiunea

frontală din stânga, pe suprafața exterioară posterioară a șoldului stâng,

pe suprafețe anterioare ale ambelor gambe; excoriații în regiunea

frontală din dreapta, pe suprafața dorsală a palmei stângi la nivelul

degetului al 5-lea, pe suprafețe dorsale ale degetelor 1 și 3 pe palmă;

echimoze în regiunea articulației umerale stângi cu trecere pe suprafața

posterioară a umărului stâng, ce are formă cilindrică, leziuni corporale,

care au dus la dereglarea sănătății de scurtă durată și se apreciază ca

vătămare ușoară a sănătății, confirmate prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 198 ’D” din 22.11.2016.

Minorei XXXXX i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

traumă cranio-cerebrală închisă acută, comoție cerebrală; echimoze în

regiunea dorsului nasului cu trecere spre pleoapa inferioară a ochiului

drept, în regiunea frontală puțin din dreapta, în regiunea cutiei toracice

din dreapta, în regiunea temporală din stânga pe partea piloasă a

capului, în regiunea fesieră stingă, pe suprafața exterioară posterioară a

șoldului stâng, în regiunea aripii osului iliac din dreapta cu excoriații pe

fonul acestuia, excoriații pe pleoapa inferioară a ochiului drept, în

2

regiunea ambelor articulații geniculate pe suprafețe anterioare ale

ambelor gambe, leziuni corporale, ce au dus la dereglarea sănătății de

scurtă durată și se apreciază ca vătămare ușoară a sănătății, confirmare

prin raportul de expertiză medico-legală nr. 199, din 22.11.2016.

Acțiunile lui Tanasoglo Iurii au fost încadrate de către prima

instanță în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal - acțiunea intenționată

comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fapta săvîrșită asupra a doi

sau a mai multor membri ai familiei.

numele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței și emiterea unei

noi hotărâri, prin care Tanasoglo Iurii să fie achitat.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse avocatul Dandeș V. în

numele inculpatului a invocat că:

- instanța de judecată nu a studiat și nu apreciat în deplină măsură

circumstanțele cauzei, ce a condus la aprecierea eronată a probelor, care

în ansamblul lor dovedesc nevinovăția lui Tanasoglo Iurii în fapta

incriminată;

- în partea descriptivă a sentinței contrar prevederilor art. 384 alin.

(3), art. 384 alin. (1) p. 1) - 3) Cod de procedură penală, nu este reflectat

care anume probe confirmă învinuirea, că a avut loc infracțiunea

continuă din luna octombrie 2015 până pe 14 noiembrie 2016, după cum

incriminează acuzarea de stat;

- se incriminează aplicarea violenței fizice în urma cărora minorilor

le-au fost cauzate leziuni corporale, însă învinuirea este una formală fără

reflectarea atît în învinuire, cît și în sentință, a datei, locului săvârșirii,

circumstanțele celor întîmplate, ceea ce încalcă nu doar principii generale

ale legislației de procedură penală, dar și prevederile art. 6 alin. (3) lit. a)

CEDO;

- din probele studiate în instanță și reflectate în sentință sub formă

de declarații ale martorilor, conform conținutului cărora nu există careva

date utile și obiective despre data și locul eventualei fapte ilicite, ca și

descrierea detaliată - relatarea chipurile a acțiunilor ilicite, săvîrșite de

Tanasoglo Iurii.

noiembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul

Dandeș V. în interesele inculpatului cu menținerea sentinței.

4.1 Instanța de apel a constatat că, inculpatul Tanasoglo Iurii, din

luna octombrie 2015 pînă pe 14 noiembrie 2016, ora exactă nu a fost

3

stabilită, aflîndu-se în casa situată pe adresa XXXXX, str. XXXXX, nr. 6, în

care a locuit împreună cu nepoții săi minori XXXXX, XXXXX și XXXXX,

în mod intenționat, dându-și seama de ilegalitatea acțiunilor sale, a

aplicat violență fizică și verbală în privința nepoților săi, exprimate prin

maltratare și aplicarea loviturilor.

Prin acțiunile sale Tanasoglo Iurii (Tanasoglo Iuri) a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal - acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu

vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fapta săvîrșită

asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei.

Instanța de apel a considerat, că la etapa urmăririi penale a fost

dată o calificare justă faptei inculpatului, vinovăția căruia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal se confirmă

prin materialele cauzei, precum și prin probele dobândite atît în cadrul

urmăririi penale, cît și prin cele constatate în ședința de judecată la

examinarea cauzei în prima instanță, de asemenea fiindu-i aplicată o

pedeapsă în conformitate cu cerințele art. 61, 75-78 Cod penal, adică

ținând cont de toate criteriile, care individualizează pedeapsa.

A considerat întemeiate concluziile primei instanțe, că din

conținutul rapoartelor de expertiză medico-legală, actelor de examinare

medico-legală reiese direct, că la copiii minori XXXXX, XXXXX și XXXXX

au fost depistate multiple leziuni corporale pe diferite părți ale corpului,

care în complex au condus la dereglarea sănătății de scurtă durată și

potrivit acestor indicii calificative se califică ca vătămare ușoară a

integrității corporale.

Instanța de apel a menționat, că avocatul întru confirmarea

argumentelor sale privind nevinovăția clientului lui Tanasoglo Iurii de

comiterea infracțiunii ce i se incriminează, nu a prezentat nici o probă,

iar lista probelor prezentată în instanța de apel se bazează doar pe

declarațiile inculpatului, care nu corelează cu probele părții acuzării,

administrate la etapa urmăririi penale. Și că prima instanță a constatat

atît latura obiectivă a infracțiunii, cât și cea subiectivă, fiind dată o

apreciere cuvenită circumstanțelor cauzei, fiind stabilită întemeiat

vinovăția inculpatului, deoarece în cadrul examinării cauzei penale în

instanța de apel în baza acelorași probe cercetate de asemenea a fost

stabilită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute, de

art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În continuare, a remarcat și faptul că, la numirea pedepsei

inculpatului Tanasoglo Iurii în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal,

4

sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu aplicarea

condamnării cu suspendare condiționat a executării pedepsei în

conformitate cu art. 90 Cod penal pe un termen de probațiune 2 ani,

instanța a luat în considerație atît gradul de pericol social al acțiunilor

inculpatului, date personale ale inculpatului, lipsa circumstanțelor

atenuante și agravante, comportamentul lui în timpul și după săvîrșirea

infracțiunii, reieșind din principiile umanismului și individualizării

răspunderii penale, precum și că inculpatul nu are antecedente penale, la

fel luând în considerație gravitatea infracțiunii imputate, constatând

lipsa circumstanțelor excepționale pe cauză, ce oferă temei pentru

aplicarea art. 79 Cod penal, și lipsa temeiurilor pentru aplicarea art. 55

Cod penal.

Ca urmare, a ajuns la concluzia, că la numirea pedepsei

inculpatului Tanasoglo Iurii, prima instanță a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei și întemeiat a ajuns la concluzia referitor la

inoportunitatea executării pedepsei stabilite inculpatului sub formă de

închisoare, deoarece corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără izolarea lui de societate cu aplicarea față de acesta condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei în conformitate cu art. 90

Cod penal, dacă în decursul termenului de probațiune condamnatul nu

va comite o nouă infracțiune și cu respectarea condițiilor de probațiune

își va justifica încrederea ce i-a fost acordată.

inculpatul Tanasoglo Iurii prin care neinvocând incidența dispozițiilor

art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei și

sentinței cu dispunerea achitării inculpatului Tanasoglo Iurii de sub

învinuirea în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

5.1 În susținerea recursului inculpatul a invocat că:

- în partea descriptivă a sentinței contrar prevederilor art. 384 alin.

(3), art. 384 alin. (1) p. 1) - 3) Cod de procedură penală, nu este reflectat

care anume probe confirmă învinuirea, că a avut loc infracțiunea

continuă din luna octombrie 2015 până pe 14 noiembrie 2016, după cum

incriminează acuzarea de stat;

- se incriminează aplicarea violenței fizice în urma cărora minorilor

le-au fost cauzate leziuni corporale, însă învinuirea este una formală fără

reflectarea atât în învinuire, cât și în sentință, a datei, locului săvârșirii,

circumstanțele celor întîmplate, ceea ce încalcă nu doar principii generale

ale legislației de procedură penală, dar și prevederile art. 6 alin. (3) lit. a)

CEDO;

- din probele studiate în instanță și reflectate în sentință sub formă

5

de declarații ale martorilor, conform conținutului cărora nu există careva

date utile și obiective despre data și locul eventualei fapte ilicite, ca și

descrierea detaliată - relatarea chipurile a acțiunilor ilicite, săvîrșite de

Tanasoglo Iurii.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință

Administrația raionului Comrat, care pledează pentru inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În acest sens, a argumentat că

instanța de apel, judecând cauza, și-a motivat corect soluția, bazându-se

pe cumulul de probe administrate la cauza penală, ceea ce denotă faptul

că instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei penale, și, corespunzător, corect a stabilit vinovăția inculpatului

Tanasoglo Iurii de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2),

lit. a) Cod penal.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.

422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, deși nu este indicat în mod

expres, se atestă că recurentul invocă temeiul pentru casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond în cazurile când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

La acest capitol, Colegiul Penal menționează că, sub aspectul

6

situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu

este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă,

sau legătura cauzală dintre acestea).

Față de considerentele expuse supra, Colegiul Penal constată că,

instanța de apel, judecând cauza, a verificat, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, și anume, declarațiile martorilor Neagu E.F. (vol. 2,

f.d. 32), Ciobanica L. (vol. 2, f.d. 33), Sîrbu V. (vol. 2, f.d. 34), Stanilevici

D. (vol. 2, f.d. 46), Bratunova E. (vol. 2, f.d. 63) și Tomailî E. (vol. 2, f.d.

72), a cercetat materialele administrate de organul de urmărire penală, pe

care lea apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței de

recurs că vinovăția inculpatului Tanasoglo Iurii în săvîrșirea infracțiunii

de violență în familie a fost dovedită integral, or, instanța de apel,

respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o

apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții,

adoptând o decizie legală și întemeiată.

În aserțiunea dată, obiecțiile recurentului privind nevinovăția sa de

comiterea infracțiunii incriminate, reprezintă doar opinia subiectivă și

deluzorie a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu a identificat vreun

temei de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma aspectelor

invocate.

Într-o altă ordine de idei, ce ține de argumentele recurentului

descrise la pct. 5.1 al prezentei decizii, se conchide că acesta primordial

își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță și

instanța de apel, și în special declarațiile martorilor, din care

considerente nu poate fi acceptată versiunea expusă, or, din analiza

cărora rezultă, că ele sunt legate reciproc și consecutive și nu trezesc

dubii în veridicitatea ceea ce la rândul său de asemenea dovedesc

vinovăția inculpatului în infracțiunea se incriminează.

Mai mult, instanța de recurs ordinar reține ca fiind întemeiate

concluziile instanței de apel precum, prima instanță corect a determinat

din conținutul rapoartelor expertiză medico-legală, actelor de examinare

medico-legală direct, că la copiii minori XXXXX, XXXXX, XXXXX au fost

depistate multiple leziuni corporale pe diferite părți ale corpului, care în

complex au condus la dereglarea sănătății de scurtă durată și potrivit

acestor indicii calificative se califică ca vătămare ușoară a integrității

corporale, la XXXXX - ca vătămare ușoară a sănătății, or conform

concluziilor conținute în expertizele efectuate pe cauză instanța de

7

judecată s-a constatat cert, că reieșind din numărul și localizarea

leziunilor, se exclude aplicarea tuturor celor trei copii minori a leziunilor

corporale în urma căderii, (vol. 1, f.d. 161-163, 165-167, 169-173)

Subsidiar, Colegiul Penal indică și asupra netemeiniciei alegației

recurentului precum că „din probele studiate în instanță și reflectate în

sentință sub formă de declarații ale martorilor, conform conținutului cărora nu

există careva date utile și obiective despre data și locul eventualei fapte ilicite, ca

și descrierea detaliată - relatarea chipurile a acțiunilor ilicite, săvîrșite de

Tanasoglo Iurii”, din motiv că sunt lipsite de substrat factologic și nu

derogă de la prevederile art. 100 Cod de procedură penală.

În prelungirea dezvoltării argumentelor recursului, Colegiul penal

reține că nu pot fi acceptate criticile recurentului ce țin de aprecierea

probelor în prezenta speță, din considerentul că din decizia instanței de

apel rezultă cert că toate probele administrate în prezenta cauză penală

au fost apreciate de instanța de apel prin coroborare între ele, conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținut just ca

demonstrată, pe deplin, vinovăția inculpatului Tanasoglo Iurii în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2), lit. a) Cod penal, și

astfel nu se confirmă nici incidența temeiului de recurs indicat de

recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

iar obiecțiile recurentului în acest sens reprezintă doar opinia subiectivă

greșită a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu identifică vreun temei

de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma aspectelor

invocate, aceasta fiind legală și întemeiată.

Subsecvent, raportând motivele invocate în cererea de recurs la

materialele cauzei penale, Colegiul Penal conchide că acestea sunt parțial

similare celor invocate în apel, descrise și în pct. 3.1 al prezentei decizii,

în privința cărora instanța de apel, în decizia sa, s-a expus motivat și

temeinic (f.d. 41-50, vol. III), motivare pe care instanța de recurs o

însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece motivarea

și soluția instanței de apel sunt pe deplin conforme circumstanțelor de

fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond

și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate,

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 7

1997).

8

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care, întemeindu-

se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de

șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19

aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9

martie 1999).

În consecință, Colegiul Penal nu a constatat prezența erorii de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 03

noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui Tanasoglo Iurii XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 21 octombrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

9