1ra-1004/21 — art. 269 CP

1ra-1004/21 — art. 269 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1004/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Craiu Nicolae,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Movilă Corina în numele inculpatului Munteanu Adelii, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 24 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Munteanu Adelii xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 03.07.2019 – 08.09.2020;

Instanța de apel: 07.10.2020 – 24.11.2020;

Instanța de recurs: 22.02.2021 – 10.08.2021.

A C O N S T A T A T

Munteanu Adelii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 269 Cod penal,

la 3 (trei) ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Munteanu Adelii, pentru o perioadă de probațiune de

2 (doi) ani.

A fost dispusă încasarea din contul lui Munteanu Adelii în beneficiul statului

suma de 655,16 (șase sute cincizeci și cinci,16) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

suportate pentru efectuarea testării alcoolscopice și efectuarea expertizelor

judiciare.

Munteanu Adelii, la 05 aprilie 2019, aproximativ ora 11:30, fiind în stare de

ebrietate alcoolică conștientizând caracterul social-periculos al acțiunilor de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și consecințele care pot

surveni, ignorând cerințele prevederilor art. 14 lit. a) al Regulamentului circulației

rutiere, conform căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

1

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, de natură să-i afecteze capacitatea de conducere, conducând

hipomobilul cu tracțiune animală cu n/î xxxxx, și deplasându-se pe traseul R 41, din

direcția or. Rîșcani, în direcția or. Glodeni, în apropierea s. Sturzeni, r-nul Rîșcani,

km 5+20, neținând permanent seama de situația rutieră, nu s-a isprăvit cu

conducerea mijlocului de transport cu tracțiune animală, a ieșit pe contrasens, unde

s-a tamponat cu autocamionul de model „ГАЗ 53” cu n/î xxxxx, condus de către

cet. Șonțu Iurie, a.n. xxxxx, care se deplasa regulamentar, din direcția opusă.

Conform testării alcoolscopice cu aparatul-dispozitiv alcooltest Drager 8510

RO și fișei de examinare cu seria ARAF-0577, nr. 1835 din 05 aprilie 2019 ora 12:11,

s-a constatat că, în aerul expirat Munteanu Adelii, avea 0,74 mg/l alcool, indici care

conform art. 13412 alin. (3) Cod penal și Hotărârii Guvernului nr. 296 din 16 aprilie

2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului mijlocului de transport cu

tracțiune animală, cet. Carabulea Vasile, a.n. xxxxx, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 201927D0069 din 22 aprilie 2019, i-au fost cauzate leziuni

corporale medii, sub formă de fractură deschisă, dublă a tibiei în 1/3 proximală cu

deplasarea fragmentelor a gambei stângi, care au provocat dereglarea sănătății pe

un timp de lungă durată.

Astfel, Munteanu Adelii, a încălcat prevederile art. 45 alin. (1) lit. a), b), c), d)

din Regulamentul circulației rutiere, conform cărora conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățiile încărcăturii,

d) situația rutieră, încălcări care sunt în legătură de cauzalitate directă cu

producerea accidentului rutier și consecințele survenite.

Astfel, acțiunile inculpatului Munteanu Adelii au fost încadrate în baza art. 269

Cod penal, încălcarea de către alt participant la trafic a regulilor privind menținerea

ordinii și securitatea circulației, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264

Cod penal.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Munteanu Adelii să fie achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, și să fie respinsă solicitarea procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea apelului a invocat, că vinovat în săvârșirea accidentului rutier

este șoferul autocamionului de model „ГАЗ 53”, Șonțu Iurie care nu s-a isprăvit cu

conducerea autovehiculului și a tamponat pasagerul Carabulea Vasile care se afla în

2

coșul căruței, iar până la venirea colaboratorilor de poliție, locul mijloacelor de

transport a fost schimbat, deoarece Munteanu Adelii s-a deplasat cu căruța până la

pădure pentru a arunca gunoiul care se afla în coșul căruței.

A menționat, că toate cheltuielile suportate de către partea vătămată

Carabulea Vasile, au fost recuperate de către șoferul autocamionului, Șonțu Iurie.

Consideră, că declarațiile martorilor Anton Cristina și Calmațui Oleg, nu pot fi

puse la baza sentinței, deoarece aceștia sunt colaboratori de poliție care au efectuat

acțiuni de urmărire penală, și care au venit la locul accidentului, după ce a fost

schimbată amplasarea mijloacelor de transport implicate în accidentul rutier.

De asemenea, a indicat că declarațiile martorului Șonțu Iurie urmează a fi

apreciate critic, deoarece este persoana care se face vinovată în săvârșirea

accidentului rutier, în urma căruia partea vătămată Carabulea Vasile i-au fost

cauzate vătămări corporale.

În concluzie, a susținut apărarea că acțiunile lui Munteanu Adelii nu întrunesc

elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, precizând

în acest sens că deși în momentul săvârșirii accidentului rutier, Munteanu Adelii se

afla în stare de ebrietate alcoolică, totuși acesta nu a încălcat prevederile

Regulamentului circulației rutiere, deoarece în momentul tamponării cu

autocamionul condus de Șonțu Iurie, căruța staționa pe acostament, iar

Munteanu Adelii se afla la o distanță scurtă în pădure, astfel că căruța nu a creat

careva obstacole pentru șoferul autocamionului Șonțu Iurie.

2020, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prima instanță a

verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

apreciat probele administrate din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului și

calificând acțiunile acestuia în baza art. 269 Cod penal, încălcarea de către alt

participant la trafic a regulilor privind menținerea ordinii și securitatea circulației,

dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect și-a fundamnetat sentința pe

baza probatoriului administrat, și anume: raportul de autosesizare despre

săvârșirea infracțiunii din 05 aprilie 2019 (f.d.6, vol.I); procesul-verbal de cercetare

la fața locului, cu anexa schiței accidentului rutier (f.d.9-20, vol.I); raportul de la

dispeceratul Nord cu privire la înștiințarea telefonică din 05 aprilie 2019

(f.d.22, vol.I); recipisa semnată de Munteanu Adelii potrivit căreia a primit de la OUP

hipomobilul la data de 05 aprilie 2019 (f.d.27, vol.I); raportul de expertiză judiciară

din 13 aprilie 2019 (f.d.56-58, vol.I); raportul de expertiză judiciară din data de

22 aprilie 2019 (f.d.62-63, vol.I); revindecarea în privința lui Munteanu Adelii

(f.d.68, vol.I); declarațiile martorului Șonțu Iurie (f.d.141-143, vol.I); declarațiile

martorului Carabulea Vasile (f.d.144-145, vol.I); declarațiile martorului

3

Calmațui Oleg (f.d.172-173, vol.I); declarațiile inculpatului Munteanu Adelii

(f.d.174, vol.I); declarațiile martorului Anton Cristina (f.d.186-188, vol.I.).

Cu referire la argumentele apărării precum că vinovat de săvârșirea

accidentului rutier este șoferul autocamionului, Șonțu Iurie, și că până la venirea

colaboratorilor de poliție, amplasarea mijloacelor de transport a fost schimbată,

instanța de apel a reținut că acestea sunt contradictorii circumstanțelor de fapt

stabilite de către prima instanță și instanța de apel, în cadrul judecării cauzei.

Referitor la stabilirea pedepsei inculpatului Munteanu Adelii, instanța de apel

a reținut că prima instanță a respectat prevederile art. 61, 75 Cod penal și a ținut

cont de scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale cu privire la gravitatea infracțiunii considerată ca

fiind săvârșită de inculpat, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, și

de persoana inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, astfel apreciind ca fiind

întemeiată poziția primei instanțe cu privire la aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal în privința inculpatului Munteanu Adelii.

În acest context, instanța de apel a conchis, că prima instanță reieșind din

gradul pericolului social sporit al faptei săvârșite de către inculpatul

Munteanu Adelii, din împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită

infracțiunea, corect a stabilit că corectarea și reeducarea inculpatului

Munteanu Adelii va fi posibilă fără izolarea acestuia de societate, fiindu-i stabilit un

termen de probațiune la limita maximă prevăzută de lege.

Reținând prevederile art. 229 Cod de procedură penală, instanța de apel a

apreciat ca fiind întemeiată poziția primei instanțe cu privire la dispunerea încasării

din contul inculpatului Munteanu Adelii în beneficiul statului, cheltuielile judiciare

în sumă de 655,16 lei, suportate pentru efectuarea testării alcoolscopice, întrucât

acestea sunt în legătură cauzală directă cu fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpat.

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de

apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Munteanu Adelii să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond eronat au

conchis asupra vinovăției lui Munteanu Adelii, invocând în acest sens că nu au fost

cercetate sub toate aspectele, probele administrate.

Astfel, susține că instanțele de fond nu au luat în considerație declarațiile

inculpatului și ale părții vătămate care detaliat au relatat cele întâmplate, declarații

care nu au fost combătute prin alte probe.

În opinia apărării, conducătorul autocamionului, Șonțu Iurie avea obligația să

conducă autovehiculul conform Regulamentului circulației rutiere și să evite

tamponarea cu un alt transport sau o persoană.

Precizează faptul că anume Șonțu Iurie a achitat prejudiciul cauzat părții

4

vătămate.

De asemenea, consideră că declarațiile martorului Șonțu Iurie urmează a fi

apreciate ca fiind o poziție de apărare a acestuia, întrucât ultimul a cauzat

vătămările corporale părții vătămate, precum și declarațiile martorilor

Anton Cristina și Calmațui Oleg, nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare a

inculpatului Munteanu Adelii, deoarece aceștia sunt colaboratorii de poliție care au

efectuat cercetarea la fața locului săvârșirii accidentului rutier, când deja a fost

schimbată amplasarea autovehiculelor implicate în accident.

Mai menționează, că în momentul tamponării de către autocamionul de model

„ГАЗ 53” condus de Șonțu Iurie, căruța staționa pe acostament, iar Munteanu Adelii

se afla în pădure.

Susține apărarea, că de fapt căruța nu a creat careva obstacole pentru șoferul

autocamionului, or, Șonțu Iurie avea obligația de a evita săvârșirea accidentului

rutier, întrucât acesta nu avea careva obstacole pe banda de depășire a căruței.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, la judecarea apelului apărării, instanța de apel a

respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Astfel că, instanța de apel nu a comis careva erori

de drept, iar decizia contestată conține motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca

inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată, Colegiul penal lărgit atestă,

că titularul acesteia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței

5

de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când:

6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și 8) când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),

417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că apărarea

invocă versiunea potrivit căreia probele administrate la cauza penală, nu confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și

de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării

ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

6

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Munteanu Adelii în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 269 Cod penal.

Cu referire la criticile invocate de recurent sub aspectul pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit

art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal lărgit reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prin sentința primei instanțe, Munteanu Adelii a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 269 Cod penal, la 3 ani închisoare,

iar potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Munteanu Adelii, pentru un termen de probațiune de 2 ani,

soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că la judecarea apelului declarat de către

partea apărării, instanța de apel a respectat prevederile art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Referitor la argumentele apărării referitor la lipsa vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, Colegiul penal lărgit punctează, că instanța de

apel s-a expus argumentat, iar soluția acesteia este descrisă la pct. 4 al acestei

decizii, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează că argumentele invocate de

recurent sunt nefondate, întrucât vinovăția lui Munteanu Adelii în săvârșirea

infracțiunii incriminate a fost dovedită indubitabil prin probele administrate, în

speță nefiind comisă o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea

cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

7

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Helle c. Finlandei, hotărârea din

19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune respingerea ca inadmisibil a recursului

ordinar declarat de avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Munteanu Adelii.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Movilă Corina în numele inculpatului Munteanu Adelii, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Munteanu Adelii xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 octombrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Craiu Nicolae

8