ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 15.10.2021

1ra-1421/2021 — art. 361 al. 2 lit. b CP

HOTĂRÂRE
15.10.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 361 al. 2 lit. b CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
Citează această cauză
1ra-1421/2021 — art. 361 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1421/2021

Curtea Supremă de Justiție

11 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Trocin Oleg în numele condamnatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021 în procedura de

revizuire, în cauza penală privindu-l pe Timofeev Andrei XXXXX,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

2020, a fost respinsă cererea avocatului Trocin Oleg în interesele condamnatului

Timofeev Andrei, de revizuire a cauzei penale, în care Timofeev Andrei a fost

condamnat prin Sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 decembrie

2013, în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 7 luni închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ca neîntemeiată.

1.1 Pentru a pronunța încheierea, prima instanță a constatat că, la data de

01.11.2018 apărătorul Oleg Trocin a adresat în instanța de judecată în interesele

condamnatului Andrei Timofeev, cererea de revizuire a procesului penal.

28 octombrie 2020, a declarat apel avocatul Trocin Oleg în numele condamnatului,

solicitând casarea încheierii, rejudecarea cauzei, adoptarea unei noi hotărâri prin

care să fie dispusă deschiderea procedurii de revizuire a cauzei penale, cu remiterea

cauzei în prima instanță pentru rejudecarea fondului cauzei, invocând că, prima

instanță a interpretat eronat dispoziția art. 458 alin. (1), (3) pct. 3) Cod de procedură

penală, prima instanță a considerat neîntemeiat că deciziile Plenului Colegiului

Penal al Curții Supreme de Justiție pronunțate în interesul legii, prin care se explică

modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale, nu pot fi reținute ca hotărâri

1

definitive, care conțin soluții în privința unor cauze penale separate, consideră că

prima instanță eronat a aplicat la examinarea cererii de revizuire art.4654 alin.(2)

Cod de procedură penală, considerând că dispoziția acestui articol este relevantă

procedurii în cauza penală dată și Decizia Plenului Colegiului Penal al Curții

Supreme de Justiție din 20.03.2014 nu are efect asupra cauzei Timofeev Andrei

deja soluționată prin sentință irevocabilă anterioară deciziei; dispoziția art.4654

alin.(2) Cod de procedură penală contravine normelor constituționale privind

accesul liber la justiție, după cum art.20 al Constituției Republicii Moldova

statuează: Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

2021, s-a admis apelul declarat, s-a casat total încheierea inclusiv din oficiu în baza

art. 409 Cod de procedură penală, s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care cererea privind deschiderea procedurii de

revizuire a cauzei penal de învinuire a lui Timofeev Andrei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, s-a respins ca neîntemeiată.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță contrar

art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală, a soluționat cererea de revizuire

adoptând un act de dispoziție necorespunzător, or a dispus respingerea cererii de

revizuire prin adoptarea unei încheieri și nu a unei sentințe așa cum prescrie norma

de procedură penală. Mai mult ca atât, prima instanță a indicat că încheierea este cu

drept de recurs, limitând astfel, revizuentul în exercitarea unei căi de atac – apelul.

În continuare, instanța de apel a statuat că, art. 4654 alin. (2) Cod de procedură

penală stabilește la rândul său că decizia pronunțată în interesul legii este

obligatorie din ziua pronunțării și nu are efect asupra cauzelor deja soluționate

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Astfel, instanța de apel a conchis că Decizia Plenului Colegiului Penal al Curții

Supreme de Justiție din 20.03.2014 și Sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, din 26.12.2013, nu pot fi considerate ca hotărâri judecătorești care nu se

conciliază, respectiv cauza nu poate fi revizuită pe această cale.

Trocin Oleg în numele condamnatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei,

rejudecarea cauzei, adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă deschiderea

procedurii de revizuirea cauzei penale, cu remiterea cauzei în prima instanță pentru

rejudecarea fondului cauzei, invocând argumente similare cu cele indicate în

apel(pct. 2 din prezenta decizie), și suplimentar:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

anume:

„Se consideră ilegală aplicarea la examinarea cererii de revizuire a art.4654

2

alin. (2) Cod de procedură penală, prima instanță considerând că dispoziția acestui

articol este relevantă procedurii în cauza penală dată și Decizia Plenului Colegiului

Penal al Curții Supreme de Justiție din 20.03.2014 nu are efect asupra cauzei

Timofeev Andrei deja soluționată prin sentință irevocabilă anterioară deciziei”;

- motivarea soluției hotărârii instanței de apel a fost expusă neclar, totodată,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția ei, după cum

aceasta a dat o interpretare nefondată a dispozițiilor ce țin revizuirea cauzelor

penale în temeiul neconcilierii a două sau mai multor hotărâri de judecată, care a

avut ca rezultat îngustarea noțiunii de „conciliere” și enumerarea exhaustivă a

condițiilor si a cauzelor în care se constată neconcilierea;

- din argumentele ambelor instanțe nu se poate de stabilit din conținutul cărei

norme procesual penale nemijlocit s-a dedus că prin dispoziția art. 458 alin. (1), (3)

pct. 3) Cod de procedură penală, conform căreia hotărârile judecătorești irevocabile

pot fi supuse revizuirii în cazul în care două sau mai multe hotărâri judecătorești

irevocabile nu se pot concilia, se înțelege că pentru declanșarea revizuirii în acest

caz, se cere existența a două sau mai multe hotărâri pronunțate anume de instanțele

penale, care soluționează anume fondul cauzei, care nu pot fi atacate în același

timp printr-o altă cale de atac și se exclud reciproc și dispozițiile acestor hotărâri

conțin soluții anume asupra acelorași fapte și persoane;

- instanța de apel la examinarea temeiurilor de revizuire eronat a considerat că

opinia Curții Europene a Drepturilor Omului pe cauza Roșca c. Moldovei este în

defavoarea solicitării de revizuire în privința lui Timofeev Andrei, ori dimpotrivă,

hotărârea curții internaționale constată că competența instanțelor ierarhic

superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, iar în cazul nostru există decizia Plenului Colegiului Penal al

Curții Supreme de Justiție din 20.03.2014 cu privire la recursul în interesul legii

formulat de Procurorul General al Republicii Moldova cu privire la determinarea

modului unitar de interpretare și aplicare a prevederilor art.361 alin. (1) Cod penal,

din conținutul cărei decizii reiese că instanțele de judecată naționale au aplicat

neuniform norma art.361 alin. (1) Cod penal, ca rezultat fiind condamnat ilegal și

Timofeev Andrei;

- instanța de apel prin conținutul deciziei sale în genere a dat o apreciere greșită

motivelor de fapt care stau la baza cererii de revizuire, ori instanța de apel a reiterat

faptul că nu reprezintă temei de revizuire a procesului penal, o pretinsă apreciere

incorectă și eronată a probelor administrate, în contextul în care instanța de

revizuire, nu este în drept de a da o nouă apreciere probelor administrate. Acest

argument al instanței de apel de a face imposibilă deschiderea procedurii de

revizuire și în genere revizuirea la propriu a cauzei lui Timofeev Andrei, contravine

motivelor care stau la baza cererii de revizuire, ori acestea nu țin de probatoriul

cauzei penale, ci au legătură cu faptul adoptării a unei decizii de către Plenul

Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție prin care se exclude tragerea la

3

răspundere penală și prin urmare condamnarea lui Timofeev Andrei pentru unele

fapte de care a și fost învinuit.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu sau

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că nu și-a găsit

confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva

circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de recurs, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus

detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul recurentului,

fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel, fără a

fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea deciziei instanței

de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri justificative de a interveni în decizia

instanței de apel sub aspectele contestate.

Colegiul penal conchide că, nu poate reține argumentele recurentului precum

că: „- motivarea soluției hotărârii instanței de apel a fost expusă neclar, totodată,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția ei, după cum

aceasta a dat o interpretare nefondată a dispozițiilor ce țin revizuirea cauzelor

penale în temeiul neconcilierii a două sau mai multor hotărâri de judecată, care a

avut ca rezultat îngustarea noțiunii de „conciliere” și enumerarea exhaustivă a

4

condițiilor si a cauzelor în care se constată neconcilierea;

- din argumentele ambelor instanțe nu se poate de stabilit din conținutul cărei

norme procesual penale nemijlocit s-a dedus că prin dispoziția art. 458 alin. (1), (3)

pct. 3) Cod de procedură penală, conform căreia hotărârile judecătorești irevocabile

pot fi supuse revizuirii în cazul în care două sau mai multe hotărâri judecătorești

irevocabile nu se pot concilia, se înțelege că pentru declanșarea revizuirii în acest

caz, se cere existența a două sau mai multe hotărâri pronunțate anume de instanțele

penale, care soluționează anume fondul cauzei, care nu pot fi atacate în același

timp printr-o altă cale de atac și se exclud reciproc și dispozițiile acestor hotărâri

conțin soluții anume asupra acelorași fapte și persoane”, or, art. 6 pct. 13) Cod de

procedură penală, definește hotărârea judecătorească ca hotărâre a instanței

judecătorești adoptată într-o cauză penală: sentință, decizie, încheiere și hotărâre,

astfel, legislația procesual penală stabilește că revizuirea procesului penal poate fi

solicitată, inter alia, în cazul în care două sau mai multe hotărâri judecătorești

irevocabile nu se pot concilia, această situație se referă stricto sensu la hotărâri

judecătorești irevocabile pronunțate în cauze penale, nefiind înglobate deciziile

Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție prin care se soluționează

recursurile în interesul legii, or, prin definiție și esență, obiectul examinării a cauzei

penale diferă de cel din cadrul examinării unui recurs în interesul legii.

Mai mult, Colegiul penal conchide că, instanța de apel corect a menționat

faptul că: „În vederea declanșării revizuirii în acest caz, se cere existența a două sau

mai multe hotărâri pronunțate anume de instanțele penale, care soluționează

anume fondul cauzei, care nu pot fi atacate în același timp printr-o altă cale de atac

și se exclud reciproc și dispozițiile acestor hotărâri conțin soluții anume asupra

acelorași fapte și persoane”.

Referitor la alegațiile recurentului precum că, instanța de apel eronat a

interpretat considerentele CtEDO în cauza Roșca c. Moldovei, or, prin decizia

Plenului Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 20.03.2014 cu privire la

recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Republicii Moldova cu

privire la determinarea modului unitar de interpretare și aplicare a prevederilor

art.361 alin. (1) Cod penal, din conținutul cărei decizii reiese că instanțele de

judecată naționale au aplicat neuniform norma art. 361 alin. (1) Cod penal, Colegiul

penal ține să menționeze prevederile art. 4654 alin. (2) Cod de procedură penală:

„Decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunțării și nu are

efect asupra cauzelor deja soluționate printr-o hotărîre judecătorească

irevocabilă”, astfel, Colegiul penal susține concluzia instanței de apel precum că:

„Având în vedere normele legale naționale și raționamentele CtEDO, o eventuală

admitere a cererii de revizuire depuse de avocatul Trocin Oleg în interesele

condamnatului, ar însemna încălcarea principiului securității raporturilor juridice și

a drepturilor celorlalte părți la un proces echitabil, garantate de art. 6§1 CEDO.

5

Generalizând cele indicate anterior, Colegiul penal mai invocă că în

jurisprudența CtEDO, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere, ”inter alia”, ca, atunci

când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor

să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că

nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi

soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie

exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a

efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs

deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată

doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor

fundamentale și obligatorii (a se vedea cauza Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16

ianuarie 2007).

Astfel, instanța de recurs consideră, că instanța de apel corect și just a

concluzionat că argumentele invocate de revizuent în cerere nu se încadrează

temeiului de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal reiterează că, procedura de revizuire prevăzută de

art. 458-465 Cod de procedură penală servește scopului înlăturării lacunelor în

drept și omisiunilor justiției, care urmează a fi aplicată într-o manieră compatibilă

cu art. 6 al CoEDO, fiind respectat principiul securității raporturilor juridice.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, având în vedere veridicitatea

argumentelor instanței ierarhic inferioare în motivarea soluției criticată de recurent,

în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile, că le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

6

penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Trocin Oleg în

numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 februarie 2021 în procedura de revizuire, în cauza penală privindu-

l pe Timofeev Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 octombrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-07-14
0,95
1ra-878/21 — art.art.237 alin.2 lit. c, 186 alin.2 lit. b, d 27, 186 alin.4 Cp
Dosarul nr. 1ra-878/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 14 iulie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurcan Anatolie și Cobz
CSJ 2021-12-16
0,95
1ra-1521/2021 — art. 264/1 al. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1521/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 09 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Toma Nadejda, Ţurcan Anatolie,
CSJ 2021-06-24
0,95
1ra-494/21 — art. 186 alin 2 lit. d, 186 alin 2 lit. c, d CP
Dosarul nr.1ra-494/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 mai 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac
CSJ 2021-07-08
0,94
1ra-947/2021 — art. 151 alin. 1 CP
Dosarul nr.1ra-947/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 mai 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Na
CSJ 2022-10-12
0,94
1ra-1108/2022 — art. 171 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1108/2022 1-20161065-01-1ra-27072022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 12 octombrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Jude
Sursă