1ra-1725/2021 — art. 287 al. 3 CP

1ra-1725/2021 — art. 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1725/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari, Mariana Pitic

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Elena Lisnic prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Dumbrava Nicolae XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în sat. XXXXX r-nul XXXXX;

Tuchila Nicolae XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în sat. XXXXX r-nul XXXXX;

Tofan Dumitru XXXXX, născut la 19 martie 1996,

originar și domiciliat în sat. XXXXX r-nul XXXXX;

Pîrlii Ion XXXXX, născut la 17 octombrie 1995, originar

și domiciliat în sat. XXXXX r-nul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 03.03.2016-28.02.2017

Instanța de apel: 29.03.2017-14.02.2018

15.08.2018-17.04.2019

24.12.2020-11.06.2021

Instanța de recurs: 07.05.2018-10.07.2018

22.08.2019 – 17.11.2020

30.07.2021 - 13.10.2021

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

1

- Nicolae Dumbrava a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și i-a fost aplicată acestuia pedeapsa - 5

ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal pedeapsa cu închisoarea aplicată lui Nicolae

Dumbrava a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani;

- Ion Pîrlii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin.(3) Cod penal și i-a fost aplicată acestuia pedeapsa - 5 ani închisoare.

În baza art.90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea aplicată lui Pîrlii Ion, a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani;

- Dumitru Tofan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii art. 287

alin. (3) Cod penal și i-a fost aplicată acestuia pedeapsa - 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal pedeapsa cu închisoarea aplicată lui Dumitru

Tofan, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

- Nicolae Tuchila a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și i-a fost aplicată acestuia pedeapsa - 5

ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal pedeapsa cu închisoarea aplicată lui Nicolae

Tuchila, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Cererea avocatului Victor Felișcan privind încetarea procesului penal a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Nicolae

Dumbrava, împreună cu Nicolae Tuchila, Dumitru Tofan, Ion Pîrlii și încă o

persoană în privința căreia dosarul a fost disjuns, la 4 iunie 2014, în jurul orelor 05-

00 – 06-00, aflându-se în fața magazinului ÎI „Artenii Evghenia”, situat în sat.

XXXXX r-nul XXXXX, având intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea

publică, printr-o obrăznicie deosebită, manifestând o vădită lipsă de respect față de

societate, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără niciun motiv, după ce Dumitru

Tofan a inițiat un conflict cu Radu Cijov și Eugeniu Bogdan, i-au maltratat.

Apoi, peste un timp, prelungind acțiunile sale huliganice, fără nici un motiv

și din aceleași intenții, au continuat conflictul cu Radu Cijov, Eugeniu Bogdan,

Andrian Ivanco, Igor Cebaniuc, lovindu-i pe ultimii cu pumnii, țevi metalice și

picioare peste diferite părți ale copului, cauzându-le dureri fizice, iar lui Eugeniu

Bogdan leziuni corporale sub formă de plagă la nivelul occipital pe stânga, edem la

nivelul orbitei stângi, plagă pe mucoasa buzei inferioare pe dreapta, echimoza

brațului drept, care în baza raportului de expertiză nr. 98 „D” din 1 iulie 2015 se

califică ca vătămări ușoare ce au provocat dereglarea sănătății pe un timp de scurtă

durată, nu mai mult de 21 zile.

2

Continuându-și acțiunile sale huliganice, au aplicat lovituri cu țeava

metalică peste automobilul de model „BMW X5”, cu care se deplasa Igor

Cebaniuc, astfel deteriorându-i câteva sticle, cauzându-i pagubă materială.

Acțiunile inculpaților Nicolae Dumbrava, Ion Pîrlii, Dumitru Tofan și

Nicolae Tuchila au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, după indicii

calificativi: huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiunile care

prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșită

de mai multe persoane, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale și a sănătății.

- Avocatul Victor Felișcan în numele inculpaților Nicolae Dumbrava, Ion

Pîrlii, Dumitru Tofan, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

emiterea unei decizii de achitare a lui Nicolae Dumbrava, Ion Pîrlii, Dumitru

Tofan.

- Avocatul Nelea Suveică în numele inculpaților Ion Pîrlii și Nicolae

Dumbrava care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei

decizii de achitare a lui Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava.

- Avocatul Angela Cebotari în interesele inculpatului Nicolae Tuchila, care

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei decizii de achitate a

lui Nicolae Tuchila.

2.1. În motivarea apelului, avocatul Victor Felișcan în numele inculpaților

Nicolae Dumbrava, Ion Pîrlii, Dumitru Tofan a indicat că:

- în cursul examinării cauzei penale, aprecierii probelor, pronunțării și

eliberării actelor procedurale instanța de judecată a comis un șir de erori, dat fiind

că judecătorul a creat impedimente legale la depunerea apelului și formularea

observațiilor, sentința a fost pronunțată fără înștiințarea învinuiților și avocaților, la

o altă dată decât cea anunțată, a fost expediată în adresa cabinetului avocatului

„Victor Felișcan” abia la 13 martie 2017, dar în pofida acestor împrejurări, deja la

27 martie 2017 (nr. ieșire 5720) a fost informat despre expedierea dosarului în

Curtea de Apel Bălți;

- instanța de la primele ședințe de judecată a dat dovadă că este

părtinitoare, sugerând inculpaților în două ședințe consecutive că pot solicita să fie

examinată cauza în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, acționând deja

tendențios, făcând să se înțeleagă că vina acestora este dovedită din moment ce

inculpații la prima ședință au anunțat cu fermitate că nu doresc să recunoască vina

și ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale;

- la următoarea ședință instanța le-a spus învinuiților că este o metodă mai

simplă de examinare, însă această pretinsă „simplitate” presupune recunoașterea

unei infracțiuni pe care Dumbrava, Tuchila, Tofan și Pîrlii care nu au comis-o;

3

- instanța de judecată a comis o gravă eroare judiciară, un act de injustiție

condamnând și respectiv aplicând pedepse penale în privința unor persoane

nevinovate, care au fost trase anterior la răspundere și executând pedeapsa pentru

aceleași fapte incriminate;

- au considerat că instanța urma să admită cererea de încetare a procesului

penal, reieșind din următoarele considerente: la ședința de judecată din

12 aprilie 2016 procurorul nu a asigurat prezența părții vătămate care este proba

fundamentală care a stat la baza învinuirii și nu l-a somat pe Eugeniu Bogdan să nu

părăsească hotarele țării, fiind necesară audierea; contrar legii, principiului

echității, contradictorialității, procurorul Alexandru Corețchii, a declarat în

procesul-verbal din 21 aprilie 2016 (f. d. 240 verso) că este posibil de început

cercetarea judecătorească în lipsa părții vătămate, dat fiind că cererea privind

încetarea procesului penal poate afecta drepturile și interesele părții vătămate, care

este lipsită de dreptul de a se expune asupra cererii, nu cunoaște despre data și ora

examinării cauzei penale, a considerat legal și echitabil să formuleze această cerere

în ședința cu participarea părții vătămate la ședința din 11 mai 2016 care a fost

respinsă de instanță;

- la data de 30 iunie 2014 agentul constatator al IP Soroca, Igor Graur a

emis decizia privind aplicarea sancțiunii contravenționale față de Dumitru Tofan și

ceilalți învinuiți conform art. 78 alin. (2), art. 354 Cod contravențional, adică

huliganismul nu prea grav - acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice,

alte acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea

persoanei fizice;

- cererea de revizuire este semnată de Procurorul General Adjunct Igor

Serbinov la data de 30 aprilie 2015 (peste 10 luni de la adoptarea deciziei de către

agentul constatator Igor Graur) și este trimisă spre examinare dlui D. Ghidirim la

20 aprilie 2015 (peste 11 luni) și respectiv peste 11 luni, șeful de post Igor Graur, a

dispus admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei din 30 iunie 2014 pe cauza

contravențională în privința lui Dumitru Tofan și alții, privind comiterea

contravenției prevăzute în art. 78 alin. (2), art. 354 Cod contravențional și încetarea

procedurii contravenționale în legătură cu pornirea pe aceeași faptă a cauzei

penale;

- atât în cererea de încetare a procesului penal, cât și în cadrul pledoariei a

atenționat, că decizia șefului de post Igor Graur este absolut ilegală, abuzivă, el

asumându-și rolul de instanță de judecată;

- instanța de judecată a respins cererea avocatului pentru primirea avizului

Consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție privitor la aplicarea prevederilor

art. 476 alin. (2) și art. 475 alin. (1) Cod contravențional, din moment ce procurorul

vehement neagă aplicarea art. 475 Cod contravențional în speța dată;

4

- făcând trimitere la dispozițiile art. 475 Cod contravențional a invocat că

agentul constatator Igor Graur a examinat peste 11 luni propria decizie, a adoptat

în mod unilateral, fără înștiințarea lui Dumitru Tofan și a altor contravenienți, o

decizie care a produs efecte juridice și a stat la baza pornirii urmăririi penale în

privința lui Dumitru Tofan și alții;

- în pledoarie procurorul Alexandru Corețchii a afirmat că învinuiții nu au

contestat decizia de admitere a cererii de revizuire a agentului constatator Igor

Graur, fără a ține cont de faptul că, decizia adoptată de agentul constatator Igor

Graur nu a fost publică, prin ce a fost încălcat art. 394 alin. (5) Cod

contravențional. Decizia nu indică calea și termenul de atac unde învinuiții pot să o

conteste, fiind încălcat art. 462 alin. (6) lit. b) Cod contravențional;

- dacă instanța de apel va considera că agentul constatator Igor Graur era în

drept să adopte o astfel de decizie, aceasta este viciată și din alte considerente: a) în

cadrul ședinței din 11 mi 2016 a fost audiat martorul acuzării Igor Graur care fiind

avertizat de răspunderea pe care o poartă pentru declarațiile mincinoase a declarat

solemn, că nu a avut în practica de activitate cereri de revizuire și a fost consultat

de procurorul raionului Serghei Cebotari care a și inițiat procedura de revizuire; b)

prin urmare, a viciat independența, imparțialitatea și intima convingere a agentului

de constatare bazată pe aprecierea proprie a speței, o decizie care nu trebuie să fie

influențată de șefii în epoleți cărora i se subordonează și este supus controlului.

2.2 În motivarea apelului, avocatul Nelea Suveică în numele inculpaților

Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava a indicat că:

- prima instanță a dat o apreciere greșită faptelor și circumstanțelor de fapt

și nu a dat o apreciere corespunzătoare declarațiilor părții vătămate Eugeniu

Bogdan, a martorilor Igor Graur, Evghenia Artenii, Larisa Șarapanovschi, Iurie

Moraru, Vera Diaur, Iurie Graur, Ion Naval, declarațiilor inculpaților;

- prima instanță a trecut cu vederea prevederile art. 4 din , Protocolul 7 la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care

reglementează dreptul de a nu fi pedepsit sau judecat de două ori și anume că

nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat

pentru săvârșirea infracțiunii pentru care deja a fost achitat sau condamnat printr-o

hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat;

- din depozițiile lui Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava, amenda a fost executată

și a fost executată pedeapsa stabilită pentru fapta imputată;

- prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 27 februarie 2015, s-a dispus

respingerea contestației depuse de procurorul raionului Soroca împotriva

procesului contravențional și deciziei de amendare a lui Ion Pîrlii ca tardivă.

Hotărârea respectivă nu a fost contestată de procuror în pofida faptului că era

indicat că este cu drept de atac la Curtea de Apel Bălți. Hotărârea a devenit

irevocabilă prin neatacare;

5

- la 30 aprilie 2015, peste 10 luni de la emiterea deciziei de către agentul

constatator, ignorând prevederile imperative ale art. 475 alin.(1) Cod

contravențional, Procurorul General Adjunct a formulat o cerere de revizuire a

deciziei agentului constatator;

- contrar prevederilor art. 475 alin. (1) și art. 476 alin. (2) Cod

contravențional, agentul constatator a dispus admiterea cererii de revizuire cu

încetarea procesului contravențional în privința lui Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava

cu încetarea procesului contravențional, iar la data de 4 decembrie 2014 a fost

pornită pe aceeași faptă o cauză penală;

- au considerat că Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava au fost pedepsiți de două

ori pentru aceeași faptă;

- analizând materialele dosarului, depozițiile părții vătămate, martorilor,

inculpaților, au menționat că Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava au fost impuși de

circumstanțele cazului să acționeze fiind în legitimă apărare;

- din declarațiile inculpaților care confirmă că au fost atacați cu bețe, țevi

metalice, ciocan de 4 persoane din satul Zăluceni raionul Florești;

- însuși partea vătămată Eugeniu Bogdan confirmă faptul că nu cunoaște

cine la lovit și cine a lovit în automobil. Martorii Iurie Graur și Ion Naval au

confirmat că au venit 4 persoane străine înarmați cu bețe, țevi metalice, care l-au

lovit pe Dumitru Tofan în cap și au început a-i lovi pe ceilalți inculpați. Martorul

Igor Graur – sectoristul, confirmă faptul că la locul unde a avut loc bătaia cioburi

de sticlă de la automobilul BMW X5 nu au fost depistate. Martorii Iurie Graur și

Ion Naval au confirmat faptul că nimeni din inculpați nu a lovit automobilul. Fiind

atacat Ion Pîrlii de 4 atacatori înarmați cu bețe și țevi de fier unde risca cu viața și

sănătatea a fost impus în situația de a se apăra și de a respinge atacul.

2.3 În motivarea apelului, avocatul Angela Cebotari în interesele

inculpatului Nicolae Tuchila a indicat exact aceleași temeiuri pe care le-a invocat

și avocatul Nelea Suveică în numele inculpaților Ion Pîrlii și Nicolae Dumbrava în

cererea sa de apel.

14 februarie 2018, au fost admise apelurile declarate, casată total sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în temeiul art. 391 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în privința inculpaților, învinuiți de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece există alte

circumstanțe care exclud pornirea urmării penale și tragerea la răspundere penală.

10 iulie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Lilia Prisăcari, casată total decizia instanței de

6

apel și sa dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că la

judecarea apelului, instanța de apel urma să stabilească, cercetând probele

prezentate, sau după caz solicitând părților sau organelor abilitate să prezinte

probe, pentru a stabili cu certitudine dacă există un asemenea proces

contravențional, să stabilească dacă aceiași faptă imputată inculpaților a fost

constatată de două ori (principiul non bis in idem), să stabilească sancțiunea

aplicată, în baza cărui articol contravențional a fost încadrată fapta (or din

informația de la f. d. 53 vol. 1, reiese că fapta a fost încadrată în baza art. 78

alin. (3) Cod contravențional, pe când în decizia instanței de apel se face referire la

art. 78 alin. (2) Cod contravențional), competența organului care a revizuit

presupusa decizie contravențională și procedura de revizuire a actului

contravențional, aceasta jucând un rol de importanță la examinarea cauzei.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, și menținută sentința fără

modificări.

5.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

respectat normele procesual penale și normele penale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală.

Instanța de apel a considerat, că în speța dată lipsește dubla incriminare

cum afirmă apărarea, considerând că prima instanță corect a stabilit fapta

infracțională, just a calificat-o la componența de infracțiune prevăzută la art. 287

alin.(3) Cod penal și întemeiat a constatat vinovăția inculpaților în comiterea

acestei infracțiunii.

Victor Felișcan în numele inculpaților prin care invocând incidența temeiurilor de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. pct. 6), 8), 11) Cod de procedură penală a

solicitat casarea deciziei și sentinței, pronunțarea unei sentințe de încetare a

procesului penal în privința inculpaților, învinuiți în baza art. 287 alin. (3) Cod

Penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există

alte circumstanțe care exclude pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală sau în lipsa circumstanțelor care exclude pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală, sau rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare a acestora de sub învinuirea înaintată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- instanța de apel nu a verificat chestiuni importante pentru a oferi o

motivare completă;

- instanța de apel a ignorat indicațiile Curții Supreme de Justiție;

7

- s-a eschivat de a oferi aprecieri în sensul atribuirii sau neatribuirii

agentului constatator Igor Graur a rolului de instanță competentă să revizuiască

propria decizie, ignorând totodată argumentele invocate de apărare în cererea de

apel și în pledoariile în fața instanței;

- procedura de revizuire este prescrisă și poate fi deschisă doar în termen de

6 (șase) luni, potrivit art. 475 alin.(1) Cod Contravențional;

- prin prezentarea de către procuror, în instanța de apel, a dosarelor

contravenționale pentru fiecare dintre inculpați, au fost epuizate dubiile privitor la

aplicarea față de inculpați a principiului non bis in idem, însă instanța de apel

adoptă o decizie contrară acestui principiu fundamental, contrar prevederilor

art. 22 alin. (3) Cod de procedură penală și practicii CtEDO statuate;

- temei de nulitate a deciziei emise de către agentul constatator Igor Graur,

faptul că a fost admisă cererea de revizuire, anulată decizia din 30 iunie 2014 pe

cauza contravențională în privința lui Dumitru Tofan și alții, privind comiterea

contravenției prevăzute în art. 78 alin. (2), 354 Cod contravențional și încetată

procedura contravențională în legătură cu pornirea pe aceeași faptă a cauzei penale,

însă a omis, sub sancțiunea nulității, să indice unul din temeiurilor exhaustive

stipulate în art. 475 alin.(2) lit. a), b), c), d), e) Cod contravențional;

- este lipsită de suport legal aprecierea instanței de apel, că deși inculpații

nu recunosc vina în huliganism penal, acestea indirect recunosc vina prin

acceptarea deciziilor contravenționale, care au fost anulate ca urmare a pornirii

urmăririi penale, invocând dubla incriminare, care nu este confirmată în cazul dat

nici de circumstanțele cauzei și nici de prevederile legale;

- nu are valoare juridică faptul dacă inculpații direct sau indirect recunosc

careva fapte de huliganism penale din moment ce aceștia au acceptat să achite

amenda pentru aceeași faptă contravențională, iar prin achitare sancțiunea se

consideră executată.

- de la executarea sancțiunii contravenționale a trecut mai multe de 12 luni,

ceea ce reprezintă un termen excesiv de mare pentru a crea o incertitudine, lipsă de

previziune și securitatea unei decizii irevocabile;

- inculpații atât în prima instanță, cât și în instanța de apel au explicat că au

acceptat achitarea amenzii contravenționale, la sugestia agentului constatator,

pentru a evita acest caz neplăcut și procesele judiciare contravenționale de lungă

durată, purtate prin instanțe, pentru a putea pleca la muncă peste hotare, iar dacă

aveau previziunea consecințelor unui proces penal pentru faptele imputate, nu ar fi

acceptat nici achitarea acelei amenzi contravenționale și s-ar fi înarmat cu apărător

pentru a-și dovedi nevinovăția, or reluarea procesului nu a avut loc în mod public

deoarece revizuirea deciziei contravenționale a avut loc fără înștiințarea

contravenienților sau a altor persoane vizate, fără a le asigura dreptul la apărare și

8

fără a garanta publicitatea procesului și anunțarea o deciziei care a produs efecte

juridice și a stat la baza pornirii urmăririi penale în privința inculpaților;

- este abuzivă și lipsită de suport legal aprecierea instanței de apel și

anume, că nu este niciun motiv de încetare a procesului penal. Argumentele

indicate de apărare în acest sens se combat prin materialele penale. Dubla

incriminare a inculpaților în cazul dat nu a avut loc, or deciziile de sancționare au

fost anulate, iar procesele contravenționale au fost încetate în legătură cu pornirea

pe aceiași faptă a cauei penale, decizii care-s definitive;

- procesele și deciziile contravenționale au fost și executate în termen de 72

ore de la adoptarea hotărârii, adică cu un an înainte de înaintarea cererii de

revizuire;

- este dualistă, defectuoasă concluzia instanței de apel că inculpații nu au

atacat decizia arbitrară a agentului constatator Igor Graur, omițând expunerea

asupra faptului că acuzatorul a renunțat la o cale de atac și nu a contestat o hotărâre

contestabilă, întrucât șeful de post al IP Soroca al sectorului de poliție Stoicani

nr. 5 locotenent major de poliție Igor Graur nu a anulat hotărârea Judecătoriei

Soroca din 27 februarie 2015 și că procurorul nu a făcut uz de dreptul de atac a

hotărârii, în termen de 15 zile, iar neutilizarea unei căi de atac reprezintă

acceptarea soluției irevocabile și exclude utilizarea căilor extraordinare, or decizia

instanței de recurs în privința soluției din 27 februarie 2015 nu poate fi anticipată;

- instanța de judecată în mod superficial și evaziv a trecut peste

argumentele apărării și a făcut abstracție chiar de însuși declarațiile părții vătămate

Eugen Bogdan date nemijlocit în ședință de judecată;

- agentul constatator Igor Graur, martorul acuzării a declarat în ședință de

judecată că nu a administrat personal careva probe care dovedesc vinovăția lui

Dumitru Tofan, Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava și Nicolae Tuchila în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal.

17 noiembrie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel în

alt complet de judecată.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța

de apel nu a înlăturat dubiile referitoare la vinovăție create prin insuficiența

probatoriului, care au fost semnalate de avocații inculpaților, însă desconsiderate

de către instanța de apel.

Totodată, s-a reținut că instanța de apel nu a înlăturat erorile evidențiate

anterior de către instanța de recurs care a depistat:

a) lipsa deciziei contravenționale de sancționare a inculpaților, întrucât

soluția instanței de apel se bazează exclusiv pe principiul non bis in idem, adică

inculpații au fost pedepsiți de două ori pentru una și aceiași faptă, dar de fapt

9

instanța de apel face referire la o încheiere cu privire la cercetarea informației

(f. d. 55 vol. I);

b) la adoptarea soluției de încetare a procesului penal, instanța de apel nu a

constatat existența deciziei de constatare a faptelor în cauza contravențională și nu

a stabilit în afara oricărui dubiu fapta reținută în cauza contravențională în sarcina

inculpaților, care trebuie să corespundă în tocmai cu faptele incriminate prin

rechizitoriu.

c) instanța de apel nu a stabilit competența organului care a revizuit

presupusa decizie contravențională și procedura de revizuire a actului

contravențional, aceasta jucând un rol de importanță la examinarea cauzei.

Conform art. 476 Cod contravențional, procurorul dispune de dreptul de a

înainta cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise în cauza contravențională

dacă se constată că în acțiunile contravenientului sânt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de Codul penal. Cererea de revizuire se

depune în instanța a cărei decizie sau hotărâre a rămas definitivă.

d) instanța de apel nu a stabilit divergența referitor la încadrarea juridică a

faptei or, din informația de la f. d. 53 vol. 1, reiese că fapta a fost încadrată în baza

art. 78 alin. (3) Cod contravențional, însă în decizia instanței de apel se face

referire la art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Contrar celor reținute de instanța de apel, instanța de recurs ordinar a

constatat că instanța nominalizată la adoptarea soluției nu a elucidat faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în

esența problemelor de fapt și de drept, acceptând niște concluzii de ordin general

preluate din rechizitoriu, cu privire la comiterea faptei infracționale de către

inculpați.

Totodată, instanța de recurs ordinar a atestat că instanța de apel nu a

răspuns prin soluția emisă la criticile invocate de către avocatul Victor Felișcan

referitor la faptul că prin prezentarea de către procuror, în instanța de apel, a

dosarelor contravenționale pentru fiecare dintre inculpați, au fost epuizate dubiile

privitor la aplicarea față de Dumitru Tofan, Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava, Nicolae

Tuchila a principiului non bis in idem, însă instanța de apel adoptă o decizie

contrară acestui principiu fundamental, contrar prevederilor art. 22 alin. (3) Cod de

procedură și practicii CtEDO statuate.

apelurile declarate au fost admise, casată sentința primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost

încetat procesul penal în privința inculpaților Dumitru Tofan, Ion Pîrlii, Nicolae

Tuchila, Nicolae Dumbrava învinuți de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, deoarece există o hotărâre judecătorească definitivă asupra

aceleași persoane pentru aceeași faptă.

10

8.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

judecat superficial cauza privind învinuirea adusă lui Dumitru Tofan, Nicolae

Dumbrava, Nicolae și Ion Pîrlii, recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, în lipsa unei cercetări obiective a tuturor

probelor anexate la materialele cauzei, cu aprecierea eronată a împrejurărilor

cauzei, ca rezultat concluzionând greșit asupra necesității condamnării acestora.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță a emis o gravă eroare judiciară,

un act de injustiție condamnând și aplicând pedepse penale în privința unor

persoane, care anterior au fost trase la răspundere pentru aceleași fapte.

În acest sens, instanța de apel a menționat că din materialele cauzei rezultă

că la data de 30 iunie 2014 agentul constatator al IP Soroca, Igor Graur a emis

decizia privind atragerea la răspunderea contravențională și aplicarea sancțiunii

contravenționale față de Ion Pîrlii în baza art. 354 și art.78 alin. (3) Cod

contravențional. Astfel, Ion Pîrlii a fost tras la răspundere contravențională pentru

faptul că la 4 iunie 2014, în jurul orei 05:00, aflându-se în sat. XXXXX r-nul

XXXXX, l-a lovit cu pumnii și picioarele peste tot corpul pe Eugeniu Bogdan,

pricinuindu-i leziuni corporale ușoare.

La data de 30 iunie 2014 agentul constatator al IP Soroca, Igor Graur a

emis decizia privind atragerea la răspunderea contravențională și aplicarea

sancțiunii contravenționale față de Nicolae Tuchila în baza art. 354 și art. 78 alin.

(2) Cod contravențional. Astfel, Nicolae Tuchila a fost tras la răspundere

contravențională pentru faptul că la 4 iunie 2014, în jurul orei 05:00, aflându-se în

sat. XXXXX r-nul XXXXX, l-a lovit cu pumnii și picioarele peste tot corpul pe

Eugeniu Bogdan, pricinuindu-i leziuni corporale ușoare.

La data de 30 iunie 2014 agentul constatator al IP Soroca, Igor Graur a

emis decizia privind atragerea la răspunderea contravențională și aplicarea

sancțiunii contravenționale față de Dumitru Tofan în baza art. 354 și art. 78 alin.(3)

Cod contravențional. Astfel, Dumitru Tofan a fost tras la răspundere

contravențională pentru faptul că la 4 iunie 2014, în jurul orei 05:00, aflându-se în

sat. XXXXX r-nul XXXXX, l-a lovit cu pumnii și picioarele peste tot corpul pe

Eugeniu Bogdan, pricinuindu-i leziuni corporale ușoare.

La data de 30 iunie 2014 agentul constatator al IP Soroca, Igor Graur a

emis decizia privind atragerea la răspunderea contravențională și aplicarea

sancțiunii contravenționale față de Nicolae Dumbrava în baza art. 354 și art.78

alin. (2) Cod contravențional. Astfel, Nicolae Dumbrava a fost tras la răspundere

contravențională pentru faptul că la 4 iunie 2014, în jurul orei 05:00, aflându-se în

sat. XXXXX r-nul XXXXX, l-a lovit cu pumnii și picioarele peste tot corpul pe

Eugeniu Bogdan, pricinuindu-i leziuni corporale ușoare.

Instanța de apel a indicat că din materialele contravenționale se constată că,

Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila, Ion Pîrlii și Dumitru Tofan au fost trași la

11

răspundere contravențională pentru comiterea huliganismului nu prea grav și

pentru vătămarea integrității corporale a lui Eugeniu Bogdan.

Potrivit ordinelor de încasare a numerarului, amenda contravențională

aplicată contravenienților a fost achitată de către Nicolae Dumbrava, Ion Pîrlii și

Dumitru Tofan (f. d. 60 – 62 vol. I).

Instanța de apel a reținut că contrar prevederilor art. 275 pct. 7) Cod de

procedură penală, la 4 decembrie 2014 prin ordonanța organului urmăririi penale,

s-a dispus începerea urmăririi penale, pe baza materialelor înregistrate la IP Soroca

în registrul nr. 1 cu nr. 984 din 6 noiembrie 2014, în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, întrucât pentru faptele de huliganism nu prea grav și vătămare a integrității

corporale, persoanele vinovate au fost trase deja la răspunderea contravențională,

iar la momentul inițierii procesului penal deciziile contravenționale nu au fost

supuse contestărilor, fiind deja executate.

Instanța de apel a notat că în cursul urmăririi penale, peste aproximativ 7

luni din momentul adoptării deciziei de sancționare, la data de 27 ianuarie 2015,

procurorul r-ului Soroca a depus contestații asupra proceselor verbale și deciziilor

în cauzelor contravenționale, a agentului constatator al IP Soroca unde au fost trași

la răspundere contravențională inculpații, pentru comiterea faptei de huliganism nu

prea grav și vătămare a integrității corporale.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 27 februarie 2015, contestația

depusă de procurorul r-ului Soroca împotriva procesului verbal cu privire la

contravenție și deciziei contravenționale din 30 iunie 2014, întocmite în privința lui

Dumitru Tofan a fost respinsă ca tardivă. Instanța care a examinat contestația a

constatat că la momentul pornirii urmăririi penale, procesul contravențional vizat

în speță era deja încheiat, iar pe acțiunile din 4 iunie 2014, ale lui Dumitru Tofan,

exista decizia contravențională definitivă, deja executată, prin ce au survenit

efectele art. 30 alin. (6) lit. b) Cod contravențional.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 27 februarie 2015, contestația

depusă de procurorul r-ului Soroca împotriva procesului verbal cu privire la

contravenție și deciziei contravenționale din 30 iunie 2014 întocmite în privința lui

Nicolae Tuchila a fost respinsă ca tardivă. Instanța care a examinat contestația a

conchis că la momentul pornirii urmăririi penale, procesul contravențional vizat în

speță era deja încheiat, iar pe acțiunile din 4 iunie 2014, ale lui Nicolae Tuchila,

există decizia contravențională definitivă, deja executată, prin ce au survenit

efectele art. 30 alin. (6) lit. b) Cod contravențional.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 27 februarie 2015, contestația

depusă de procurorul r-ului Soroca împotriva procesului verbal cu privire la

contravenție și deciziei contravenționale din 30 iunie 2014, întocmite în privința lui

Nicolae Dumbrava a fost respinsă ca tardivă. Instanța care a examinat contestația a

stabilit că la momentul pornirii urmăririi penale, procesul contravențional vizat în

12

speță era deja încheiat, iar pe acțiunile din 4 iunie 2014, ale lui Nicolae Dumbrava,

există decizia contravențională definitivă, deja executată, prin ce au survenit

efectele art. 30 alin. (6) lit. b) Cod contravențional.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 27 februarie 2015, contestația

depusă de procurorul r-ului Soroca împotriva procesului verbal cu privire la

contravenție și deciziei contravenționale din 30 iunie 2014, întocmite în privința lui

Ion Pîrlii a fost respinsă ca tardivă. Instanța care a examinat contestația a relevat că

la momentul pornirii urmăririi penale, procesul contravențional vizat în speță era

deja încheiat, iar pe acțiunile din 4 iunie 2014, ale lui Ion Pîrlii, exista decizia

contravențională definitivă, deja executată, prin ce au survenit efectele art. 30 alin.

(6) lit. b) Cod contravențional.

Instanța de apel a constatat că hotărârile sus nominalizate, emise de către

Judecătoria Soroca la 27 februarie 2015, nu au fost supuse recursului.

În continuare, s-a menționat că la data de 27 martie 2015 (peste

aproximativ 9 luni de la adoptarea deciziilor de către agentul constator Graur Igor),

procurorul raionului Soroca a înaintat procurorului General adjunct, demersuri

privind inițierea procedurii de revizuire a deciziilor Inspectoratului de Poliție

Soroca din 30 iunie 2014 în cauzele contraventionale în privința lui Ion Pîrlii,

Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila și Dumitru Tofan (f. d. 86-87, 96-101 vol. I).

La data de 30 aprilie 2015, Procurorul General adjunct a înaintat

Inspectoratului de Poliție Soroca cereri de revizuire, prin care a solicitat anularea

deciziilor de sancționare din 30 aprilie 2014, în privința lui Dumitru Tofan, Ion

Pîrlii, Nicolae Dumbrava și Nicolae Tuchila privind comiterea contravențiilor

prevăzute de art. 78 alin. (2) și art. 354 Cod contravențional (f. d. 103-106, 109,

110, 113,114 vol.I). Cu toate că Dumitru Tofan și Ion Pîrlii au fost trași la

răspunderea contravențională pentru comiterea faptei ilegale prevăzute de art.78

alin. (3) Cod contravențional.

Prin deciziile șefului de post al Inspectoratului de Poliție Soroca al

sectorului de poliție Stoicani nr. 5 din 28 mai 2015, s-a dispus admiterea cererii de

revizuire, anularea deciziilor din 30 iunie 2014 pe cauza contravențională în

privința lui Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila și Dumitru Tofan

privind comiterea contravențiilor prevăzute de art.78 alin. (2) și art. 354 Cod

contravențional și încetarea procedurii contravenționale în legatură cu pornirea pe

aceeași faptă a cauzei penale (f. d. 105-106, f. d. 108-110).

În continuare, instanța de apel a indicat că potrivit prevederilor art. 476

alin. (1) Cod contravențional, procurorul dispune de dreptul de a înainta cerere de

revizuire a deciziei sau hotărârii emise în cauza contravențională, dacă se constată

că în acțiunile contravenientului sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de Codul penal

13

În conformitate cu prevederile art. 476 alin. (2) Cod contraventional,

cererea de revizuire se depune în instanța a cărei decizie sau hotărâre a rămas

definitive.

Astfel, instanța de apel a atestat, că agentul constatator a examinat cererea

de revizuire contrar competenței stabilite expres de art. 476 alin.(2) Cod

contravențional, deoarece doar instanța de judecată are competența sa judece о

cerere de revizuire, or potrivit art. 114 din Constitutia Republicii Moldova, justiția

se înfaptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești.

Mai mult, potrivit art. 475 alin. (2) Cod contravențional, revizuirea

procesului contravențional poate fi cerută în temeiurile expres prevăzute de lit. a)-

e), condiție care este impusa de lege.

La 16 martie 2017, au fost operate modificări la art. 475 alin. (3) Cod

contravențional, care prevăd că procedura de revizuire se deschide în baza cererii

procurorului adresată instanței de judecată, conform competenței teritoriale a

acestuia, sau a cererii contravenientului adresată instanței de judecată care a

judecat cauza sau contestația.

Totodată, procedura de revizuire este prescrisă, deoarece art. 475 alin. (1)

Cod contravențional, prevede expres că: „Procedura de revizuire se deschide în

favoarea contravenientului în termen de cel mult 6 luni din momentul apariției

unuia dintre temeiurile prevăzute la alin.(2)”.

La caz, instanța de apel a stabilit că ca agentul constatator, asumându-și

rolul instanței de judecată, a examinat peste 11 luni deciziile adoptate de el

personal pe cauză, fiind menținute de instanța de judecată și fără a informa

persoanele cointeresate despre decizia adoptată, care a stat la baza pornirii

urmăririi penale.

Instanța de apel a atestat că prevederile art. 441 Cod contravențional pe

care și-a bazat decizia agentul constatator nu este aplicabilă la caz, fiind greșit

interpretate și aplicate.

Instanța de apel a conchis că au fost adoptate contrar legii deciziile

agentului constatator din 28 mai 2015, prin care s-a dispus admiterea cererilor de

revizuire și anulate deciziile din 30 iunie 2014, pe cauzele contravenționale în

privința lui Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila și Dumitru Tofan

privind comiterea contravențiilor prevăzute de art. 78 alin.(2) și art. 354 Cod

contravențional, cu încetarea procedurii contravenționale, în legătură cu pornirea

pe aceeași faptă a cauzei penale (f .d. 105-106, f. d. 108-110).

În acest context, instanța de apel a concluzionat că totalitatea actelor

procedurale întocmite la faza de urmărire penala dovedește faptul ca inculpații Ion

Pîrlii, Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila și Dumitru Tofan au fost pedepsiți de

două ori pentru una și aceiași faptă de huliganism, ori practica CtEDO nu face

14

distincție dintre cauza contravențională și cauza penală, fapt care contravine si

prevederilor art. 22 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a menționat faptul că organul de urmărire penală

precum rezultă și din materialele cauzei, a înaintat inculpaților pe cauză învinuirea

pentru comiterea acelorași acțiuni de huliganism din data de 4 iunie 2014, cu

excepția faptului că infracțiunea de huliganism a fost încadrată în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, astfel, pentru aceleiași fapte pentru care au fost sancționați

contravențional prin decizia agentului constatator din 30 iunie 2014, ulterior eronat

anulată.

Astfel, instanța de apel a stabilit că în această cauză a fost încălcat

principiul non bis in idem, fiind prezentă situația când persoana a fost urmărită și

pedepsită de două ori pentru aceleași fapte.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Elena Lisnic, care invocă temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe:

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- de către instanța de apel a fost dată o apreciere eronat greșită a normelor

procesual penale și contravenționale, precum și a hotărârilor Curții Constituționale

nr. 26 din 23 noiembrie 2010, care nu sunt aplicabile speței date;

- procesele-verbale contravenționale respective în privința lui Ion Pîrlii,

Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila, Dumitru Tofan, Mihail Țeremon și Eugeniu

Bogdan au fost întocmite fără ca agentul constatator la acel moment să dispună de

rezultatele examinării medico-legale în vederea stabilirii dacă persoanele

respective au careva leziuni corporale și în raport cu aceasta să se facă o concluzie

referitor la existența în acțiunile ultimilor a contravenției sau elementelor

infracțiunii. Despre acțiunile premature a agentului constatator în cadrul pornirii

proceselor contravenționale se atestă și faptul că procesul-verbal contravențional a

fost pornit și în privința lui Eugeniu Bogdan, care în cauza penală respectivă are

statut de parte vătămată și, despre prezența la el a vătămărilor corporale ușoare,

care au provocat dereglarea sănătății de scurtă durată, nu mai mult de 21 zile la

acel moment, nu s-a cunoscut;

- ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 98D din

26 iunie 2015, în privința lui Eugeniu Bogdan, care s-au constatat leziuni corporale

ce se califică ca vătămări corporale ușoare, care au provocat dereglarea sănătății de

scurtă durată, nu mai mult de 21 zile;

- prin deciziile șefului de post al Inspectoratului de Poliție Soroca al

sectorului poliție Stoicani nr. 5 din 28 mai 2015, s-a dispus admitea cererii de

15

revizuire, anularea deciziilor din 30 iunie 2014 pe cauzele contravenționale în

privința lui Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila, Dumitru Tofan și

Mihail Țeremon privind comiterea contravențiilor prevăzute de art.78 alin. (2) și

art. 354 Cod contravențional și încetarea procedurii contravenționale în legătură cu

pornirea pe aceeși faptă a cauzei penale;

- deciziile agentului constatator de admitere a cererii de revizuire nu au fost

contestate de către persoanele vizate, ca rezultat, deciziile respective au produs

efect juridice care au stat la baza pornirii legale a cauzei penale în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, cazul dat nefiind viciat principiul non bis in idem, lipsind

careva temei de a concluziona despre încălcări procedurale atât din partea

procurorului, cât și a agentului constatator;

- instanța de apel, însă, la emiterea deciziei eronat a interpretat normele

legale în partea ce ține de competența procurorului la înaintarea cererii de

revizuire, competența agentului constatator în examinarea cererii de revizuire,

temeiurile și termenele de revizuire;

- în speță, procurorul a înaintat cererea de revizuire în baza art. 476 Cod

contravențional, care prevede un temei distinct de revizuire: „se constată că în

acțiunile contravenientului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de Codul penal”. Respectiv, acestei situații nu este aplicabil termenul de

6 luni din conținutul art. 475 alin. (1) din același Cod, care reglementează expres,

că acest termen se aplică doar „temeiurilor prevăzute la alin.(2)”, or, nu se aplică

temeiului prevăzut în dispoziția altei norme;

- art. 476 alin.(2) Cod contravențional, prestabilește autoritatea competentă

de a examina cererea de revizuire: „instanța a cărei decizie sau hotărâre a rămas

definitivă”. Reieșind din interpretarea logică și sistemică a normelor juridice,

această prevedere își are aplicarea doar cu privire la temeiul menționat, prevăzut la

art. 476 alin. (1) din același Cod și diferă de reglementarea autorității competente

de a deschide procedura de revizuire în cazurile prevăzute de art. 475 alin. (2). În

această ordine de idei, „instanța” nu este neapărat o instanță de judecată, deoarece,

atunci când legiuitorul are în vedere „instanța de judecată”, exprimarea legală este

„instanța de judecată” (exemplu - art. 475 alin. (3) Cod contravențional), o altă

interpretare fiind eronată și vicioasă. Mai mult ca atât, legea prevede expres faptul

că „hotărârea sau decizia” acestei instanțe a rămas definitivă, iar în situația când

contravenția este examinată de către agentul constatator, anume decizia acestuia

rămâne definitivă, deci anume agentul constatator este competent de a examina

cererea de revizuire;

- agentul constatator era în drept să examineze cererea de revizuire

înaintată de adjunctul Procurorului General și să emită o hotărâre în acest sens.

Acest mecanism legal nu aduce atingere principiului non bis in idem, deoarece

reprezintă unica modalitate de a recalifica fapta din contravenție în infracțiune, este

16

necesară într-o societate democratică și, ținând cont de pericolul social sporit al

infracțiunilor, este proporțional scopului urmărit, iar efectele deciziei adoptate pe

cauza contravențională se anulează până la tragerea făptuitorului la răspunderea

penală;

- deciziile șefului de post al Inspectoratului de Poliție Soroca al sectorului

de poliție Stoicani nr. 5 din 28 mai 2015, care a dispus admiterea cererilor de

revizuirea și anularea deciziilor din 30 iunie 2014 pe cauzele contravenționale în

privința lui Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava, Nicolae Tuchila, Dumitru Tofan și

Mihail Țeremon privind comiterea contravențiilor prevăzute de art. 78 alin.(2) și

art. 354 Cod contravențional și încetarea procedurii contravenționale, nu au fost

anulate și sunt până în prezent legale;

- instanța de apel a adoptat soluția în speță fără a aprecia fiecare probă în

parte și nu s-a expus asupra admisibilității sau inadmisibilității acesteia;

- sentința Judecătoriei Soroca din 5 aprilie 2016, în privința lui Mihail

Țeremon, a fost obiect de discuții a mai multor ședințe în instanța de apel, ulterior,

acuzatorul de stat în cadrul dezbaterilor judiciare a făcut trimitere la proba

respectivă sub aspectul de putere a lucrului judecat și soluție care are tangență

directă cu cauză penală în privința inculpaților din prezenta speță.

alin. (11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Victor Felișcan în

numele inculpaților Ion Pîrlii, Nicolae Dumbrava și Nicolae Tuchila, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, motivând că instanța de apel a dat o soluție legală

și justă pe caz, nu a făcut nimic altceva decât să aplice legea, dar și a înlăturat

gravele neajunsuri arătate de instanța ierarhic superioară.

De asemenea, au invocat că procurorul din Procuratura raionului Soroca a

acceptat soluția instanței de judecată și a renunțat la dreptul la atac, respectiv

decizia supusă revizuirii a devenit irevocabilă prin însuși acțiunile acuzatorului, iar

calea revizuirii (drept cale extraordinară de atac) presupune epuizarea căilor

ordinare de atac, care nu a fost utilizate de procuror prin necontestarea hotărârii

Judecătoriei Soroca din 27 februarie 2015.

În acest sens, au considerat că argumentele invocate de procuror în recursul

ordinar, reprezintă doar o tratare subiectivă, în contradicție cu norma legală și

bunele practici instituite prin jurisprudența CtEDO și tentativă de reapreciere a

probelor, temeiuri care nu se încadrează în art. 427 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

17

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține că potrivit textului recursului, procurorul invocă temeiul

de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, sub

aspectele că - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei de recurs nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat de către procuror, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de apel de încetare a procesului penal

în privința inculpaților pe învinuirea în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, deoarece există o hotărâre

judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă, Colegiul

penal constată că nu este incident în prezenta speță, dat fiind faptul că instanța de

apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(1) pct. 8), 419, 436 alin. (2) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor aspectelor relevante și esențiale ce rezultă din

circumstanțele speței.

Totodată, Colegiul penal atestă că decizia instanței de apel cuprinde

motivele detaliate pe care își întemeiază soluția corectă de încetare a procesului

penal în privința inculpaților pe învinuirea în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, deoarece există în

privința la fiecare inculpat o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași

persoane pentru aceeași faptă săvârșită la 4 iunie 2014, iar de către partea acuzării

eronat a fost invocată o interpretare greșită a normelor de procedură penală ce țin

de aplicarea principiului „non bis in idem” în prezenta cauză, or instanța de apel nu

18

a comis vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei

contestate sub aspectele contestate.

În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel a apreciat just

circumstanțele particulare speței, și la adoptarea soluției sale a ținut cont de

garanțiile unui proces echitabil în prezenta speță, precum și de aplicarea în speță a

art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale care reglementează principiul „non bis in

idem”, inclusiv prin prisma jurisprudenței CtEDO, având în vedere faptul că

Curtea a considerat că art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie interpretat ca interzicând

urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a doua „infracțiune”, în

măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care sunt „în esență”

similare celor care sunt la originea primei infracțiuni (a se vedea hotărârile CtEDO

în cauzele A și B împotriva Norvegiei din 15 noiembrie 2016 - pct. 79-82, Tsonzo

Tsonoev împotriva Bulgariei din 14 ianuarie 2010 - pct. 53-57, Serghei Zolotukhin

împotriva Federației Ruse din 10 februarie 2009, pct. 83-84)

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 9 din

prezenta decizie, se atestă că acesta primordial își manifestă dezacordul cu

aprecierea de către instanța de apel a circumstanțelor speței, ce țin de sancționarea

contravențională a inculpaților, procedura de revizuire a deciziilor agentului

constatator, competența la examinarea revizuire și normele aplicabile, care în

opinia lui nu au fost interpretate corect de instanța de apel, nefiind încălcat în speță

principiul „non bis in idem”, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că asupra acestor aspecte esențiale s-a expus motivat instanța de

apel, iar alegațiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia,

neîntemeiată pe careva suport juridic și factologic relevant speței.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale invocate și în prezentul recurs

ordinar de către procuror, iar motivarea din decizia acesteia, descrisă și la pct. 8.1 a

prezentei decizii, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

19

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Elena Lisnic împotriva deciziei din 11 iunie 2021 a Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți, în cauza penală privindu-i pe Dumbrava Nicolae

XXXXX, Tuchila Nicolae XXXXX, Tofan Dumitru XXXXX, Pîrlii Ion XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 octombrie 2021.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

20