1ra-1019/2021 — art. 264 al. 4 CP

1ra-1019/2021 — art. 264 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1019/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 18 august 2020, în cauza penală în

privința lui

Terzi Alexei xxx, născut la xxx, originar și domiciliat în

r-nul xxx, s. xxx, str. xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.01.2019 - 30.04.2020;

Instanța de apel: 13.06.2020 - 18.08.2020;

Instanța de recurs: 24.02.2021 - 04.08.2021.

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Terzi Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(4)

Codul penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Conform art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub formă

de închisoare, pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

A fost admis parțial demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, fiind dispusă încasarea de la Terzi

Alexei în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 258 lei.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

2018, aproximativ la orele 01:50, cu încălcarea cerințelor pct.10 sub.pct.(1) lit. b), pct.10)

sub.pct.(2) lit. a), pct.(14) lit. a) și pct.45 sub.pct.(1) lit. a), d) Regulamentul circulației

rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357 din 13 mai 2009, fără a avea

permis de conducere pentru categoria respectivă, neposedând dexteritatea necesară de a

conduce în siguranța mijlocul de transport, a condus motocicleta de marca ”Viper”,

1

numărul de înmatriculare xxx, aflând-se în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, și

deplasându-se pe autodrumul R-29 în direcția Ceadâr-Lunga- Comrat la 13 km + 830 m

pe str. Lenin s. Tomai, raionul Ceadîr-Lunga, nu a ținut cont de situația rutieră, de starea

sa psihofiziologică, ce influențează asupra atenției și reacției, depășind viteza de

circulație nepericuloasă, a produs răsturnarea. Ca rezultat, Garciu Andrei, care se deplasa

în calitate de pasager, a primit leziuni corporale sub formă de hemoragie secundară în

creier, ca rezultat al traumei cranio-cerebrale deschise cu fractura oaselor în bolta și baza

craniului, hemoragii în foile creierului, plăgi contuze grave ale creierului, agravate prin

edem grav al creierului, ce se referă la leziuni corporale, ce au cauzat vătămarea gravă a

sănătății, de la care el a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului Terzi Alexei întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute deart.264 alin.(4)Cod penal, individualizată prin „

încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul

persoanei, comisă în stare de ebrietate”.

acesteia în partea pedepsei stabilite inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Terzi Alexei să-i

fie numită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce pe un termen

de 4 ani, și excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție

este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare

a inculpatului.

Astfel, la individualizarea pedepsei, instanța nu a luat în considerație gradul

prejudiciabil al consecințelor survenite, exprimate prin decesul părții vătămate, precum și

faptul, că inculpatul nu are permis de conducere pe categoria respectivă pentru dreptul de

a conduce motocicleta, anterior a fost atras de mai multe ori la răspundere pentru

săvârșirea contravențiilor în domeniul circulației rutiere, inclusiv pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate.

Acuzatorul a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională

celor comise și urmările produse.

declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Terzi Alexei de săvârșirea infracțiunii imputate.

2

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele

cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală,

opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost

viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o

altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.

4.2. Sancțiunea art.264 alin.(4) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost condamnat,

în redacția Legii penale, în vigoare la data comiterii infracțiunii de către Terzi Alexei și

anume la 25.08.2018, prevedea pedeapsă cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani, această

infracțiune clasificându-se ca infracțiune gravă potrivit art.16 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a statuat că, prima instanță ținând cont de prevederile art.8, 10

Cod penal, art.3641 Cod de procedură penală, corect i-a stabilit inculpatului Terzi Alexei

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 6 luni, cu privarea dreptului de a

conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani, pedeapsa care în opinia opinia instanței

va fi o măsură corelativă de constrângere de stat și va avea o funcție preventivă.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de procuror cu referire la

dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că prima instanță la stabilirea

pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunilor grave, săvârșită din imprudență, de persoana inculpatului, lipsa

antecedentelor penale (f.d.86), caracteristica pozitivă a inculpatului la domiciliu (f.d.96),

la evidența medicului narcolog și psihiatru la domiciliu nu se află (f.d.92, 93), prezența

circumstanțelor ce atenuează răspunderea (recunoașterea vinovăției de către inculpat) și

absența circumstanțelor ce agravează răspunderea, lipsa în acțiunile inculpatului a

recidivei infracțiunii, și întemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal, considerând că,

corectarea și reeducarea inculpatului, este posibilă fără izolarea acestuia de societate.

Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsa stabilită

inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului

de pericol social a faptelor comise de acesta, cât și personalității inculpatului.

Cu referire la argumentele apelantului precum că, prima instanța nu a luat în

considerație gradul prejudiciabil al consecințelor survenite, precum și faptul, că

inculpatul este persoana, ce nu are permis de conducere pentru categoria respective

asupra dreptului de a conduce motocicleta, anterior a fost tras la răspunderea pentru

săvârșirea contravențiilor în domeniul circulației rutiere, inclusiv pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, provocată de alcool, instanța de apel a

menționat ca cele menționate sunt insuficiente pentru a-i numi pedeapsă inculpatului

Terzi Alexei sub formă de închisoare.

3

Procuratura UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva a declarat recurs ordinar, invocând ca

temei de casare prevederile art.427 alin.(1) pct.12) și 10) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în alt

complet de judecată.

În susținerea solicitării sale, recurentul a invocat că, pedeapsa stabilită inculpatului

cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele

cauzei, considerând că, instanțele de fond greșit și-au motivat soluțiile de individualizare

a executării pedepsei în privința inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt

și de drept, susținând o poziție eronată de aplicare a dispoziției art.90 Cod penal.

Astfel, instanțele de fond nu au luat în considerație gradul prejudiciabil al

consecințelor survenite, exprimate prin decesul părții vătămate, precum și faptul, că

inculpatul nu are permis de conducere pe categoria respectivă pentru dreptul de a

conduce motocicleta, anterior a fost atras de mai multe ori la răspundere pentru

săvârșirea contravențiilor în domeniul circulației rutiere, inclusiv pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate pedeapsa stabilită inculpatului nu va duce la

atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea acestuia.

solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel,

și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit conținutul recursului, se constată că procurorul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.12) și 10) Cod de procedură

penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de

recurs invocă, de fapt, numai dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei

penale, temei de recurs prevăzut de pct.10) potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal se va expune în privința temeiului de casare prevăzut la art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea

individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Terzi Alexei, întrucât celălalt temei

de casare nominalizat în recurs nu a fost motivat de către recurent, iar în circumstanțele

în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Verificând materialele cauzei, în raport cu argumentele procurorului, instanța de

recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent, nu și-au găsit confirmarea, iar

4

soluțiile adoptate pe marginea acestei spețe atât de către instanța de fond, cât și de cea de

apel, sunt legale, întemeiate și urmează a fi menținute integral.

Potrivit actelor cauzei, Colegiul penal atestă că, prima instanță a dispus

condamnarea inculpatului Terzi Alexei în baza art.264 alin.(4) Codul penal la 3 ani și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal,

executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de

4 ani, soluție menținută și de către instanța de apel.

Colegiul penal găsește vădit nefondată invocarea recurentului referitor la

aplicabilitatea prevederilor art.90 Cod penal față de inculpat și susține integral statuările

instanțelor de fond în acest sens, considerând că, la caz, corect s-a dispus suspendarea

executării pedepsei stabilite lui Terzi Alexei în baza art.90 Cod penal, pe un termen de

probațiune de 4 ani, pe capătul de acuzare a acestuia în baza art.264 alin.(4) Codul penal.

În acest sens, Colegiul penal reține că, examinând apelul declarat de către procuror,

instanța de apel a respins ca nefondate criticele apelantului, și având în vedere că motive

similare sunt invocate și în recursul ordinar, Colegiul penal consideră că pedeapsa

stabilită lui Terzi Alexei, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută.

Instanța de apel, a dat răspuns la toate argumentele invocate de partea acuzării în

vederea motivării soluției de respingere a apelului declarat de procuror. În acest sens, se

apreciază că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept

ce au dus, la caz, la respingerea apelului procurorului, ca nefondat.

Tot aici se menționează că, raționamentul care poate condiționa aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna are la origine persoana

inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei

față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună,

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului. Pe de altă parte, executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

De asemenea, Colegiul penal specifică faptul că aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte

de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a se corecta.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța

5

de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea

ce la caz s-a realizat.

În speță, Colegiul penal reține că s-a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului evidențiindu-se în acest sens că, inculpatul a

recunoscut vina, lipsa antecedentelor penale, caracteristică pozitivă a inculpatului, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, lipsa în acțiunile acestuia a recidivei

infracțiunii, precum și lipsa circumstanțelor agravante, circumstanțe ce au permis

instanțelor de fond de a conchide că corectarea inculpatului Terzi Alexei este posibilă

prin aplicarea față de acesta a pedepsei cu suspendarea executării pe un termen de

probațiune de 4 ani.

Rezultatul principal al aplicării acestei pedepse constă în aceea că, deși pedeapsa

definitivă nu a fost pusă în executare, ea devine dependentă de comportamentul exemplar

de care trebuie să dea dovadă inculpatul, pe perioada termenului de probațiune, în caz

contrar va fi anulată suspendarea ei și se va dispune executarea reală în penitenciar.

Din atare considerente, sunt neîntemeiate alegațiile procurorului în partea privind

excluderea art.90 Cod penal și constată că concluzia instanțelor privitor la faptul că,

corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea față de Terzi Alexei a pedepsei sub

formă de închisoarea, cu suspendarea executării acesteia, este una legală, corectă,

motivată și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele punctate în cererea de recurs

nu sunt incidente cauzei diferite judecății, iar instanțele ierarhic inferioare și-au motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. art.61, 75 și 90 Cod

penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă proporțională faptei comise.

La caz, nu se constată vreun temei pentru modificarea pedepsei în privința

inculpatului Terzi Alexei, iar sancțiunea închisorii, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, cu suspendarea executării acesteia, așa cum a fost stabilită de către

prima instanță și menținută de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal de restabilire a

echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Analizând textul deciziei atacate, în coraport cu motivele invocate, Colegiul penal

atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția, iar

instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita

repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate instanța inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se

6

constată admiterea erorii de drept semnalate de acuzatorul de stat și prevăzute de art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală

și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, argumentele din recursul procurorului fiind

vădit neîntemeiate.

penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Fedora Gheorghieva, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 18 august 2020, în cauza penală în privința inculpatului Terzi Alexei xxx,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

7