1ra-954/2021 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-954/2021 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-954/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Bîrnat Gheorghe împreună cu avocatul Culeac – Reul Natalia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui

Bîrnat Gheorghe xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.12.2019 – 30.06.2020;

Instanța de apel: 27.07.2020 – 11.11.2020;

Instanța de recurs: 11.02.2021 – 28.07.2021.

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal, 8 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată a fost

adăugat parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 01 martie 2018, stabilind inculpatului Bîrnat Gheorghe, pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de circulația substanțelor

chimice pe un termen de 2 ani.

A fost dispusă încasarea de la Bîrnat Gheorghe în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1 680 lei.

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, având intenția directă îndreptată spre

circulația ilegală a drogurilor, fără scop de înstrăinare, a păstrat ilegal droguri, la domiciliul lui

situat în xxx, până la 25.09.2019 aproximativ la ora 09:10, când în urma efectuării percheziției,

din podul unei anexe a casei de pe o masă, de către colaboratorii Inspectoratului de Poliție

Strășeni, au fost depistate și ridicate: un fragment a unei butelii din polimer incolor cu inscripția

„Baban”, un fragment a unei butelii din polimer de culoare verde cu inscripția „Bergenbier”

cu depuneri de substanță lichidă de culoare brună cu miros specific, o folie de staniol cu găuri

pe care se aflau depuneri de substanță cafenie.

Conform raportului de constatare tehnico-științific nr.34/12/l-R-4017 din 10.10.2019,

depunerile de substanță de culoare cafenie de pe suprafața foliei de staniol, precum și

1

depunerile de substanță de culoare cafenie de pe suprafața celor două fragmente de butelii din

polimer, una incoloră cu inscripția de culoare verde „Baban” și una de culoare verde cu

inscripția de culoare neagră „Bergenbier” depistate și ridicate la 25 septembrie 2019, în

rezultatul efectuării percheziției pe cauza penală nr.2019330320, în domiciliul cet. Bîrnat

Gheorghe în xxxx, reprezintă rășină de canabis, care se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante - rășină de canabis, constituie în total 0,108 g.

În conformitate cu „Lista substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora” aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, rășina de canabis este inclusă în tabelul nr.

1 și se atribuie la substanțe stupefiante, iar cantitatea depistată la Bîrnat Gheorghe constituie

proporții mari (0,108g).

Acțiunile lui Bîrnat Gheorghe, au fost încadrate în baza art.217 alin.(2) Cod penal,

circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, adică păstrarea ilegală a drogurilor,

săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

3.1. Inculpatul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

hotărâri prin care să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că, nu este de acord cu hotărârea emisă, considerând-o

ilegală, neîntemeiată și nemotivată, deoarece vina nu o recunoaște, fiindcă nu a comis

infracțiunea în care este acuzat.

În continuare, a invocat că, latura obiectivă a infracțiunii incriminate de art.217 alin.(2)

Cod penal, se exprimă prin acțiunile alternative de producere, preparare, experimentare,

prelucrare transformare, procurare, păstrare, expediere sau transportare a substanțelor

narcotice, psihotrope sau analoagelor lor, or, nici una din acestea, atât la faza de urmărire

penală cât și în ședința de judecată n-a fost dovedită în privința lui Bîrnat Gheorghe, cu atât

mai mult că în această gospodărie au acces mai multe persoane, iar conform procesului-verbal

al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei a fost emisă concluzia că inculpatul este treaz.

A mai menționat, că refuzul inculpatului de a depune declarații nu dovedește vina

acestuia. Nerecunoașterea vinovăției și refuzul de a da depoziții urmează a se aprecia ca metode

de a se apăra de învinuirea înaintată și ele nu pot fi luate în considerație ca circumstanțe ce

negativ caracterizează personalitatea făptuitorului.

3.2. Avocatul Pretula Carolina-Caleria în numele inculpatului, solicitând casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului apărarea a invocat că probe prezentate de către partea acuzării nu

dovedesc vinovăția inculpatului, nu au fost prezentate probe concludente care ar putea fi puse

la baza sentinței de condamnare.

Astfel, a susținut că instanța de judecată în pofida cerințelor art.101 Cod de procedură

penală, n-a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, și ca urmare neîntemeiat a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, consideră apărarea că prima instanță nu a

ținut cont de limitele minime și maxime de pedeapsă, și astfel a aplicat o pedeapsă prea aspră

inculpatului pentru învinuirea înaintată.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, prima instanță a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și corect a apreciat probele administrate din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, just ajungând la

2

concluzia privind vinovăția inculpatului, care se confirmă prin probele cercetate în prima

instanță, precum și în instanța de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate în baza

art.217 alin.(2) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, adică

păstrarea ilegală a drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului au fost verificate în raport cu

alte probe, care după conținutul lor prevalează asupra declarațiilor acestuia, și astfel prima

instanță just a pus la baza sentinței de condamnare următoarele probe: procesul-verbal de

examinare a obiectului din 21.10.2019 prin care se examinează ordonanța privind efectuarea

percheziției din 10.09.2019 în cadrul cauzei penale 2019330320 întocmită de OUP al IP

Strășeni, Sava Daniel la 10.09.2019 în baza art.186 alin. (2) Cod penal, la Bîrnat Gheorghe din

s. Căpriana și procesul-verbal de percheziție din 25.09.2019, încheierea și mandatul

judecătoresc din 10.09.2019 (f.d.9-22); ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijlocului

material de probă la cauza penală din 21.10.2019, copiile actelor descrise în procesul verbal de

examinare indicate supra și raportul de constatare tehnico-științific nr.34/12/lR-4017 din

10.10.2019; depunerile de substanță de culoare cafenie de pe suprafața foliei de staniol, precum

și depunerile de substanță de culoare cafenie de pe suprafața celor două fragmente de butelii

din polimer, una incoloră cu inscripția de culoare verde „Baban” și una de culoare verde cu

inscripția de culoare neagră „Bergenbier” depistate și ridicate la 25 septembrie 2019, în

rezultatul efectuării percheziției pe cauza penală nr.2019330320, în domiciliul cet. Bîrnat

Gheorghe în xxxx, reprezintă rășina de canabis, care se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante - rășină de canabis, constituie în total 0,108 g.

(f.d34); procesul-verbal de comunicare a raportului de expertiză nr.34/12/ 1-R- 4017 din

10.10.2019 (f.d.24); ordonanța de recunoașteri și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală

din 23.09.2019 (f.d.22).

Astfel, instanța de apel a precizat că, argumentele apărării privind nevinovăția lui Bîrnat

Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, sunt contradictorii

circumstanțelor de fapt stabilite de către prima instanță, precum și de către instanța de apel pe

parcursul judecării cauzei.

Instanța de apel a reținut că, atât în ședința primei instanțe, precum și în ședința instanței

de apel, s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul Bîrnat Gheorghe a păstrat pentru consum

propriu în podul unei anexe a casei, pe o masă, substanțe stupefiante - canabis în proporții mari,

depistate la domiciliul acestuia în s. Căpriana raionul Strășeni, iar probele administrate

stabilesc cu certitudine că inculpatul Bîrnat Gheorghe a săvârșit infracțiunea incriminată, deși

acesta nu-și recunoaște vinovăția.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că circumstanțele cauzei dovedesc caracterul

infracțional al acțiunilor inculpatului Bîrnat Gheorghe, iar nerecunoașterea vinei în comiterea

infracțiunii incriminate se apreciază ca o metodă de a denatura adevărul și de a se eschiva de

răspunderea penală, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc incontestabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, respectând prevederile art.art.61, 75 Cod penal, prima instanță a ținut cont de scopul

pedepsei penale pentru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale; de

faptul că potrivit art.16 alin.(3) Cod penal, infracțiunea incriminată inculpatului este calificată

ca ușoară, și că aceasta atentează la securitatea relațiilor sociale cu privire la circulația legală

a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor; de urmările prejudiciabile; de motivul

săvârșirii infracțiunii; de persoana inculpatului, care anterior a mai fost condamnat; de faptul

că nu a recunoscut vina; de atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită

inculpatului pentru fapta săvârșită, aceasta corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu

3

închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare sub formă de privare de dreptul de a exercita

funcții legate de circulația substanțelor chimice.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată poziția primei instanțe

referitor la aplicarea prevederilor art.85 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei definitive

inculpatului Bîrnat Gheorghe.

În acest sens, instanța de apel a conchis că nu s-a stabilit un careva temei de a considera

că pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, reținând că argumentele apărării nu pot fi

apreciate ca temei în vederea aplicării unei pedepse mai blânde inculpatului Bîrnat Gheorghe.

inculpatul Bîrnat Gheorghe împreună cu avocatul Culeac-Reul Natalia, invocând prevederile

art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul Bîrnat Gheorghe să fie achitat din motiv că fapta acesteia

nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

În argumentarea recursului au invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate.

Mai mult, menționează că probele prezentate de către acuzare nu demonstrează

comiterea de către Bîrnat Gheorghe a infracțiunii incriminate. Contrar prevederilor art.101 Cod

de procedură penală, instanța nu a dat apreciere tuturor probelor din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării acestora și instanța de judecată era obligată să pună la baza hotărârii

sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să

motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Susține apărarea că, asupra solicitării de a fi pronunțată o sentința de achitare,

menționează că potrivit prevederilor art.24 alin.(2), (4) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile în procesul penal își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținere a poziției sale, în mod de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane. Potrivit art.26 alin.(3) Cod de procedură

penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

De asemenea, orice probă acumulată în cadrul urmăririi penale urmează să fie cercetată

în fața instanței de judecată, în virtutea principiului unui proces echitabil și anume

contradictorialitatea procesului. În cazul de față mărturiile lui Bîrnat Gheorghe, sunt

importante pentru cercetarea tuturor aspectelor cauzei, or o hotărâre de condamnare nu se poate

întemeia doar pe presupuneri.

În opinia inculpatului, la caz era oportun dispunerea efectuării unei expertize judiciare

pentru stabilirea amprentelor de pe fragmentul de butelie, depistate și ridicate în s. Căpriana

raionul Strășeni. Conchide că instanțele de fond i-au încălcat dreptul la un proces echitabil,

întrucât acestea nu au analizat și apreciat corespunzător probele administrate, și nu au răspuns

la toate argumentele din apelurile declarate.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, deoarece

instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și corect a încadrat

acțiunile făptuitorului. La fel, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

4

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursului, Colegiul penal reține că, de către recurenți au fost

invocate în calitate de temeiuri de drept pentru casarea deciziei recurate, prevederile art.427

alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, sub aspectul că: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate.

În susținerea acestui raționament, reieșind din esența criticilor invocate de către

recurenți, Colegiul penal reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de

apreciere a probelor. Or, aceștia fac o proprie evaluare a materialului probator, prezentând

versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.217 alin.(2) Cod penal.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, astfel de erori nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurenților prin care se susține

că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele expuse în cererea de apel, deoarece,

verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele expuse în apel, Colegiul penal

ajunge la concluzia că părțile au primit răspunsuri complete la toate argumentele esențiale ce

se referă la erorile și argumentele avansate în cererea de apel, iar manifestarea dezacordului

recurenților cu soluția pronunțată în speță de instanța de apel, nu constituie temei de admitere

a recursului în sensul formulat, întrucât acest dezacord este declarativ și lipsit de temeinicie în

fapt și în drept.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită

pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate unora

în defavoarea altora așa cum au declarat recurenții, dar coroborându-le, le-a analizat în

ansamblu lor, apreciind corect că ele sunt suficiente pentru stabilirea vinovăției inculpatului

Bîrnat Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal.

Cu referire la argumentele recurenților prin care se invocă faptul că în speță, instanțele

nu au oferit o apreciere obiectivă probelor administrate, Colegiul penal menționează că acestea

5

nu pot fi reținute, or, la etapa judecării recursului ordinar, instanța nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație

de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina și competența

primordială a acestor instanțe.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică,

prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii

condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură

penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe,

apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind menținerea sentinței primei instanțe.

Contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul că, instanțele de fond la

adoptarea soluției au ignorat declarațiile inculpatului, dându-le prioritate probelor prezentate

de partea acuzării, Colegiul penal conchide, că instanța de apel a examinat toate probele din

dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului Bîrnat Gheorghe, așa

cum susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la

concluzia că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința acestuia.

Totodată, deși recurenții consideră că instanța de apel, a adoptat o soluție insuficient

motivată, Colegiul penal a ajuns la concluzia că nu s-a stabilit existența erorii de drept invocată

de către recurenți, or, din conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care

au fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei instanțe de

condamnare a inculpatului Bîrnat Gheorghe în baza art.217 alin.(2) Cod penal.

Subsidiar, Colegiul penal atestă că, declarațiile recurentului privind nevinovăția

inculpatului în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de probe

pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședințele instanțelor de fond, expuse în

pct. 4, 4.1. al prezentei decizii. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Întru elucidarea șirului logic al celor expuse supra, Colegiul penal mai relatează că,

nerecunoașterea vinei de către inculpat, o apreciază ca o metodă de apărare și un drept de a nu

se auto incrimina, garantat de art.66 Cod de procedură penală și art.6 CEDO, or persoana care

pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare gravă de fapt,

așa precum se susține de către recurenți, or, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, dar discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Cu referire la alegațiile recurenților privind prezența în speță a temeiului de casare

prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal notează că potrivit

6

art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Poziția expusă de către recurenți, precum că în speță nu sunt întrunite elementele

infracțiunii incriminate, Colegiul penal o apreciază ca fiind declarativă și neîntemeiată, ce

reiese din linia de apărare a inculpatului în vederea evitării răspunderii penale, întrucât această

poziție a fost susținută prin formulări de ordin general, partea apărării omițând cu desăvârșire

specificarea, care anume element sau elemente lipsesc în componența de infracțiune

incriminată inculpatului Bîrnat Gheorghe.

Tot aici, instanța de recurs evidențiază că pe parcursul judecării cauzei instanța de apel,

în urma cercetării cumulului de probe administrate în speță, printre care și probe obiective cum

sunt procesul- verbal de efectuare a percheziției la domiciliul lui Bîrnat Gheorghe în s.

Căpriana raionul Strășeni, unde au fost ridicate: un fragment a unei butelii din polimer incolor

cu inscripția „Baban”, un fragment a unei butelii din polimer de culoare verde cu inscripția

„Bergenbier” cu depuneri de substanță lichidă de culoare brună cu miros specific, o folie de

staniol cu găuri pe care se aflau depuneri de substanță cafenie.

Astfel, s-a constatat faptul că Bîrnat Gheorghe a păstrat pentru consum propriu în podul

unei anexe a casei, pe o masă, substanțe stupefiante - canabis în proporții mari, corect au fost

constatate și apreciate de către instanța de apel, care întemeiat și justificat a stabilit în acțiunile

inculpatului Bîrnat Gheorghe întrunirea tuturor elementelor infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(2) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal stabilește netemeinicia invocării aplicabilității în speță a

temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece la

caz o asemenea eroare nu a fost comisă.

Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel respectând prevederile art.414 Cod de

procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la soluția descrisă în pct.4 din prezenta decizie,

motivându-și temeinic soluția, motivare descrisă inclusiv la pct.4.1. al prezentei decizii, pe

care instanța de recurs o însușește pe deplin, și în acest sens.

Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, în care s-a statuat că, art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze

deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Raportând situația reținută în cauză, la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs concluzionează că temeiurile de casare invocate de către recurenți și

prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit aplicabilitatea

la caz întrucât decizia atacată este legală și întemeiată, iar recursul este vădit neîntemeiat,

urmând a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bîrnat Gheorghe

împreună cu avocatul Culeac – Reul Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

7

Apel Chișinău din 11 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui Bîrnat Gheorghe xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

8