1ra-1257/21 — art. 27, 145 alin. 1 CP

1ra-1257/21 — art. 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1257/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Plămădeală Roman în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în

cauza penală în privința lui

Țîcău Vasilii XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.07.2020 - 02.11.2020;

Instanța de apel: 18.11.2020 - 09.02.2021;

Instanța de recurs: 15.04.2021 - 14.07.2021.

a c o n s t a t a t :

2020, Țîcău Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.27, 145

alin.(1) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Țîcău Vasilii în beneficiul statului suma de 6 746 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare.

data de 05 iunie 2020, la aproximativ ora 00.00 min., aflându-se pe XXXXX,

urmărind scopul omorului intenționat, în urma unui conflict iscat cu Păduraru Ion,

i-a aplicat multiple lovituri ultimului cu pumnii, picioarele și cu o rangă metalică

pe toată suprafață corpului; ulterior, cu un cuțit, i-a aplicat mai multe lovituri în

regiunea membrelor inferioare și a gâtului, cauzându-i lui Păduraru Ion, conform

Raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX, vătămare corporală

gravă, sub forma „traumatism craniu-cerebral închis manifestat prin contuzie

1

cerebrală medie, fractura osului temporal drept fără deplasare cu implicarea

ambelor lamele, excoriații la nivelul capului, hemoragie în sclera ambilor ochi,

echimoză masivă la nivelul feței cu trecere pe gât, echimoze la nivelul umărului

drept, toracelui posterior, coapsei drepte, plăgi tăiate la nivelul feței gâtului, fesa

dreaptă, ambelor coapse, care prezintă pericol pentru viață”, dar din motive

independente de voința sa, nu și-a dus până la capăt acțiunile criminale, deoarece la

fața locului au intervenit alte persoane care au stopat conflictul.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat că, în declarațiile martorului

Ciangov Igor care fiind audiat în ședința de judecată a declarat că „…pe Țîcău

Vasilii îl cunoaște de la spălătoria auto, nu se află în careva relații cu acesta.

Ciangov Igor activează la spălătoria auto, care se află lângă magazinul „Pegas”.

Mergând pe drum, a auzit gălăgie, a sărit gardul, iar după acesta se afla un vagon în

care de obicei locuia Păduraru Ion (îl cunoaște), iar în ultimele 2 săptămâni locuia

și Țîcău Vasilii. …Observând 3 persoane, Țîcău Vasilii, o doamnă și un domn,

fiind în stare de ebrietate, s-a apropiat de ei și a întrebat ce fac acolo, iar ca răspuns

a primit că se odihnesc. Inițial pe Păduraru Ion nu l-a văzut, apoi l-a observat când

încerca să iasă dintr-un șanț, la care doamna în vârstă de vreo 30 ani a zis să îl ducă

din nou în șanț. Un băiat mai tânăr de vreo 23-24 ani (necunoscut lui) a mers și l-a

împins înapoi în șanț, iar Țîcău Vasilii discuta cu el. Șanțul se afla la o distanță de

5-7 metri de la vagon și acolo nu era iluminat. Atunci a intervenit Ciangov Igor cu

solicitarea de a-l lăsa în pace pe Păduraru Ion, însă Țîcău Vasilii (calm și liniștit) i-

a spus că partea vătămată a făcut o prostie pentru care trebuie să răspundă, să fie

pedepsită…. A mers la spălătorie și a luat o lopată, în câteva minute s-a reîntors,

însă ei nu mai erau acolo…. Nu a văzut ca cineva să aibă în mână vreun cuțit sau

vreo bucată de beton și nici nu a văzut dacă Țîcău Vasilii i-a aplicat lovituri părții

vătămate …”.

Avocatul a considerat că, în ordinea descrisă abordarea instanței de fond este

nefondată precum că din declarațiile părții vătămate Păduraru Ion și a martorului,

se demonstrează vinovăția inculpatului cât și abordarea asupra faptului că, sunt

neveridice declarațiile inculpatului Țîcău Vasilii precum că, s-a apărat de partea

vătămată.

Totodată, a subliniat cu referire la faptele descrise în actul de învinuire,

preluate în sentința contestată că aceasta poartă un caracter pur subiectiv fiind o

2

versiune preconcepută a organului de urmărire penală precum că, din moment ce

partea vătămată a avut un conflict inițial cu inculpatul Țîcău Vasilii și ultimul a

avut în mână un cuțit, acest lucru prezumă în mod automat că dânsul a avut intenția

de a-l omorî pe Păduraru Ion. Ori, fiind audiat în faza de urmărire penală cât și

ulterior în ședința de judecată inculpatul Țîcău Vasilii a comunicat că, dânsul nu a

avut intenția de a-l omorî pe Păduraru Ion. Mai mult, din materialele cauzei, din

declarațiile ambilor participanți se stabilește că acest conflict a avut loc în jurul

orei 24.00, că terenul, încăperea unde a avut loc această încăierare nu este iluminat,

conflictul a durat aproximativ 20 min etc., ce denotă cu certitudine lipsa intenției.

La fel a menționat că, în ordinea descrisă supra și în situația când pozițiile

părții vătămate și inculpatului sunt opuse, iar unicul martor indică că „ … nu

cunoaște care a fost motivul conflictului și cine l-a inițiat, el a văzut doar

momentul când l-a împins înapoi în șanț pe partea vătămată. Nu a văzut ca cineva

să aibă în mână vreun cuțit sau vreo bucată de beton și nici nu a văzut dacă Țîcău

Vasilii i-a aplicat lovituri părții vătămate….”, instanța de judecată urma să țină

cont de faptul, că rolul martorului este unul incontestabil datorită datelor de fapt pe

care acesta le poate comunica organelor de drept. Procesul de evaluare a

declarațiilor martorului, ca a unei persoane ce poate descrie anumite fapte în mod

obiectiv, fără interes, merită o atenție deosebită deoarece aprecierea corectă și

completă a declarațiilor martorilor poate duce la justa soluționare a cauzei.

Tot în acest context și analiza declarațiilor acestui martor, s-a stabilit că la

momentul apariției acestuia pe teritoriul amplasat pe str. XXXXX nu ar fi existat

pericol real din partea inculpatului în adresa părții vătămate, fapt ce denotă încă

odată că la caz este lipsa intenției de a omorî partea vătămată.

Totodată, a accentuat avocatul că, expunerile instanței precum că „… din

materialele cauzei, instanța ajunge la concluzia că comiterea infracțiunii este din

motive huliganice, care are următoarele trăsături: capacitatea de actualizare

fulminantă și spontană; ușurința cu care e săvârșită infracțiunea; reacția

disproporționată a făptuitorului față de conduita victimei; făptuitorului îi aduce

satisfacție însăși faptul comiterii infracțiunii; lipsa unui pretext pentru săvârșirea

infracțiunii sau prezența unui pretext nesemnificativ pentru a o săvârși…”,

consideră că aceste constatări contravin prevederilor art.325 alin.(1) Cod de

procedură penală, întrucât depășesc limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Cu referire la proba procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 05.06.2020, conform căruia partea vătămată, Păduraru Ion l-a

recunoscut după fotografie pe Țîcău Vasilii drept persoana care i-ar fi aplicat

lovituri, consideră că acest proces-verbal prin prisma art.116 alin.(6) Cod de

procedură penală, urma a fi declarat nul.

Sub un alt aspect, a atestat că, instanța de fond și-a fundamentat concluzia

privind stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea tentativei de omor reieșind

3

din concluziile raportului de expertiză însă, la acest aspect a menționat că în cadrul

cercetării judecătorești s-a solicitat audierea expertului pe motiv că consideră

concluziile raportului de expertiză ca fiind unul ce conține unele neclarități.

În sinteza celor expuse avocatul a indicat că, în fundamentarea soluției cu

privire la condamnarea inculpatului, instanța de judecată în partea descriptivă a

sentinței urma să desfășoare analiza motivelor care au stat la baza pronunțării unei

asemenea soluții, inclusiv prin aprecierea în parte a fiecărei probe așa cum

stipulează prevederile art.101 Cod de procedură penală cu privire la constatarea

întrunirii elementelor infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

Astfel, concluzionează că probele aduse în acuzarea lui Țîcău Vasilii nu sunt

concludente, pertinente și utile urmând ca inculpatul să fie achitat.

3.1. Inculpatul, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să fie achitat.

2021, apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, audiind opiniile

participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de instanța

de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

călăuzindu-se de propria convingere, a conchis că, instanța de fond a stabilit corect

starea de fapt, acțiunile inculpatului Țîcău Vasilii, just fiind încadrate în dispoziția

de art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a atestat că, declarațiile inculpatului Țîcău Vasilii privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și

anume prin declarațiile părții vătămate, martorului și probele scrise cercetate în

ședința de judecată.

În altă ordine de idei, instanța de apel a menționat că, sub aspectul situației

de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

La caz, latura obiectivă a componenței infracțiunii incriminate lui Țîcău

Vasilii, instanța de fond justificat a constata că acțiunea făptuitorului manifestată

prin aplicarea loviturilor cu pumnii, picioarele, cu o rangă metalică pe suprafața

corpului, ulterior cu un cuțit în picior și gât, a avut ca scop omorul persoanei, faptă

însă care nu s-a consumat, din motive independente de voința făptuitorului, astfel

decesul părții vătămate nu a survenit.

4

Totodată, potrivit art.27 Cod penal, se consideră tentativă de infracțiune,

acțiunea sau inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei

infracțiuni dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a

produs efectul.

Latura subiectivă a comiterii infracțiunii de tentativă de omor în privința

părții vătămate Păduraru Ion, se desprinde din modul și caracterul aplicării

loviturilor de către inculpat, totalitatea leziunilor corporale cauzate părții vătămate,

în regiunea vitală a corpului uman, gâtul, precum și obiectul cu care au fost

aplicate loviturile. Folosirea obiectului apt de a produce moartea – cuțitul, cu care

au fost aplicate loviturile, dovedesc intenția inculpatului de a-l omorî pe Păduraru

Ion, adică inculpatul a conștientizat consecințele letale pentru partea vătămată ca

rezultat al acțiunilor sale și a dorit survenirea lor, iar din circumstanțe independente

de voința acestuia, acestea nu și-au produs efectul.

Referitor la individualizarea și executarea pedepsei, instanța de apel cu

trimitere la prevederile art.art.61,75 și 81 alin.(3)-(4) Cod penal, a menționat că,

instanța de fond a ținut cont de aceste prevederi, stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă echitabilă faptei infractorice săvârșite, care corespunde împrejurărilor

cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare.

Reieșind din circumstanțele cazului că, infracțiunea comisă de Țîcău Vasilii

face parte din categoria celor deosebit de grave, ținând cont de scopul pedepsei

penale în restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond just a ajuns la concluzia aplicării pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel cu referire la cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea expertizelor în sumă de 6 746 lei, pentru efectuarea Raportului de

expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX – în sumă de 448 lei, Raportului de

expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX – în sumă de 320 lei, Raportului de

expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX – în sumă de 4 900 lei și Raportului

de expertiză judiciară nr.XXXXX din XXXXX – în sumă de 1 078 lei, a menționat

că, instanța de fond justificat a dispus încasarea acestora din contul inculpatului

Țîcău Vasilii.

art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea totală a acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

invocând că instanța de apel nu a ținut cont de argumentele invocate de partea

apărării și de probele administrate de aceasta, care în opinia sa demonstrează

indubitabil nevinovăția inculpatului.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, probele administrate în faza de

urmărire penală și ulterior cercetate în ședințele de judecată nu demonstrează

5

vinovăția lui Țîcău Vasilii în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145

alin.(1) Cod penal, pe motiv că aceasta latură a învinuirii nu este bazată pe probe

pertinente, concludente și utile iar în rezultat concluziile organului de urmărire

penală, preluate ulterior de instanța de judecată privind vinovăția lui Țîcău Vasilii,

sunt bazate exclusiv doar pe presupuneri.

Avocatul a notat că, fiind analizat conținutul învinuirii care este expus în

hotărârile pronunțate, prin prisma analizei minuțioase a declarațiilor părții

vătămate Păduraru Ion constatăm în acțiunile lui Țîcău Vasilii lipsa intenției

directe în comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

Avocatul în recursul declarat a făcut o incursiune în doctrina dreptului penal,

analizând latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii incriminate

inculpatului.

Totodată, cu referire la faptele descrise în actul de învinuire, preluate în

hotărârile supuse contestării, avocatul a considerat că, acestea poartă un caracter

pur subiectiv fiind o versiune preconcepută a organului de urmărire penală precum

că din moment, ce, partea vătămată a avut un conflict cu inculpatul Țîcău Vasilii și

ultimul a avut în mână un cuțit, acest lucru prezumă în mod automat că dânsul a

avut intenția de a-l omorî pe Păduraru Ion.

În acest context fiind analizate declarațiile martorului, se deduce că la

momentul apariției acestuia pe teritoriul amplasat pe XXXXX nu ar fi existat un

pericol real din partea inculpatului în adresa părții vătămate, fapt ce denotă că la

caz, este lipsă intenției de a omorî partea vătămată.

La fel, a fost invocat că, proba cu procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 05.06.2020, conform căruia partea vătămată,

Păduraru Ion l-a recunoscut după fotografie pe Țîcău Vasilii drept persoana care i-

ar fi aplicat lovituri, consideră că acesta prin prisma art.116 alin.6 Cod de

procedură penală urma a fi declarat nul.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurile

declarate de partea apărării, menționând că acestea urmează a fi respinse ca vădit

neîntemeiate.

cu materialele dosarului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

6

procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu au

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea în baza art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul penal

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății și în

acest sens menționează următoarele.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată și încadrarea

juridică justă a acțiunilor infracționale ale inculpatului, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Totodată, Colegiul penal constată că, recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond, considerându-l ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei. Însă, aceste argumente nu pot fi reținute

deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate

în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal, ține să menționeze că, toate probele administrate au primit

apreciere la justa lor valoare, concluziile privind vinovăția inculpatului Țîcău

Vasilii în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite

în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere

cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat,

7

Colegiul penal reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă

exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile

privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat.

În consecință, Colegiul penal respinge ca nefondate argumentele avocatului că,

instanțele de fond nu s-a expus asupra argumentelor apărării și a evitat de a da o

apreciere probelor în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală,

deoarece instanța de apel s-au expus asupra argumentelor invocate de partea

apărării, precum și asupra versiunii înaintate, probele administrate de organul de

urmărire penală au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborări, fapt

ce a dus la constatarea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Sub acest aspect, Colegiul penal apreciază drept întemeiată poziția instanței de

apel, prin care a respins afirmațiile avocatului invocate în apelul declarat precum

că inculpatul nu a avut intenția de a comite infracțiunea care i se incriminează,

fiind lipsite în faptele inculpatului componența de infracțiune, care sunt combătute

prin probele studiate în cadrul ședinței instanței de apel. Or, afirmațiile date sânt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de

apel pe parcursul judecării cauzei.

În continuare, cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, instanța de recurs ține să menționeze că, sub aspectul

situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a

produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și

subiectul infracțiunii.

De către instanța de apel cert s-a stabilit că, intenția inculpatul de a comite

infracțiunea de omor în privința părții vătămate Păduraru Ion, se desprinde din

modul și caracterul aplicării loviturilor de către inculpat, totalitatea leziunilor

corporale cauzate părții vătămate, în regiunea vitală a corpului uman, gâtul,

precum și obiectul cu care au fost aplicate loviturile.

8

Folosirea obiectului apt de a produce moartea – cuțitul, cu care au fost aplicate

loviturile, dovedesc intenția inculpatului de a-l omorî pe Păduraru Ion, adică

inculpatul a conștientizat consecințele letale pentru partea vătămată ca rezultat al

acțiunilor sale și a dorit survenirea lor, iar din circumstanțe independente de voința

acestuia, acestea nu și-au produs efectul.

Astfel, instanța de recurs constată că, în cauză au fost stabilite toate elementele

componente ale infracțiunii imputate lui Țîcău Vasilii, inclusiv vinovăția acestuia,

după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în mod obiectiv, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.50-67, Vol. III) în coraport

cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a

expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de

recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări

inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de

Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v.

Franța, nr.38748/97 din 9 martie 1999).

În contextul celor menționate, Colegiul penal conchide că, decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

emiterea soluției contestate, precum și motivele adoptării ei, motivarea soluției nu

contrazice dispozitivului hotărârii, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

9

procedură penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Plămădeală

Roman în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 februarie 2021, în cauza penală în privința lui Țîcău Vasilii

XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

10