1ra-17/2022 — art.201 -1 alin. 1 lit. a CP

1ra-17/2022 — art.201 -1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-17/2022

1-19155306-01-1ra-04012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Babără Marian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021, în

cauza penală în privința lui

Moscvin Vitali XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.10.2019-14.08.2020;

Instanța de apel: 06.10.2020-28.09.2021;

Instanța de recurs: 04.01.2022– 18.04.2022.

a c o n s t a t a t :

Moscvin Vitali a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(1) lit.

a) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 2 ani.

S-a încasat din contul lui Moscvin Vitali în beneficul statului suma de 768

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Vitali, pe 20 iulie 2019 aflându-se la domiciliul său situat în mun. XXXXX,

urmărind scopul aplicării violenței fizice față de soția Moscvin Lilia, cu care

conlocuiesc împreună și astfel fiind, conform art.1331 lit. a) Cod penal, membri de

familie, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului său, a

inițiat un conflict cu ultima, iar apoi i-a aplicat multiple lovituri cu mâinile în

regiunea capului cauzându-i dureri fizice.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX, la

Moscvin Lilia s-a constatat: traumă craniu-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, echimoze la nivelul feței, suprafața palmară mâna dreaptă,

1

coapsa stângă, echimoză cu excoriație la nivelul genunchiului stâng, excoriații la

nivelul mâinii drepte, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală ușoară.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal,

individualizată prin „Violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un

membru al familiei în privința altui membru al familiei manifestată prin

maltratare, care a cauzat vătămarea ușoară a integrității corporale și a

sănătății”.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat pe motiv

că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii și că fapta nu este prevăzută

de legea penală ca infracțiune.

În motivarea apelului a indicat că, nu este de acord cu soluția primei

instanțe, care a făcut o apreciere eronată a probatoriului dosarului și care

neîntemeiat l-a condamnat pe inculpat. Prin actele și lucrările dosarului s-a atestat

cert existența unor neînțelegeri familiale dinte apelant și pretinsa parte vătămată,

însă nici o probă nu a confirmat că Moscvin Vitali i-a produs intenționat Liliei

Moscvin vătămare a integrității corporale.

Astfel, prima instanță nu a dat nici o apreciere cadrului legal incluse în art.2

din Legea nr.45 din 01.03.2007, cu privire la prevenirea și combaterea violenței în

familie. Legea specială expres impune ca pentru întrunirea noțiunii de violență

fizică să fie prezentă vătămarea intenționată a victimei, adică făptuitorul este

conștient de acțiunile sale prejudiciabile, le dorește și acționează în vederea

survenirii lor; precum și exclude din actele de violență în familie acțiunile de

autoapărare.

În cazul din speță, avocatul consideră că instanța trebuia să reiasă din

circumstanțele constatate pe parcursul judecării cauzei, care au atestat două acte, în

cadrul cărora au survenit posibilele leziuni la victimă: când victima i-a sărit în

spate lui Moscvin Vitali și îl agresa fizic pe acesta, iar el, călcând strâmb și

suferind o entorsă la picior, de la durere, prin întoarcere, a aruncat-o de pe spatele

său pe Moscvin Lilia, care a căzut și posibil s-a lovit s-au când victima l-a apucat

de picior pe inculpat cu intenția de al imobiliza și a nu-i permite să plece, la ce

acesta a smuncit piciorul pentru a se elibera și partea vătămată s-a lovit de masă.

Totodată, instanța urma să constate că ambele aceste fapte nu pot forma

obiectul infracțiunii imputate din considerentul că Moscvin Vitali era persoana

agresată de Moscvin Lilia și acesta a acționat, în ambele cazuri, doar în vederea

eliberării de la atacul comis de fosta sa soție, apărându-se a încercat să scape de

sub actele de agresiune fizică emanate de la pretinsa victimă.

Prima instanță nu s-a pronunțat deloc asupra autoapărării inculpatului,

ignorând că acțiunile de autoapărare, chiar dacă ele au produs leziuni, nu formează

2

latura materială a infracțiunii imputate.

De asemenea, prima instanță a enunțat de două ori că, prin raportul de

expertiză medicală s-ar fi exclus posibilitatea ca leziunile să fi fost cauzate printr-o

singură cădere, doar că, pretinsa victimă a căzut de mai multe ori în acea seară,

precum și unele leziuni puteau apărea la ea în timp ce inculpatul se afla în

autoapărare.

Mai mult, instanța urma să aprecieze critic declarațiile pretinsei părți

vătămate, care a acționat preponderent în vederea victimizării sale și a tăinuirii

stării reale de lucruri, cum ar fi faptul că cu o săptămână înainte de pretinsa faptă

ea a căzut de pe bicicletă și s-a accidentat, ceea ce a necesitat adresare la tratament

medical specializat, având entorsă capsulo-ligamentară al gleznei drepte gr.l,

precum și alte afecțiuni adiacente căderii de pe bicicletă, probă ce a fost

administrată doar la insistența apărării.

În același context, avocatul a specificat că instanța trebuia să reiasă și din

faptul că, după prima pretinsă agresiune din ziua de 20.07.2019, ambii ex-soți au

mers și s-au plimbat cu bicicletele o durată de peste 3 ore, ceea ce demonstrează că

parte vătămată nu avea suferințe sau dureri, fiind dubii serioase asupra afirmațiilor

ei că a fost lovită înainte de această plimbare, de la ce și-a pierdut cunoștința.

Astfel, este evident că nici o persoană ce ar fi suferit astfel de leziuni nu ar fi fost

în stare să reziste acestei plimbări ce impune efort fizic considerabil, iar faptul că

cele două persoane s-au plimbat împreună demonstrează că între ei nu exista un

conflict ce ar fi afectat relațiile interpersonale.

În continuare, avocatul a menționat că instanțele de judecată sunt obligate să

motiveze soluția de condamnare atât prin prisma probatoriului administrat cât și

prin prisma calificării faptelor imputate sub incidența unor norme penale clare,

previzibile și în vigoare la momentul săvârșirii pretinselor infracțiuni. Contrar

acestor reglementări, rechizitoriul nu se referă la dubiile întemeiate ridicate de

apărare, precum și nici la aspectul legat de răsturnarea de situație ce a avut loc în

procesul de judecare a cauzei, care a infirmat versiunea procurorului.

Pe de altă parte, apărătorul a indicat că, sentința de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Conform principiului prezumției nevinovăției, toate dubiile

în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea

inculpatului

În final, avocatul a considerat că, dacă prima instanță reieșea din aceste

prevederi legale imperative, aceasta urma să constate că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele aferente laturii subiective - intenția directă în producerea

leziunilor corporale.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

corect a constatat că, prin acțiunile sale, inculpatul Moscvin Vitali a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal.

Reieșind din plenitudinea constatărilor efectuate și din interpretarea

sistemică a normelor de drept invocate, argumentele apelantului, precum că partea

3

vătămată singură a căzut și s-a lovit sau că inculpatul a fost nevoit să o lovească pe

partea vătămată, deoarece aceasta se înăbușea, dorind să o readucă la starea

normală, pentru a nu-i permite să leșine, sunt neprobate, or, potrivit declarațiilor

părții vătămate conflictul s-a iscat de la aceea că, partea vătămată i-a refuzat

inculpatului să meargă împreună cu ea și prietenul ei, la plimbare cu bicicleta și

încercând să-l oprească, pe motiv că a văzut că și-a luat cu el cuțitul, nu a reușit,

inculpatul a lovit-o în regiunea capului și i-a sucit degetul mare de la mâna dreaptă,

iar în urma loviturilor primite și-a pierdut cunoștința.

La fel, nu au fost reținute alegațiile apelantului precum că la etapa urmăririi

penale acuzatorul de stat s-a opus administrării probelor, iar în cadrul judecării

cauzei în fond nu a mai administrat probe ce ar susține învinuirea, or, versiunea

acuzării este susținută prin probe pertinente, care în mod direct indică asupra

vinovăției inculpatului Moscvin Vitali în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(1) Cod penal, printre care raportul de expertiză judiciară nr.XXXXX

din XXXXX, potrivit căruia sa constatat că: Regiunile anatomice unde sunt

localizate leziunile corporale constatate sunt accesibile pentru mâna proprie, însă

nu sunt caracteristice pentru autoprovocare, iar luând în considerație localizarea

anatomică și caracterul morfologic a leziunilor corporale constatate, cauzarea

acestora în rezultatul căderii unice din poziție verticală, se exclude. Declarațiile

părții vătămate Moscvin Lilia, care a menționat că, la data de 20.07.2019, la ieșire

din casă la plimbare cu bicicleta, Moscvin Vitali a lovit-o în regiunea capului și i-a

sucit degetul mare de la mâna dreaptă. După ce au venit de la plimbarea cu

bicicleta, Moscvin a mai lovit-o în regiunea capului, cu piciorul în regiunea

coapselor și la genunchiul stâng. Când a dorit să-l rețină de maiou pe Moscvin, el

i-a sucit degetul, apoi a simțit durere acută și o lovitură”. Declarațiile martorului

Murzina Vera care a declarat că, personal nu a văzut ca anterior inculpatul să o fi

lovit pe partea vătămată, dar a auzit strigăte și lovituri. Martorul Dobrov Veaceslav

a declarat că, Moscvin Lilia s-a plâns odată că a fost lovită de către Moscvin Vitali.

Concomitent, instanța de apel a combătut argumentul apărării precum că,

procurorul a întreprins acțiuni de a ascunde adevărul, iar în lipsa unor probe

concrete, nu poate fi stabilită vinovăția inculpatului Moscvin Vitali în comiterea

violenței în familie, or, la materialele cauzei este anexată ordonanța de protecție,

prin care s-a instituit măsurile de protecție în privința victimei violenței în familie

pe un termen de două luni, cu obligarea agresorului Moscvin Vitalie de a sta

departe de locul aflării victimei și de a nu contacta cu victima, fiind obligat să

participe la program special de consiliere psihologică în vederea reducerii

agresivității și prevenirea violenței.

Instanța de apel a respins și alegațiile avocatului Babără Marian, precum că

acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele componenței infracțiunii imputate,

iar fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune, or, instanța de

judecată anume din totalitatea semnelor obiective și subiective, a constatat că, sunt

întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a lui Moscvin Vitali, sub

aspectul comiterii infracțiunii de violență în familie, în forma calificată în baza

art.2011 alin.(1), lit. a) Cod penal.

Subsecvent celor relatate, din conținutul apelului declarat de către avocat, nu

4

s-a desprins vreun motiv de natură juridică capabil să influențeze soluția procesului

penal, deoarece nu se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii,

soldată cu achitarea inculpatului.

Astfel, probele prezentate de către procuror au fost pertinente, concludente,

utile și veridice probele puse la baza condamnării inculpatului, fiind cercetate

suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel și nu există temei pentru a le da o

nouă apreciere, instanța de apel a fost solidară cu concluziile primei instanțe

privind aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

alin.(1) pct. 6), 8), 9) și 12) Cod de procedură penală a contestat cu recurs decizia,

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că fapta

acestuia nu întrunește elementele infracțiunii și că fapta nu este prevăzută de legea

penală ca infracțiune.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct. 3 din prezenta decizie).

5.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de avocat în numele inculpatului, menționând că acestea urmează a fi respins ca

fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat în speță, acesta se întemeiază pe

prevederile art.427 alin. (1) pct.6), 8), 9) și 12) Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; 9) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este

prevăzută de legea penală, 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, criticile recurentului se axează pe ideea că, instanțele de fond nu

au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea lui Moscvin Vitali în baza art.2011 alin.(1), lit. a)

Cod penal și intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Însă, verificând alegațiile recurentului și circumstanțele cauzei în raport cu

5

actele cauzei, Colegiul penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar aceste

temeiuri nu-și găsesc confirmarea în speța dedusă judecății.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că,

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de

apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate

cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

argumentele părți apărării, la caz fiind administrate probe pertinente și concludente

susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Totodată, Colegiul penal constată că, recurentul critică modul de apreciere a

probelor de către instanța de apel, considerând ca necorespunzător circumstanțelor

de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform

art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de

judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării

lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Toate probele administrate au primit apreciere la justa lor valoare, concluziile

privind condamnarea inculpatului Moscvin Vitali, rezultă din circumstanțele de

fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o

apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei.

În contextul dat, Colegiul penal reține că, art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă

faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul

acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide că în speță nu

sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la art.427

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal,

Colegiul penal menționează următoarele.

Colegiul penal atestă că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și

subiectul infracțiunii, or, de către instanțele de fond cert au fost stabilite că

inculpatul intenționat i-a aplicat multiple lovituri soției cauzându-i dureri fizice.

Astfel, se constată că, în cauză au fost stabilite toate elementele componente

ale infracțiunii imputate lui Moscvin Vitali, inclusiv vinovăția acestuia, după cum

rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

6

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Cu referire la temeiul pentru recurs specificat la pct. 9) alin.(1) din art.427

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, recursul nu a fost

motivat sub acest aspect. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu

recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la

principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În contextul dat, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii

Referitor la eroarea de drept prevăzută la pct.12) art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, invocată de recurent, Colegiul penal

constată că aceasta la fel nu poate fi reținută, deoarece apărarea în mod

contradictoriu invocă și temeiul de recurs prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, solicitând achitarea inculpatului.

Mai mult, în acest sens instanțele de fond s-au expus în mod temeinic și

deplin, considerând corectă încadrarea acțiunilor inculpatului în baza prevederilor

art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal.

În sinteza celor expuse, analizând textul deciziei atacate (f.d.32-49, Vol. II)

în coraport cu motivele invocate de recurenți, Colegiul penal atestă că, instanța de

apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar

instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita

repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, impunându-se soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Babără Marian în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Moscvin Vitali

XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8