MULUNDKAR v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 19395/24 Swapnil Bhalchandra MULUNDKAR împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A cincea secțiune), care așezează la 12 februarie 2026 ca comitet compus din: María Elósegui, președinte, Gilberto Felici , Diana Sârcu , judecători și Sophie Piquet, grefier adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea (nr. 19395/24) împotriva Ucrainei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 12 iulie 2024 de către un național indian, dl Swapnil Bhalchandra Mulundkar („reclamantul”), care s-a născut în 1985, locuiește în Kyiv și a fost reprezentat de dna K.M. Grygorash, avocat practicant în Kyiv; hotărârea de a notifica plângerea, privind riscul că reclamantul ar fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție în cazul extradiției sale, guvernului ucrainean („ Guvernul”), reprezentat de agentul lor, dna M. Sokorenko, de la Ministerul Justiției din Ucraina, și de a declara restul cererii inadmisibil; hotărârea de a acorda prioritate cererii (art. 41 din Regulamentul Curții); hotărârea de a indica o măsură intermediară guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBIECTUL CAUZUL 3 din Convenția în cazul extradiției reclamantului către Kuweit. Reclamantul a trăit și a lucrat în Kuweit din 2014 până la plecarea în India în 2015. La 4 mai 2017, un tribunal de primă instanță din Kuweit l-a condamnat în absență. În august 2018 reclamantul a fost arestat la sosirea în Ucraina, pe baza unui anunt de la Interpol Red Notice din Kuweit. Reclamantul a fost ulterior eliberat și a rămas în Ucraina. Autoritățile kuwaitești au solicitat extrădarea reclamantului, astfel încât să își poată îndeplini condamnarea. La 5 martie 2024, Ministerul Justiției Ucrainei a ordonat extrădarea reclamantului. La 3 iunie 2024 Curtea de district Kyiv Pecherskyy a susținut hotărârea de extrădare, având în vedere că aceaceasta este legală și că nu există obstacole pentru extrădare. La 11 iulie 2024 Curtea de apel Kyiv a susținut această decizie. La 30 iulie 2024 Curtea a comunicat guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, că reclamantul nu ar trebui să fie extraditat în Kuweit pentru durata procedurii în fața Curții. La 21 august 2025, cauza penală împotriva reclamantului din Kuweit a fost închisă pentru că a fost interzisă. 10. La 22 octombrie 2025, Ministerul Justiției a fost notificat că extrădarea reclamantului nu mai a fost solicitată și, la 31 octombrie 2025, Ministerul a anulat decizia sa din 5 martie 2024 (a se vedea punctul 6 de mai sus). EVALUAREA CURTEI 11. Cererea se referă la extrădarea planificată a reclamantului, un național indian, către Kuweit, pentru a îndeplini o condamnare la închisoare impusă acolo. El s-a plâns că ar fi încălcat art. 3 din Convenție având în vedere condițiile de detenție și riscul muncii forțate în țara respectivă. După întreruperea procedurii penale din Kuweit și a procedurii de extrădare în Ucraina, reclamantul și-a exprimat dorința de a continua cererea, având în vedere faptul că o astfel de examinare ar putea fi justificată de faptul că extrădarea a fost întreruptă datorită eforturilor sale și nu a guvernului și că eșecul autorităților ucrainene să-l protejeze ar putea duce la o încălcare a drepturilor sale. El a susținut, de asemenea, că concluziile Curții în cazul său ar fi benefice pentru alte persoane care ar putea găsi în situație similară. 12. Curtea remarcă că la 31 Octombrie 2025, procedurile de extrădare împotriva reclamantului au fost întrerupte și, prin urmare, el nu are niciun risc iminent de a fi eliminat din țară care să fie supusă unui tratament contrar articolului 3 din Convenție. Riscul de extrădare a declanșării cererii sale la Curte și indicarea măsurii intermediare la guvernul ucrainean de către Curte. 13. Curtea reiterează că, în evaluarea riscului de tratament contrar articolului 3 în cazurile de extrădare, aceasta evaluează situația în dezvoltarea sa, ținând seama de indicațiile de îmbunătățire sau de agravare a situației drepturilor omului în general sau în ceea ce privește un anume grup sau zone care ar putea fi relevante pentru situația reclamantului Dzhaksybergenov c. Ucraina , nr. 12343/10, § 36, 10 februarie 2011, cu alte referințe. 14. Astfel, în absența unui risc previzibil, și mai puțin iminent de extrădare, reclamantul nu mai putea pretinde că este victimă a încălcării de care s-a plâns, și anume riscul de a face față unui tratament contrar art. 3. În același timp, orice posibilă situație viitoare ar trebui evaluată în funcție de evoluțiile și circumstanțele care ar fi relevante în momentul în care se ia o decizie privind extrădarea. Curtea nu poate prezenta astfel de plângeri în abstracto , nici nu ar putea organiza un actiu popularis în ceea ce privește un grup neidentificat de persoane care se pot găsi într-o situație comparabilă cu cea a reclamantului înainte de 31 octombrie 2025. În consecință, plângerile reclamantului sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 4 din convenție. 15. Prin urmare, măsura interimar menționată anterior în prezenta cerere încetează să aibă orice bază. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 5 martie 2026. Sophie Piquet María Elósegui Președintele adjunct secretar interimar

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 19395/24

Swapnil Bhalchandra MULUNDKAR

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 12

February 2026 as a Committee composed of:

María Elósegui, President,

Gilberto Felici,

Diana Sârcu

, judges

,

and Sophie Piquet, Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

19395/24) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 12 July 2024 by an Indian national, Mr Swapnil Bhalchandra Mulundkar (“the applicant”), who was born in 1985, lives in Kyiv and was represented by Ms K.M. Grygorash, a lawyer practising in Kyiv;

the decision to give notice of the complaint, concerning the risk of the applicant being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention in the event of his extradition, to the Ukrainian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mrs M. Sokorenko, from the Ministry of Justice of Ukraine, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the decision to give priority to the application (Rule 41 of the Rules of Court);

the decision to indicate an interim measure to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerned the alleged risk of treatment contrary to Article

3 of the Convention in the event of the applicant’s extradition to Kuwait.

2.

The applicant lived and worked in Kuwait from 2014 until he left for India in 2015.

3.

On 4 May 2017 a first-instance court in Kuwait convicted him

in absentia

of breach of trust and misappropriation committed against his former employer (a restaurant) in Kuwait and sentenced him to two years’ imprisonment, combined with labour.

4.

In August 2018 the applicant was arrested on arrival in Ukraine, on the basis of an Interpol Red Notice from Kuwait. The applicant was subsequently released and he remained in Ukraine.

5.

The Kuwaiti authorities requested the applicant’s extradition so that he could serve his sentence.

6

.

On 5 March 2024 the Ministry of Justice of Ukraine ordered the applicant’s extradition.

7.

On 3 June 2024 the Kyiv Pecherskyy District Court upheld the extradition decision, considering that it was lawful and there were no barriers to extradition. On 11 July 2024 the Kyiv City Court of Appeal upheld that decision.

8.

On 30 July 2024 the Court indicated to the Government, under Rule

39 of the Rules of the Court, that the applicant should not be extradited to Kuwait for the duration of the proceedings before the Court.

9.

On 21 August 2025 the criminal case against the applicant in Kuwait was closed for being time-barred.

10.

On 22 October 2025 the Ministry of Justice was notified that the applicant’s extradition was no longer requested and on 31 October 2025 the Ministry annulled its decision of 5 March 2024 (see paragraph 6 above).

THE COURT’S ASSESSMENT

11.

The application concerned the planned extradition of the applicant, an Indian national, to Kuwait, to serve a prison sentence imposed on him there. He complained that it would be in breach of Article 3 of the Convention given the conditions of detention and risk of forced labour in that country. After the criminal proceedings in Kuwait and the extradition proceedings in Ukraine had been discontinued, the applicant expressed his wish to pursue his application considering that such an examination could be justified by the fact that the extradition had been discontinued thanks to his efforts and not those of the Government and that the failure of the Ukrainian authorities to protect him could lead to a violation of his rights. He further maintained that the findings of the Court in his case would be beneficial to other individuals who could find themselves in similar situation.

12.

The Court notes that on 31

October 2025 the extradition proceedings against the applicant were discontinued and therefore he does not face any imminent risk of being removed from the country to be subjected to treatment contrary to Article 3 of the Convention. It was the risk of extradition that triggered his application to the Court and the indication of the interim measure to the Ukrainian Government by the Court.

13.

The Court reiterates that in assessing the risk of treatment contrary to Article

3 in extradition cases, it assesses the situation in its development, taking into account the indications of improvement or worsening of the human rights situation in general or in respect of a particular group or area that might be relevant to the applicant’s situation

(

Dzhaksybergenov v.

Ukraine

, no. 12343/10, § 36, 10 February 2011, with further references).

14.

Thus, in the absence of any foreseeable, let alone imminent, risk of extradition, the applicant could no longer claim to be a victim of the violation he had complained of, namely the risk of facing treatment contrary to Article

in abstracto

, nor could it entertain an

actio popularis

in respect of an unidentified group of individuals who may find themselves in a situation comparable with that of the applicant before 31

October 2025. Accordingly, the applicant’s complaints are incompatible

ratione personae

with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35

§

4 of the Convention.

15.

The interim measure previously indicated in this application therefore ceases to have any basis.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 5 March 2026.

Sophie Piquet

María Elósegui

Acting Deputy Registrar

President