1ra-1186/21 — art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-1186/21 — art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1186/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Soltan

Vasile în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Iusiumbeli Leonid XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 30.06.2016 până la 09.06.2017;

Instanța de apel de la 25.05.2020 până la 14.12.2020;

Instanța de recurs de la 01.04.2021 până la 23.06.2021.

a c o n s t a t a t :

Leonid a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(2) lit. a) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) și alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, la pedeapsa stabilită i-a fost cumulată parțial

pedeapsa neexecutată prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din data de 20

octombrie 2014, în baza art. 186 alin. (5) prin care Iusiumbeli Leonid a fost condamnat

la 5 ani de închisoare, cu aplicarea în baza art. 90 Cod penal, suspendarea condiționate

a executării pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune 2 ani, fiindu-i stabilită astfel

lui Iusiumbeli Leonid o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de

7 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Iusiumbeli Leonid în beneficiul lui Velcev Vitalii, suma de 10

000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la Iusiumbeli Leonid în beneficiul lui Palamarji Gheorghe, suma

de 7 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

1

S-a încasat de la Iusiumbeli Leonid în beneficiul lui Mihalcenco Stanislav, suma

de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

2014, aproximativ la ora 04:00 Iusiumbeli Leonid, împreună cu o persoană în privința

căreia în cursul urmăririi penale materialele, au fost examinate într-o altă procedură

separată, în calitate de pasageri ai automobilului de model „Opel Cadet” cu XXXXX,

de culoare roșie, condusă de o domnișoară, identitatea căreia nu a fost stabilită în

cadrul urmăririi penale, se deplasau pe str. Lenin din or. Taraclia, unde în apropiere

de disco barul „Bada-Bum”, au fost stopați de către căpitanul Batalionului de

Patrulare „Sud” Palamarji Gheorghe Ivan. După ce conducătorul mijlocului de

transport - domnișoara, identitatea căreia nu a fost stabilită, nu a reacționat la

indicațiile lui Palamarji Gheorghe de a prezenta permisul de conducere și actele

asupra mijlocului de transport, Iusiumbeli Leonid și persoana în privința căreia în

cursul urmăririi penale materialele, au fost examinate într-o altă procedură separată

cu scopul de a nu fi reținut mijlocul de transport de model „Opel Cadet” cu numărul

de înmatriculare XXXXX la parcarea cu plată și cu scopul sistării activității de serviciu

ale inspectorului Palamarji Gheorghe îndreptate spre prevenirea și curmarea

infracțiunilor, contravențiilor și altor fapte antisociale, exprimându-se într-un limbaj

grosolan obscen adresat inspectorului Palamarji Gheorghe, acționând cu o obrăznicie

deosebită, împreună și de comun acord cu persoana în privința căreia în cursul

urmăririi penale materialele, au fost examinate într-o altă procedură separată,

intenționat i-a aplicat lui Palamarji Gheorghe, câteva lovituri cu pumnii în față și peste

diferite părți ale corpului, aplicând, prin acțiunile sale intenționate, ilegale în privința

lui Palamarji Gheorghe, violență, nepericuloasă pentru viața sau sănătatea sa,

cauzându-i acestuia suferințe psihice și vătămări corporale neînsemnate sub formă de

excoriații pe obrazul stâng. În continuarea acțiunilor sale criminale, Iusiumbeli Leonid

Fiodor, în momentul în care îl lovea pe inspectorul Palamarji Gheorghe, s-a apropiat

inspectorul inferior al Batalionului de Patrulare „Sud”, Velcev Vitali XXXXX,

încercând să-l tragă din spate de corp pe Iusiumbeli Leonid de la Palamarji Gheorghe

s-a tras de la inspectorul Velcev Vitali, și în continuarea acțiunilor sale criminale, de

asemenea cu scopul sistării activității de serviciu a lui Velcev Vitalie, în legătură cu

participarea acestuia la prevenirea și curmarea infracțiunilor, contravențiilor și altor

fapte antisociale, acționând cu obrăznicie deosebită, s-a întors cu fața spre inspectorul

Velcev Vitali și intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu piciorul în partea stângă

a corpului, câteva lovituri cu pumnii în față și o lovitură cu piciorul drept în regiunea

corpului inspectorului Velcev Vitali, care i-a venit peste mâna stângă a inspectorului

Velcev Vitali, aplicând prin acțiunile sale intenționate, ilegale în privința inspectorului

2

Velcev Vitalie, violență, periculoasă pentru sănătatea sa, cauzându-i acestuia suferințe

psihice și leziuni corporale medii cu dereglarea de lungă durată a sănătății, sub formă

de traumă cranio-cerebrală manifestată prin comoție cerebrală, fisură a osului nazal,

echimoză pe hemitoroacele drept, ruptură a ligamentului extensor degetului IV mâinii

stângi.

Tot el, Iusiumbeli Leonid la data de 15 iunie 2014, aproximativ la ora 05:50,

aflându-se cu colaboratorii Inspectoratului de Poliție Taraclia și mama sa Iusiumbeli

Olga Stepan în incinta secție primiri urgente IMSP Spitalul raional Taraclia, amplasată

pe str. Cebanova, 1, r-nul Taraclia, pentru a trece examenul medical după cele

întâmplate între el și Chircioglo G. și inspectorii Palamarji Gheorghe și Velcev Vitali,

fiind agresiv, ne dorind să treacă examenul medical, în continuarea acțiunilor sale

criminale, cu scopul sistării activității de serviciu de către inspectorul Serviciului

Supraveghere Tehnică și Accidente de Circulație Rutieră a Inspectoratului de Poliție

Taraclia, Mihalcenco Stanislav în legătură cu participarea sa la preîntâmpinarea

curmarea infracțiunilor și altor fapte antisociale, a scuipat acestuia în față, după care,

acționând cu o obrăznicie deosebită, intenționat i-a aplicat lui Mihalcenco Stanislav o

lovitură cu piciorul în regiunea coapsei și imediat cu piciorul l-a lovit și căzut din

mână telefonul mobil, prin ce i-a cauzat prin acțiunile sale infracționale în privința

inspectorului Mihalcenco Stanislav, violență, ne periculoasă pentru viața și sănătatea

acestuia, cauzându-i acestuia durere fizică și suferință psihică.

Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate, Iusiumbeli

Leonid a comis infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (2) Cod penal, individualizată

prin „aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența, în legătură cu participarea persoanei date în prevenirea si

curmarea infracțiunilor, contravențiilor sau altor fapte antisociale”.

Leonid a atacat-o cu apel prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care acesta să fie

achitat de cele imputate așa cum în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că eronat a fost recunoscut

vinovat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) Cod penal, or,

colaboratorul poliției Mihalcenco Stanislav nu a depus plângere în privința sa, iar de

către organul de urmărire penală, nu a fost respectate prevederile art. 264 și 274 Cod

de procedură penală, de examinare și începere a urmăririi penale, astfel a fost ilegal

învinuit și judecat pentru presupusa maltratare a colaboratorului de poliției

3

Mihalcenco Stanislav, deoarece nici nu a fost pornită și desfășurată urmărirea penală,

ce constituie o încălcare directă a prevederilor art. 279 alin. (1) Cod penal.

A mai menționat că, instanța de fond și-a întemeiat sentința de condamnare pe

declarațiile părților vătămate, ale martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată.

Însă părțile nu au arătat privitor la pornirea conflictului său, cu colaboratorii poliției,

ci doar au declarat despre comportamentul său după reținere, iar înregistrările video

nu au făcut lumină în acest caz. În opinia sa, instanța de fond și-a întemeiat sentința

de condamnare pe declarațiile părților vătămate, care sunt părți interesate.

De asemenea, inculpatul a notat că părților vătămate conform rapoartelor de

expertiză s-au stabilit anumite leziuni corporale, care în opinia sa leziunile corporale

stabilite la Velcev Vitali, nu au fost cauzate de el, dar s-au produs în rezultatul căderii

sale, iar rapoartele de expertiză nu arată mecanismul de producerii leziunilor

corporale, iar concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot

fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

La fel, a indicat în cererea de apel că, la data de 23 septembrie 2014 expira

termenul de 3 luni de aflare a sa în calitate de bănuit, astfel urma să fie scos de sub

urmărire penală, însă la 24 octombrie 2014 a fost repetat tras la răspundere penală,

prin ce s-a încălcat, în opinia sa, prevederile art. 22 Cod de procedură penală.

2020, a fost respins apelul declarat de către inculpat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin cumulul de probe ce

coroborează între ele și careva divergențe între probele scrise care ar trezi dubii, nu au

fost reținute, și anume: procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 15

iunie 2014 (f.d. 5, vol.I); proces - verbal al examinării medicale de constatare a faptului

nr. 415, din data de 15 iunie 2014 potrivit căruia medicul de serviciu Ruicev I. a

concluzionat că Iusiumbeli Leonid are intoxicație alcoolică cu un grad pronunțat de

activitate, de la preluarea sângelui Iusiumbeli Leonid a refuzat (f.d. 9-10, vol. I); proces

- verbal de cercetare la fața locului din data de 15 iunie 2014 potrivit căruia locul

accidentului este încăperea secției de primire a SR Taraclia. Chiuveta cu robinet e

situată în camera de odihnă, deplasate de la locul său (f.d. 21, vol. I); proces - verbal

de reținere a mijlocului de transport, nr. 53 din data de 15 iunie 2014, potrivit căruia a

fost reținut mijlocul de transport de model „Opel Cadett” cu numerele de

înmatriculare XXXXX (f.d. 22, vol. I); procesul - verbal cu privire la recepționarea

4

informației verbale referitoare la infracțiuni și incidente din data de 01 iulie 2014 (f.d.

28, vol. I); raport de constatare medico - legală nr.401 din data de 16 iunie 2014, în

privința lui Velcev Vitali (f.d. 30, vol. I); raport de constatare medico - legală nr.402

din data de 16 iunie 2014, în privința lui Palamarji Gheorghe (f.d. 32-33, vol. I); proces-

verbal de audiere a părții vătămate Velcev Vitalii din data de 07 iulie 2014 (f.d. 40-41);

procesul - verbal de ridicare din data de 07 iulie 2020, cu anexă DVD cu trei înregistrări

video. (f.d. 46-47, vol. I); raport de expertiză medico-legală nr.226/D din data de 09

iulie 2014 pe numele lui Velcev Vitalii conform căruia la Velcev Vitali s-a constatat:

trauma cranio-cerebrală, cu o manifestată prin contuzie cerebrală, fisură a osului

nazal, echimoză pe hemitoracele dreapt, ruptură de ligamente IV de degetul mare de

la mâna stângă, care au fost produse de acțiunea traumatică cu obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglare a sănătății de

lungă durată și se califică ca vătămare corporală MEDIE (f.d. 49-50, vol. I); proces -

verbal de audiere a martorului Bacarji Vladislav din data de 02 iulie 2014. (f.d. 52-53,

vol. I); proces - verbal de audiere a părții vătămate Palamarji Gheorghi din data de 30

iulie 2014 (f.d. 62 - 63, vol. I); raport de expertiză medică - legală nr. 227/D din data de

09 iulie 2014 potrivit căreia la Palamarji G. s-a stabilit: excoriație pe mucoasa obrazului

stâng, care a fost produsă prin acțiunea traumatică cu un obiect contondent du, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, și se califică ca vătămare corporală neînsemnată

(f.d. 69-70, vol. I); proces- verbal de audiere a părții vătămate Mihalcenco Stanislav din

data de 18 iulie 2014 (f.d. 73-74, vol. I); proces- verbal de ridicare din data de 18 iulie

2014 prin care se constată că, de la Mihalicenco Stanislav a DVD-ului cu 4 înregistrări

video în timpul examinării medicale a lui Iusiumbeli Leonid în camera de primire în

SR Taraclia (f.d. 78, vol. I); proces- verbal de audiere a bănuitului Iusiumbeli Leonid

din data de 01 august 2014 (f.d. 99, vol. I); proces - verbal de notificare a părților

privind dispunerea expertizei din data de 01 august 2014. (f.d. 101-102, vol. I); proces

- verbal de notificare a părților privind dispunerea expertizei din data de 01 august

2014 (f.d. 103-104, vol. I); proces- verbal de vizionare a DVD - discului din data de 03

septembrie 2014 (f.d. 121, vol. I); proces- verbal de vizionare a DVD - discului din data

de 03 septembrie 2014 (f.d. 123, vol. I); proces- verbal de audiere a învinuitului

Chircioglo Grigori, din data de 06 noiembrie 2014 (f.d. 15-16, vol. I); proces- verbal de

confruntare dintre învinuitul Iusiumbeli Leonid și partea vătămată Velcev Vitali (f.d.

23 - 25, vol. I); proces - verbal de reținere a lui Iusiumbeli Leonid din data de 22 iunie

2016 prin care s-a stabilit că, Iusiumbeli Leonid a fost reținut de factor la 22 iunie 2016,

ora 15:25 (f.d. 120, vol. I) proces- verbal de audiere a învinuitului Iusiumbeli Leonid

din data de 24 iunie 2016 (f.d. 128, vol. I); proces- verbal de aducere la cunoștință

despre finisarea urmăririi penale din data de 25 iunie 2016 (f.d. 140, vol. I); proces -

5

verbal de aducere la cunoștință a învinuitului materialele cauzei penale din data de 25

iunie 2016 (f.d. 141, , vol. I); declarațiile părții vătămate Velcev Vitalie (f.d. 12-16, vol.

III); declarațiile părții vătămate Palamarji Gheorghi (f.d. 17-18, vol. III); declarațiile

martorului Stanislavciuc Arteom (f.d. 24-25 vol. III); declarațiile martorului Cociu

Victor (f.d. 41-42 vol. III); declarațiile martorului Bacarji Vladislav (f.d. 43-44 vol. III);

declarațiile martorului Ruicev Ivan (f.d. 53 vol. III); declarațiile părții vătămate

Mihalcenco Stanislav (f.d. 54-55 vol. III).

Astfel, instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat, este apreciată ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto - incrimina,

garantat de art. 66 din Codul de procedură penală și art. 6 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului, or, persoana care pe parcursul procesului penal

are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru depunerea

declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificată ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apel, instanța

de apel a conchis că acestea nu-și găsesc confirmarea la judecarea apelurilor declarate

de către inculpat, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în

sensul casării sentinței și achitării inculpatului Iusiumbeli Leonid.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de acesta

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

În acest context, instanța de apel a menționat că, motivele invocate de apelant,

sub aspectul că probele prezentate în sprijinul învinuirii nu dovedesc vinovăția

inculpatului Iusiumbeli Leonid în săvârșirea infracțiunii imputate în baza art. 349 alin.

(2) lit. a) Cod penal, au fost respinse ca fiind nefondate din următoarele considerente.

Cât privește erorile de procedură invocate în cerere de apel instanța de apel a

conchis că plângerea care a fost depusă la acțiunile lui Iusiumbeli Leonid a fost

înregistrată la data de 19 iunie 2014. Urmărirea penală a fost pornită la 23 iunie 2014,

pe faptul aplicării violenței fizice în privința colaboratorilor de poliție pe art. 349 alin.

(11) Cod penal. Astfel, urmărirea penală a fost pornită pe fapt și nu poate fi considerată

în privința persoanei. În așa fel ordonanță de începerea urmării penale de acest gen

nu poate fi considerată ca act prin care persoana este considerată ca persoană bănuită,

respectiv în art. 63 Cod penal, ordonanță de pornire a urmării penale ca fiind un act

de bănuire, art. 61 alin.(11) Cod penal la fel nu poate fi aplicat.

Referitor la argumentele părții apărări că urmărirea penală a fost pornită pe unele

epizoade fără a include toate epizoadele, instanța de apel a notat că acest argument la

6

fel este neîntemeiat, or, toate circumstanțele care au fost depistate ulterior sunt

prezentate în actele de învinuire și respectiv în rechizitoriu.

Referință la rechizitoriu, în temeiul art. 296 alin. (6) Cod de procedură penală,

nici Iusiumbeli Leonid și nici apărătorul acestuia nu au prezentat, privind dezacordul

la încadrarea juridică a acțiunilor incriminate.

Astfel, urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care

atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate.

Starea de fapt și de drept stabilită prin sentință concordă cu probele administrate

și apreciate de prima instanță. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza

sentinței, fiind obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de

procedură penală și sânt apreciate conform prevederilor art. 101 al Codului de

procedură penală.

Dat fiind faptul că, inculpatul Iusiumbeli Leonid în cererea de apel, a menținut

despre faptul că, nu a comis fapta incriminată și a solicitat achitarea sa, instanța de

apel cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal a subliniat că aceasta presupune existența următoarelor elemente constitutive:

Caracterul periculos al infracțiunii examinate este reliefat de faptul că, acțiunile

lui Iusiumbeli Leonid au fost îndreptate contra activității organelor de drept. Obiectul

juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 349 Cod penal, îl constituie relațiile

sociale ce țin de activitatea normală a organelor puterii de stat sau obștești și a

reprezentanților ei: a colaboratorului poliției, altei persoane cu funcție de răspundere,

precum și a unei alte persoane în legătură cu participarea ei la prevenirea ori curmarea

unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Alin. (2) al art. 349 Cod penal, are și un

obiect juridic secundar: ce constă în relațiile sociale cu privire la libertatea psihica a

persoanei. Victima în cadrul acestei infracțiuni poate fi colaboratorul poliției, alte

persoane cu funcție de răspundere, precum și persoane în legătură cu participarea lor

la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Latura

obiectivă a infracțiunii se realizează prin acțiuni de amenințare cu moartea sau cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății, sau cu nimicirea bunurilor ce aparțin

colaboratorului poliției, altei persoane cu funcție de răspundere, rudelor lor apropiate,

în scopul sistării activității lor de serviciu sau obștești ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care amenință sau al altei persoane, precum și aceeași amenințare a unei

persoane sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ei la prevenirea ori

curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Latura subiectivă a infracțiunii

se manifestă prin intenție directă, deoarece făptuitorul înțelege că prin acțiunile sale

amenință cu moartea sau cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, sau cu

7

nimicirea bunurilor ce aparțin colaboratorului poliției, altei persoane cu funcție de

răspundere, rudelor lor apropiate, în scopul sistării activității lor de serviciu sau

obștești ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință sau al altei

persoane, precum și că amenință o altă persoană sau rudele ei apropiate în legătură

cu participarea ei la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte

antisociale, și dorește săvârșirea unor asemenea acțiuni. Subiectul infracțiunii este

persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârșirii infracțiunii vârsta de

16 ani. Spre deosebire de alin. (1) al art. 349 Cod penal, care incriminează doar

amenințările indicate, alin. (2) al acestui articol incriminează săvârșirea acestor acțiuni

în prezența unor circumstanțe agravante, cum ar fi: a) aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanelor indicate; b) distrugerea bunurilor persoanelor

menționate prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane;

c) cauzarea de daune materiale în proporții mari acestor persoane sau d) cauzarea

altor urmări grave. Prin aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanelor se înțelege cauzarea intenționată a vătămărilor ușoare, medii sau grave

ale integrității corporale sau sănătății. Infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (2) Cod

penal, este materială și se consumă din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile.

În acest context, instanța de apel a stabilit că în cadrul examinării cauzei, s-a

demonstrat pe deplin realizarea de către inculpatul Iusiumbeli Leonid, a laturii

subiective și obiective a infracțiunii reținute în speță, contrar alegațiilor invocate în

cererea de apel.

Acest fapt a fost demonstrat incontestabil prin declarațiile părților vătămate

Palamarji Gheorghe, Mihalcenco Stanislav și Velcev Vitali date de către aceștia în

cadrul ședinței instanței de fond și la urmărirea penală, părțile vătămate au declarat

în mod expres că, fiind la fața locului și reieșind din comportamentul agresiv al

inculpatului Iusiumbeli Leonid au hotărât să-l escorteze la Inspectoratul de Poliție

Taraclia, pentru documentarea cazului și stabilirea stării sale de ebrietate, la ce

inculpatul a refuzat să treacă examinarea medicală, a reacționat agresiv, a început să

aplice lovituri părții vătămate Velcev Vitali, Palamarji Gheorghe și Mihalcenco

Stanislav, cărora le-au fost cauzate potrivit rapoartelor de expertiză anumite suferințe

psihice sau fizice.

Declarațiile părților vătămate coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor

Stanislavciuc Artiom, Cociu Victor, Bacarji Vladislav, Ruicev Ivan date de către aceștia

în cadrul instanței de fond, care la fel a relatat despre faptul aplicării de către inculpat

a violenței nepericuloase împotriva părților vătămate.

Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la individualizarea și

stabilirea pedepsei inculpatului Iusiumbeli Leonid, instanța de apel a conchis că,

8

infracțiunea pentru săvârșirea căreia a fost condamnat inculpatul, se califică ca fiind o

infracțiune intenționată mai puțin gravă, ținând cont de persoana inculpatului, care

anterior a fost condamnat, la locul de trai se caracterizează negativ, de toate

circumstanțele cazului, astfel instanța de fond corect a conchis că corectarea și

reeducarea inculpatului Iusiumbeli Leonid este posibilă doar în condițiile izolării lui

de societate și stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare.

În contextul celor statuate, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond

justificat a admis acțiunea civilă, înaintată de Velcev Vitali, Palamarji Gheorghe și

Mihalcenco Stanislav împotriva lui Iusiumbeli Leonid și a dispus încasarea de la

Iusiumbeli Leonid în beneficiul lui Velcev Vitalii, suma de 10 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, încasarea de la Iusiumbeli Leonid în beneficiul lui Palamarj

Gheorghei, suma de 7 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea de la Iusiumbeli

Leonid în beneficiul lui Mihalcenco Stanislav, suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Vasile în numele inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod

de procedură penală solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată din motiv că

fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit.

a) Cod penal.

În susținerea celor solicitate, recurentul invocă că instanța de apel a pronunțat o

decizie nemotivată, or, aceasta în partea descriptivă a deciziei doar descrie elementele

infracțiunii imputate inculpatului fără a face un coraport cu acțiunile întreprinse de

către inculpat.

De asemenea, apărătorul susține dezacordul cu aprecierea probelor, indicând că

probele administrate în respectiva cauză penală nu demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii de care a fost învinuit.

Mai mult decât atât, avocatul remarcă că în ședința de judecată nu au fost aduse

probe care să justifice acțiunile colaboratorilor de poliție de a reține automobilul Opel

Kadett.

În concluzie, recurentul susține că instanța de ape nu a intrat în esența problemei,

nu a analizat circumstanțele de fond la justa valoare și neîntemeiat a pronunțat o

decizie de condamnare.

cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin

care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

9

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către avocatul Soltan

Vasile în numele inculpatului, reiese că apărătorul face referire la temeiurile de

declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, și anume: o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la menținerea sentinței de condamnare a inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată este una legală și corectă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărârii

judecătorești atacate (vezi punctul 4.1. din prezenta decizie).

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de către recurent privitor la chestiunea de apreciere

eronată a probelor, menționând-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

decizia adoptată, dând o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordând prioritate

doar unor probe, în consecință, ajungând pripit la concluzia de condamnare a lui

Iusiumbeli Leonid în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, instanța de recurs reține

următoarele.

10

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului că, acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că,

procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia

este de competența instanței de fond.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar

instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa

cum s-a procedat, de altfel, în respectiva cauză.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căruia inculpatul a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În continuare, din textul recursului declarat, instanța de recurs constată că

recurentul invocă, la caz, că instanțele de fond, la judecarea cauzei, ar fi comis o eroare

materială, și anume, au încadrat greșit fapta inculpatului în baza art. 349 alin. (2) lit.

a) Cod penal, având în vedere că în speța dedusă judecății nu sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii imputate.

Mai mult decât atât, apărătorul susține că instanța de apel doar descrie

elementele infracțiunii imputate inculpatului fără a le raporta la acțiunile întreprinse

de către inculpat.

În acest sens, Colegiul penal remarcă că alegațiile recurentului sunt de ordin

declarativ, or, în urma cercetării minuțioase a părții descriptive a deciziei recurate, se

constată că instanța de apel a indicat cu suficientă claritate prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii imputate, pronunțând o decizie în conformitate

cu prevederile art. 385 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de recurs relevă că, argumentele recurentului invocate în

recurs, referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

11

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le

însușește, ce este conform jurisprudenței CtEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Cu referire la motivele recursului, în partea temeiului prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece

recursul nu conține o motivare sub acest aspect, nefiind indicată norma penală în baza

căreia urmau a fi încadrate juridic acțiunile inculpatului, or, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii (a se vedea art. 24 Cod de procedură

penală).

În virtutea considerentelor expuse, constatând că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de fond,

menținută de instanța de apel în privința inculpatului Iusiumbeli Leonid nefiind

identificată de instanța de recurs ordinar prezența erorilor judiciare invocate în recurs,

care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal consideră

ca fiind neîntemeiate criticile formulate în recursul ordinar declarat de către avocatul

Soltan Vasile în numele inculpatului.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Soltan Vasile în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 14 decembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Iusiumbeli Leonid

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

12