1ra-422/21 — art. 172 alin. 3 lit. a, 172 alin. 2 lit. a, 175 CP

1ra-422/21 — art. 172 alin. 3 lit. a, 172 alin. 2 lit. a, 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-422/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Camenșcic Iuri, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 28 iulie 2020, în cauza penală, în privința lui

Camenșcic Iuri XXXXX, născut la XXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 20.11.2018 până la 04.03.2019;

Instanța de apel de la 25.03.2019 până la 28.07.2019;

Instanța de recurs de la 12.11.2020 până la 21.04.2021.

a c o n s t a t a t :

Camenșcic Iuri a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

172 alin. (3) lit. a) și art. 175 Cod penal Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa în baza

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, în

baza art. 175 Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, pe episodul

de la sfârșitul lunii iulie-august 2018 în privința lui XXXXX și XXXXX, iar în privința

XXXXXX fiindu-i aplicată pedeapsa în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal sub formă

de închisoare pe un termen de 15 ani, în baza art. 175 Cod penal sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Camenșcic Iuri o pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 24 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

Termenul executării pedepsei lui Camenșcic Iuri a calcula din 04 martie 2019, cu

includerea perioadei de reținere lui și deținerii sub arestul preventiv de la 04 septembrie

2018 până la 04 martie 2019.

S-a menținut măsura de reprimare aleasă față de inculpatul Camenșcic Iuri

arestul preventiv, până la intrarea sentinței în vigoare.

1

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul

Camenșcic Iuri a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în

beneficiul statului în suma totală de 1 840 lei, ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al părților vătămate,

XXXXX privind încasarea prejudiciului material în mărime de 200 000 lei și

prejudiciului moral în mărime de 800 000, a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul inculpatul Camenșcic Iuri în beneficiul XXXXXX suma de

100 000 prejudiciu moral cauzat în urma infracțiunii.

parcursul câtorva zile în perioada de timp de la finele lunii iulie- august 2018, știind cu

certitudine că XXXXXX, este persoană care nu a atins vîrsta de 14 ani, cu scopul

satisfacerii poftei sale sexuale, în forme homosexuale și perverse sub pretextul servirii

cu bomboane și jocului pe trambulină, a atras în domiciliul său amplasat pe str.

XXXXXX pe minorul XXXXX unde de multe ori folosindu-se de imposibilitatea lui

XXXXXX. de a se apăra sau de a-și exprima voința din cauza vârstei minore, îl impunea

prin influența psihică și aplicând forța fizică îndreptată la reprimarea rezistenței și

voinței minorului XXXXX forțat, contrar voinței și dorinței ultimului, de a se dezbrăca,

apoi a comis acțiuni violente cu caracter sexual în formă perversă în privința lui XXXXX

și a efectuat acțiuni cu caracter homosexual și alte acțiuni perverse cu caracter sexual în

privința lui XXXXX apoi în continuarea atingerii scopului său infracțional, ne

renunțând la intenții sale infacționale, în una din zilele de la finele lunii august 2018,

știind cu certitudine, că XXXXXX și XXXXX. născut la XXXXX, sunt persoane care nu

au atins vârsta de 14 ani, cu scopul satisfacerii poftei sale sexuale, în forme homosexuale

și perverse sub pretextul servirii cu bomboane și jocului pe trambulină i-a atras pe

aceștia în domiciliul său amplasat pe XXXXX, unde folosindu-se de imposibilitatea lui

XXXXX și XXXXX de a apăra sau de a-și exprima voința din cauza vârstei minore, prin

influența psihică și aplicând forța fizică îndreptată spre reprimarea rezistenței și voinței

minorilor XXXXX. și XXXXX i-a impus să se dezbrace până la piele, și a comis acțiuni

violente cu caracter sexual în formă perversă, apoi l-a impus pe XXXXX să săvârșească

acțiuni orale în privința lui XXXXXX precum și să efectueze acțiuni cu caracter

homosexual și alte acțiuni perverse cu caracter sexual în privința lui XXXXX și XXXXX.

Tot el, Camenșcic Iuri în decurs de câteva zile în perioada de timp de la finele

lunii iulie-august 2018 știind cu certitudine că XXXXX, și XXXXX sunt persoanele care

nu au atins vârsta de 16 ani, aflându-se în domiciliul său, amplasat pe str. XXXXXX de

multe ori a demonstrat minorilor XXXXX. și XXXXX. pe telefonul mobil filme cu

conținutul pornografic homosexual, precum și a efectuat în privința lor și alte acțiuni

2

perverse exprimate în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen referitor

la raporturi sexuale.

Tot el, Camenșcic Iuri în decurs de cîteva zile în perioada de timp de la finele

lunii iulie-august 2018 știind cu certitudine, că XXXXX, este persoană care nu a atins

vârsta de 14 ani, cu scopul satisfacerii poftei sale sexuale, în forme perverse, de mai

multe ori sub diferite pretexte o atrăgea pe ultima în domiciliul său amplasat pe str.

XXXXX unde de multe ori folosindu-se cu imposibilitatea lui XXXXX de a se apăra sau

de a-și exprima voința din cauza vârstei minore, a impus-o să se dezbrace, prin

influență psihică și aplicând forța fizică îndreptată la reprimarea rezistenței și voinței

minorei XXXXX., apoi cu forța, contra voinței și dorinței ultimei, a comits acțiuni

violente cu caracter sexual, și a efectuat alte acțiuni perverse cu caracter sexual în

privința lui XXXXXX.

Tot el, Camenșcic Iuri în decurs de câteva zile în perioada de timp de la finele

lunii iulie-august 2018 știind cu certitudine, că XXXXX, este persoană care nu a atins

vârsta de 16 ani, aflându-se în domiciliul său, amplasat pe str. XXXXX, a demonstrat

minorei XXXXX, pe telefonul mobil filme cu conținutul pornografic homosexual cu

participarea minorilor, precum și a efectuat în privința ei și alte acțiuni perverse

exprimate în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen referitor la

raporturi sexuale.

parțială a sentinței în partea încasării cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei hotărâri prin care acestea să fie admise integral.

În motivarea celor solicitate, procurorul a indicat că instanța de fond eronat a

respins solicitarea acuzării, or, conform legislația penală și practica judecătorească este

contradictorie soluției adoptate de prima instanță.

3.1. La 28 martie 2019, inculpatul Camenșic Iuri a declarat apel împotriva

sentinței prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să

fie achitat.

În motivarea apelului a indicat că, nu este de acord cu sentința primei instanțe,

deoarece nu a săvârșit acțiunile violente cu caracter sexual care i-au fost incriminate

prin sentința în cauză. Vina o recunoaște parțial, în partea ce ține de faptul că telefonul

mobil a ajuns întâmplător în mâinile lui XXXXX iar acesta când a apăsat la întâmplare

s-a deschis una dintre pagini, iar acesta a fugit la XXXXX ca să-i arate. Declarațiile

copiilor și a părinților acestora, au fost puse la baza rechizitoriului și a sentinței instanței

judecătorești care, ulterior a fost emisă în baza rechizitoriului, în care sunt multe

insinuări. Din această cauză, a indicat că incorect nu a fost dispusă efectuarea expertizei

medico-legale în privința copiilor.

3

3.2. La 05 aprilie 2019, avocatul Delijan Victor în numele inculpatului Camenșic

Iuri a declarat apel împotriva sentinței prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei decizii prin care inculpatul să fie achitat din motivul lipsei faptei

infracțiunii cu respingerea acțiunii civile.

În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că instanța de fond la emiterea

sentinței, nu a analizat detaliat toate circumstanțele cauzei, probele, prezentate de

partea apărării, cererile părții apărării asupra probelor prezentate de partea acuzării, și

în rezultat a emis o sentință ilegală, care este pasibilă de a fi casată integral. Astfel,

apărătorul a menționat că, la etapa urmăririi penale nu a fost acumulată, iar în instanța

de judecată nu a fost prezentată nicio probă care ar proba faptul săvârșirii de către

inculpat a infracțiunilor incriminate. În cadrul ședinței de judecată părțile vătămate

minore, nu au fost audiate, iar partea apărării a fost privată de posibilitatea de a primi

de la ei o informație obiectivă. Audierile părților vătămate, care au fost efectuate

chipurile în corespundere cu prevederile art. 110 Cod de procedură penală, nu pot fi

luate în considerație și urmează a fi recunoscute ca probe inadmisibile, deoarece nu

există niciun document procesual care ar indica asupra faptului, care instanță și în ce

componență a efectuat audierea. Mai mult, persoana care a asistat la audierea părților

vătămate minore, și s-a aflat lângă ei, nu avea dreptul să efectueze traducerea deoarece

nu avea astfel de împuterniciri. Despre acest fapt a fost menționat detaliat avocatul

Leanca Liliana. Niciun raport de expertiză nu a indicat prezența la vreunul dintre copii

a cărorva leziuni corporale care ar indica despre probabilitatea săvârșirii de către

inculpat a infracțiunilor incriminate. Declarațiile părinților părților vătămate și a

martorilor audiați în cauza penală, nu pot fi luate în considerație, deoarece poartă un

caracter indirect, părinții nu au fost martori oculari la fapta comisă, sau imediat după

săvîrșirea faptelor ilegale presupus a fi comise de către inculpat. Declarațiile martorului

Gorceac, audiată la examinarea cauzei în instanța de fond, în calitate de specialist

psiholog la fel nu pot fi luate în considerație, deoarece ea însăși a menționat că

discutând cu ea, niciodată nu au menționat numele și prenumele agresorului. Prezintă

interes faptul că, comportamentul copiilor s-a schimbat după adresarea părinților cu o

plângere la poliție, iar până la aceasta copii s-au comportat normal. Caracteristica

pozitivă a lui Camenșcic Iuri de la locul de trai, și de la locul de muncă anterior, lipsa

antecedentelor penale, faptul că are propria gospodărie, în opinia părții apărării este

temei de a concluziona că Camenșcic Iuri, respectă legea. În baza celor relatate, apărarea

a conchis că instanța de judecată are suficiente temeiuri de a casa sentința menționată,

ca fiind neîntemeiată, cu emiterea unei singure soluții corecte, și anume, a unei sentințe

de achitare în privința lui Camenșcic Iurii, din lipsa faptului infracțiunii în acțiunile

sale.

4

3.3. Ulterior 09 aprilie 2019, avocatul Leancă Liliana în numele inculpatului

Camenșcic Iuri a declarat apel împotriva sentinței prin care a solicitat casarea acesteia

ca fiind ilegală și neîntemeiată, cu dispunerea achitării lui Camenșic Iuri în baza celor

imputate pe motivul că vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate n-a fost

dovedită cât și dispunerea respingerii ca fiind neîntemeiate acțiunile civile înaintate în

cauză.

În motivarea apelului a menționat că, consideră ilegală și neîntemeiată sentința

primei instanțe dat fiind faptul că a fost bazată pe presupuneri, probe inadmisibile și

probe care n-au fost cercetate în instanța de judecată, acțiuni care contravin

următoarelor prevederi legale.

Prin urmare, deși Camensic Iurie a declarat că-și recunoaște parțial învinuirea

adusă și anume în partea că el din neatenție a lăsat fără supraveghere telefonul său

mobil, fapte care nu sunt prevăzute de Codul penal, apărarea a menționat că organul

de urmărire penală n-a dovedit prin probe pertinente, concludente, utile și veridice vina

acestuia în comiterea infracțiunilor imputate și ca urmare a solicitat și solicită și în

instanța de apel achitarea acestuia pe toate capetele de acuzare.

În rest, apărătorul a menționat alegații similare celor indicate în cererea de apel

depusă de către inculpat și apărătorul Delijan Victor.

fost respins apelul declarat de către avocatul Delijan Victor în numele inculpatului

Camenșcic Iuri și a apelului declarat de către avocatul Leanca Liliana în numele

inculpatului Camenșcic Iuri și a admis cererea de apel declarată de către procuror,

casată parțial sentința în partea respingerii solicitării procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea în această parte o nouă hotărâre prin care s-a

dispus încasarea de la inculpatul Camenșcic Iuri în beneficiului statului cheltuieli de

judecată în mărime 1 840 lei. De asemenea, a fost admisă cererea inculpatului

Camenșcic Iuri privind reducerea pedepsei și pronunțată în această parte următoare

hotărâre

,,Se reduce pedeapsa inculpatului Camenșcic Iuri stabilită prin sentința

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 04 martie 2019, calculându-se două zile de

închisoare pentru o zi de arest preventiv, și anume, cu 688 zile de detenție în

Penitenciarul nr. 5 Cahul”.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. Pentru această soluție instanța de apel a menționat cu următoarele

argumente.

În instanța de apel, la solicitarea procurorului, au fost examinate materialele din

dosar, verificate probele administrate în ședința instanței de fond, inclusiv declarațiile

5

părților vătămate XXXXX, XXXXX, XXXXXX, audiați în cursul urmăririi penale în

condiții speciale (art. 1101 Cod de procedură penală), reprezentanților legali ai părților

vătămate minore XXXXXX, XXXXX, martorilor Cebanov Dmitri, Cebanova Valentina și

Cravciuc Vasili, și specialistul Gorceag Lidia, audiați în prima instanță, puse la baza

sentinței de condamnare, și probele materiale examinate de prima instanță.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, vinovăția inculpatului a fost

demonstrată prin declarațiile părților vătămate XXXXXX, XXXXXX și XXXXX, și

reprezentanților legali ai părților vătămate minore XXXXXX martorilor Cebanov

Dmitri, Cebanova Valentina și Cravciuc Vasili, și specialistului Gorceag Lidia; procesul-

verbal de cercetare a domiciliului amplasat pe str. XXXXXXX (Vol. I, f.d. 40-47);

procesul-verbal de cercetare a notebook-ului și telefonului mobil din 05.09.2018 (Vol. I,

f.d. 48-49); raportul de expertiză medico-legală nr. 20181 IP0646 din 21 septembrie 2018,

din care reiese, că careva leziuni corporale care corespund actului sexual în formă

perversă la examinarea medico-legală la XXXXX nu au fost depistate, el corespunde

vârstei sale conform datelor antropometrice. (Vol. I, f.d. 59-61); raportul de expertiză

medico-legală nr. 20181 IP0647 din 12 septembrie 2018, din care reiese, că careva leziuni

corporale caracteristice a unui act sexual în formă perversă nu au fost depistate în urma

examinării medico-legale la XXXXXX. (Vol. I, f.d. 68-70); raportul de expertiză medico-

legală nr. 20181 IP0664 din 20 septembrie 2018, din care reiese, că careva leziuni

corporale caracteristice actului sexual, la fel și în forma perversă la examinarea medico-

legală la XXXXX nu au fost depistate. Conform particularității anatomice a himenului

lui XXXXX penetrare în vagin în timpul actului sexual fără dereglarea himenului nu

este posibilă. La momentul examinării himenul lui XXXXX. nu este dereglat. Ea

corespunde vârstei sale pe datele antropometrice. (Vol. f.d. 182-184); procesul-verbal de

cercetare a domiciliului amplasat pe str. XXXXXX din 13.09.2018 (Vol. I, f.d. 218-221);

proces-verbal de ridicare din 24.09.2018 (Vol. I, f.d. 230); procesul-verbal de cercetare a

obiectelor din 27.09.2018 (Vol. I, f.d. 231-232); raportul de exertiză medico-legală nr,.

20181 IP0648 (Vol. II, f.d. 27-29); raportul de evaluare psihologică a minorului XXXXX

- din care reiese că în urma efectuării cercetării a fost stabilit, că XXXXXmanifestă semne

specifice victimei abuzului sexual (Vol. II, f.d. 50-53); raportul de evaluare psihologică

a minorului XXXXX - din care reiese că în urma efectuării cercetării a fost stabilit, că

XXXXX manifestă semne specifice victimei abuzului sexual (Vol. II, f.d. 48-49); raportul

de evaluare psihologică a minorei XXXXX - din care reiese că în urma efectuării

cercetării a fost stabilit, că XXXXX manifestă semne specifice victimei abuzului sexual

(Vol. II, f.d. 55-57).

Astfel, instanța de apel verificînd în ansamblu declarațiile fiecărui martor luat în

parte și ale inculpatului, și în coroborare cu alte probe administrate, acceptă poziția

6

instanței de fond în partea stabilirii circumstanțelor de fapt determinante pentru

calificarea faptei inculpatului, ca fiind una corectă și argumentată.

Circumstanțele constatate, consolidate de poziția părților vătămate XXXXX,

XXXXX și XXXXX, și reprezentanților legali ai părților vătămate minore XXXXX,

martorilor Cebanov Dmitri, Cebanova Valentina și Cravciuc Vasili, și specialistului

Gorceag Lidia, în ședințele instanțelor de fond și de apel, oferă o greutate probatorie

net superioară argumentelor părții apărării, și sunt suficiente pentru constatarea în

afara oricăror dubii a vinovăției inculpatului Camenșcic Iuri și pronunțarea unei

sentințe de condamnare a acestuia.

Instanța de apel a apreciat critic motivele invocate în apel, precum că inculpatul

nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii, or, materialele dosarului demonstrează

contrariul, și nu există nici un temei de a pune la îndoială declarațiile părților vătămate

minore XXXXX, XXXXX și XXXXX, deoarece declarațiile acestora sunt consecutive și

racordă în ansamblu cu alte probe menționate mai sus, prin care pe deplin se confirmă

vinovăția inculpatului Camenșcic Iuri în săvârșirea faptei imputate. Capacitățile

psihice ale părților vătămate minore XXXXX, XXXXX și XXXXX de a percepe

evenimentele întâmplate cu implicarea lor și ulterior de a le reproduce corect și veridic

au fost verificate și confirmate prin raportul de expertiză psihiatrică-legală a părților

vătămate. Prin urmare este redusă până la excludere probabilitatea ca cele relatate de

părțile vătămate să fi fost rodul unor insinuări. Respectiv, instanța de apel a susținut

concluzia primei instanțe ce ține de veridicitatea declarațiilor părții vătămate, în situația

în care pentru un copil minor ar fi fost imposibil să redea atât de clar și detaliat acțiunile

inculpatului, dacă nu ar fi trecut prin ele în viața personală, mai ales că experții care au

întocmit raportul de expertiză judiciară și nu au constatat tendința părții vătămate de a

exagera evenimentele percepute, și nici semnele fanteziei patologice. Pe lângă aceasta,

prin raportul de evaluare psihologică s-a constatat consecințele negative ale infracțiunii

asupra părților vătămate XXXXX, XXXXX și XXXXX, constatându-se că aceștia

manifestă semne specifice victimelor abuzului sexual.

Mai mult, în ședința instanței de apel însăși inculpatul Camenșciu Iuri a

recunoscut comiterea acțiunilor cu caracter sexual în privința părților vătămate minore

XXXXX și XXXXX, negând cu vehemență comiterea respectivelor acțiuni și în privința

părții vătămate minore XXXXX.

Totodată, potrivit raportului de expertiza psihiatrico-legală nr. 201936S0129 din

04 martie 2020, în momentul săvârșirii infracțiunilor imputate Camenșcic Iuri nu

suferea de careva maladie psihică, nu prezenta careva dereglări psihotice, era fără

dereglări psihice, prezenta Pedofilie -Tulburare a preferinței sexuale, și anume, o

preferință sexuală pentru copii; o dorință sexuală intensă, fantezii sau comportamente,

7

care implică obiecte, activități sau situații și cauzează suferințe sau umilința altor

persoane sau proprii persoane; o deviație sexuală, care nu este aprobată de normele

sociale, fiind considerată o anormalitate sau perversiune sexuală, se caracterizează prin

căutarea regulată a plăcerii sexuale cu ajutorul unui obiect sau a unor situații

neobișnuite, ieșite din comun (stimuli externi sau fantezii interne).

Potrivit aceluiași raport de expertiză psihiatrico-legală, în momentul săvârșirii

infracțiunilor imputate, Camenșcic Iuri conform stării psihice avea capacitatea de a-și

da seama de acțiunile sale și le putea dirija, era conștient de acțiunile sale, deci a acționat

cu discernământ.

În atare circumstanțe, instanța de apel a constatat cu certitudine că infracțiunile

imputate lui Camenșcic Iuri și-au găsit confirmare, or, la efectuarea expertizei ultimul

a recunoscut și a descris în detalii acțiunile întreprinse în privința părților vătămate

minore, indicînd și asupra faptului că aceasta nu este unica experiență de acest gen,

respectivul fapt fiind confirmat prin concuzia experților, care au stabilit prezența la

Camenșcic Iuri a unei tulburări a preferinței sexuale și anume, o preferință sexuală

pentru copii.

Instanța de apel a respins argumentul apărării referitor la faptul că, audierea

părților vătămate minore a fost efectuată cu încălcarea esențială a prevederilor art. 1101

Cod de procedură penală, or, potrivit proceselor-verbale privind acțiunea de urmărire

penală de audiere a părților vătămate minore în condiții speciale prevăzute la art. 1101

Cod de procedură penală din 07septembrie 2018 și 14 septembrie 2018 (Vol. I, f.d. 129-

130, 134-135, 212-213), la audierea acestor minori au participat toate persoanele

prevăzute de normele procesuale: judecătorul de instrucție, grefierul, procurorul,

reprezentantul legal al părții vătămate, psihologul, avocatul învinuitului,

intervievatorul, traducătorul, fapt confirmat prin semnăturile aplicate pe fiecare pagină

a proceselor verbale de audiere a părților vătămate minore, faptul respectiv fiind

confirmat și prin înregistrările audio de pe CD, a audierii părților vătămate minore, din

care se poate stabili cu certitudine persoanele care au participat la acțiunile procesuale

în cauză. Audierile au fost efectuate în baza demersurilor procurorului nr. 2266 din 06

septembrie 2018 (Vol. I, f.d. 128), nr. 2267 din 06 septembrie 2018 (Vol. I, f.d. 133) și nr.

45/18-2347 din 13 septembrie 2018 (Vol. I, f.d. 211). Mai mult, la fiecare proces verbal de

audiere a părților vătămate minore, sunt anexate concluziile psihologilor din cadrul

DASPF Bacarji Violeta și Caltacci Anna. Totodată la finele fiecărui proces-verbal de

audiere, de către avocatul inculpatului Delijan Victor care a participat la audierile

părților vătămate minore, prin înscris autentic este efectuată mențiunea că nu are

obiecții referitor la audierile efectuate, fapt ce denotă caracterul irelevant al acestui

argument. În același timp, la finalizarea urmăririi penale și făcând cunoștință cu

8

materialele cauzei, partea apărării nu a înaintat obiecții împotriva acțiunilor procesuale

menționate.

Instanța de apel a conchis lipsit de relevanță referirea apărării la declarația părții

vătămate minore XXXXX, care a declarat ,,XXXXX vroia ca nenea Iura să ne atingă

ciurcile. Nenea Iura a fot de acord să ne atingă ciurcile”, or, având în vedere

particularitățile de vârstă, partea vătămată minoră XXXXX la momentul producerii

evenimentelor era un copil de 5 ani, care din cauza vârstei fragede era în imposibilitate

de a se apăra, de a-și exprima voința și a învinge rezistența unui bărbat matur cum era

Camenșcic Iurii.

De asemenea, instanța de apel a respins alegația apărării privind caracterul

neveridic al declarațiilor părții vătămate minore XXXXX, care ar fi fost influențată în

acest sens de către maturi, deoarece declarațiile părții vătămate sunt consecvente și

coroborează cu celelalte probe din dosar. În aceeași conjunctură, instanța de apel a

observat că după cum rezultă din raportul de evaluare a copilului XXXXX, partea

vătămată, fiind întrebată despre circumstanțele relevante cazului, a invocat că a fost

supusă abuzului sexual, iar cele relatate coincid cu celelalte probe din dosar. La fel,

instanța de apel a subliniat că potrivit aceluiași raport de evaluare a copilului, s-a

constata că XXXXX manifestă semne specifice copiilor victime ale abuzului sexual:

agresivitate sporită în raport cu semenii, neîncredere în alte persoane, culpabilizare,

anxietate, scăderea concentrării atenției. Respectiv, instanța de apel a susținut concluzia

primei instanțe ce ține de veridicitatea declarațiilor părții vătămate minore XXXXX, în

situația în care pentru un copil minor ar fi fost imposibil să redea atât de clar și detaliat

acțiunile inculpatului, dacă nu ar fi fost supusă acestor acțiuni, mai ales că experții care

au întocmit raportul în cauză nu au constatat tendința părții vătămate minore de a

exagera evenimentele percepute, și nici semnele fanteziei patologice.

Totodată, instanța nu a reținut ca fiind întemeiat argumentul apărării referitor la

faptul că reprezentanții legali ai părților vătămate minore XXXXX și XXXXX cunosc

circumstanțele cauzei în exclusivitate din spusele minorilor, iar martorii audiați în

ședința primei instanțe care sunt mama, bunica și bunelul minorilor, sunt martori

indirecți. În acest sens, instanța de apel a reținut că, prin depozițiile reprezentanților

legali ai părților vătămate minore XXXXX și XXXXX instanța de apel conchide că se

confirmă declarațiile părților vătămate minore, care le-au povestit circumstanțele

faptelor săvârșite asupra lor, or, declarațiile martorilor XXXXX, XXXXX și XXXXX nu

constituie o problemă de ordin juridic faptul că ultimii sunt martori indirecți ai

infracțiunilor imputate lui Camenșcic Iurii, astfel aceste declarații chiar dacă sunt

indirecte, însă confirmă circumstanțe importante ale cauzei și au fost apreciate de către

instanță, de rând cu celelalte declarații și probe scrise ca fiind veridice.

9

Astfel, din materialul probator acumulat, instanța de apel a stabilit că, inculpatul

în raport cu părțile vătămate minore a desemnat acțiuni anormale, imorale cu caracter

sexual orientate spre satisfacerea poftei sexuale.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis ca fiind întemeiată soluția

primei instanțe, privind prezența în acțiunile lui Camenșcic Iuri a indicilor

infracțiunilor prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, conform indicilor: acțiuni

violente cu caracter sexual, adică homosexualitatea și satisfacerea poftei sexuale în

forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei

persoanei despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani; în baza art.

175 Cod penal, conform indicilor- acțiuni perverse, adică acțiuni perverse săvârșite față

de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani,

constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter obscen referitor la

raporturile sexuale, punerea fa dispoziția victimei a materialelor cu caracter

pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual; în baza art. 172 alin. (3) lit. a)

Cod pemal, conform indicilor- acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima

voința, săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins

vârsta de 14 ani; în baza art. 175 Cod penal, conform indicilor acțiuni perverse, adică

acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a

împlinit vârstă de 16 ani, constând în exhibare, atingeri indecente, discuții cu caracter

obscen referitor la raporturile sexuale, punerea la dispoziția victimei a materialelor cu

caracter pornografic, precum și în alte acțiuni cu caracter sexual.

La stabilirea categoriei si termenului pedepsei inculpatului Camenșcic Iurii,

instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării vinovatului

De asemenea, instanța de apel a conchis că, instanța de judecată a ținut cont la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului de toate circumstanțele reale

și personale, privind individualizarea pedepsei, aplicându-i inculpatului Camenșcic

Iuri o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. În același timp, instanța de fond corect a

stabilit că inculpatul nu poate fi corectat fără executarea pedepsei închisorii,

concluzionând că scopul pedepsei va fi atins prin aplicarea față de inculpatul

Camenșcic Iuri a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 24 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

10

Concomitent cu cele sus expuse, instanța de apel a stabilit că, sentința este

contestată de către procuror în partea respingerii cerinței acuzatorului de stat privind

încasarea de la Camenșcic Iuri a cheltuielilor judiciare în sumă de 1 840 lei.

Așadar, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu poate menține sentința primei

instanțe în partea admiterii cheltuielilor judiciare solicitate de procuror pentru

efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză, și urmează să caseze sentința primei

instanțe și în această parte.

Prin urmare, a reținut că procurorul a solicitat încasarea de la Camenșcic Iuri a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1 840 lei, în legătură cu

efectuarea raportul de expertiză judiciară nr. 201811P0646 din 12 septembrie 2018,

raportul de expertiză judiciară nr.201811P0647 din 12 septembrie 2018, raportul de

expertiză judiciară nr.201811P0664 din 20 septembrie 2018, raportul de expertiză

judiciară nr. 20180500290 din 03 octombrie 2018 și raportul de expertiză judiciară nr.

201811P0648 din 10 octombrie 2018.

În sensul dat, instanța de apel a conchis ca fiind întemeiat apelul acuzatorului de

stat privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru actele procesuale, deoarece

expertizele au fost efectuate după intrarea în vigoare a modificărilor sus-menționate.

Or, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni, acestuia îi revine

obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale

și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare.

În aceeași ordine de idei, alin. (3) al art. 228 Cod de procedură penală

menționează strict și fără loc de interpretare, care sunt cheltuielile judiciare care vor fi

compensate din sumele alocate de stat, unde sumele plătite experților pentru efectuare

expertizei nu își găsesc reflectare deci, în asemenea circumstanțe instanța urma să

dispună încasarea cheltuielilor din contul inculpatului și nu a statului.

Totodată, instanța de apela menționat că efectuarea cheltuielilor de judecată într-

o cauză penală este provocată de săvârșirea infracțiunii, care evident impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a

comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvîrșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără

săvîrșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Mai mult, instanța de apel a constatat că temeiuri de a-l scuti pe inculpatul

Camenșcic Iuri de la plata cheltuielilor judiciare și a le trece în contul statului la caz

lipsesc.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, instanța de judecată la

adoptarea sentinței trebuie să soluționeze chestiunea cine și în ce proporție trebuie

obligat să plătească cheltuielile judiciare.

11

Astfel, reieșind normele legale enunțate supra, instanța de apel a conchis necesar

de a încasa de la inculpatul Camenșcic Iuri în beneficiului statului cheltuieli de judecată

în mărime de 1840 lei și anume: 320 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr.

201811P0646 din 12 septembrie 2018, 320 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr.

201811P0647 din 12 septembrie 2018, 320 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr.

201811P0664 din 20 septembrie 2018, 560 lei pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară nr. 20180500290 din 03 octombrie 2018 și 320 lei pentru efectuarea expertizei

judiciare201811P0648 din 10 octombrie 2018.

De asemenea, inculpatul Camenșcic Iuri a depus, în temeiul art. 385 alin. (5) Cod

de procedură penală, o cerere privind constatarea încălcării drepturilor sale ce țin de

condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, solicitând reducerea pedepsei pentru perioada deținerii în arest preventiv în

perioada 04 septembrie 2018 - 14 august 2019.

În acest sens, instanța de apel a reținut că inculpatul Camenșcic Iuri a înaintat

judecătorului de instrucție o plângere împotriva administrației Penitenciarului nr. 5

Cahul referitoare la condițiile precare de detenție. Iar, la 14 august 2019 a fost emisă

încheierea prin care s-a admis plângerea prevenitului Camenșcic Iurii, s-a constatat

deținerea lui Camenșcic Iuri în calitate de prevenit în Penitenciarul nr. 5 Cahul în

perioada 04 septembrie 2018-14 august 2019, în condiții contrare prevederilor art. 3

CEDO, urmând ca asupra compensării termenului pentru deținere în astfel de condiții

să se expună instanța care examinează cauza în privința inculpatului în conformitate

cu art. 385 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, având în vedere că plângerea depusă de Camenșcic Iuri

referitoare la condițiile precare de detenție a fost admisă în principiu, instanța a admis-

o și a redus pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul sediul Taraclia din 04

martie 2019, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, și

anume cu 688 zile de detenție în Penitenciarul nr. 5 Cahul.

care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat de sub

învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar

în baza art. 175 Cod penal să îi fie stabilită o pedeapsă penală mai blândă și să fie

respinsă solicitarea procurorului de a fi încasate de la acesta cheltuielile judiciare în

mărime de 1 840 lei și să îi fie rambursată suma de 15 880 lei pentru efectuarea expertizei

psihiatrice.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței,

deoarece nu a săvârșit acțiunile violente cu caracter sexual care i-au fost incriminate.

12

De asemenea, inculpatul ca și în cererea de apel menționează că, telefonul mobil

a ajuns întâmplător în mâinile lui XXXXX, iar acesta când a apăsat la întâmplare s-a

deschis una dintre pagini și a fugit la XXXXX ca să-i arate.

În rest, recursul este întemeiat pe argumente similare cu cele din cererea de apel,

susținând totodată dezacordul cu aprecierea probelor.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal conchide că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, se reține că recurentul invocă temeiul pentru

recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu a intrat

pe deplin în esența acțiunilor inculpatului și eronat a menținut sentința în partea prin

care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172

alin. (3) lit. a) și art. 175 Cod penal.

Astfel, Colegiul penale reamintește că, o instanță de recurs doar verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței în partea condamnării inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate,

corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, în

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de condamnare a

13

inculpatului s-au bazat în exclusivitate pe probele părții acuzării, care nu coroborează

cu celelalte probe, deoarece acesta reprezintă poziția subiectivă a părții apărării.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 101 alin. (2) Cod

de procedură penal, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

Astfel, competența de apreciere a probelor în instanța de judecată îi revine

judecătorului.

În această ordine de idei, nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza

Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CtEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegația inculpatului cu referire la

rambursarea sumei de 15 880 lei pentru efectuarea expertizei psihiatrice, or, conform

art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc

în instanța de apel.

Mai mult decât atât, instanța de recurs ordinar respinge ca neîntemeiate alegațiile

apărării în partea cheltuielilor judiciare, or, instanța de apel corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de cheltuielile

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect

ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate

și a caracterului vătămărilor integrității corporale, altor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză, instanța de apel just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, respectivele cheltuieli urmează a fi făcute din

contul inculpatului.

De asemenea, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și

(2) a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

14

total sau parțial condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

În concluzie, Colegiul penal susține că, activitatea instanței de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în

alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii procesual

penale, ea fiind legală, argumentată și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 iulie 2020, declarat în propria cauză penală de

către inculpatul Camenșcic Iuri XXXXX ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

15