1ra-953/2015 — art. 201/1 al. 1, 84 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 al. 1, 84 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 10 CPP
1ra-953/2015 — art. 201/1 al. 1, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-953/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 octombrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 31 martie 2015, în cauza
penală, declarat de inculpatul
Pancu Alexandru Gheorghe, născut la 20 august 1970, originar și
domiciliat în s. Cîșlița Prut, r-nul Cahul.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 30.01.2014 pînă la 28.01.2015;
Instanța de apel de la 17.02.2015 pînă la 31.03.2015;
Instanța de recurs de la 01.07.2015 pînă la 28.10.2015.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza
actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul 28 ianuarie 2015, Pancu Alexandru a fost
recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal,
stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani.
În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, la stabilirea pedepsei pentru
concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate i-a fost adăugat în
întregime partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul din
19 decembrie 2014, și stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare cu executarea
acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a stabilit că, Pancu Alexandru
la data de 12 decembrie 2013, în jurul orelor 20:00, aflîndu-se la domiciliul său din s.
Cîșlița Prut, r-nul Cahul, fără nici un motiv a maltratat-o pe concubina sa Bratu
Galina, aplicându-i lovituri peste diferite părți ale corpului cu picioarele și cu minerul
unui cuțit de bucătărie, provocându-i echimoze pe spate, umăr, cot, excoriație pe cap,
echimoze pe brațul stîng, femurul sting care conform raportului de expertiză medico-
legală nr. 326/D din 23.12.2013 se califică ca vătămare corporală neînsemnată,
totodată, adresîndu-se în adresa concubinei sale cu cuvinte necenzurate.
Nefiind de acord cu sentința nominalizată, avocatul Osadcenco Iulia în
numele inculpatului Pancu Alexandru și ultimul, au declarat apeluri, prin care au
solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care față de Pancu
Alexandru să fie aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate sau ore neremunerate
în folosul comunității. În argumentarea apelurilor depuse s-a invocat că, pedeapsa
stabilită inculpatului este prea aspră, deoarece, inculpatul a recunoscut parțial vina sa,
de cele comise regretă sincer, este invalid, se caracterizează pozitiv la locul de trai,
întreține doi copii minori, s-a împăcarea cu partea vătămată, iar infracțiunea comisă
nu constituie o recidivă, fiind săvîrșită pînă la pronunțarea sentinței din 19.12.2014,
din care cauză legea penală nu obligă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare cu
executarea reală, fără posibilitatea aplicării art. 90 Cod penal.
1
La fel s-a menționat și faptul că, partea vătămată Bratu Galina, în ședința de
judecată a declarat că la iertat pe Pancu Alexandru, ei s-au împăcat și nu dorește ca el
să fie pedepsit.
Un alt motiv invocat a fost și faptul că, instanța de judecată în partea descriptivă
a sentinței greșit a dat aprecierea gravității infracțiunii săvîrșite, indicînd că Pancu
Alexandru a comis o infracțiune gravă, soldată cu decesul victimei, însă conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 326/D din 23.12.2013 la victimă s-au
constatat leziuni corporale, care au fost calificate ca vătămări corporale neînsemnate.
La fel, apelanții consideră că, prima instanță greșit a stabilit prezența
circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, deoarece circumstanțele
prevăzute la articolul în partea specială a Codului penal, nu pot fi concomitent
considerate ca circumstanțe agravante, iar inculpatul la locul de trai se caracterizează
pozitiv.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 31 martie 2015, s-
au admis apelurile declarate de către avocatul Osadcenco Iulia în numele inculpatului
Pancu Alexandru și de ultimul, casată parțial, în partea stabilirii pedepsei, sentința, cu
pronunțarea hotărîrii noi, după cum urmează.
Lui Pancu Alexandru în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal s-a stabilit pedeapsa
închisorii pe termen de 1 an.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepsei neexecutate pe sentința Judecătoriei Cahul din 19 decembrie 2014,
s-a stabilit lui Pancu Alexandru pedeapsa definitivă - închisoare pe termen de 2 ani 6
luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În rest sentința s-a menținut.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță la
stabilirea pedepsei în privința inculpatului Pancu Alexandru, eronat a aplicat
prevederile art. 77, 78 Cod penal, și anume, fiind invocată prezența circumstanțelor
care agravează situația, deoarece, circumstanțele în cauză, nu au fost confirmate și
stabilite de către prima instanță în sentința emisă în privința inculpatului.
Astfel, prima instanță a reținut în calitate de circumstanță agravantă - săvîrșirea
de către inculpat a infracțiunii de violență în familie, deși această circumstanță este
prevăzută la art. 2011 alin.(l) Cod penal . Conform alin. (2) art. 77 Cod penal, dacă
circumstanțele menționate la alin.(l) sunt prevăzute la articolele corespunzătoare din
Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor componențe de
infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanțe agravante.
Instanța de apel a reținut faptul că, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului
Pancu Alexandru trebuie de ținut cont de faptul că, inculpatul este invalid de gradul
II, la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.50) și are la întreținere doi copii
minori. Astfel, circumstanțele în cauză ameliorează situația inculpatului, însă nu-1
privează de executarea reală a pedepsei aplicate în privința lui.
Un alt temei care agravează situația inculpatului Pancu Alexandru, care a fost
stabilit de către prima instanță, se explică prin aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1)
Cod penal, acțiuni care însă nu sunt prezente în infracțiunea comisă de către
inculpatul Pancu Alexandru, deoarece, în urma acțiunii sale, nu a avut loc decesul
victimei, ci au fost depistate leziuni corporale ușoare, care au fost calificate ca
vătămare corporală neînsemnată.
Astfel, la stabilirea pedepsei definitive se ține cont de gravitatea infracțiunii
comise de către inculpat, și anume că el a comis o infracțiune intenționată,
2
consumată, din categoria infracțiunilor ușoare, de persoana inculpatului care se
caracterizează pozitiv, a prezentat o căință sinceră și regretă de cele comise.
Instanța de apel a considerat că, sunt întemeiate argumentele invocate de către
avocatul Osadcenco Iulia, privind aplicarea unei pedepse mai blînde, ca urmare a
excluderii circumstanțelor agravante, care de fapt nu au fost constatate de către prima
instanță. Însă pedeapsa stabilită inculpatului urma să fie executată fără aplicarea art.
90 Cod penal, deoarece acțiunile întreprinse de ultimul prezintă un pericol pentru
familie, și care necesită de a fi corectate, iar corectarea fiind posibilă numai prin
izolarea inculpatului de societate.
Cu referire la argumentul apelului declarat de către inculpat, privind împăcarea
cu partea vătămată, instanța de apel consideră ca neîntemeiat, deoarece, în cazul
comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, legea penală nu
prevede împăcarea părților, precum și nu poate fi aplicată sancțiunea de ore la muncă
neremunerată în folosul comunității, deoarece inculpatul nu este la prima abatere de
la lege.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul Pancu Alexandru,
fără a face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală, declară recurs
ordinar, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie
aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate. Recurentul invocă dezacordul cu
aplicarea pedepsei prea aspre motivînd că, s-a împăcat cu partea vătămată, a
recunoscut parțial vina, are la întreținere doi copii minori, acuzarea a solicitat să-i fie
aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate, el este unicul întreținător al familiei.
5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către inculpatul Pancu Alexandru, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil,
deoarece cerințele formulate de recurent au format obiect de studiu la judecarea
cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare.
Totodată, nu au fost stabilite circumstanțe atenuate care ar permite aplicarea față de
inculpat prevederile art. 90 Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
inculpatul Pancu Alexandru, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia,
deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod
de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.
(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest
sens.
Din conținutul recursului, rezultă, că inculpatul critică decizia în partea ce ține
de pedeapsa stabilită, considerînd-o prea aspră, solicitînd o pedeapsă mai blîndă,
solicitare ce se încadrează în art. 427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală -
instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei,
cînd se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
3
Colegiul penal menționează, că acest temei pentru recurs, invocat de recurent,
nu persistă în cauza dată, deoarece la stabilirea pedepsei inculpatului s-a ținut cont în
măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel fiind
respectate dispozițiile art. 61, 75, 76, 84 Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă
echitabilă pentru fapta comisă.
Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța
de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
au fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale
săvîrșite.
Norma art.75 Cod penal indică expres, că persoanei recunoscute vinovate de
săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont
de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute
pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Totodată, instanța de apel și-a motivat soluția privind neaplicarea unei pedepse
neprivative de libertate inculpatului și aceasta a format obiect de discuție la judecarea
cauzei în apel și decizia în totul corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod
de procedură penală, soluție invocată la p.4.1 din prezenta decizie, pe care instanța de
recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia
instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, deoarece
pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către
inculpat.
Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de apel,
după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată
indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului
Pancu Alexandru pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei
închisorii reale.
4
Totodată, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele
cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării
pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o
obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din
circumstanțele susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real
pedeapsa stabilită.
În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de
casare a deciziei recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității
recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pancu Alexandru
Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 31 martie
2015, în cauza penală în privința ultimului, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 18 noiembrie 2015.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
5