1ra-90/2021 — art. 190 alin. 2, lit. c, art. 190 alin. 2, lit. c, art. 190 alin.5 CP

1ra-90/2021 — art. 190 alin. 2, lit. c, art. 190 alin. 2, lit. c, art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-90/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Catan Liliana,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în cauza

penală în privința lui,

Abu Aziz Abdel X, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.07.2012 – 22.01.2018

instanța de apel: 21.06.2018 – 22.01.2019

instanța de recurs ordinar: 21.07.2020 – 01.07.2021

A C O N S T A T A T

Abu Aziz Abdel XXXXX a fost declarat vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (dosar penal nr. XXXXX episoadele

P.V. Saca Iurie, Romanenco Maria, Babei Oxana), art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal

(dosar penal nr. XXXXX jud, Rîșcani, conexat prin încheierea jud. Centru din 25

10.2013 la cauza penală XXXXX, episodul p.v. Kewan Ibrahim Ahmed) și art. 190

alin. (5) Cod penal, dosar penal nr. XXXXX jud. Rîșcani, conexat prin încheierea

jud. Centru din 19.04.2014 la cauza penală XXXXX, episodul p.v. Zeitoun Yahya),

stabilindu-i-se:

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (dosar penal nr. XXXXX episoadele

p.v. Saca Iurie, Romanenco Maria, Babei Oxana)- 5 (cinci) ani închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitățile legate de

administrarea Tunurilor materiale pe un termen de 3 (trei) ani;

- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (dosar penal nr. XXXXXjud,

Rîșcani, conexat prin încheierea jud. Centru din 25 10.2013, la cauza penală

XXXXX, episodul p.v. Kewan Ibrahim x) - 5 (cinci) ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitățile legate de administrarea

bunurilor materiale pe un termen de 3 (trei) an;

- în baza art. 190 alin. (5) Cod penal (dosar penal nr. XXXXX jud. Râșcani,

conexat prin încheierea jud. Centru din 29.04.2014, la cauza penală XXXXX,

episodul p.v. Zeitoun Yahya) - 10 (zece) ani închisoare cu privarea de dreptul de a

1

ocupa funcții și de a exercita activitățile legate cu administrarea bunurilor

materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

Conform prevederilor art.84 alin.(1), (2) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i s-a stabilit definitiv lui Abu Aziz

Abdel x pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani cu

ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activitățile legate cu administrarea bunurilor

materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu prevederile art. 85, 91 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa

stabilită lui Abu Aziz Abdel X 1 (un) an 6 (șase) luni și 23 (douăzeci și trei) zile -

termenul pedepsei neispășite în baza încheierii Judecătoriei Râșcani din

28.09.2007, privind liberarea condiționată înainte de termen de pedeapsa aplicată

prin sentința Judecătoriei Ciocana din 12.12.2001, stabilindu-i definitiv, prin cumul

total, pedeapsa de 12 (doisprezece) ani 6 (șase) luni și 23 (douăzeci și trei) zile

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și de a exercita activitățile legate de administrarea bunurilor

materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

A fost aplicată față de Abu Aziz Abdel X măsura preventivă sub formă de

arest preventiv până la definitivarea sentinței.

Termenul executării pedepsei definitive aplicate lui Abu Aziz Abdel X fiind

calculat din data reținerii, incluzând perioada aflării inculpatului sub arest

preventiv și arest la domiciliu din data de 04.06.2012 până la 23.09.2014.

Acțiunea civilă înaintată de Saca Iurie, Romanenco Maria, Babei Oxana,

Kewan Ibrahim și Zeitoun Yahya s-a admis integral și s-a încasat de la Abu Aziz

Abdel Mohamed în beneficiul lui: Kewan Ibrahim - 10544, 00 (zece mii cinci sute

patruzeci și patru) lei; Saca Iurie - 12536,48 lei; Romanenco Maria - 7977, 76 lei,

Babei Oxana - 16500, 00 lei și Zeitoun Yahya - 47277, 08 lei.

Abdel Mohamed în perioada lunilor noiembrie-decembrie 2008, urmărind scopul

dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane,

cunoscând caracterul irealizabil al angajamentului și neavând intenția executării

acestuia, prin înșelăciune și abuz de încredere, prezentându-se ca angajat al

Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, sub pretextul de a-

i perfecta viză pentru plecare în Statele Unite ale Americii cet. Zeitoun Yahya

Raafat, a.n. X și altor persoane, aflându-se în preajma Ambasadei sus menționate,

pe str. Maria Cebotari, mun. Chișinău, a dobândit ilicit de la Zeitoun Yahya suma

de 8900 euro, care conform ratelor oficiale medii de schimb valutar din acea

perioadă constituie 121326,58 lei și 2500 dolari SUA, care conform ratelor oficiale

medii de schimb valutar din acea perioadă constituie 25950,5 lei, cauzând astfel

părții vătămate Zeitoun Yahya un prejudiciu material considerabil în sumă totală

de 147277,08 lei, ceea ce reprezintă proporții deosebit de mari.

Tot el, Abu Aziz Abdel X în perioada lunii august 2011, intenționat, având

scopul însușirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altor persoane,

2

sub pretextul perfectării actelor centru plecarea în SUA la tratament, a dobândit

de la cet. Saca Iurie bani în sumă de 1100 de dolari SUA, care conform ratelor

oficiale de schimb ale BNM constituie 12536,48 lei MD, de la cet. Romanenco Maria

bani în sumă de 700 de dolari, care conform ratelor oficiale de schimb ale BNM

constituie 7977,76 lei, cauzându-le părților vătămate o pagubă în proporții

considerabile în valoare totală de 20514,24 lei.

Tot el, Abu Aziz Abdel Mohamed continuându-și acțiunile sale criminale,

în perioada lunii noiembrie 2011, până în martie 2012, intenționat, având scopul

însușirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altor persoane, sub

pretextul perfectării actelor pentru plecarea în SUA, a dobândit de la cet. Babei

Oxana bani în sumă de 16500 lei, cauzându-i părții vătămate o pagubă în proporții

considerabile.

Tot el, Abu Aziz Abdel X continuându-și acțiunile sale criminale la

16.02.2013, aflându-se în cafeneaua „Andys Pizza” situată pe bd. Grigore Vieru,

20, din mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul că poate să-1 ajute pe

cet. Kewan Ibrahim X, a.n. X, ca să procure la un preț mai redus un telefon mobil

de model IPHONE 5, a însușit bani în numerar în sumă de 600 de euro, care

conform cursului valutar stabilit de BNM la data de 16.02.2013, constituie suma de

9644 lei și 900 de lei, astfel cauzându-i părții vătămate Kewan Ibrahim Ahmed o

pagubă materială considerabilă în sumă de 10544 lei.

Petru în numele inculpatului Abu Aziz Abdel, prin care a solicitat casarea

integrală a sentinței, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri de

achitare a lui Abu Aziz Abdel pe toate capetele de acuzare, din lipsa în acțiunile

lui a faptului infracțiunii.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Raileanu Petru în numele

inculpatului Abu Aziz Abdel a invocat că:

- acuzările aduse lui Abu Aziz Abdel sunt neîntemeiate, nefiind probate de

către partea acuzării, și nu au fost dovedite în cadrul judecării cauzei, în cadrul

urmăririi penale cît și în cadrul judecării cauzei în privința inculpatului au fost

încălcare drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituția Republicii

Moldova și tratate internaționale la care Republica Moldova este parte;

- pe parcursul procesului penal parte vătămată Zeitoun Yahya în diferite

audieri și acte procesuale indică diferite sume 10 000 Euro, 11 000 Euro, 12 000

Euro, 8 900 Euro și 2 500 dolari SUA. Or, în cadrul audierii părții vătămate Zeitoun

Yahya în instanța de judecată pe data necunoscută nu au fost elucidate

divergențele enumerate mai sus și nu a fost stabilit la ce suma pretinde parte

vătămată Zeitoun Yahya;

- nu au fost elucidate circumstanțele importante dacă au fost întocmite

careva contracte, recipise sau întreprinse alte acțiuni privind confirmarea

transmiterii acestor sume bănești, dacă acești banii au fost numerotați, în ce

valoare au fost, cine a asistat la numărarea, etc. De asemenea nu a fost verificată

3

proveniența acestor sume. Nu este clar cine sunt acele persoane care au transmis

pașapoarte lui Zeitoun Yahya și unde sunt aceste pașapoarte. Mai mult ca atît, în

procesul procesul-verbal de audiere lipsește data cînd el a fost întocmit, iar în

procesul verbal sunt admise mai multe greșeli ortografice unde nu se înțelege

conținutul acestuia;

- la data de 07.02.2014 în ședința de judecată a fost audiată parte vătămată

Babei Oxana. În cadrul ședinței de judecată translatorul Morari Natalia nu a fost

preîntâmpinată de către instanța de judecată în conformitate de art. 312 Cod penal

pentru traducerea intenționat incorectă, ce se confirmă prin acest fapt că în

procesul verbal a ședinței de judecată lipsește semnătura translatorului. Partea

vătămată Babei Oxana nu a fost prevenită despre depunerea jurământului în

conformitate cu art. 108 alin. (4) Cod de procedură penală. Or, partea vătămată

Babei Oxana în cadrul urmăririi penale a depus declarații contradictorii, indicînd

diferite sume astfel declarațiile ei urmează a fi apreciate critic;

- la data de 29.04.2014, în ședința de judecată a fost audiat martorul

Romanenco Alexei, în cadrul ședinței de judecată, translatorul Burujiu Nina nu a

fost preîntâmpinată de către instanța de judecată în conformitate de art. 312 Cod

penal, pentru traducerea intenționat incorectă, ce se confirmă prin acest fapt că în

procesul verbal a ședinței de judecată de asemenea lipsește semnătura

translatorului;

- de către prima instanță nu au fost cercetare corespunzător actele

procesuale și documente aflate în cauza penală, prin urmare nu este posibil a se

referi la careva acte procesuale sau documente;

- în cadrul ședinței preliminare în prezenta cauza penală care a avut loc la

24.01.2014, nu a fost stabilită identitatea inculpatului în conformitate cu art. 358

Cod de procedură penală fiind indicat în procesul verbal „Inculpatul - Toate actele

se află la Poliție o să fiu de acord să prezint datele de identitate când o să-mi văd

pașaportul. În aceiași ședința preliminară din data de 24.01.2014, instanța de

judecată prin încheierea protocolară a dispus „La materialele dosarului s-au

anexat copiile a actelor de identitate la fila dosarului 139-140, prin urmare se poate

stabili că fotografiile sunt identice însă numele sunt diferite, în situația dată

instanța pune în sarcina procurorului să identifice persoana care se află pe banca

acuzării”;

- în cadrul ședinței de judecată din 29.04.2017 procurorul a anexat la

materialele cauzei răspunsul de la Inspectoratul General al Poliției Centrului

Cooperare Polițienească Internațională nr. 34/33-1173 din 30.01.2014. Prin

răspunsul Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare Polițienească

Internațională nr. 34/33-1 173 din 30.01.2014 adresat procurorului în Procuratura

sect. Centru, Elena Șuvalova a fost comunicat că „Referitor la verificarea numitului

Abu Aziz Abdel a.n. X, vă comunicăm că potrivit mesajului parvenit în adresa

noastră din partea BNC Interpol Ierusalim, persoana în cauză a fost identificată în

baza amprentelor digitale, care aparțin cetățeanului palestinian Abu Aziz Abdel

X, a.n. X. Acestuia i-a fost eliberat pașaport palestinian nr. X în anul 2000 și care a

4

expirat în anul 2003”. Prin răspunsul nominalizat și prin ale documente anexate la

materialele cauzei nu a fost stabilită identitatea persoanei care este pe banca

acuzaților;

- din motivul că la materialele procesului penal nu au fost anexate

materialele care au servit la eliberarea răspunsul Inspectoratului General al Poliției

Centrul Cooperare Polițienească Internațională nr. 34/33-1 173 din 30.01.2014 la

28.06.2017, în adresa Procuraturii Chișinău oficiul Centru a fost înaintată o cerere

prin care a fost solicitat expedierea în adresa Cabinetului Avocatului „Răileanu

Petru” copiile autentificate a următoarelor documente: 1. Copia cererii

procurorului în Procuratura sect. Centru Șuvalova Elena 09 2011011581 din

28.01.2014 adresate Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională; 2. Copia cererii IP Rîșcani nr.107 din 03.01.2014

adresate Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare Polițienească

Internațională; 3. Copia solicitării din partea CPS Centru, mun. Chișinău nr. 10024

din 12.06.2012 adresate Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională; 4. Copiile răspunsurilor Inspectoratului General al

Poliției Centrul Cooperare Polițienească Internațională 33/6736 din 11.07.2012 și

nr.33/10437 din 23.10.2012; 5. Copia mesajului parvenit în adresa Inspectoratului

General al Poliției Centrul Cooperare Polițienească Internațională din partea BNC

Interpol Ierusalim în privința lui Abu Aziz Abdel X, a.n. X; 6. Copia pașaportului

palestinian nr. 743061 din 2000; 7. Copia ordonanței organului de urmărire penală

de colectarea mostrelor în privința lui Abu Aziz Abdel X, a.n. X; Copia procesului-

verbal organului de urmărire penală de colectarea mostrelor în privința lui Abu

Aziz Abdel X, a.n. X. Prin răspunsul Procuraturii Chișinău oficiul Centru nr. 09-

1722/17-3457 din 03.07.2017, a fost comunicat că cererea sus indicată a fost

expediată în adresa Judecătoria Chișinău sediul Centru pentru examinare.

Asemenea cerere la 28.06.2017, a fost expediată și în adresa Inspectoratul General

al Poliției, Centrul Cooperare Polițienească Internațională, la care pînă în prezent

nu a parvenit nici un răspuns, iar preventiv din convorbirea cu executorul Tatiana

Patrașcu a fost comunicat că așa informație ce este indicată în răspunsul nr. 34/33-

1173 din 30.01.2014 Inspectoratul General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională nu deține și în prezent se verifică datele acestea;

- la 16.02.2015 din partea inculpatului în adresa Inspectoratului General al

Poliției Centrul Cooperare Polițienească Internațională a fost expediată o cerere

privind eliberarea copiei scrisorii Interpolului din Ierusalim la care se referă

scrisoare nr. 34/33-1173 din 30.01.2014 la ce a primit un răspuns foarte straniu „ Vă

comunicăm că cererea dumneavoastră a fost examinată și în acest context, pentru

primirea informației solicitate, vă sugerăm să vă adresați instituției care va eliberat

copia mesajului anexat la cererea Dvs.”;

- semnătura din numele șefului Inspectoratului General al Poliției Centrul

Cooperare Polițienească Internațională în răspunsurile indicată diferă, unde apar

suspiciuni întru veridicitatea răspunsului răspunsul Inspectoratului General al

5

Poliției Centrul Cooperare Polițienească Internațională nr. 34/33-1173 din

30.01.2014;

- în răspunsul Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională nr. 34/33-1173 din 30.01.2014 sunt mai multe

contradicții unde se declară că BNC Interpol Ierusalim a recunoscut pe Abu Aziz

Abdel a.n. X în baza amprentelor digitale căruia i-a fost eliberat pașaport

palestinian nr.X în anul 2000 și care a expirat în anul 2003. În același răspuns se

comunică că „Susnumitul nu are antecedente penale pe teritoriul Israelului, iar

întrucât pașaportul nr. X nu este unul izraelit, autoritățile competente din Israel

nu dispun de careva informații cu privire la acesta”. Or, Statul Palestinian a fost

recunoscut parțial numai la 14.09.2015 prin votul statelor membrelor Organizația

Națiunilor Unite, la care Republica Moldova s-a obținut;

- din informația din rețeaua globală Internet după căutarea în motorul de

căutare „Google” după cuvintele cheie „Passport Palestinian” apar mai multe

imagini pașapoartelor palestinieni la care numărul pașaportului conține 7 cifre, iar

nu 6 ce este indicat în răspunsul Inspectoratului General al Poliției Centrul

Cooperare Polițienească Internațională nr. 34/33-1173 din 30.01.2014. Astfel careva

copii la răspunsul Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională nr. 34/33-1 173 din 30.01.2014 întru posibilitatea

verificării circumstanțelor indicate în el nu au fost anexate la ce pune la îndoială

veridicitatea acestui document și prin urmare a datelor persoanele a persoane care

se află pe banca acuzării;

- persoana care se află pe banca acuzării se află pe teritoriul Republicii

Moldova din anul 1994, fără careva documente și din explicațiile lui apărătorului

său s-a folosit de date personale altor persoane că a fost un pericol real pentru viața

și sănătatea lui, iar numele lui adevărat este Avi Hosis și el s-a născut în Israel în

pustiu în familia de beduini. Iar, în anul 2000 persoana care se află pe banca

acuzării nu a putut fără careva documente a traversa frontiera de stat al Republicii

Moldova și altor state până ce să ajungă la statul nerecunoscut Palestinian, să

primească pașaportul Palestinian, și cu acest pașaport fără viză să se întoarcă

înapoi în Moldova unde a fost căutat de organele de urmărire penală;

- la data de 12.06.2017 la Judecătoria Chișinău sediul Ciocana a fost făcută

cunoștință cu materialele cauzelor penal X și a X. In cadrul acestor dosare penale

sunt prezente mai multe acte procesuale întocmite cu participarea Abu Aziz Abdel

începând cu anul 2000, însă la 03.05.2000 cauza penală X a fost expediată instanței

de judecată pentru examinare, astfel prin ce se confirmă că ultimul s-a aflat această

perioadă pe teritoriul Republicii Moldova fiind cercetat penal și nu a putut primi

careva pașapoarte statului la acel moment nerecunoscut Palestinian;

- la materialele cauzelor penale X și a X nu sunt careva acte procesuale de

ridicare a cărorva documente în original, care confirmă identitatea lui Abu Aziz

Abdel, ce se confirmă prin certificatul din 13.06.2012 eliberat de Comisarul CPs

Centru Ion Bilibov, unde este indicat că datele lui Abu Aziz Abdel sun identificate

6

prin copia pașaportului ridicat din cadrul Jud. Ciocana dosar X și din c/p X CPs

Centru;

- prin cerere din 07.06.2017 de la Penitenciarul P-4 a fost solicitat acordarea

posibilității de a face cunoștința cu materialele dosarului personal a dlui Abu Aziz

Abdel în perioada de detenție 2001-2007 în P-4 cu posibilitatea efectuării copiilor

necesare. Prin certificatul eliberat de P-4 nr. 6/2594 din 27.06.2017, a fost comunicat

că „Conform procesului verbal nr. 1 din 31.10.2013 cu privire la selectarea

dosarelor personale ale condamnaților spre nimicire cu termenul de păstrare

expirat pentru anul 2007, dosarul personal al lui Abu Aziz Abdel X a fost nimicit.

Prin cererea din 07.06.2017, de la Penitenciarul P-13 a fost solicitat acordarea

posibilității de a face cunoștința cu materialele dosarelor personal a dlui Abu Aziz

Abdel în perioada de detenție 2012-2014, în P-13 cu posibilitatea efectuării copiilor

necesare. La 03.07.2017, de către apărătorul Răileanu Petru în P-13 a fost făcută

cunoștință cu dosarul personal întocmit în privința deținutului Abu Aziz Abdel

unde s-a făcut copii din materialele necesare;

- faptul că la materialele dosarului personal al deținutului Abu Aziz Abdel

din P-13 sunt prezente două pașapoarte autentificate de către Judecătorul A.

Gafton pe numele Abu Aziz Abdel și Alex Bradley unde este menționat „Copia

corespunde originalului”, însă originalele acestor documente nimeni nu a văzut,

ele nu au fost ridicate nici în cadrul cauzelor penale X și a X, examinate de

judecătoria Ciocana, nici în cadrul dosarului penale împreună cu toate dosarele

conexate care se examinează în prezent. Mai mult ca atît, la materialele cauzei sunt

prezente și alte documente cu diferite date de identitate fiind anexat un pașaport

al SUA cu datele personale „Abu Aziz Alex” cu data nașterii X, care a fost

confirmată de ștampila și semnătura Notarului Bagrimova O.;

- în procesul verbal a ședinței preliminare din 24.01.2017, și în cadrul

audierii în calitate de inculpat la diferite ședințe de judecată instanța nu a stabilit

datele inculpatului potrivit art. 358 din Codul de procedură penală potrivit căruia

(1) Președintele ședinței de judecată stabilește identitatea inculpatului, și anume:

1) numele, prenumele și patronimicul; 2) anul, luna, ziua și locul nașterii, cetățenia;

3) domiciliul; 4) ocupația și datele despre evidența militară; 5) situația familială și

datele despre existența la întreținerea lui a altor persoane; 6) studiile; 7) datele

despre invaliditate; 8) datele despre existența titlurilor speciale, gradelor de

calificare și a distincțiilor de stat; 9) dacă posedă limba în care se desfășoară

procesul; 10) dacă a fost în această cauză în stare de reținere sau de arest și în ce

perioadă; 11) alte date referitoare la persoana inculpatului;

- potrivit scrisorilor nr. 02/3-14530 din 22.10.2003 și nr. 02/3-3998 din

30.03.2011 eliberate de la CRIS „Registru„ a fost stabilit că Direcția documentare a

populației nu dispune de date ce ar confirma luarea de evidență sau documentarea

pe teritoriul Republicii Moldova cu acte de identitate din sistemul național de

pașapoarte a cet. Abu Aziz Abdel X, născut la X.

- potrivit răspunsului CRIS „Registru" nr. 02/2-18737 din 27.06.2017 i-a fost

comunicat că „Prin prezenta vă comunicăm că în Registrul de stat al populației și

7

în fișierul manual de evidență a persoanelor informația referitoare la cet. Abu Aziz

Abdel X, născut la X, nu se atestă. Vă informăm că datele menționate în demers

despre cet. Avi Hosis sunt insuficiente pentru identificare în sistemele

informaționale automatizate și neautomatizate de date cu caracter personal.

Astfel, pentru furnizarea datelor solicitate este necesar să prezentați date mai

ample despre persoană: ziua, luna, anul nașterii sau IDNP-ul.”;

- de către partea apărării la 11.07.2017, în adresa Consulului Statului Israel

în România a fost expediată o solicitare privind identificarea persoanei care se află

pe banca acuzării, care a comunicat că este Avi Hosis, cetățean al Israelului. Prin

răspunsul Consulului Statului Israel în România din 19.07.2017 a fost comunicat

că Conform legislației israeliene este necesar ca Ministerul Justiției din Republica

Moldova să trimite această solicitare;

- la materialele cauzei lipsește cît rezoluțiile președintelui sau

vicepreședintelui Judecătoriei Centru la acel moment privind repartizarea

dosarului judecătorilor Lilia Vasilevici și Măria Avocnic, cît și extrasul din

programul informațional automatizat sau încheierea președintelui instanței de

judecată cu privire la repartizarea aleatorie a cauzei judecătorului Gafton

Alexandru. Iar, din informația de pe website-ul https://ic.instante.iustice.md reiese

că cauza penală urmează a fi examinată de către Judecătoria Grigoriopol. Astfel,

partea apărării consideră că cauza penală se examinează de către o instanță

necompetentă, contrar prevederilor art. 334 din Codul de procedură penală, art. 61

alin. (1) din Lege Nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească și

Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru

examinare în instanțele judecătorești HCSM 110/5 din 05.02.2013 Modificat HCSM

220/8 din 4.03.2014,HCSM 280/13 din 27.04.2016, HCSM 455/19 din 21.07.2016

Monitorul Oficial nr.96 din 27.04.2013, prin urmare urmează a fi repartizată în

mod aleatoriu unui judecător competent;

- potrivit raportului de expertiza judiciară nr. 1628 din 24.05.2017, a fost

stabilit că „a soluționa întrebarea dacă au fost executate de către însăși numitul

Abu Aziz Abdel sau de altă persoană semnăturile manuscrise din numele lui Abu

Aziz Abdel, (două semnături, amplasate pe avers și pe revers) din ordonanța din

24.03.2010 de punere sub învinuire a bănuitului Abu Aziz Abdel, imaginile

fotografice ale cărora sunt reprezentate în fișierele din mapa „Litigiu" de pe discul

DVD-R, prezentat la expertiză, nu este posibil;

- la data de 03.06.2017, în adresa Procuraturii Chișinău, oficiul Rîșcani a fost

expediată o cerere prin care a fost solicitat dacă în privința lui Abu Aziz Abdel X

de către Procuratura Chișinău oficiul Rîșcani au fost emise careva ordonanțe

privind scoaterea de sub urmărire penală, încetare a urmării penale, clasare a

urmării penale, etc. pe epizodul cu cet. Pidghirnîi Victor. Ulterior, la data de

28.06.2017, de către Procuratura Chișinău oficiul Rîșcani apărătorului Răileanu

Petru a fost eliberată ordonanța de a refuza începerea urmăririi penale emisă în

cadrul procesului penal nr. X, înregistrat la data de 26.02.2014, pe faptul plângerii

lui Pidghirnîi Victor a.n. X, în care solicită tragerea la răspundere pe Frank Demeia

8

care sub pretextul că deține funcții în cadrul Ambasadei SUA a estorcat 4500 euro

de la acesta, unde a fost dispus a refuza în pornirea urmării penale pe faptul

invocat în raport, pe motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii în

ordinea art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală;

- instanța de judecată a stabilit că Abu Aziz Abdel este vorbitor de limba

engleză, iar prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 02.12.2013, a fost

stabilit că Abu Aziz Abdel nu poate citi în limba arabă, iar poate citi în limba

engleză;

- unele acte procesuale ce se referă la acuzarea lui Abu Aziz Abdel nu au

fost traduse de loc, iar unele au fost traduse cu încălcările art. art. 16

alin. (4); art. 66 alin. (2); art. 85 alin. (5); art. 357 alin. (2) Cod de procedură penală;

art. 6 alin. (3) lit. a) din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale din 04.11.1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului

Nr. 1298 din 2-.07.1997;

- până la momentul actual inculpatul cu cunoaște în ce este învinuit și nu

poate adecvat să-și aleagă poziția sa de apărare;

- partea acuzării în cadrul judecării cauzei nu a prezentat instanței de

judecată careva probe directe, care ar confirma vinovăția lui Abu Aziz Abdel în

comiterea infracțiunilor incriminate.

2019, a fost admis din alte motive, apelul apărătorului Raileanu Petru în numele

inculpatului Abu Aziz Abdel, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru 09 februarie 2018, s-a casat, inclusiv din oficiu această sentință și se

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care

Abu Aziz Abdel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin.(1) Cod penal, și în baza acestei Legi i se aplică pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Abu Aziz Abdel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, aplicându-i-se o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Abu Aziz Abdel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, aplicându-i-se o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Abu Aziz Abdel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, aplicându-i-se o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și de a exercita activități legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen

de 5 ( cinci) ani.

În temeiul art. 84 alin.(1) și alin.(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor i-a fost stabilit definitiv lui Abu Aziz Abdel,

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

9

de a exercita activități legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen

de 5 (cinci) ani.

Conform art. 85 Cod penal, a fost adăugat la pedeapsa stabilită lui Abu Aziz

Abdel, termenul pedepsei neexecutate de 1 (un) an, 6 (șase) luni și 23 douăzeci și

trei) de zile, stabilit în baza încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

28.09.2007, privind liberarea condiționată înainte de termenul pedepsei aplicate

prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12.12.2001, cu stabilirea

definitivă, prin cumul total în privința lui Abu Aziz Abdel a pedepsei sub formă

de 12 (doisprezece) ani, 6 (șase) luni și 23 (douăzeci și trei) de zile, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

de a exercita activități legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen

de 5 ani.

Termenul executării pedepsei inculpatului urmând a fi calculat din

momentul reținerii cu includerea în acest termen a duratei aflării inculpatului în

stare de arest de la data de 04.06.2014 până la 23.09.2014.

În rest sentința primei instanțe a fost menținută fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a menționat că, analizând și

apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor, dar și ținând cont de prevederile 190 Cod

penal, a constatat că Abu Aziz Abdel în perioada lunilor noiembrie-decembrie

2008, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, cunoscând caracterul irealizabil al angajamentului și

neavând intenția executării acestuia, prin înșelăciune și abuz de încredere,

prezentându-se ca angajat al Ambasadei Statelor Unite ale Americii în Republica

Moldova, sub pretextul de a-i perfecta viză pentru plecare în Statele Unite ale

Americii cet. Zeitoun Yahya a.n. X și altor persoane, aflându-se în preajma

Ambasadei sus menționate pe str. Maria Cebotari, mun. Chișinău, a dobândit ilicit

de la Zeitoun Yahya suma de 8900 euro, care conform ratelor oficiale medii de

schimb valutar din acea perioadă constituie 121326,58 lei și 2500 dolari SUA, care

conform ratelor oficiale medii de schimb valutar din acea perioadă constituie

25950,5 lei, cauzând astfel părții vătămate Zeitoun Yahya un prejudiciu material

considerabil în sumă totală de 147277,08 lei, ceea ce reprezintă proporții deosebit

de mari.

Astfel, instanța de apel a constatat că Abu Aziz Abdel a comis infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin.(5) Cod penal, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii actului juridic, încheierea căruia a fost determinată

de comportament dolosiv și viclean, cu cauzarea de daune în proporții deosebit

de mari.

Tot el, Abu Aziz Abdel în perioada lunii august 2011, intenționat, avînd

scopul însușirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altor persoane,

10

sub pretextul perfectării actelor centru plecarea în SUA la tratament, a dobândit

de la cet. Saca Iurie bani în sumă de 1100 de dolari SUA, care conform ratelor

oficiale de schimb ale BNM constituie 12536,48 lei MD, de la cet. Romanenco Maria

bani în sumă de 700 de dolari, care conform ratelor oficiale de schimb ale BNM

constituie 7977,76 lei, cauzându-le părților vătămate o pagubă în proporții

considerabile în valoare totală de 20514,24 lei.

Tot el, Abu Aziz Abdel continuându-și acțiunile sale criminale, în perioada

lunii noiembrie 2011, până în martie 2012, intenționat, având scopul însușirii prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altor persoane, sub pretextul

perfectării actelor pentru plecarea în SUA, a dobândit de la cet. Babei Oxana bani

în sumă de 16500 lei, cauzându-i părții vătămate o pagubă în proporții

considerabile.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Abu Aziz Abdel a comis infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin.(1) Cod penal, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii actului juridic, încheierea căruia a fost determinată

de comportament dolosiv și viclean, care a produs daune considerabile.

Tot el Abu Aziz Abdel continuându-și acțiunile sale criminale la 16.02.2013,

aflându-se în cafeneaua „Andys Pizza” situată pe bd. Grigore Vieru, 20, din mun.

Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul că poate să-l ajute pe cet. Kewan

Ibrahim X a.n. X, ca să procure la un preț mai redus un telefon mobil de model

IPHONE 5 a însușit bani în numerar în sumă de 600 de euro, care conform cursului

valutar stabilit de BNM la data de 16.02.2013 constituie suma de 9644 lei și 900 de

lei, astfel cauzându-i părții vătămate Kewan Ibrahim X o pagubă materială

considerabilă în sumă de 10544 lei.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Abu Aziz Abdel a comis infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin.(1) Cod penal, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii actului juridic, încheierea căruia a fost determinată

de comportament dolosiv și viclean, care a produs daune considerabile.

Instanța de apel a considerat că prima instanță la pronunțarea sentinței, just

a apreciat probele, și a respectat cerințele art. 101 Cod de procedură penală,

conform cărora, 1) Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor. (2) Reprezentantul organului de urmărire

penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege. (3) Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru

organul de urmărire penală sau instanța de judecată, și în așa mod a ajuns la

concluzia de a o condamna pe inculpată, însă ținând cont de modificările operate,

11

acțiunile acesteia urmează a fi calificate conform indiciilor calificativi stabiliți de

legiuitor la art. 190 Cod penal, în vigoare la momentul judecării cauzei,

instantaneu, instanța de apel, reiterând faptul că argumentele apelantului nu pot

fi reținute ca plauzibile.

Instanța de apel analizând declarațiile inculpatului date în ședința de

judecată în prima instanță prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază

ca ne fiind veridice, și oferite în sensul ca inculpatul să evite atragerea la

răspundere penală, or această concluzie a instanței de judecată rezultă din probele

ce vor fi analizate în continuare, mai mult, instanța de apel a reținut și

comportamentul inculpatului, care în ședințele instanței de apel nu s-a prezentat,

în vederea relatării circumstanțelor de fapt.

Instanța de apel a indicat că deși inculpatul în ședințele primei instanțe nu

a recunoscut vina, culpa acestuia în comiterea escrocheriilor incriminate lui se

demonstrează prin: declarațiile părții vătămate Zeitoun Yahua (f.d.76-79, vol. IV);

declarațiile martorului Bolfa Andrei (f.d.80-81, vol. IV); declarațiile părții vătămate

Saca Iurie (f.d.213-216, vol. III); declarațiile părții vătămate Romanenco Maria

(f.d.217-218, vol. III); declarațiile martorului Tanașciuc Marina (f.d.207-208, vol.

III); declarațiile martorului Romanenco Alexei (f.d.220-221, vol. III); declarațiile

părții vătămate Babei Oxana; declarațiile părții vătămate Kewan Ibrahim (f.d.209-

210, vol. III); declarațiile martorului Ersheid Muhamed (f.d.211-212, vol. III).

Instanța de apel analizând și apreciind declarațiile părții vătămate Saca

Iurie, Romanenco Maria, Babei Oxana, Kewan Ibrahim Ahmed și Zeitoun Yahya

și a martorilor Ersheid Muhamed, Romanenco Alexei, Tanașciuc Marina și Bolfa

Andrei prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, le apreciază ca fiind veridice,

utile, consecvente, pertinente, care coroborează între ele și analizate și în ansamblu

combat declarațiile inculpatului oferite în ședința primei instanțe, și indică

indubitabil că prin acțiunile sale intenționate inculpatul, folosindu-se de

încrederea dobândită, a trecut dolosiv din patrimoniul părților vătămate în

patrimoniul său, sume de bani, prin ce a cauzat părților vătămate daune

considerabile, dar și deosebit de mari, și în nici un caz, nu și-a executat

promisiunile.

Subsecvent, aferent declarațiilor analizate și apreciate supra, instanța de

apel a considerat că vina inculpatului Abu Aziz Abdel mai este demonstrată și

prin sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi

penale, cum ar fi, procesul-verbal de confruntare, acțiune procesuală efectuată la

19.02.2014, între învinuitul Abu Aziz Abdel și partea vătămată Zeitoun Yahya X,

în cadrul căreia, învinuitul a negat faptul că l-ar fi cunoscut pe Zeitoun Yahya

anterior anului 2012, invocând faptul că a făcut cunoștință cu partea vătămată in

Penitenciarul 13, în anul 2012. Totodată, partea vătămată și-a menținut poziția sa,

concretizând că învinuitul a locuit la el în apartament aproximativ o lună, pe str.

Dokuceaev și i-a dat acestuia aproximativ 12000 de euro pentru a-i fi perfectată

12

cetățenie SUA, iar învinuitul a luat banii și a dispărut. De asemenea, învinuitul a

negat faptul că ar fi primit careva sume de bani de la Zeitoun Yahya, iar în anul

2008-2009 nici măcar nu-l cunoștea; procesele-verbale de prezentare spre

recunoaștere din 13.06.12 prin care partea vătămată Saca Iurie la recunoscut pe

Abu Aziz Abdel din numărul persoanelor prezentate spre recunoaștere drept

persoana care prin înșelăciune a dobândit de la el 12536,00 lei, (cauza penală nr.

2011011581 f.d.150); procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere din

13.06.12, prin care partea vătămată Romanenco Maria la recunoscut pe Abu Aziz

Abdel din numărul persoanelor prezentate spre recunoaștere drept persoana care

prin înșelăciune a dobândit de la ea 7977,76 lei (cauza penală nr. 211011581

(f.d.152); proces-verbal de confruntare din 15.06.2012 (cauza penală nr.

2011011581, f.d.188), între învinuitul Abu Aziz Abdel și partea vătămată Babei

Oxana, în cadrul căreia, învinuitul a negat faptul că ar fi luat bani pentru chiria

apartamentului, servicii comunale și alte sume în total 16500,00 lei însă recunoaște

că a luat 2800,00 lei pentru lecțiile de engleză; procesul-verbal de confruntare din

24.04.2013 între învinuitul Abu Aziz Abdel și martorul martorilor Ersheid

Muhamed, în cadrul căreia martorul a indicat că cu Abu Aziz Abdel a făcut

cunoștință prin intermediul lui Ibrahim Kewan, în luna februarie 2013 împreună

cu Kewan s-a întâlnit cu Abu Aziz la barul „Andys Pizza” pe str. Vieru, unde

Kewan i-a transmis lui Abu Aziz bani în sumă de 600 de euro și 800 sau 900 lei, iar

Abu Aziz urma prin intermediul fratelui său din SUA să-i procure un Iphone 5

(cauza penală nr. 2013020800).

Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de probe indicat supra prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind dobândite cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiind pertinente,

concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părților

vătămate și a martorilor analizate și apreciate supra.

Instanța de apel a reținut că nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele

invocate de către apărător în cererea de apel înaintată, or pe de o parte, în

solicitarea sa apărătorul cere instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatul să fie achitat de la comiterea infracțiunilor de care este învinuit pe

motiv că în acțiunile inculpatului lipsește fapta infracțiunii, iar pe de altă parte

argumentele apărătorului se limitează la faptul că instanța de judecată nu l-a

identificat pe inculpat corespunzător, făcându-se trimitere la încălcări de

procedură, însă avocatul în cererea de apel nu a menționat/invocat clar nici un

argument pe care s-ar baza concluzia/solicitarea apărării referitor la achitarea

inculpatului pe motivul lipsei faptei infracțiunii.

Succesiv, instanța de apel a considerat că atât în ședințele primei instanțe,

cât și în ședințele instanței de apel s-a stabilit ce certitudine că inculpatul a comis

infracțiunile de escrocherie incriminate lui, această concluzie fiind susținută de

normele de procedură penală.

13

Astfel, vis-a-vis de infracțiunile prevăzute de art. art. 190 alin.(1), 190 alin.

(5) Cod penal, instanța de apel a indicat că obiectul juridic special al infracțiunii

prevăzute la art. 190 Cod penal, are un caracter complex: obiectul juridic principal

îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile; obiectul

juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de

voință și minimul necesar de încredere. Obiectul material al infracțiunii prevăzute

la 190 Cod penal, este format din bunurile care au o existență materială, sunt create

prin munca omului, dispun de valoare materială și cost determinat, fiind bunuri

mobile și străine pentru făptuitor.

La caz, instanța de apel a reținut că, prin dobândire ilicită a bunurilor

legiuitorul prezumă un act opus celui licit, efectuat cu rea-credință, prin care

făptuitorul obține transmiterea voită în proprietate, posesiune, detenție a bunului

mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptului asupra acestora.

Instanța de apel a enunțat că înșelăciunea întrunește în sine variate metode,

procedee și tehnici de operare ale făptuitorului - denaturarea informațiilor despre

sine, despre apartenența de firmă și posibilitățile financiare, dezinformarea

victimei privitor la marfa, contraprestație, calitate, preț, echivalent etc. Abuzul de

încredere, inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate are

la bază relațiile interpersonale stabilite între făptuitor și victimă, care la rândul lor

au în suport relații de prietenie, de serviciu, de afaceri etc, care, cunoscând o

anumită evoluție și având amprenta încrederii, sunt exploatate cu rea-voință de

potențialul escroc la realizarea rezoluției infracționale.

Vis-a-vis de elementele laturii obiective menționate, instanța de apel din

probele analizate și apreciate reține că Abu Aziz Abdel în toate episoadele de

excrocherie a acționat cu rea-credință, în scopul dobândirii ilicite de la părțile

vătămate Saca Iurie, Romanenco Maria, Babei Oxana, Kewan Ibrahim X și Zeitoun

Yahya a banilor ce nu i se cuvin prin înșelăciune și abuz de încredere, manifestat

prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, actului juridic nul încheierea căruia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean, în esență, actul juridic în speță, urmează a fi

apreciat nu ca un act material, ci prin sine, convenția/înțelegerea dintre inculpat și

părțile vătămate conturează actul care din start, era considerat de inculpat ca fiind

nul, or acesta de la bun început cunoștea că nu-și va onora promisiunile/obligațiile

față de părțile vătămate.

Instanța de apel a relevat că, în cazul episodului însușirii prin excrocherie a

mijloacelor bănești de la Zeitoun Yahya înșelăciunea s-a realizat prin faptul că,

Abu Aziz Abdel cunoscând caracterul irealizabil al angajamentului și neavând

intenția executării acestuia, prezentându-se ca angajat al Ambasadei Statelor Unite

ale Americii în Republica Moldova, sub pretextul de a-i perfecta viză pentru

plecare în Statele Unite ale Americii cet. Zeitoun Yahya X, și altor persoane,

aflându-se în preajma Ambasadei sus menționate a dobândit ilicit de la Zeitoun

14

Yahya suma de 8900 euro și 2500 dolari SUA. în cazul de față abuzul de încredere

s-a manifestat prin aceia că, partea vătămată la cererea inculpatului de mai multe

ori 1-a dus pe Abu Aziz cu automobil la Ambasada SUA în RM și a văzut cum

acesta întră liber pe teritoriul Ambasadei, fără a sta în rând. La fel acesta o perioadă

de timp a locuit la gazdă în imobilul oferit de Zeitoun Yahya X. Astfel, partea

vătămată a căpătat încrederea lui Abu Aziz, fiind convins că ultimul este o

persoană care se ocupă legal de deschiderea vizelor pentru SUA.

Conchizând, instanța de apel a atestat prezența elementelor constitutive ale

infracțiunii de escrocherie a averii străine, săvârșită în proporții deosebit mari, dar

și în proporții considerabile, în acțiunile inculpatului Abu Aziz Abdel în partea

încadrării juridice acțiunilor lipsind careva dubii ce ar pune la îndoială învinuirea

înaintată. Relevant fiind și faptul că la faza de urmărire penală inculpatul a

conlucrat cu OUP, astfel fiind audiat la data de 05.06.2012, (f.d.117, nr. 1-959/12) a

recunoscut circumstanțele de fapt reținute de acuzare pe episoadele părților

vătămate Saca Iu. și Romanenco Maria. Același lucru rezultă și din explicația

ultimului din 05.06.2012, (f.d.166, nr. X) pe episodul Babei Oxana, circumstanțe

care contravin solicitării apărării privind achitarea inculpatului, mai mult, din

materialele cauzei se atestă că în cadrul cercetării judecătorești, în primă instanță,

inculpatul nu a putut explica divergențele în declarațiile sale, totodată având în

vedere că declarațiile date în calitate de învinuit coroborează cu materialele

dosarului instanța de judecată a ajuns la concluzia că anume acestea sunt veridice

și pot fi puse la baza sentinței de condamnare.

La același capitol, instanța de apel a reținut că deși apărătorul nu a făcut

trimitere în cererea de apel, la probele prezentate de apărare în prima instanță, în

cadrul cercetării judecătorești, în primă instanță, au fost cercetate probele părții

apărării și anume: martorul Fondos Olga a declarat că inculpatul venea la ei în

ospeție. Din cuvintele soțului cunoaște că stătea în chirie în apartamentul din str.

Voluntarilor cu o fată pe nume Oxana; certificatul eliberat de „Victoriabank” SA

nr. 3099-B-16 din 23.12.2016 din care urmează că în perioada 24.03.2011-21.10.2011,

prin transferurile internaționale din SUA, Turco Oxana a beneficiat de la familia

Abu Azis 1600,00 dolari SUA, (f.d.177); certificatele eliberate de Departamentul

Poliției de Frontieră din 10.05.2016 din care urmează că cet. Ersheid Muhammad

la 03.01.2003 a ieșit din țară și a revenit la data de 04.02.2013 iar cet. Kewan Ibrahim

a intrat în țară la dată de 31.01.2013.

Apreciind probele enumerate, instanța de apel a statuat că prima instanță,

întemeiat a conchis că certificatele eliberate de Departamentul Poliției de Frontieră

confirmă doar faptul că la data comiterii faptei 16.02.2013 atât partea vătămată

Kewan Ibrahim cât și martorul Ersheid Muhammad se aflau în RM fapt ce nu vine

în contradicție cu actul de învinuire și deci în final probele date nu au careva

utilitate pentru poziția de apărare luată de inculpat prin care acesta neagă

comiterea faptei de excrocherie.

Instanța de apel a relevat că, cu referire la certificatul eliberat de

„Victoriabank” SA, această probă se referă la beneficiarul transferurilor din SUA,

15

Turco Oxana însă persoana dată nu are careva statut pe cauza penală respectivă și

deci utilitatea probei date în coraport cu poziția de apărare nu a fost stabilită.

Totodată proba menționată indirect dezbate versiunea inculpatului prin care

acesta susține că nu a fost corect identificat, prezentându-se inițial ca Alex Bradley

apoi ca Avi Hosis or, acesta a menționat că transferurile au fost efectuate de rudele

sale din SUA fapt de alt fel confirmat or, expeditorul este familia Abu Azis nume

ce coincide cu numele inculpatului.

În continuare, instanța de apel a reiterat că deși apărătorul în numele

inculpatului a solicitat prin apelul depus pronunțarea unei sentințe de achitare pe

motiv că în acțiunile inculpatului lipsește faptul infracțiunii, apărătorul nu a

probat/exemplificat sub nici o formă această cerință, invocând în mare parte că

persoana inculpatului, însă apreciază aceste argumente, ca fiind declarative,

neprobate, constituind o tentativă a apărării de a induce în eroare instanța, din

care considerent, va fi apreciat critic.

Astfel, instanța de apel a reținut că argumentul apărării a fost soluționat de

nenumărate ori de către prima instanță, totodată, anterior, Centrul Cooperare

Polițienească Internațională în baza solicitării parvenite din partea CPS Centru,

mun. Chișinău nr. 10024 din 12.06.2012, a efectuat verificări privind persoana în

cauză. Rezultatele verificărilor au fost transmise în adresa solicitantului prin

mesajele nr.33/6736 din 11.07.2012 și nr.33/10437 din 23.10.2012. Astfel, potrivit

răspunsului CCPI „Referitor la verificarea numitului Abuaziz Abdel Nabi

Mohamed a.n.13.07.1971, comunicăm că potrivit mesajului parvenit în adresa

noastră din partea BNC Interpol Ierusalim, persoana în cauză a fost identificată în

baza amprentelor digitale, care aparțin cetățeanului palestinian Abu Aziz Abdel

X, a.n. X. Acestuia i-a fost eliberat pașaport palestinian nr.743061 în anul 2000 și

care a expirat în anul 2003. Susnumitul nu are antecedente penale pe teritoriul

Israelului, iar întrucât pașaportul nr.0164679 nu este unul izraelit, autoritățile

competente din Israel nu dispun de careva informații cu privire la acesta.

„Suplimentar la mesajul nostru nr. 33/6736 din 11.07.2012 referitor la verificarea

numitului Abuaziz Abdel X a.n.X, Vă comunicăm că potrivit mesajului parvenit

în adresa noastră din partea BNC Interpol Washington, de către autoritățile

competente ale SUA sus-numitului i s-a acordat permis de ședere legal. Cele două

permise de reintrare pe teritoriul SUA par a fi autentice însă ambele expirate iar

pașaportul SUA pe numele Alex BRADLEY nu este valabil.

Instanța de apel a constatat că, circumstanțele descrise supra, denotă că

identitatea cetățeanului străin Abuaziz Abdel Nabi Mohamed a fost stabilită,

acesta fiind identificat în baza amprentelor digitale neexistând careva dubii în

privința aceasta. Mai mult, anterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Ciocana din 12.12.2001, în baza art. 122 alin. (2), art. 123 alin. (1) Cod

penal, la 10 ani privațiune de libertate, fiind identificat în baza copiei pașaportului

anexată la cauza penală nr. X, nefiind ridicate careva întrebări referitor la

identitatea ultimului, argumentul în cauză fiind invocat cu mult mai târziu, peste

16

circa 15 ani, fapt ce denotă că aceasta este o poziție de apărare a inculpatului care

nu poate rezista criticii.

Instanța de apel a reținut că, chestiunea cu privire la stabilirea identității a

fost soluționată anterior, fapt confirmat prin numeroasele solicitări din partea

organului de urmărire penală, adresate către INTERPOL, din care s-a stabilit cu

certitudine că pe banca acuzaților, in primă instanță se afla Abu Aziz Abdel.

De asemenea, instanța de apel din materialele cauzei a reținut că în cadrul

cercetării judecătorești, participanții la proces l-au recunoscut pe Abu Aziz Abdel,

ca fiind persoana care a comis faptele prejudiciabile, aceste circumstanțe fiind

constatate și prin procesul-verbal de confruntare, acțiune procesuală efectuată la

19.02.2014, între învinuitul Abu Aziz Abdel și partea vătămată Zeitoun Yahya X,

în cadrul căreia, învinuitul a negat faptul că l-ar fi cunoscut re Zeitoun Yahya

anterior anului 2012, invocând faptul că a făcut cunoștință cu partea vătămată în

Penitenciarul 13, în anul 2012. Totodată, partea vătămată și-a menținut poziția sa,

concretizând că învinuitul a locuit la el în apartament aproximativ o lună, pe str.

Dokuceaev și i-a dat acestuia aproximativ 12000 de euro pentru a-i fi perfectată

cetățenie SUA, iar învinuitul a luat banii și a dispărut. De asemenea, învinuitul a

negat faptul că ar fi primit careva sume de bani de la Zeitoun Yahya, iar în anul

2008-2009 nici măcar nu-l cunoștea; procesele-verbale de prezentare spre

recunoaștere din 13.06.12, prin care partea vătămată Saca Iurie la recunoscut pe

Abu Aziz Abdel din numărul persoanelor prezentate spre recunoaștere drept

persoana care prin înșelăciune a dobândit de la el 12536,00 lei, (cauza penală nr.

2011011581 f.d.150); procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere din

13.06.12, prin care partea vătămată Romanenco Maria l-a recunoscut pe Abu Aziz

Abdel X din numărul persoanelor prezentate spre recunoaștere drept persoana

care prin înșelăciune a dobândit de la ea 7977,76 lei (cauza penală nr. X f.d.152);

proces-verbal de confruntare din 15.06.2012 (cauza penală nr. X, f.d.188), între

învinuitul Abu Aziz Abdel și partea vătămată Babei Oxana, în cadrul căreia,

învinuitul a negat faptul că ar fi luat bani pentru chiria apartamentului, servicii

comunale și alte sume în total 16500,00 lei însă recunoaște că a luat 2800,00 lei

pentru lecțiile de engleză; procesul-verbal de confruntare din 24.04.2013 între

învinuitul Abu Aziz Abdel și martorul martorilor Ersheid Muhamed, în cadrul

căreia martorul a indicat că cu Abu Aziz X a făcut cunoștință prin intermediul lui

Ibrahim Kewan. În luna februarie 2013 împreună cu Kewan s-a întâlnit cu Abu

Aziz la barul „Andys Pizza” pe str. Vieru, unde Kewan i-a transmis lui Abu Aziz

bani în sumă de 600 de euro și 800 sau 900 lei, iar Abu Aziz urma prin intermediul

fratelui său din SUA să-i procure un Iphone 5 (cauza penală nr. X), acte dobândite

în cadrul urmăriri penale asupra cărora nici inculpatul și nici apărătorul acestuia

nu au indicat careva obiecții, în acest sens, lipsind careva eventuale

ordonanțe/hotărâri ale procurorilor/judecătorului de instrucție, ce ar lipsi actele

menționate de forță probantă.

Instanța de apel a respins argumentele apărătorului în partea în care s-a

invocat că inculpatul nu cunoaște în ce este învinuit pe motiv că la traducerea

17

rechizitoriilor pe cauza penală dată interpreții/traducătorii nu au fost

preîntâmpinați de răspunderea ce o poartă conform art. 312 Cod penal, or în acest

sens, de fapt, rechizitoriile pe caz, actele OUP au fost întocmite de către procurori,

și comunicate inculpatului în prezența apărătorului, dar și a traducătorilor, mai

mult, rechizitoriul la cauza penală nr. X a fost tradus de către Traducătorul

autorizat Elsheikh Mohamed, care a fost preîntâmpinat de răspunderea renală

conform art. 312 Cod penal, (61-71, vol. IV cauza penală 1-100/14), însă inculpatul

a refuzat să semneze recipisa ce certifică că a recepționat traducerea, la fel,

rechizitoriul pe cauza penală X, a fost tradus corespunzător, însă inculpatul la fel

a refuzat să semneze recipisa ce certifică că a trimit copia actului respectiv, (f.d.1-

20, cauza penală nr. X), de asemenea, rechizitoriul pe cauza penală nr. X a fost

tradus în limba engleză de către Traducătorul autorizat Moraru Tatiana, la fel,

rechizitoriul la cauza penală nr. X, a fost tradus în limba engleză de către același

traducător, autorizația eliberată de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

ce certifică împuternicirile persoanei enunțate fiind anexată la materialele cauzei

(f.d.45-52. vol. III).

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că actele emise de

OUP/procurori au rost traduce corespunzător, inculpatul a fost asistat de

traducători, apărători, la fel, în cadrul ședințelor în instanța de fond, la judecarea

cauzei au fost prezenți traducători autorizați, autorizațiile cărora sunt anexate la

dosar, care au fost preîntâmpinați de răspunderea ce o poartă conform art. 312

Cod penal al RJVI, ceea ce denotă că argumentul apărătorului este declarativ, fiind

o metodă de a induce instanța în eroare.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele apărătorului în partea

în care a invocat că cauza penală s-a examinat în primă instanță de către o instanță

necompetentă, or acest argument este combătut prin materialele cauzei și anume

prin fișa de repartizare a dosarului, (f.d.1, vol. II).

Instanța de apel a considerat neîntemeiate și argumentele apărătorului

invocate în mod independent precum că în speță se atestă divergențe și că în astfel

de împrejurări nu poate fi pronunțată o sentință de condamnare, or, din probele

analizate și apreciate a stabilit lipsa cărorva divergențe, instantaneu stabilindu-se

cu certitudine că Abu Aziz Abdel a comis faptele de escrocherie.

Instanța de apel a reiterat că Abu Aziz Abdel prin acțiunile sale a comis

infracțiunile prevăzute de art. art. 190 alin. (1), 190 alin. (1), 190 alin. (1) și 190

alin.(5) Cod penal, fapte pentru care, instanța a ținut cont de prevederile stabilite

de legiuitor în Codul penal, precum că persoana care atentează la valorile sociale

ocrotite de legea penală urmează a fi atrasă la răspundere penală.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

18

La caz, privind gravitatea infracțiunilor săvârșite, conform art. 16 Cod penal,

instanța de apel a atestat că infracțiunile săvârșite de către inculpatul Abu Aziz

Abdel, fac parte din categoria celor mai puțin grave și deosebit de grave.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că în conformitate cu art.76 Cod penal,

circumstanțe atenuante în privința inculpatului Abu Aziz Abdel instanța de

judecată nu a identificat. Conform art.77 Cod penal, în privința inculpatului a fost

reținut comiterea unei infracțiuni de către o persoană care anterior a fost

condamnată.

De asemenea, instanța de apel a reținut și comportamentul inculpatului Abu

Aziz Abdel, care se eschivează de la instanța de apel, fiind anunțat în căutare prin

sentința primei instanțe, se caracterizează negativ, nu este angajat oficial în câmpul

muncii.

Raportând circumstanțele reale și personale ale inculpatului la sancțiunile

stabilite de legiuitor la normele ce prevăd infracțiunile comise de inculpat, instanța

de apel i-a stabilit lui Abu Aziz Abdel, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin.(1) Cod penal, dosar penal nr. X, episoadele ce vizează părțile

vătămate, Saca Iurie, Romanenco Maria, Babei Oxana, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de doi ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin.(l) Cod penal, (dosar penal nr. 1-2263/13 jud, Râșcani, conexat prin

încheierea jud. Centru din 25 10.2013, la cauza penală 1-259/13, episodul p.v.

Kewan Ibrahim X), 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.

(5) Cod penal, (dosar penal nr. 1-995/14 jud. Rîșcani, conexat prin încheierea jud.

Centru din 29.04.2014, la cauza penală X, episodul p.v. Zeitoun Yahya), 10 (zece)

ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitățile

legate cu administrarea bunurilor materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

De asemenea, conform art. 84 Cod penal, dacă o persoană este declarată

vinovată de săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată

centru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțînd pedeapsa pentru fiecare

infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni

prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare

de 25 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vîrsta de 18

ani și a persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de

ani, care nu au mai fost condamnate - pe un termen nu mai mare de 12 ani și 6

luni. In cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrșirea a două sau mai

multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi

stabilită și prin absorbirea redepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră. La

pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracțiuni poate fi adăugată

oricare din pedepsele complementare nevăzute la articolele corespunzătoare din

Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracțiunile

de a căror săvîrșire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară

definitivă stabilită prin cumul, total sau parțial, al pedepselor complementare

aplicate nu poate depăși termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea

generală a prezentului cod pentru această categorie de pedepse. Dacă pentru

19

infracțiunile care intră în concurs sînt stabilite pedepse principale de diferite

categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, și instanța de judecată nu

va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de

sine stătător. Conform prevederilor alin.(l)-(3) se stabilește pedeapsa și în cazul în

care, după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este

vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea

sentinței în prima cauză. In acest caz, în termenul pedepsei se include durata

pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe.

În cazul unui concurs de infracțiuni, când s-a stabilit o pedeapsă cu

detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori alte categorii

de pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detențiunea pe viață.

Astfel, prevederilor art.84 alin.(1), (2) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, instanța de apel a stabilit definitiv lui

Abu Aziz Abdel pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu

ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activitățile legate cu administrarea bunurilor

materiale pe un termen de 5 (cinci) ani.

De asemenea, instanța de apel a reținut din materialele cauzei că Abu Aziz

Abdel, în baza încheierii Judecătoriei Rîșcani din 28.09.2007, a fost liberat

condiționat de pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Ciocana din 12.12.2001,

cu 1 an, 6 luni și 23 de zile.

În acest sens, instanța de apel a enunțat că conform art. 85 Cod penal, dacă,

după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,

condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în

întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată

a pedepsei stabilite de sentința anterioară. în acest caz, pedeapsa definitivă nu

poate depăși termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care

nu au atins vîrsta de 18 ani și a persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu

au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate - termenul de 15 ani.

Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentințe se

efectuează în condițiile art.84 alin.(2). Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de

sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi

infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară a instanței de judecată. La cumularea pedepselor, dacă prin una din

sentințe este stabilită pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa definitivă va fi

detențiunea pe viață„.

Raportând prevederile legale enunțate la materialele cauzei, instanța de apel

prin aplicarea prevederilor art. art. 85, 91 Cod penal, a adăugat la pedeapsa

stabilită lui Abu Aziz Abdel, termenul pedepsei neexecutate de 1 an, 6 luni și 23

de zile, stabilit în baza încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din

28.09.2007, privind liberarea condiționată înainte de termenul pedepsei aplicate

prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12.12.2001, cu stabilirea

definitivă, prin cumul total în privința lui Abu Aziz Abdel a pedepsei sub formă

20

de 12 ani, 6 luni și 23 de zile, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de

administrarea bunurilor materiale pe un termen de 5 ani

Subsecvent, instanța de apel ținând cont de faptul că prin prezenta decizie

instanța a statuat asupra acțiunilor prejudiciabile a inculpatului, manifestate prin

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii actului

juridic, încheierea căruia a fost determinată de comportament dolosiv și viclean,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile, dar și în proporții deosebit de

mari, a considerat soluțiile primei instanțe, în partea soluționării chestiunii cu

privire la acțiunii civile, întemeiate.

Răileanu Petru în numele inculpatului Abu Aziz Abdel, prin care invocând ca

temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea totală a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului

Abu Aziz Abdel invocă:

- în cadrul audierii părții vătămate Zeitoun Yahya în instanța de judecată pe

data necunoscută, nu au fost elucidate mai multe divergențe și nu a fost stabilit la

ce suma pretinde parte vătămată Zeitoun Yahya;

- nu au fost elucidate și alte circumstanțe importante dacă au fost întocmite

careva contracte, recipise sau întreprinse alte acțiuni privind confirmarea

transmiterii acestor sume bănești, dacă acești banii au fost numerotați, în ce

valoare au fost, cine a asistat la numărarea, etc. De asemenea nu a fost verificată

proveniența acestor sume. Nu este clar cine sunt acele persoane care au transmis

pașapoarte dlui Zeitoun Yahya și unde sunt aceste pașapoarte;

- translatorul Morari Natalia nu a fost preîntâmpinată de către instanța de

judecată în conformitate de art. 312 din Codul penal, pentru traducerea intenționat

incorectă, ce se confirmă prin acest fapt că în procesul verbal a ședinței de judecată

lipsește semnătura translatorului. De asemenea partea vătămată Babei Oxana nu

a fost prevenită despre depunerea jurământului în conformitate cu art. 108 alin.

(4) din Codul de procedură penală;

- partea vătămată Babei Oxana în cadrul urmăririi penale a depus declarații

contradictorii, indicând diferite sume astfel declarațiile ei urmează a fi apreciate

critic;

- translatorul nu a fost preîntâmpinată de către instanța de judecată în

conformitate de art. 312 din Codul penal pentru traducerea intenționat incorectă,

ce se confirmă prin acest fapt că în procesul verbal a ședinței de judecată de

asemenea lipsește semnătura translatorului;

- prima instanță nu a cercetat corespunzător actele procesuale și documente

aflate în cauza penală, prin urmare nu este posibil a se referi la careva acte

procesuale sau documente;

21

- în cadrul ședinței preliminare în prezenta cauza penală care a avut loc la

24.01.2014 nu a fost stabilită identitatea inculpatului în conformitate cu art. 358 din

Codul de procedură penală, fiind indicat în procesul verbal „Inculpatul - toate actele

se află la politie o să fiu de acord să prezint datele de identitate când o să-mi văd

pașaportul";

- prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională nr. 34/33-1173 din 30.01.2014 adresat procurorului în

Procuratura sect. Centru, Elena Șuvalova și prin ale documente anexate la

materialele cauzei nu a fost stabilită identitatea persoanei care este pe banca

acuzaților;

- careva amprente digitale de la persoana care se află pe banca acuzării de

către organul de urmărire penală sau instanța de judecată pe parcursul procesului

penal nu au fost colectate și careva procese verbale în acest sens la materialele

cauzei lipsesc;

- persoana care se află pe banca acuzării se află pe teritoriul Republicii

Moldova din anul 1994 fără careva documente și din explicațiile lui s-a folosit de

date personale altor persoane din motivul că a fost un pericol real pentru viața și

sănătatea lui, iar numele lui adevărat este Avi Hosis și el s-a născut în Israel în

pustiu în familia de beduini;

- la materialele cauzelor penale 1-96/2001 și a 1-828/2001 nu sunt careva acte

procesuale de ridicare a cărorva documente în original, care confirmă identitatea

lui Abu Aziz Abdel X, ce se confirmă prin certificatul din 13.06.2012 eliberat de

Comisarul CPs Centru Ion Bilibov, unde este indicat că datele lui Abu Aziz Abdel

X sun identificate prin copia pașaportului ridicat din cadrul Jud. Ciocana dosar X

și din c/p X CPs Centru;

- la materialele dosarului personal al deținutului Abu Aziz Abdel Nabi

Mohamed din P-13 sunt prezente două pașapoarte autentificate de către

Judecătorul A. Gafton pe numele Abu Aziz Abdel X și Alex Bradley unde este

menționat „Copia corespunde originalului". Insă originalele acestor documente

nimeni nu a văzut, ele nu au fost ridicate nici în cadrul cauzelor penale 1-96/2001

și a 1-828/2001 examinate de judecătoria Ciocana, nici în cadrul dosarului penale

împreună cu toate dosarele conexate care se examinează în prezent;

- la materialele cauzei sunt prezente și alte documente cu diferite date de

identitate fiind anexat un pașaport al SUA cu datele personale „Abu Aziz Alex”

cu data nașterii X, care a fost confirmată de ștampila și semnătura Notarului

Bagrimova O.;

- prin răspunsul Biroul migrație și azil nr. 5/1-2-R-313/18 din 03.08.2018 a

fost comunicat că conform subsistemului informațional al BMA, persoana cu date

de identitate Abu Aziz Abdel X sau Avi Hosis, nu au fost documentate de către

autoritatea competent pentru străini;

- cauza penală a fost examinată examinează de către o instanță

necompetentă, contrar prevederilor art. 334 din Codul de procedură penală, art. 61

alin. (1) din Lege Nr. 514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească și

22

Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru

examinare în instanțele judecătorești HCSM 110/5 din 05.02.2013 Modificat HCSM

220/8 din 4.03.2014, HCSM 280/13 din 27.04.2016, HCSM 455/19 din 21.07.2016

Monitorul Oficial nr.96 din 27.04.2013, prin urmare urmează a fi repartizată în

mod aleatoriu unui judecător competent;

- instanța de judecată a stabilit că Abu Aziz Abdel X este vorbitor de limba

engleză, iar prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 02.12.2013 a fost

stabilit că Abu Aziz Abdel X nu poate citi în limba arabă, iar poate citi în limba

engleză;

- unele acte procesuale ce se referă la acuzarea dlui Abu Aziz Abdel X nu au

fost traduse de loc, iar unele au fost traduse cu încălcările art. art. 16 alin. (4); art.

66 alin. (2); art. 85 alin. (5); art. 357 alin. (2) din Codul de procedură penal și art. 6

alin. (3) lit. a) din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale din 04.11.1950 ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 1298 din

24.07.1997;

- partea acuzării în cadrul judecării cauzei nu a prezentat instanței de

judecată careva probe directe, care ar confirma vinovăția dlui Abu Aziz Abdel

Nabi Mohamed în comiterea infracțiunilor incriminate;

- sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, directe când

toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și

apreciate în modul corespunzător;

- învinuirea înaintată lui Abu Aziz Abdel X era formulată prin prisma

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul penal în redacția

legii care la moment nu are putere juridică, iar prin Lege Nr. 179 din 26.07.2018

componenta infracțiunii art. 190 au fost esențial modificată.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

și a solicitat a dispune inadmisibilitatea recursului înaintat ca fiind vădit

neîntemeiat.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins,

ca inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate,

23

adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal

lărgit atestă, că avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Abu Aziz Abdel,

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată,

că asemenea erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatului Abu Aziz Abdel, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul le apreciază ca fiind neîntemeiate,

deoarece, verificând decizia atacată în raport cu argumentele invocate în apel, se

atestă că instanța de apel a dat răspuns la argumentele înaintate, iar simplul

dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță, nu

constituie temei de admitere a recursului. Mai mult, în conținutul recursului nu

au fost descrise care anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație

la judecarea cauzei.

Colegiul menționează, că motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

24

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat

în speță.

Subsecvent, reieșind din esența criticilor invocate de către recurent, Colegiul

penal lărgit reține că acestea se referă la chestiunea de apreciere a probelor. Or,

avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Abu Aziz Abdel face o proprie

evaluare a materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond nu confirmă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. art. 190 alin.(1), 190 alin.(1), art. 190

alin.(1) Cod penal și art. 190 alin.(5) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât

și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

recurent, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o

altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

25

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind casarea

din oficiu a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Abu Aziz Abdel a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal

aplicându-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Abu Aziz Abdel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin.(1) Cod penal, aplicându-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 2 (doi) ani. Abu Aziz Abdel a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, aplicându-i-se o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani. Abu Aziz Abdel a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal,

aplicându-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de

administrarea bunurilor materiale pe un termen de 5 (cinci) ani. În temeiul art. 84

alin.(1) și alin.(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor s-a stabilit definitiv lui Abu Aziz Abdel, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate

de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 5 (cinci) ani. Conform art.

85 Cod penal, a fost adăugat la pedeapsa stabilită lui Abu Aziz Abdel, termenul

pedepsei neexecutate de 1 (un) an 6 (șase) luni și 23 (douăzeci și trei) de zile, stabilit

în baza încheierii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 28.09.2007, privind

liberarea condiționată înainte de termenul pedepsei aplicate prin sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12.12.2001, cu stabilirea definitivă, prin

cumul total în privința lui Abu Aziz Abdel a pedepsei sub formă de 12

(doisprezece) ani, 6 (șase) luni și 23 (douăzeci și trei) de zile, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

de a exercita activități legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen

de 5 ani.

Contrar argumentelor recurentului prin care se invocă faptul, că instanța de

apel, a adoptat o soluție insuficient motivată, Colegiul penal lărgit relevă că nu s-

a stabilit presupusa eroare de drept invocată de către recurent, or, din conținutul

deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția

instanței de apel prin care a fost desființată sentința primei instanțe.

La fel, Colegiul penal lărgit stabilește, că în speță, nu a fost comisă careva

eroare de drept, așa precum se susține de către recurent, or, pentru a constitui caz

de casare, eroarea de fapt trebuie pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Colegiul penal atrage atenția și asupra motivării deciziei instanței de apel

26

sub aspectul constatării caracterului contradictoriu al cererii de apel în partea ce

ține de solicitările înaintate, adică cererea de pronunțare a sentinței de achitare în

privința lui Abu Aziz Abdel în contextul invocării faptului neidentificării

inculpatului corespunzător. În toate materialele cauzei acumulate pe parcursul

examinării cauzei, înscrisurile acumulate, persoana diferită justiției este

autentificată drept Abu Aziz Abdel, acesta subsemnându-se la un șir de cereri,

fapt care nu a lăsat îndoială referitor la identitatea făptașului. Sub acest aspect sunt

absolut relevante declarațiile părților vătămate audiate pe parcursul urmăririi

penale, care au indicat direct la Abu Aziz Abdel ca infractor, precum și

corespondența efectuată cu Inspectoratul General al Poliției Centrul Cooperare

Polițienească Internațională

Instanța de recurs respinge argumentele recurentului precum că, instanțele

de fond nu au stabilit identitatea persoanei condamnate, insistând că numele

acestuia nu este „Abu Aziz Abdel”, însă, numele său adevărat este Avi Hosis, or,

aceste alegații au fost respinse repetat de către instanțele de fond care au reiterat

răspunsului CCPI, cu următorul conținut: „Referitor la verificarea numitului Abuaziz

Abdel Nabi Mohamed a.n. X, comunicăm că potrivit mesajului parvenit în adresa noastră

din partea BNC Interpol Ierusalim, persoana în cauză a fost identificată în baza

amprentelor digitale, care aparțin cetățeanului palestinian Abu Aziz Abdel X, a.n. X.

Acestuia i-a fost eliberat pașaport palestinian nr.X în anul 2000 și care a expirat în anul

pașaportul nr.X nu este unul izraelit, autoritățile competente din Israel nu dispun de

careva informații cu privire la acesta. „Suplimentar la mesajul nr. 33/6736 din 11.07.2012

referitor la verificarea numitului Abu Aziz Abdel X a.n. X, Vă comunicăm că potrivit

mesajului parvenit în adresa noastră din partea BNC Interpol Washington, de către

autoritățile competente ale SUA sus-numitului i s-a acordat permis de ședere legal. Cele

două permise de reintrare pe teritoriul SUA par a fi autentice însă ambele expirate iar

pașaportul SUA pe numele Alex BRADLEY nu este valabil”.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel justificat

constatat și a conchis că, anterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Ciocana din 12.12.2001, în baza art. 122 alin. (2), art. 123 alin. (1) Cod

penal, la 10 ani privațiune de libertate, fiind identificat în baza copiei pașaportului

anexată la cauza penală nr. X, nefiind ridicate careva întrebări referitor la

identitatea ultimului, argumentul în cauză fiind invocat cu mult mai târziu, peste

circa 15 ani, fapt ce denotă că aceasta este o poziție de apărare a inculpatului care

nu poate rezista criticii. Astfel, chestiunea cu privire la stabilirea identității a fost

soluționată anterior, fapt confirmat prin numeroasele solicitări din partea

organului de urmărire penală, adresate către INTERPOL, din care s-a stabilit cu

certitudine că pe banca acuzaților, în primă instanță se afla Abu Aziz Abdel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit apreciază că multitudinea argumentelor

punctate în cererea de recurs de către avocatul Răileanu Petru nu sunt incidente

cauzei deferite judecății, or, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, iar

27

hotărârea atacată este în corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Totodată, Colegiul atestă că, alegațiile înaintate de partea apărării privind

pretinsa încălcare a dreptului de a cunoaște esența învinuirii, precum și de a fi

asistat de un translator, au fost obiect de studii și în cadrul ședinței instanței de

apel, instanța de apel oferind răspunsuri suficient de motivate privind respingerea

acestor alegații.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în

decizia sa detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale invocate în

apelul declarat, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și

pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda,

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v.

Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr.

38748/97 din 9 martie 1999).

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea

deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Răileanu Petru în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Abu

Aziz Abdel X.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

28

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Catan Liliana

29