1ra-728/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-728/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-728/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 10

noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Ticu Mihail xxxxxx, născut la xxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 16.07.2020 – 13.08.2020;

Instanța de apel: 10.09.2020 – 10.11.2020;

Instanța de recurs: 15.01.2021 –30.06.2021.

A C O N S T A T A T :

Ticu Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.2641 alin.(4) Cod penal, și în baza acestei Legi și cu aplicarea art.

3641 Cod de procedură penală, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 200 (două sute)

ore.

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Ticu Mihail, ca fiind

neîntemeiată.

Cauza penală a fost examinată în procedură simplificată în baza art. 3641

Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Mihail, la data de 21.02.2020, aproximativ la orele 1930, fiind la volanul

automobilului de model ,,Volkswagen Passat” cu numerele de

înmatriculare xxxxxxx, în timpul deplasării prin localitatea Micleușeni,

1

r-nul Strășeni, a fost stopat de către inspectorul ISCR al SST și AR, din

cauza deplasării neadecvate. Fiind supus testării alcoolscopice, potrivit

procesului-verbal de constatare a stării de ebrietate, metoda ,,Drager

Alcotest”, s-a stabilit că, concentrația de alcool în aerul expirat de cet.

Ticu Mihail constituie 0,58 mg/l, iar în urma recoltării probelor biologice,

potrivit procesului verbal nr.1 din 21.02.2020, concentrația alcoolului

etilic în sângele cet. Ticu Mihail, reprezintă 1,97 g/l, care conform

art.13412 alin.(3) Cod penal și Hotărârii Guvernului Republicii Moldova

nr.296 din 16.04.2009 ,,Cu privire la aprobarea Regulamentului privind

modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea

stării de ebrietate și naturii ei”, starea acestuia se calificată ca stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Ticu Mihail a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutier și

anume prevederile punctului 14 lit. a) al RCR conform căruia,

,,Conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare

de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate,

sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea

reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală

de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”.

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 06.11.2019 în

baza art. 2641 alin. (1) din codul penal, cet. Ticu Mihail i-a fost anulat

dreptul de a conduce mijloace de transport.

procurorul în Procuratura r-lui Strășeni, Bratuțel Alexandru, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține de stabilirea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Ticu Mihail să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă

de 8 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu încasarea de la Ticu Mihail în beneficiul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 25,70 lei.

3.1 În motivarea apelului, procurorul a invocat că:

- la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală și eronat i-a aplicat lui Ticu Mihail

o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

mărime de 200 (două sute) ore;

- inculpatul Ticu Mihail anterior a fost judecat în baza art. 2641 alin.

(1) Codul penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 ore, cu anularea

2

dreptului de a conduce mijloace de transport;

- prin aplicarea repetată a unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în privința inculpatului Ticu Mihail

nu se va atinge scopul pedepsei penale și anume corectarea inculpatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, or anterior această pedeapsă

nu și-a avut efectul și Ticu Mihail a comis o nouă infracțiune;

- Ticu Mihail a fost suspus testării alcoolscopice prin metoda

„Drager alcotest”, pentru efectuarea acestei acțiuni procesuale fiind

suportate cheltuieli judiciare în mărime de 25,70 lei, ceea ce potrivit

informației de la INP constituie costul unei documentări privind testarea

alcoolscopică și anume: muștuc 1 buc. 7,20 lei, verificarea metrologică -

2,97 lei, calibrarea aparatului - 15,53 lei.

noiembrie 2020, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în

partea cheltuielilor judiciare și pronunțată în acest sens o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: S-a

încasat de la Ticu Mihail cheltuielile de judecată în beneficiul statului în

mărime de 25 (douăzeci și cinci) lei și 70 bani, în rest au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1 Instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt și de drept, vinovăția inculpatului Ticu Mihail care

a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite

de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

La capitolul pedepsei stabilite inculpatului Ticu Mihail, instanța de

apel a considerat concluzia primei instanțe corespunzătoare stării de

drept și întemeiată din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei

penale. Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61,

75, 76-78, Cod penal, respectând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea

săvârșită, deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care se clasifică

ca infracțiune ușoară, de recunoașterea vinovăției în cele comise, just a

concluzionat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă prin

aplicarea unei pedepse sub formă muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 200 (două sute) ore, apreciind pedeapsa

aplicată ca una echitabilă și proporțională faptei comise de către inculpat.

Referitor la cheltuielile judiciare, instanța de apel a reținut din

materialele cauzei penale, că proba ce confirmă vinovăția inculpatului

Ticu Mihail, servește tichetul „Drager alcotest” nr. 6622 din 21.02.2020

3

(f.d. 9), pentru efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli în sumă de

25,70 lei (f.d. 27), ce urmează a fi achitate anume din contul inculpatului

Ticu Mihail în contul statului, având în vedere că, la momentul derulării

a acțiunilor de urmărire penală acestea cheltuieli au fost suportate de stat

deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției

nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost

dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, ultimul urmează să

recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea la

caz, a expertizei judiciare.

procurorul în Procuratura de circumscripție, Sâli Radu prin care

invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei doar în partea

stabilirii pedepsei cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,

într-un alt complet.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- instanța de apel a interpretat eronat unele prevederi ale legii

penale ce țin de individualizarea pedepsei penale, iar în partea stabilirii

acesteia, instanța de apel nu a respectat întru totul prevederile art.414

alin,(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul

comiterii infracțiunii și după consumarea ei, de personalitatea lui;

- consideră că concluziile instanței de apel, la capitolul

individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și

cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Conform art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

4

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Colegiul Penal menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de

procedură penală. Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii

judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temeiuri de

drept pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevăd,

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul Penal raportând temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) Cod

de procedură penală invocat de recurent în recurs, cu textul deciziei

instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de

apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei contestate, deoarece decizia atacată cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului, instanța de apel nu a admis

nici o eroare care să afecteze soluția instanței, fără a fi identificate

neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Din textul recursului se reține că recurentul este de acord cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Ticu Mihail în baza art. 2641

alin.(4) Cod penal, însă nu este de acord cu pedeapsa stabilită sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității de 200 ore, solicitând să-i

fie aplicată o pedeapsă mai aspră, temei ce se încadrează la pct. 10

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală.

Referitor la pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea exprimată prin

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, de o persoană care nu deține permis de conducere a mijlocului

5

de transport, Colegiul Penal menționează că pedeapsa stabilită de către

instanțele judecătorești inferioare a fost reținută în strictă conformitate cu

prevederile art.6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, conform cărora, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, i se aplică o

pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii.

Astfel, instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul

pedepsei penale stabilite inculpatului Ticu Mihail, a ținut cont în deplină

măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia, iar în final

stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

Argumentele recurentului precum că „concluziile instanței de apel, la

capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării

judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale”, Colegiul Penal le consideră

neîntemeiate și pur declarative, or, potrivit materialelor dosarului prima

instanță a stabilit în calitate de circumstanțe atenuante, în conformitate

cu art.76 Cod penal, în privința inculpatului Ticu Mihail - contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției de la etapa

urmăririi penale.

Argumentele recurentului precum că inculpatului urmează a fi

aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare nu pot fi reținute,

la caz în prezența circumstanțelor menționate și personalității

inculpatului.

În acest sens, Colegiul Penal respinge alegațiile recurentului

privind aplicarea unei pedepse prea blânde, reținând inclusiv și

recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, prin care

statele membre sunt încurajate să recurgă cât mai mult posibil la

alternative pentru detenție și să reorienteze politicile penale către

aplicarea mai rară a pedepsei închisorii [a se vedea în special

Recomandarea nr. R(92)16 din 19 octombrie 1992 referitoare la regulile

europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate, Recomandarea nr.

R(99)22 din 30 septembrie 1999 cu privire la supraaglomerarea

închisorilor și inflația populației închisorilor].

6

De asemenea, se evidențiază, că Curtea Europeană în jurisprudența

sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate

(cauza Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, §104; cauza

Norbert Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158),

statuând că trebuie să se ia în considerare alternativele disponibile

detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza

Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108).

Or, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanțele de

fond au pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în

privința inculpatului a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată,

pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului

prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini

pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentele invocate de recurent

privind aplicarea pedepsei privative de libertate, urmând a fi declarate

ca neîntemeiate.

Pe lângă aceasta, motivele invocate în recurs au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 4.1. din decizie), iar o altă opinie asupra

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,

că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) 10) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează

a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

7

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Ticu Mihail xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

8