1r-arest-3/2021 — Art. 283, 145 alin. 2 lit. a, b, d, i, j, m, 27, 145 alin. 2 lit. a, b, d, g, i, j, m CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2016, Pridorojnu Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 283, 145 alin. (2) lit. a), b), d), i), j), m), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), d), g), i), j), m) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă după cum urmează: - în baza art. 283 Cod penal – 8 ani închisoare; - în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), d), i), j), m) Cod penal - 17 ani închisoare; 1 - în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a), b), d), g), i), j), m) Cod penal - 15 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită lui Pridorojnîi Victor XXXXX pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 20 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Conform art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, inculpatului Pridorojnîi Victor XXXXX i-a fost redusă pedeapsa stabilită sub formă de închisoare pe un termen de 20 ani cu 1 an, pentru deținerea acestuia în stare de arest pentru o perioadă mai mare de 12 luni, stabilindu-i o pedeapsă definitivă de 19 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis. Prin aceeași sentință au fost condamnați inculpații Russu Denis, Timofti Oleg și Ișcenco Veaceslav, însă în privința acestora încheierea nu se contestă.

Legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de către procuror, avocatul Dragomir Aliona în numele lui Iscenco Veaceslav, avocatul Iachimciuc Alexandru în numele lui Timofti Oleg, inculpatul Russu Denis, inculpatul Pridorojnîi Victor, BC „Victoriabank” SA, precum și avocatul Mîrza Daniela în numele succesorului părții vătămate Bornari Nina.

În cadrul ședinței de judecată a instanței de apel din data de 26 mai 2021, inculpatul Pridorojnîi Victor a înaintat o cerere privind revocarea măsurii preventive, arestarea preventivă, aplicată în privința acestuia.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, cererea inculpatului privind revocarea măsurii preventive a fost respinsă ca inadmisibilă. În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, măsura preventivă arestarea preventivă a fost menținută în privința inculpatului Pridorojnîi Victor de către Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin sentința din 10 iunie 2016 în vederea asigurării executării pedepsei penale stabilite prin aceeași sentință, astfel încât măsura preventivă nu poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate de către instanța de apel, care judecă cauza penală în ordine de apel. Astfel, instanța de apel a invocat recomandările CEDO în cauza B. V. Austriche din 27 iunie 1968, prin care s-a reținut că o hotărâre de condamnare pronunțată în prima instanță împotriva căreia s-a făcut apel, justifică deținerea celui condamnat, astfel instanța europeană a decis că persoana condamnată în prima instanță, indiferent de împrejurarea dacă a fost sau nu deținută până la acel moment, se găsește în ipoteza prevăzută de art. 5 paragraf 1 lit. a) CEDO, care autorizează privarea de libertate „pe baza condamnării” pronunțate împotriva ei. Totodată, s-a reținut că un individ condamnat în prima instanță nu poate fi 2 considerat deținut „în vederea aducerii sale în fața unei autorități judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, în sensul art.5 parag.1 lit. c), ci trebuie privit ca o persoană ce se găsește în situația prevăzută de art.5 parag.1 lit. a) care antrenează privarea de libertate după condamnarea de către un tribunal competent. De asemenea, Curtea a precizat că termenul de „condamnare” este în sensul de „declararea persoanei ca vinovată” („declarație de culpabilitate”), consecutivă stabilirii legale a existenței infracțiunii, cât și aplicarea pedepsei sau a unei alte măsuri privative de libertate. Prin urmare, ținând cont de jurisprundeța CtEDO incidentă cazului dat, instanța de apel a conchis că utilizarea aceluiași termen pentru o măsură preventivă sau cu privire la o măsură de siguranță dispusă în privința unei persoane nu ar fi în acord nici cu principiul unei stricte interpretări a dispozițiilor art. 5 parag. 1, nici cu varianta în limba engleză a textului, deoarece se înțelege că stabilirea existenței vinovăției printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă, o măsură preventivă sau o măsură de siguranță reprezintă un mijloc de protecție socială împotriva unei conduite care poate prezenta un anumit pericol pentru tulburarea raporturilor sociale. În concluzie, instanța de apel a conchis că, reieșind din faptul că în privința inculpatului Pridorojnîi Victor a fost menținută măsura preventivă arestarea preventivă prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2016, aceasta necesită a fi menținută pe parcursul judecării cauzei în ordine de apel, astfel, fiind necesar de a respinge cererea inculpatului Pridorojnîi Victor cu privire la modificarea măsurii preventive arestarea preventivă în privința acestuia.

Nefiind de acord cu încheierea pronunțată de către instanța de apel, împotriva acesteia declară recurs inculpatul, care solicită casarea acesteia, cu admiterea cererii privind revocarea măsurii preventive. În susținerea recursului declarat, recurentul face trimitere la prevederile art. 7, 8 coroborate cu cele ale art. 186, 413 Cod de procedură penală, afirmând că temeiurile care au stat la baza aplicării măsurii preventive și-au pierdut actualitatea, or acesta nu prezintă pericol pentru societate, iar menținerea măsurii preventive – arestul preventiv este una ilegală, care vine în contradicție cu art. 6 CtEDO și principiul prezumției nevinovăției.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, audiind persoanele prezente în ședință, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din considerentele ce urmează. Conform art. 342 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluționează prin încheiere a instanței de judecată. 3 Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire și asiguratorii, recuzările, declinarea de competență, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei, precum și încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte și se semnează de judecător sau, după caz, de toți judecătorii din completul de judecată. Încheierile emise ca documente separate trebuie să corespundă tuturor rigorilor unei hotărâri judecătorești, trebuie să conțină partea introductivă, descriptivă și dispozitivul, trebuie să conțină informații privind data și locul adoptării, denumirea instanței și numele judecătorilor și a celorlalți participanți la proces, numărul cauzei penale și date privind inculpatul. Încheierea trebuie să prevadă informații privind subiectul în legătură cu care a fost emisă această hotărâre, opinia părților, concluziile instanței și soluția propusă și trebuie să fie motivată, iar copia încheierii se cuvine a fi transmisă persoanei vizată și subiectului care urmează să o execute. Colegiul penal precizează că, instanța de apel luând în considerație prevederile enunțate și categoria chestiunilor apărute în timpul judecării cauzei corect a ajuns la concluzia adoptării unei încheieri aparte, pronunțată public conform alin. (4) al art. 342 Cod de procedură penală. Potrivit art. 329 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei, instanța, din oficiu sau la cererea părților și ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiționează noua cerere. Luând în considerație prevederile enunțate mai sus și reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal precizează că, în cadrul judecării cauzei penale de învinuire a lui Pridorojnîi Victor, în ședința de judecată inculpatul a depus o cerere, prin care a solicitat revocarea măsurii preventive. Prin încheierea instanței de apel din 26 mai 2021, cererea inculpatului a fost respinsă ca inadmisibilă și argumentat prin faptul că, în privința inculpatului Pridorojnîi Victor există o sentință de condamnare în baza căreia acesta este deținut la moment și lipsit de libertate, or, o persoană condamnată în prima instanță, fie că a fost sau nu în stare de arest până la acel moment, se găsește în situația stipulată de art. 5 parag. 1 din Convenția europeană, care autorizează privarea de libertate a persoanelor pe baza condamnării, chiar și nedefinitive. De remarcat că, instanța de judecată la soluționarea chestiunilor privind aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului, obligatoriu constată existența temeiurilor care justifică aplicarea arestării. Soluția se ia printr-o încheiere motivată, adoptată în camera de deliberare. Încheierea primei 4 instanțe sau a instanței de apel privind înlocuirea sau revocarea arestului, precum și refuzul înlocuirii sau revocării arestului în privința inculpatului, cu excepția încheierii privind aplicarea arestului, nu este pasibilă de atacare în instanța ierarhic superioară, deoarece în ședința de judecată inculpatului îi sunt garantate toate drepturile procesuale, or, prevederea unei căi de atac pentru asemenea încheieri ar periclita procesul de judecare a cauzei într-un termen rezonabil. În altă ordine de idei, încheierile privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive care se judecă conform prevederilor art. 311 și 312 Cod de procedură penală, fac parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs separat în termen de 3 zile în instanța ierarhic superioară, pe când hotărârile judecătorești care soluționează chestiuni premergătoare fondului cauzei și au fost date în timpul judecății și anume, încheierile prin care instanța dispune asupra cererilor formulate de către părți în ședințele de judecată pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai odată cu decizia recurată. Prin urmare, reieșind din cele expuse și luând în considerație dispozițiile art. 437 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs, Colegiul conchide că încheierea emisă la 26 mai 2021 de către Curtea de Apel Chișinău nu poate fi atacată separat cu recurs, circumstanță care duce la respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 342, 437 alin. (2), 449 alin. (1) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul inculpatului împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, prin care a fost respinsă cererea privind revocarea măsurii preventive în privința lui Pridorojnîi Victor XXXXX. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Guzun Ion Boico Victor 5