1r-arest-3/2021 — Art. 283, 145 alin. 2 lit. a, b, d, i, j, m, 27, 145 alin. 2 lit. a, b, d, g, i, j, m CP

Dosarul nr. 1r-arest-3/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Guzun Ion, Boico Victor,

cu participarea:

Procurorului Guțan Pavel

Avocatei Smerea Cristina

Interpretului Rusnac Larisa

a judecat, în ședință publică, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, în cauza penală

prinvindu-l pe

Pridorojnîi Victor XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat

în XXXXX.

Termenul de examinare:

16.07.2021 − 22.07.2021.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Procurorul a pledat pentru respingerea recursului declarat, ca fiind inadmisibil.

Avocata Smerea Cristina a solicitat casarea încheierii contestate, cu admiterea cererii

privind revocarea măsurii preventive în privința lui Pridorojnîi Victor, în sensul declarat.

Inculpatul Pridorojnîi Victor a solicitat casarea încheierii instanței de apel prin care a

fost respinsă cererea cu privire la revocarea arestului preventiv în privința sa și admiterea

integrală a acesteia.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Pridorojnu Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. art. 283, 145 alin. (2) lit. a), b), d), i), j), m), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), d), g), i), j), m)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă după cum urmează:

- în baza art. 283 Cod penal – 8 ani închisoare;

- în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), d), i), j), m) Cod penal - 17 ani închisoare;

1

- în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. a), b), d), g), i), j), m) Cod penal - 15 ani

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită lui Pridorojnîi Victor XXXXX pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 20 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Conform art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, inculpatului Pridorojnîi

Victor XXXXX i-a fost redusă pedeapsa stabilită sub formă de închisoare pe un termen

de 20 ani cu 1 an, pentru deținerea acestuia în stare de arest pentru o perioadă mai

mare de 12 luni, stabilindu-i o pedeapsă definitivă de 19 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință au fost condamnați inculpații Russu Denis, Timofti Oleg

și Ișcenco Veaceslav, însă în privința acestora încheierea nu se contestă.

procuror, avocatul Dragomir Aliona în numele lui Iscenco Veaceslav, avocatul

Iachimciuc Alexandru în numele lui Timofti Oleg, inculpatul Russu Denis, inculpatul

Pridorojnîi Victor, BC „Victoriabank” SA, precum și avocatul Mîrza Daniela în

numele succesorului părții vătămate Bornari Nina.

inculpatul Pridorojnîi Victor a înaintat o cerere privind revocarea măsurii preventive,

arestarea preventivă, aplicată în privința acestuia.

2021, cererea inculpatului privind revocarea măsurii preventive a fost respinsă ca

inadmisibilă.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, măsura preventivă

arestarea preventivă a fost menținută în privința inculpatului Pridorojnîi Victor de

către Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin sentința din 10 iunie 2016 în vederea

asigurării executării pedepsei penale stabilite prin aceeași sentință, astfel încât măsura

preventivă nu poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate de către

instanța de apel, care judecă cauza penală în ordine de apel.

Astfel, instanța de apel a invocat recomandările CEDO în cauza B. V.

Austriche din 27 iunie 1968, prin care s-a reținut că o hotărâre de condamnare

pronunțată în prima instanță împotriva căreia s-a făcut apel, justifică deținerea celui

condamnat, astfel instanța europeană a decis că persoana condamnată în prima

instanță, indiferent de împrejurarea dacă a fost sau nu deținută până la acel moment,

se găsește în ipoteza prevăzută de art. 5 paragraf 1 lit. a) CEDO, care autorizează

privarea de libertate „pe baza condamnării” pronunțate împotriva ei.

Totodată, s-a reținut că un individ condamnat în prima instanță nu poate fi

2

considerat deținut „în vederea aducerii sale în fața unei autorități judiciare

competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune,

în sensul art.5 parag.1 lit. c), ci trebuie privit ca o persoană ce se găsește în situația

prevăzută de art.5 parag.1 lit. a) care antrenează privarea de libertate după

condamnarea de către un tribunal competent.

De asemenea, Curtea a precizat că termenul de „condamnare” este în sensul

de „declararea persoanei ca vinovată” („declarație de culpabilitate”), consecutivă

stabilirii legale a existenței infracțiunii, cât și aplicarea pedepsei sau a unei alte măsuri

privative de libertate.

Prin urmare, ținând cont de jurisprundeța CtEDO incidentă cazului dat, instanța

de apel a conchis că utilizarea aceluiași termen pentru o măsură preventivă sau cu

privire la o măsură de siguranță dispusă în privința unei persoane nu ar fi în acord

nici cu principiul unei stricte interpretări a dispozițiilor art. 5 parag. 1, nici cu varianta

în limba engleză a textului, deoarece se înțelege că stabilirea existenței vinovăției

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă, o măsură

preventivă sau o măsură de siguranță reprezintă un mijloc de protecție socială

împotriva unei conduite care poate prezenta un anumit pericol pentru tulburarea

raporturilor sociale.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, reieșind din faptul că în privința

inculpatului Pridorojnîi Victor a fost menținută măsura preventivă arestarea

preventivă prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 iunie 2016, aceasta

necesită a fi menținută pe parcursul judecării cauzei în ordine de apel, astfel, fiind

necesar de a respinge cererea inculpatului Pridorojnîi Victor cu privire la modificarea

măsurii preventive arestarea preventivă în privința acestuia.

acesteia declară recurs inculpatul, care solicită casarea acesteia, cu admiterea cererii

privind revocarea măsurii preventive.

În susținerea recursului declarat, recurentul face trimitere la prevederile art. 7, 8

coroborate cu cele ale art. 186, 413 Cod de procedură penală, afirmând că temeiurile

care au stat la baza aplicării măsurii preventive și-au pierdut actualitatea, or acesta nu

prezintă pericol pentru societate, iar menținerea măsurii preventive – arestul

preventiv este una ilegală, care vine în contradicție cu art. 6 CtEDO și principiul

prezumției nevinovăției.

audiind persoanele prezente în ședință, Colegiul penal consideră că recursul urmează

a fi respins ca inadmisibil din considerentele ce urmează.

Conform art. 342 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, toate chestiunile care

apar în timpul judecării cauzei se soluționează prin încheiere a instanței de judecată.

3

Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire și asiguratorii, recuzările,

declinarea de competență, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei, precum și

încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte și se semnează de

judecător sau, după caz, de toți judecătorii din completul de judecată.

Încheierile emise ca documente separate trebuie să corespundă tuturor rigorilor

unei hotărâri judecătorești, trebuie să conțină partea introductivă, descriptivă și

dispozitivul, trebuie să conțină informații privind data și locul adoptării, denumirea

instanței și numele judecătorilor și a celorlalți participanți la proces, numărul cauzei

penale și date privind inculpatul. Încheierea trebuie să prevadă informații privind

subiectul în legătură cu care a fost emisă această hotărâre, opinia părților, concluziile

instanței și soluția propusă și trebuie să fie motivată, iar copia încheierii se cuvine a fi

transmisă persoanei vizată și subiectului care urmează să o execute.

Colegiul penal precizează că, instanța de apel luând în considerație prevederile

enunțate și categoria chestiunilor apărute în timpul judecării cauzei corect a ajuns la

concluzia adoptării unei încheieri aparte, pronunțată public conform alin. (4) al art.

342 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 329 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei, instanța,

din oficiu sau la cererea părților și ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună

aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă

cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au

apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce

încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au

intervenit noi împrejurări care condiționează noua cerere.

Luând în considerație prevederile enunțate mai sus și reieșind din materialele

cauzei, Colegiul penal precizează că, în cadrul judecării cauzei penale de învinuire a

lui Pridorojnîi Victor, în ședința de judecată inculpatul a depus o cerere, prin care a

solicitat revocarea măsurii preventive.

Prin încheierea instanței de apel din 26 mai 2021, cererea inculpatului a fost

respinsă ca inadmisibilă și argumentat prin faptul că, în privința inculpatului

Pridorojnîi Victor există o sentință de condamnare în baza căreia acesta este deținut la

moment și lipsit de libertate, or, o persoană condamnată în prima instanță, fie că a fost

sau nu în stare de arest până la acel moment, se găsește în situația stipulată de art. 5

parag. 1 din Convenția europeană, care autorizează privarea de libertate a

persoanelor pe baza condamnării, chiar și nedefinitive.

De remarcat că, instanța de judecată la soluționarea chestiunilor privind

aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului,

obligatoriu constată existența temeiurilor care justifică aplicarea arestării. Soluția se ia

printr-o încheiere motivată, adoptată în camera de deliberare. Încheierea primei

4

instanțe sau a instanței de apel privind înlocuirea sau revocarea arestului, precum și

refuzul înlocuirii sau revocării arestului în privința inculpatului, cu excepția încheierii

privind aplicarea arestului, nu este pasibilă de atacare în instanța ierarhic superioară,

deoarece în ședința de judecată inculpatului îi sunt garantate toate drepturile

procesuale, or, prevederea unei căi de atac pentru asemenea încheieri ar periclita

procesul de judecare a cauzei într-un termen rezonabil.

În altă ordine de idei, încheierile privind aplicarea sau neaplicarea arestării

preventive care se judecă conform prevederilor art. 311 și 312 Cod de procedură

penală, fac parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs separat în

termen de 3 zile în instanța ierarhic superioară, pe când hotărârile judecătorești care

soluționează chestiuni premergătoare fondului cauzei și au fost date în timpul

judecății și anume, încheierile prin care instanța dispune asupra cererilor formulate de

către părți în ședințele de judecată pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai odată cu

decizia recurată.

Prin urmare, reieșind din cele expuse și luând în considerație dispozițiile art. 437

alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că încheierile pot fi atacate cu recurs

numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate

separat cu recurs, Colegiul conchide că încheierea emisă la 26 mai 2021 de către

Curtea de Apel Chișinău nu poate fi atacată separat cu recurs, circumstanță care duce

la respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul inculpatului împotriva încheierii Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2021, prin care a fost respinsă cererea

privind revocarea măsurii preventive în privința lui Pridorojnîi Victor XXXXX.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Guzun Ion

Boico Victor

5