1r-arest-1/2021 — Art. 206 alin. 3 lit. f; 206 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 05 iulie 2019, Gargotov Grigore XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 206 alin. (3) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități legate de protejarea drepturilor și intereselor minorilor pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Prin aceeași sentință, inculpatul Gargotov Grigore XXXXX a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 206 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta comisă nu întrunește elementele infracțiunii incriminate. Măsura preventivă sub formă de arest preventiv aplicat în privința inculpatului Gargotov Grigore XXXXX s-a menținut până la intrarea în vigoare a sentinței. S-a inclus în durata executării pedepsei perioada aflării inculpatului Gargotov Grigore XXXXX în stare de arest preventiv din 30.07.2018 până la 05.07.2019. S-a respins demersul procurorului privind confiscarea în folosul statului a bunurilor recunoscute în calitate de corpuri delicte și a apartamentului ce aparțin inculpatului Gargotov Grigore XXXXX.

Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut că Gargotov Grigore, elaborând din timp un plan infracțional bine determinat, urmărind scopul exploatării sexuale necomerciale a copiilor, pentru consum propriu, în toamna anului 2016, făcând cunoștință cu minora XXXXX XXXXX a.n XXXXX și dorind să obțină încrederea ultimei, a primit-o și adăpostit-o la domiciliul său, în apartamentul din mun. Chișinău, str. Melestiu 11, ap. 12, unde a tratat-o cu compasiune referitor la situația dificilă în care se afla aceasta, aflând despre problemele familiale pe care le avea, despre faptul că nu avea unde locui și a situației precare din punct de vedere a supraviețuirii sociale, a recrutat-o pe ultima, transmițându-i sub formă de ajutor material, suma 100 de lei, spunându-i că dacă dorește poate să rămână să locuiască împreună cu acesta. În continuare, în una din zile, în toamna anului 2016, minora XXXXX, aflându-se în apartamentul menționat al lui Gargotov Grigore, fiind într-o stare materială grea, având nevoie stringent de bani, pentru a-și asigura un minim de existență, l-a rugat pe acesta să o ajute cu suma de 400 lei, iar Gargotov Grigore, folosindu-se de situația de vulnerabilitate a victimei, cunoscând cu certitudine că XXXXX este minoră și are vîrsta de 13 ani, i-a propus minorei contra sumei de 400 lei, să întrețină relații sexuale cu aceasta, urmare la ce, minora XXXXX, neavând alte alternative, a acceptat propunerea lui Gargotov Grigore, unde în aceeași zi, a întreținut relații sexuale cu minora XXXXX, pentru ce i-a transmis suma de 400 lei. Astfel, în perioada toamna anului 2017 - vara anului 2018, Gargotov Grigore, după obținerea acordului și controlului asupra victimei, primind-o și adăpostind-o în 2 apartamentul nominalizat, folosindu-se de situația de vulnerabilitate, a exploatat-o pe minora XXXXX, în scop sexual, necomercial, pentru consum propriu, de fiecare dată pentru obținerea consimțământului la exploatare sexuală, oferindu-i mijloace bănești care variau între 100-400 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Gargotov Grigore XXXXX a comis infracțiunea prevăzută la art. 206 alin. (3) lit. f) Cod penal, traficul de copii, adică recrutarea, primirea și adăpostirea unui copil, precum și darea sau primirea unor plăți ori beneficii pentru obținerea comsițămîntului unei persoane care deține controlul asupra copilului, în scopul exploatării sexuale necomerciale, profitînd de situația de vulnerabilitate a copilului, săvârșite asupra unui copil în vârsta de până la 14 ani.

Sentința nominalizată a fost contestată cu apel de către avocata Tatiana Tampei în numele inculpatului Gargotov Grigore și inculpatul Grigore Gargotov, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, inculpatul să fie achitat de sub învinuirea în comiterea faptelor incriminate. 3.1. În cadrul ședinței de judecată, avocata Tatiana Tampei în numele inculpatului Grigore Gargotov a solicitat revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului, pe motiv că sentința pronunțată în privința inculpatului nu este definitivă.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea avocatei Tampei Tatiana în numele inculpatului Gargotov Grigore, cu privire la revocarea măsurii preventive în privința lui Gargotov Grigore. 4.1. Pentru a se pronunța asupra soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, în privința inculpatului Gargotov Grigore există o sentință de condamnare, iar în corespundere cu recomandările CtEDO reflectate în cauza B. V. Austriche din 27 iunie 1968, precitat 28 martie 1990, Curtea a explicat că persoana condamnată în prima instanță, indiferent de împrejurarea dacă a fost sau nu deținută până la acel moment, se găsește în ipoteza prevăzută de art. 5 parag. 1 lit. a) CEDO, care autorizează privarea de libertate „pe baza condamnării” pronunțate împotriva ei. Totodată, Curtea a reținut că un individ condamnat în prima instanță nu poate fi considerat deținut „în vederea aducerii sale în fața unei autorități judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, în sensul art. 5 parag. 1 lit. c), ci trebuie privit ca o persoană ce se găsește în situația prevăzută de art. 5 parag. 1 lit. a) care antrenează privarea de libertate după condamnarea de către un tribunal competent”. În același context, Curtea a precizat că prin termenul de „condamnare” trebuie înțeles sensul de „declarare a persoanei ca vinovată” („declarație de culpabilitate”), consecutivă stabilirii legale a existenței infracțiunii, cât și aplicarea pedepsei sau a unei 3 alte măsuri privative de libertate. Prin urmare, ținând cont de jurisprundeța CtEDO incidentă cazului dat, instanța de apel a conchis că utilizarea aceluiași termen pentru o măsură preventivă sau cu privire la o măsură de siguranță dispusă în privința unei persoane nu ar fi în acord nici cu principiul unei stricte interpretări a dispozițiilor art. 5 parag. 1, nici cu varianta în limba engleză a textului, deoarece se înțelege că stabilirea existenței vinovăției printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă, o măsură preventivă sau o măsură de siguranță reprezintă un mijloc de protecție socială împotriva unei conduite care poate prezenta un anumit pericol pentru tulburarea raporturilor sociale. Mai mult, măsura preventivă sub formă de arest preventiv aplicat în privința inculpatului Gargotov Grigore XXXXX s-a menținut până la intrarea în vigoare a sentinței, astfel, motivele invocate în cerere nu sânt aplicabile la judecarea cauzei în instanța de apel, or, prezenta cauză penală se află pe rolul instanței de apel, fiind stabilită ședință de judecată pentru data de 08 octombrie 2021, ora 11:30, dată la care se va examina fondul cauzei.

Nefiind de acord cu încheierea pronunțată de către instanța de apel, împotriva acesteia declară recurs comun avocata Tampei Tatiana și inculpatul Gargotov Grigore, care solicită casarea acesteia, cu admiterea cererii privind revocarea măsurii preventive în privința lui Gargotov Grigore. În susținerea recursului declarat recurenții fac trimitere la prevederile art. 7, 8 coroborate cu cele ale art. 186, 413 Cod de procedură penală, afirmând că inculpatul se află pentru prima dată pe banca de acuzați și nu prezintă pericol pentru societate, iar menținerea măsurii preventive – arestul preventiv este una ilegală, care vine în contradicție cu art. 6 CtEDO și principiul prezumției nevinovăției.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, audiind persoanele prezente în ședință, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente. Conform art. 342 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, toate chestiunile care apar în timpul judecării cauzei se soluționează prin încheiere a instanței de judecată. Încheierile privind măsurile preventive, de ocrotire și asiguratorii, recuzările, declinarea de competență, strămutarea cauzei, dispunerea expertizei, precum și încheierile interlocutorii, se adoptă sub formă de documente aparte și se semnează de judecător sau, după caz, de toți judecătorii din completul de judecată. Încheierile emise ca documente separate trebuie să corespundă tuturor rigorilor unei hotărâri judecătorești, trebuie să conțină partea introductivă, descriptivă și dispozitivul, trebuie să conțină informații privind data și locul adoptării, denumirea instanței și numele judecătorilor și a celorlalți participanți la proces, numărul cauzei penale și date privind inculpatul. Încheierea trebuie să prevadă informații privind 4 subiectul în legătură cu care a fost emisă această hotărâre, opinia părților, concluziile instanței și soluția propusă și trebuie să fie motivată, iar copia încheierii se cuvine a fi transmisă persoanei vizată și subiectului care urmează să o execute. Colegiul penal precizează că, instanța de apel luând în considerație prevederile enunțate și categoria chestiunilor apărute în timpul judecării cauzei corect a ajuns la concluzia adoptării unei încheieri aparte, pronunțată public conform alin. (4) al art. 342 Cod de procedură penală. Potrivit art. 329 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei, instanța, din oficiu sau la cererea părților și ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiționează noua cerere. Luând în considerație prevederile enunțate mai sus și reieșind din materialele cauzei, Colegiul precizează că, în cadrul judecării cauzei penale de învinuire a lui Gargotov Grigore, în ședința de judecată avocata Tampei Tatiana în numele inculpatului a depus o cerere, prin care a solicitat eliberarea acestuia, fără aplicarea unei măsuri preventive, deoarece măsura preventivă sub formă de arest numită ultimului este încetată de drept. Prin încheierea instanței de apel din 17 iunie 2021, cererea avocatei a fost respinsă ca inadmisibilă și argumentat prin faptul că, în privința inculpatului Gargotov Grigore există o sentință de condamnare în baza căreia acesta este deținut la moment și lipsit de libertate, or, o persoană condamnată în prima instanță, fie că a fost sau nu în stare de arest până la acel moment, se găsește în situația stipulată de art. 5 parag. 1 din Convenția europeană, care autorizează privarea de libertate a persoanelor pe baza condamnării, chiar și nedefinite. De remarcat că, instanța de judecată la soluționarea chestiunilor privind aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului, obligatoriu constată existența temeiurilor care justifică aplicarea arestării. Soluția se ia printr-o încheiere motivată, adoptată în camera de deliberare. Încheierea primei instanțe sau a instanței de apel privind înlocuirea sau revocarea arestului, precum și refuzul înlocuirii sau revocării arestului în privința inculpatului, cu excepția încheierii privind aplicarea arestului, nu este pasibilă de atacare în instanța ierarhic superioară, deoarece în ședința de judecată inculpatului îi sunt garantate toate drepturile procesuale, or, prevederea unei căi de atac pentru asemenea încheieri ar periclita procesul de judecare a cauzei într-un termen rezonabil. În altă ordine de idei, încheierile privind aplicarea sau neaplicarea arestării 5 preventive care se judecă conform prevederilor art. 311 și 312 Cod de procedură penală, fac parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs separat în termen de 3 zile în instanța ierarhic superioară, pe când hotărârile judecătorești care soluționează chestiuni premergătoare fondului cauzei și au fost date în timpul judecății și anume, încheierile prin care instanța dispune asupra cererilor formulate de către părți în ședințele de judecată pot fi atacate cu recurs, de regulă, numai odată cu decizia recurată. Prin urmare, reieșind din cele expuse și luând în considerație dispozițiile art. 437 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs, Colegiul conchide că încheierea emisă la 17 iunie 2021 de către Curtea de Apel nu poate fi atacată separat cu recurs, circumstanță care duce la respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 342, 437 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul comun declarat de avocata Tampei Tatiana și inculpatul Gargotov Grigore împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea avocatei Tampei Tatiana în numele inculpatului Gargotov Grigore, privind revocarea măsurii preventive în privința lui Gargotov Grigore. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 14 iulie 2021. Președinte Iurie Diaconu Judecători Ion Guzun Liliana Catan 6