1ra-2271/21 — art.art.206 al.3 lit. f, 206 al.2 lit. c Cp

1ra-2271/21 — art.art.206 al.3 lit. f, 206 al.2 lit. c Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2271/2021

1-18189525-01-1ra-22122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Craiu Nicolae, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, de către inculpat și de către avocatul

acestuia, Tampei Tatiana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Gargotov Grigore xxx, născut la xxx, originar din

xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.10.2018 - 05.07.2019;

Instanța de apel: 21.10.2019 - 08.10.2021;

Instanța de recurs: 22.12.2021 – 13.09.2022.

A C O N S T A T A T :

Grigore:

- a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal,

la 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și exercita activități legate de protejarea drepturilor și intereselor minorilor

pe un termen de 5 ani;

- a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

S-a respins demersul procurorului privind confiscarea în folosul statului a

bunurilor recunoscute în calitate de corpuri delicte și a apartamentului ce aparțin

inculpatului Gargotov Grigore.

elaborând din timp un plan infracțional bine determinat, urmărind scopul exploatării

sexuale necomerciale a copiilor, pentru consum propriu, în toamna anului 2016, făcând

cunoștință cu minora x și dorind să obțină încrederea ultimei, a primit-o și adăposti-o la

domiciliul său, în apartamentul din mun. Chișinău, str. Melestiu 11, ap. 12, unde a tratat-

o cu compasiune referitor la situația dificilă în care se afla aceasta, aflând despre

problemele familiale pe care le avea, despre faptul că nu avea unde locui și a situației

precare din punct de vedere a supraviețuirii sociale, a recrutat-o pe ultima, transmițându-i

sub formă de ajutor material, suma 100 de lei, spunându-i că dacă dorește poate să

rămână să locuiască împreună cu acesta. În continuare, în una din zile, în toamna anului

2016, minora Xxx, aflându-se în apartamentul menționat al lui Gargotov Grigore, fiind

1

într-o stare materială grea, având nevoie stringent de bani, pentru a-și asigura un minim

de existență, l-a rugat pe acesta să o ajute cu suma de 400 lei, iar Gargotov Grigore,

folosindu-se de situația de vulnerabilitate a victimei, cunoscând cu certitudine că Xxx

este minoră și are vârsta de 13 ani, i-a propus minorei contra sumei de 400 lei, să întrețină

relații sexuale cu aceasta, urmare la ce, minora Xxx, neavând alte alternative, a acceptat

propunerea lui Gargotov Grigore, unde în aceiași zi, a întreținut relații sexuale cu minora

Xxx, pentru ce i-a transmis suma de 400 lei. Astfel, în perioada toamnei a anului 2017 -

vara anului 2018, Gargotov Grigore, după obținerea acordului și controlului asupra

victimei, primind-o și adăpostind-o în apartamentul nominalizat, folosindu-se de situația

de vulnerabilitate, a exploatat-o pe minora Xxx, în scop sexual, necomercial, pentru

consum propriu, de fiecare dată pentru obținerea consimțământului la exploatare sexuală,

oferindu-i mijloace bănești care variau între 100-400 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(3) lit. f) Codul Penal - traficul de copii, adică

recrutarea, primirea și adăpostirea unui copil, precum și darea sau primirea unor plăți ori

beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra

copilului, în scopul exploatării sexuale necomerciale, profitând de situația de

vulnerabilitate a copilului, săvârșite asupra unui copil în vârsta de până la 14 ani"

Tot el, Gargotov Grigore a fost învinuit de faptul că elaborând din timp un plan

infracțional bine determinat, urmărind scopul exploatării sexuale necomerciale a copiilor,

pentru consum propriu, în luna ianuarie 2015, făcând cunoștință cu minora xxx, a

recrutat-o și adăposti-o pe aceasta la domiciliul său, în apartamentul din mun. Chișinău,

str. Melestiu 11, ap. 12, unde aflând mai multe informații despre problemele familiale pe

care le avea, despre faptul că nu avea unde locui, a tratat-o cu compasiune susținând-o

moral, indicându-i că oricând poate veni la domiciliul ultimului și să rămână atât timp cât

va fi necesar. Ulterior, în una din zile, după ce minora Xxx fusese de mai multe ori în

ospeție la domiciliul lui Gargotov Grigore, ultimul obținând încrederea victimei, aflându-

se în apartamentul menționat și folosindu-se de situația de vulnerabilitate a victimei,

cunoscând cu certitudine că Xxx este minoră și avea vârsta de 15 ani, i-a propus minorei

contra sumei de 50 lei, să întrețină relații sexuale cu acesta, urmare la ce, minora Xxx, a

acceptat propunerea lui Gargotov Grigore, unde în aceiași zi, au întreținut relații sexuale,

pentru ce Gargotov Grigore i-a transmis suma de 50 lei. Astfel, în perioada anului 2015-

2016, Gargotov Grigore, după obținerea acordului și controlului asupra victimei,

primind-o și adăpostind-o în apartamentul nominalizat, folosindu-se de situația de

vulnerabilitate, a exploatat-o pe minora Xxx în scop sexual, necomercial, pentru consum

propriu, de fiecare dată pentru obținerea consimțământului la exploatare sexuală,

oferindu-i mijloace bănești în sumă de 50 lei.

Acțiunile inculpatului au fost calificate de către organul de urmărire penală ca

infracțiune prevăzută de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal - traficul de copii, adică

recrutarea, primirea și adăpostirea unui copil, precum și darea sau primirea unor plăți ori

beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține controlul asupra

copilului, în scopul exploatării sexuale necomerciale, profitând de situația de

vulnerabilitate a copilului.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a-l recunoaște vinovat pe Gargotov Grigore de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal, stabilindu-i-se în baza acestei legi și în

conformitate cu art.75 Cod penal, pedeapsa cu 20 ani închisoare, cu privare de dreptul de

2

a ocupa funcții și exercita activitate legată de minori pe un termen de 5 ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

A-l recunoaște vinovat pe Gargotov Grigore de săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal, stabilindu-i-se în baza acestei legi și în conformitate cu

art.75 Cod penal, pedeapsa cu 15 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip închis. Aplicând prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, a stabili pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, 25 ani închisoare, cu privare de dreptul

de a ocupa funcții și exercita activitate legată de minori pe un termen de 5 ani, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Corpurile delicte - aparat de fotografiat de model „Canon Power Shot A460",

automobil de model „Citroen" cu n/î KGB 220, împreună cu cheile de la mijlocul de

transport, laptop de model „Toshiba", telefon de model „Samsung" cu IMEI 1-

254610086038880, de confiscat în folosul statului, ca mijloace utilizate la săvârșirea

infracțiunii; Bunurile care au fost puse sub sechestru: apartamentul amplasat în mun.

Chișinău, str. Melistiu 11, ap. 12 (număr cadastral 0100104.113.01.012), precum și cheile

de la apartament, care aparțin cu drept de proprietate învinuitului Gargotov Grigore, de

confiscat în folosul statului, ca mijloc utilizat la săvârșirea infracțiunii.

A încasa din contul inculpatului în contul statului cheltuieli judiciare în sumă de

112 lei, conform raportului de expertiză judiciară nr. 20 din 20.01.2017.

În motivarea cerințelor sale acuzarea a invocat că, sentința în cauză este

neîntemeiată și se contestă în partea individualizării greșite a pedepsei pe capătul de

acuzare, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal, și ca

ilegală în partea achitării pe capătul de acuzare, de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal, precum și respingerii confiscării a corpurilor delicte si

bunurilor sechestrate în folosul statul, si respingerii încasării cheltuielilor judiciare.

Acuzarea a reiterat că, sancțiunea art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal, cu modificările

până în prezent, prevede pentru persoanele fizice pedeapsa cu închisoare de la 15 la 20 de

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau detențiune pe viață.

A reținut că, pedeapsa aplicată inculpatului nu este una echitabilă, legală și de

asemenea nu a fost individualizată într-un mod corespunzător, ne fiind capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în

strictă conformitate cu dispozițiile Codului penal. Consideră, că pedeapsa solicitată nu

este echitabilă faptelor săvârșite de către inculpat, de personalitatea acestuia de caracterul

acestor fapte infracționale. Totodată, constat că la stabilirea pedepsei penale instanța nu a

ținut cont, în deplină măsură, de prevederile art.61 și 75 Cod penal și nici nu s-a

conformat condițiilor stabilite expres de legiuitor, astfel dispunând individualizarea

incorectă a pedepsei penale.

Acuzarea a notat că, sentința în partea individualizării pedepsei inculpatului

Gargotov Grigore, de comiterea infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal

în cauză o consideră neîntemeiată și prea blândă, având în vedere că, deși prima instanța

a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a cauzei, nu a luat în considerare

principiul individualizării pedepsei penale, conform căruia aplică pedeapsa luând în

considerație caracterul și gravitatea infracțiunilor săvârșite, motivul și scopul celor

comise, personalitatea inculpatului.

Totodată, acuzarea contestă sentința în partea achitării de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal. Astfel, sentința pronunțată în această

cauză, este una neîntemeiată, ilegală, bazată pe niște concluzii pripite, fără analiza prin

coroborare probatoriul administrat, neîntemeiată și ilegală, bazată pe apreciere subiectivă

3

și eronată a circumstanțelor faptei, motiv pentru care urmează a fi casată, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Consideră că, sentința în partea achitării inculpatului Gargotov Grigore de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motivul că fapta

comisă nu întrunește elementele infecțiunii incriminate este una ilegală, or în cadrul

cercetării judecătorești au fost administrate probe pertinente, utile și concludente care

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Gargotov Grigore în săvârșirea infracțiunii

imputate. În acest context, a menționat că declarațiile inculpatului care nu sânt veridice,

urmăresc scopul eschivării de la răspunderea penală, urmând a fi apreciate critic.

În special, inculpatul Gargotov Grigore fiind audiat în cadrul cercetării

judecătorești, vina nu a recunoscut-o, declarând că „se cunoaște atât cu Xxx cât și Xxx,

ultimele au fost de mai multe ori la domiciliul său, cerând bani de la acesta și

propunându-i de mai multe ori să întrețină relații sexuale, însă ultimul de fiecare dată

refuza și le alunga de la domiciliul său, spunându-le să nu mai vină la acesta, negând că

ar fi avut careva relații sexuale cu acestea contra mijloacelor bănești".

Acuzatorul de stat a specificat că, nu sunt plauzibile argumentele inculpatului

precum că acesta nu cunoștea faptul că partea vătămată Xxx este minoră, precum că Xxx

avea la momentul când a făcut cunoștință vârsta de 16 ani, iar Xxx, vârsta de 13 ani, ori

din declarațiile părților vătămate acestea indică expres că, Xxx „eu i-am spus lui

Gargotov Grigore că am 13 ani" și Xxx „eu i-am spus lui Gargotov Grigore că învăț în

clasa 9-a", se constată cu certitudine că inculpatul Gargotov Grigore cunoștea despre

vârsta acestora.

În aceiași ordine de idei partea acuzării a reținut că, declarațiile părților vătămate

minore Xxx și Xxx, care au fost menținute în cadrul cercetării judecătorești, sunt

pertinente, utile și concludente, sub aspectul veridicității, or din acestea rezultă cert că

inculpatul Gargotov Grigore a folosit aceiași metodă de selectare a victimelor. Ultimele

indicând că inculpatul cunoscând despre vârstele reale a acestora, faptul că sunt minore,

aflându-se în apartamentul său din mun. Chișinău, str. Melestiu 11, ap. 12, au întreținut

relații sexuale contra plată, de mai multe ori.

Astfel, a concluzionat că nu se confirmă poziția inculpatului precum că declarațiile

minorelor Xxx și Xxx au fost făcute pe motiv de răzbunare. În această ordine de idei,

consideră că poziția inculpatului urma să fie apreciată critic de instanță, or

nerecunoașterea faptelor imputate, este o modalitate de apărare, mai mult ca atât atrag

atenția asupra faptului că inculpatul și-a schimbat declarațiile de mai multe ori în cadrul

acestui proces penal, mai mult ca atât și în instanță fiind audiat a dat declarații

neconsecvente, care de altfel, contravin întregului probatoriu cercetat în instanță.

A mai reținut că, nu este clar, cum prima instanță a apreciat declarațiile părții

vătămate Xxx și conform căror criterii, atât timp cât în partea ce ține de episodul cu

partea vătămată Xxx au fost apreciate ca fiind veridice, iar în partea ce ține de episodul în

care dumneaei este victimă, le-a apreciat critic și a constatat că acestea "nu constituie

probă certă și concludentă, care să formeze instanței convingerea că inculpatul a săvârșit

fapta imputată, în condițiile în care nu se coroborează cu nici o altă probă", deși

declarațiile părții vătămate Xxx coroborează cu declarațiile părții vătămate și cu restul

probelor acuzării cercetate. Acuzarea reține și faptul că partea vătămată Xxx, în cadrul

cercetării judecătorești, a declarat că nu are nici o pretenție de ordin material și moral față

de inculpat, respectiv constată că nu poate fi reținută ca veridică poziția inculpatului

precum că aceasta ar avea careva interes să se răzbune sau unul de ordin material față de

el.

Instanța contrar tuturor circumstanțelor faptice stabilite în rezultatul cercetării

4

tuturor probelor acuzării, ilegal a conchis că nu a fost probată poziția de vulnerabilitate a

părții vătămate Xxx, deoarece, în corespundere cu pct.10) art.2 din Legea cu privire la

prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, prin „stare de vulnerabilitate" se

înțelege starea specială în care se află persoana, astfel încât aceasta este dispusă să se

supună abuzului sau exploatării, în special din cauza: a) situației precare din punctul de

vedere a supraviețuirii sociale; b) situației condiționate de vârstă, sarcină, boală,

infirmitate, deficiență fizică sau mintală; c) situației precare și ilegale de intrare sau de

ședere în țara de tranzit sau destinație, de menționat este că minorii, în special cei cu

vârste fragede, au un indice de vulnerabilitate mai ridicat, în comparație cu adulții, fiind

lipsiși de experiență, și de regulă de o apărare corespunzătoare, nevârstnicii cad mai ușor

victime infracțiunilor, ei sunt mai creduli, mai slabi fizic.

Consideră că prima instanță, fără a lua în considerare ansamblul probelor

administrate, cât și declarațiile contradictorii ale inculpatului, greșit a dispus achitarea

cet. Gargotov Grogore, pe capătul de acuzare în baza art.206 alin.(2) lit. c) din Codul

penal, din motiv că nu există faptul infracțiunii în acțiunile acestuia. Astfel, a conchis că

prima instanță greșit și-a argumentat soluția și nu a respectat la adoptarea sentinței

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, nu a verificat și nici nu a apreciat probele

cercetate, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel, nu a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, iar argumentele reținute, contrazic circumstanțele de fapt

stabilite prin probele cercetate în ședință.

Acuzarea a contestat sentința în partea respingerii confiscării în folosul statului a

corpurilor delicte si bunurilor sechestrate, precum si respingerii încasării cheltuielilor

judiciare.

În acest sens, reiterând prevederile art.art.204 alin.(3), 106 alin.(2), 158 alin.(1),

162 alin.(1) pct. (1) Cod de procedură penală, acuzarea a conchis că prima instanță eronat

a concluzionat că „în situația în care pentru infracțiunea comisă, inculpatul deja va

suporta consecințele, executând pedeapsa stabilită, confiscarea specială nu poate fi

apreciată ca fiind una compensatorie, ci ca o măsură de pedeapsă suplimentară, care în

situația dată nu este proporțională cu scopul legii penale", deoarece acuzarea a solicitat

confiscarea acelor bunuri, care au fost folosite la comiterea infracțiunii: aparat de

fotografiat de model „Canon Power Shot A460", automobil de model „ Citroen " cu n/î

KGB 220 folosit pentru plimbarea victimelor, obținerea încrederii, prin care s-a realizat

recrutarea minorelor de către Gargotov, împreună cu cheile de la mijlocul de transport,

laptop de model „ Toshiba ", telefon de model „ Samsung " cu IMEI1-254610086038880.

Cât ține de apartamentul nr.. 12 din str. Melestiu 11, mun. Chișinău, număr

cadastral 0100104.113,01.012, pus sub sechestru în cadrul urmării penale, nu poate fi

reținut drept argument pentru ridicarea sechestrului faptul că, părțile vătămate nu au

pretenții față de inculpat, nu au înaintat acțiuni civile, deoarece acuzarea a solicitat

confiscarea acestuia pe motiv că Gargotov a săvârșit infracțiunile imputate anume în

acest apartament, deci este un bun utilizat la săvârșirea infracțiunii.

Totodată, a menționat că potrivit rechizitoriului au fost suportate cheltuieli în suma

de 112 lei, cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizei, care urmau să fie

încasate de la inculpat. Astfel, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

prevenția specială, cât și cea generală, în cazul dat, la stabilirea celei mai blânde pedepse,

dar și prin achitarea unui inculpat pe un anumit capăt de acuzare, instanța doar i-ar putea

favoriza pe acestea și alte persoane la comiterea unor noi infracțiuni.

3.1. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului, a contestat cu apel

5

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

hotărâri, prin care Gargotov Grigore să fie achitat pe capătul de acuzare prevăzut de

art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, apărarea nu este de acord cu sentința, în

latura recunoașterii inculpatului Gargotov Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.206 alin. (3) lit. f) Cod penal. În acest sens, a invocat că, pe parcursul examinării

cauzei penale au fost înaintate cereri cu privire la declararea inadmisibilă a probelor

administrate pe ambele cauze penale, inclusiv cerere cu privire la anularea rechizitoriilor.

A menționat că, rechizitoriul a fost întocmit fără a se ține cont de cele mai

elementare exigențe privind procesul de calificare a infracțiunii, fondate pe prevederile

art.art.14, 51, 52, 113 Cod penal, în coroborare cu art.281 alin.(2), 296 alin.(2) Cod de

procedură penală. A reiterat că, la calificarea infracțiunilor se efectuează confruntarea

circumstanțelor faptei reale cu circumstanțele tipice cuprinse în norma juridico-penală"

(Manualul judecătorului pentru cauze penale. Chișinău 2013, pag. 442).

În speță, procurorul nu a ținut cont nici de prevederile legale, nici de jurisprudență,

ba mai mult procurorul a confundat noțiuni importante pentru calificarea infracțiunii

prevăzute de art.206 Cod penal: despre racolare, adăpostire, primire, iar noțiunea de

obținere a consimțământului minorului a fost confundat cu obținerea consimțământului

altei persoane la comiterea infracțiunii de trafic de copii.

După formă, rechizitoriul nu corespunde prevederilor art.296 alin.(2) Cod de

procedură penală, art.6 & 3 CEDO, deoarece potrivit normei enunțate, în mod

obligatoriu, rechizitoriul trebuie să conțină „analiza probelor care confirmă fapta și

vinovăția învinuitului". Respectarea cerințelor legale privind forma și conținutul

rechizitoriului ține de esența dreptului la apărare.

Luând în considerare că pornirea urmăririi penale prin Ordonanța de pornire la

23.01.2017 a fost pornită cu depășirea termenului stabilit de conducătorul organului de

urmărire penală - de 06.01.2017 și a fost prelungit termenul de urmărire penală cu

întrerupere de 1 zi - a zilei de 22.02.2017 consideră că pornirea urmării penale în temeiul

art.174 alin.(1) Cod penal este ilegală și toate acțiunile procesuale penale cu privire la

administrarea probelor sunt lipsite de efect juridic.

Apărarea a conchis că, probele incluse în rechizitoriul cauzei penale

nr.2017160029 sunt inadmisibile, și nu pot fi puse la baza învinuirii aduse lui Gargotov

Grigore. Totodată, a menționat că în temeiul regulii fructele pomului otrăvit consideră

toate probele administrate în cadrul cauzei penale nr. 017160029 sunt ilegale și ilegal au

fost administrate și pe cauza penală nr.2018515174.

Apărarea subliniază că, despre vinovăția sa, inculpatul a declarat că nu-și

recunoaște vina și a manifestat un dezacord total cu privire la intentarea cauzei penale

date care nu este clară, fiind investigată cauza inițial în temeiul art.174 Cod penal, fiind

administrate probe care au fost considerate ca fiind pertinente pentru bănuiala care i s-a

adus conform prevederilor art.174 Cod penal, fiind reținut la fel în temeiul bănuielii

rezonabile în comiterea infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal, ca ulterior aceste

probe să fie apreciate deja în cadrul unei alte calificări juridice a faptei - conform

prevederilor art.206 Cod penal. Nu se indică cert data și locul comiterii infracțiunii,

(infracțiunilor).

Despre corectitudinea desfășurării acțiunilor de urmărire penală au fost indicate

mai multe ilegalități în referința făcută pe marginea rechizitoriului și în prezenta cerere,

în speță, modul de redactare și întocmire a rechizitoriului, după cum a menționat în

referința la rechizitoriu, acesta prezintă carențe de substanță ce trădează absența unui

raționament juridic logic și coerent, consecința directă și imediată fiind aceea a negării în

6

substanță a echității procedurii pentru inculpat. Toate erorile de procedură pe care le-a

admis procurorul la conducerea urmării penale și la întocmirea rechizitoriului erodează

însăși baza noțiunii de drept în cadrul desfășurării procesului juridic penal.

A notat faptul că, a invocat lipsa aprecierii obiective a procurorului a probelor din

dosar care în colaborare între ele nicidecum nu reflectă toate elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de copii.

Consideră ilegală intentarea, desfășurarea urmăririi penale, întocmirea

rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată cu un act procedural lipsit de efect

juridic, inculpatul fiind ilegal privat de libertate și fiind-ui lezate toate drepturile unei

persoane libere.

În final, apărarea luând în considerare toate încălcările pe care le-a invocat pe

parcursul examinării cauzei, solicită: declararea nulității probelor acuzării administrate în

cadrul cauzelor penale; declararea nulității rechizitoriilor care sunt ilegale; declararea

ordonanței de începere a urmării penale din 27.01.2017; declararea ordonanței de

prelungire a termenului de urmărire penală din 21.02.2017 și a tuturor ordonanțelor care

au urmat, cu încetarea procesului penal din considerentul că actul de sesizare -

rechizitoriul este un act ilegal.

3.2. Inculpatul Gargotov Grigore a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat pe

capătul de acuzare prevăzut de art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat fapta infracțiunii, cu anularea măsurii preventive, restituirea corpurilor delicte

inclusiv ridicarea sechestrului de pe apartament și automobil. În rest, cu menținerea

sentinței fără modificări.

În motivarea apelului inculpatul a invocat că, în acțiunile sale lipsește componența

de infracțiune de trafic de copii", deoarece nu s-a stabilit procesul de recrutare, de

transportare, de transferare, de adăpostire și primire cu îngrădirea drepturilor și

libertăților minorei, nici procesul de dare sau primirea unor plăți pentru obținerea

consimțământului unei alte persoane, care deține controlul asupra unui copil în scopul

exploatării sexuale, fapt care nici una și nici alta nu s-au confirmat și evident înlătură

caracterul penal al faptei cât pe primul dosar, atât și pe al doilea dosar.

A invocat că, prima instanță nu a luat în considerare că în prezenta cauză Xxx a

fost audiată de 4 ori și toate audierile contravin. A menționat că, declarațiile Elenei Xxx

nu pot fi puse la baza sentinței deoarece aceasta fiind minoră a fost audiată în lipsa

reprezentantului legal, avocatului. Psihologul și pedagogul care au asistat Rodica

Moraru-Chilimar nu a prezentat careva act confirmativ (licența) care ar confirma că dânsa

este psiholog și are dreptul de a participa la audierea minorei. Astfel, aceasta fără acordul

judecătorului de instrucție de sine stătător a audiat minora în judecată, fapt ce a favorizat

minora să declare ce au dorit ei să audă.

De asemenea, a menționat că potrivit caracteristicii eliberate de către Direcția

privind protecția copilului or. Călărași, Xxx se caracterizează negativ, a abandonat școala

fără motive, creează situații de conflict, consumă tutun și alcool, comite furturi, este

conflictuală și mincinoasă cu reacții de agresiune, fiind ușor manipulată de persoane

străine. Astfel, consideră că aceasta a fost manipulată și de către colaboratorii Centrului

de combatere a traficului de ființe umane în vederea depunerii declarațiilor împotriva sa,

pe care le consideră mincinoase de la început până la sfârșit, fapt recunoscut de însăși

Xxx, prin urmare, aceste declarații date în cadrul urmăririi penale, nu pot fi puse la baza

sentinței fără să fie confirmate în ședința de judecată.

Inculpatul a afirmat că, din partea sa nu a fost întreprinsă nici o acțiune concretă

sau directă, deoarece din materialele cauzei se atestă că fetele au avut interesul de a

7

câștiga bani din prostituție, însă el le-a refuzat de fiecare dată. Au fost efectuate 6

încercări de a acumula probe, însă el le-a refuzat. Însăși Xxx recunoaște că, nu a avut nici

un raport sexual și nici transmitere de bani legate de acordarea serviciilor sexuale, și nici

un martor nu confirmă acest fapt, fiind doar presupuneri care urmează a fi interpretate în

favoarea inculpatului.

au fost admise apelurile înaintate, din alte motive, inclusiv din oficiu, conform art.409

Cod de procedură penală, casată parțial sentința, în partea învinuirii pe art.206 alin.(3) lit.

f) Cod penal și pronunță în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Gargotov Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal și condamnat la 11 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, prima instanță la

adoptarea soluției privind achitarea inculpatului Gargotov Grigore pe capătul de învinuire

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal, justificat a

concluzionat că fapta comisă nu întrunește elementele infracțiunii incriminate. Astfel,

instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile

art.101 Cod procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Prin probele prezentate de procuror și cercetate de instanța de apel nu a fost

dovedit faptul că acțiunile inculpatului Gargotov Grigore incriminate de către organul de

urmărire penală în baza art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal întrunesc elementele infracțiunii.

Colegiul penal a notat, că acuzatorul de stat în instanța de apel nu a asigurat

prezența părții vătămate Xxx, care potrivit raportului colaboratorilor de poliție s-a

constatat că aceasta nu mai locuiește pe adresa indicată în materialele cauzei, însă a

solicitat verificarea și aprecierea declarațiilor părții vătămate Xxx date în cadrul urmăririi

penale precum și aprecierea probelor cercetate în prima instanță.

Apărarea în ședința instanței de apel a declarat că careva probe suplimentare nu

are. Conform art.24 alin.(2), (4) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii. Părțile în procesul penal își aleg poziția,

modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de

alte organe ori persoane.

Cu referire la învinuirea privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.206

alin.(2) lit. c) Cod penal, instanța de apel a reținut că, un element esențial pentru existența

traficului de copii, constituie abuzarea de vulnerabilitate a victimei, care constă în

utilizarea de către traficant a stării speciale în care se găsește o persoană datorită: a)

situației sale precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale; b) situației create de o

sarcină, boală, infirmitate, deficiență fizică sau mintală; c) situației sale precare și ilegale

legate de intrare sau ședere în țară, de tranzit sau destinație.

Instanța de apel a explicat că, starea de vulnerabilitate poate fi condiționată de

diferiți factori cum ar fi: izolarea victimei, situația ei economică grea, psihică, afectarea

familială sau lipsa de resurse sociale și altele. Prin situația de vulnerabilitate a victimei

urmează de înțeles orice tip de vulnerabilitate, fie ea psihică, afectivă, familială, socială

sau economică. Se are în vedere ansamblul de situații disperate, care poate face un om să

accepte exploatarea sa.

Totodată, instanța de apel a reținut că, condiția obligatorie pentru calificarea

8

abuzului de vulnerabilitate este ca făptuitorul să cunoască, la momentul săvârșirii

infracțiunii, despre vulnerabilitatea victimei.

În acest context, instanța de apel a relevat că, în cadrul ședinței de judecată s-a

constat cu certitudine că, partea vătămată nu este din familie social vulnerabilă, acesta

fiind crescută în familia deplină și întreținută material de către părinții, fapt confirmat de

însăși partea vătămată în cadrul ședinței de judecată.

Astfel, din probele analizate rezultă cu certitudine că, Xxx nu se afla în stare de

vulnerabilitate din punct de vedere al supraviețuirii sociale și nu a acționat sub influența

înșelăciunii.

În acest sens, instanța de apel a evidențiat, că în cadrul cercetării judecătorești,

acuzarea nu a prezentat nici o probă pertinentă și verosimilă care să confirme recrutarea

de către Gargotov Grigore prin abuz de poziție de vulnerabilitate a lui Xxx în scop de

exploatare sexuală necomercială.

Prin urmare, acest fapt exclude posibilitatea de a constata că inculpatul a utilizat

vreunul din mijloacele menționate supra și implicit exclude latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că elementele de fapt prezentate de partea

vătămată Xxx precum și alte probe, prezentate de partea acuzării, nu constituie probe

certe și concludente în învinuirea inculpatului Gargotov Grigore, care să formeze

instanței convingerea că inculpatul a săvârșit fapta imputată, în condițiile în care nu se

coroborează cu nici o altă probă.

Din aceste considerente, instanța de judecată stabilește că, nici una din probele

prezentate de acuzare nu pot fi puse la baza condamnării inculpatului Gargotov Grigore,

în sensul motivării unei sentințe de condamnare, deoarece din conținutul acestora se

elucidează mai multe dubii și presupuneri, care nu au fost înlăturate în nici un mod de

către partea acuzării prin alte probe pertinente și incontestabile.

Având în vedere faptul că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și

întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât

în cauză probele acuzării nu au un caracter cert și nu sunt decisive, lăsând loc unei

nesiguranțe accentuate în privința existenței faptei infracționale imputate și a vinovăției

inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice dubiu este în

favoarea inculpatului, or, concluziile despre existența faptei infracționale și vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

În contextul celor expuse, se concluzionează că probele invocate de acuzatorul de

stat în sprijinul învinuirii aduse în sarcina inculpatului Gargotov Grigore în comiterea

infracțiunii, prevăzute de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal sunt simple indicii care nu pot

conduce la condamnarea acestuia.

Instanța de apel a reiterat prevederile art.390 alin.(1) pct. 3) Cod procedură penală,

sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că prima instanță justificat a

conchis de a-l achita pe inculpatul Gargotov Grigore învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Potrivit textului apelului, ca temei de casare a sentinței judecătorești este invocat

că hotărârea instanței conține o eroare de drept, analizând aceste temeiuri în raport cu

motivele invocate în apel, instanța de apel a constatat că acestea nu și-au găsit

confirmarea la examinarea apelului declarat de către acuzatorul de stat, lipsind temeiuri

9

de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii judecătorești în partea ce ține de

învinuirea înaintată în baza art.206 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Cu referire la învinuirea privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.206

alin.(3) lit. f) Cod penal, se reține că, norma în cauză stabilește răspundere și pedeapsă

penală pentru recrutarea, primirea și adăpostirea unui copil, precum și darea sau primirea

unor plăți ori beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține

controlul asupra copilului, în scopul exploatării sexuale necomerciale, profitând de

situația de vulnerabilitate, săvârșite asupra unui copil în vârsta de până la 14 ani.

În conformitate cu art.389 alin.(1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată.

În acest context, instanța de apel a constatat că, Gargotov Grigore, în toamna

anului 2016, făcând cunoștință cu minora Xxx, a.n.27.08.2003 a invitat-o la domiciliul

său, în apartamentul din mun. Chișinău, str. Melestiu 11, ap. 12, unde a tratat-o cu

compasiune referitor la situația dificilă în care se afla aceasta, aflând despre problemele

familiale pe care le avea, despre faptul că nu avea unde locui și a situației precare din

punct de vedere a supraviețuirii sociale, transmițându-i sub formă de ajutor material,

suma 100 de lei, spunându-i că dacă dorește poate să rămână să locuiască împreună cu

acesta. În continuare, în una din zile, în toamna anului 2016, minora Xxx, aflându-se în

apartamentul menționat al lui Gargotov Grigore, cunoscând cu certitudine că Xxx este

minoră și are vârsta de 13 ani, i-a propus minorei contra sumei de 400 lei, să întrețină

relații sexuale cu aceasta, urmare la ce, minora Xxx, a acceptat propunerea lui Gargotov

Grigore, unde în aceiași zi, a întreținut relații sexuale cu minora Xxx, pentru ce i-a

transmis suma de 400 lei. Astfel, în perioada toamnei a anului 2017 - vara anului 2018,

Gargotov Grigore, după obținerea acordului victimei, a întreținut mai multe rapoarte

sexuale cu minora xxx, oferindu-i mijloace bănești care variau între 100-400 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

de apel a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, potrivit indicilor calificativi,

violul - adică raportul sexual săvârșit asupra persoanei minore care nu a împlinit vârsta de

14 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința.

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, instanța

de apel a reținut că, fapta comisă de inculpat a atentat la obiectul juridic special, care este

unul complex-relațiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală și relațiile sociale cu

privire la libertatea psihică, integritatea corporală sau sănătatea persoanei.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii analizate se exprimă în fapta prejudiciabilă,

concretizată în acțiuni de două tipuri: 1) acțiunea principală: raportul sexual; 2) acțiunea

adiacentă: a) constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de

imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Conform doctrinei latura obiectivă a violului este întregită numai atunci când

acțiunea principală a fost săvârșită în asociere cu oricare dintre acțiunile adiacente.

Privitor la acțiunea principală, prin "raport sexual" se înțelege săvârșirea unui act sexual

normal (sub aspect fiziologic), care constă în introducerea membrului viril în vagin sau în

vestibulul vaginului, astfel creându-se condiții pentru concepere. Comun pentru

constrângerea fizică și constrângerea psihică este faptul că împotrivirea victimei la

raportul sexual e înfrântă prin producerea unui rău, a cărui amplificare nu poate fi evitată

decât prin acceptarea raportului sexual. Nu contează dacă rezistența victimei a fost ușor

înfrântă sau nu.

10

Infracțiunea de viol este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din

momentul începerii raportului sexual.

Latura subiectivă a infracțiunii de la art.171 Cod penal se exprimă, în primul rând,

în vinovăție sub formă de intenție directă.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii

infracțiunii a împlinit vârsta de 14 ani.

Instanța de apel a notat că, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor

care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii respective, cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în

cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești.

Astfel, în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii

prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, inclusiv vinovăția inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind declarative fără suport probant

argumentele părții apărării precum că inculpatul nu a întreținut careva rapoarte sexuale cu

minora Xxx, făcând referire la vârsta înaintată și bolile cornice de care dispune or,

vinovăția inculpatului Gargotov Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art.171

alin.(3) lit. b) Cod penal demonstrează cu certitudine prin totalitatea de probe pertinente

și concludente anexate la materialele cauzei penale.

Mai mult, prin procesul-verbal de percheziție din 31.07.2018, conform căruia a

fost percheziționat apartamentul învinuitului Gargotov Grigore, s-a constatat că acesta

fiind depistat în apartament, era îmbrăcat doar în lenjerie, iar în prima odaie de la intrare,

pe pat a fost depistată minora Xxx care la fel era dezbrăcată și care a solicitat rochia de la

Grigore pentru a se îmbrăca.

Totodată, a notat că chiar dacă din declarațiile pârții vătămate minore Xxx rezultă

că, de către inculpatul Gargotov Grigore asupra sa nu a fost aplicată careva violenta fizică

sau psihică, din contra acesta se purta frumos cu ea, instanța de apel a reținut că cu toate

că partea vătămată și-a dat acordul la întreținerea rapoartelor sexuale cu inculpatul

Gargotov Grigore, consimțământul acesteia este unul viciat, or, la acel moment aceasta

nici nu avea împlinită vârsta de 14 ani, iar datorită vârstei fragede nu era în stare să

perceapă gravitatea acțiunilor îndreptate asupra sa.

În acest context, în urma aprecierii probelor acumulate în ședința de judecată,

instanța de apel a ajuns la concluzia că, acțiunile inculpatului Gargotov Grigore se

încadrează în baza art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, pentru comiterea căreia legiuitorul a

stabilit pedeapsa sub formă de închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață.

Prin urmare, ținând cont de prevederile art.art.7, 61, 75-78 Cod penal, care

stipulează expres că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că inculpatul

Gargotov Grigore urmează a fi condamnat în temeiul art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Astfel, solicitarea privind achitarea inculpatului nu poate fi acceptată de instanța

de apel, dat fiind faptul că prin probele administrate este confirmată, pe deplin și fără

ambiguități, vinovăția lui Gargotov Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.171

alin.(3) lit. b) Cod penal, iar existența temeiurilor pentru achitare nu au fost stabilite.

Referitor la afirmația părții apărării pe marginea erorilor comise de către organul

de urmărire penală, la efectuarea unor acțiuni procesuale invocate de către partea apărării,

instanța de apel le respinge întrucât, în condițiile art.251 Cod de procedură penală, nici un

11

temei invocat nu justifică nulitatea actelor procedurale.

Totodată, instanța de apel a reiterat că prima instanță justificat a soluționat soarta

corpurilor delicte, astfel că, aparatul de fotografiat de model „Canon Power Shot A460",

automobil de model „Citroen" cu n/î KGB 220, împreună cu cheile de la mijlocul de

transport, laptop de model „Toshiba", telefon de model „Samsung" cu IMEI 1-

254610086038880, 85 fotografii, portmoneu cu mijloace bănești și un ceas de mână se

restituie proprietarului după definitivarea sentinței. Corpurile delicte - 7 elasticuri de

dame, 13 prezervative noi, 2 cutii de prezervative folosite, un pachețel incolor unde se

afla un prezervativ folosit, falos imitator artificial, de nimicit.

De asemenea, instanța de apel a reiterat prevederile art.203 Cod de procedură

penală, punerea sub sechestru a bunurilor este o măsură procesuală de constrângere, care

constă în inventarierea bunurilor și interzicerea proprietarului sau posesorului de a

dispune de ele, iar în caz de necesitate, de a se folosi de aceste bunuri. După punerea sub

sechestru a conturilor și a depozitelor bancare sânt încetate orice operațiuni în privința

acestora. Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică pentru a asigura repararea

prejudiciului cauzat de infracțiune, acțiunea civilă sau eventuala confiscare specială sau

confiscare extinsă a bunurilor ori a contravalorii bunurilor prevăzute la art.106 alin.(2) și

art.1061 Cod penal.

Prin urmare, ținând cont că, partea vătămată Xxx nu s-a constituit ca parte civilă în

prezentul proces penal, neavând careva pretenții materiale sau morale față de inculpat,

precum și luând în considerare că, în speță nu s-a aplicat confiscarea specială, instanța de

apel a reiterat că prima instanță corect a concluzionat de a dispune ridicarea sechestrului

aplicat în privința apartamentului amplasat în mun. Chișinău, str. Melistiu 11, ap. 12

(număr cadastral 0100104.113.01.012), după definitivarea sentinței.

La fel, instanța de apel a reiterat că prima instanță justificat a respins solicitarea

acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor pentru

raportul de expertiză nr. 20 din 25.01.2017 în sumă de 112 lei, or, reieșind din

prevederile art.34 alin.(3) al Legii nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza

judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale rezultă că în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt achitate din bugetul de stat, cu excepția

cazului prevăzut la art.142 alin.(2) Cod de procedură penală. În speță nu este constatată

excepția. Mai mult ca atât, prevederile art.228 Cod de procedură penală stabilește expres

care cheltuieli urmează a fi compensate.

procedură penală, contestă cu recurs decizia și solicită casarea acesteia cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cerințelor acuzarea invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar reține că, decizia instanței de apel se contestă în partea recalificării faptei de

la art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal la art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal și în partea

menținerii soluției de achitare pe capătul de acuzare prevăzut de art.206 alin.(2) lit. c)

Cod penal, precum și respingerii solicitării de a confisca corpurile delicte și bunurile

sechestrate în folosul statul și respingerii solicitării încasării cheltuielilor judiciare.

Cu referire la capătul de acuzare prevăzut de art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal,

acuzarea de stat este solidară cu poziția instanței de fond vizavi de constatarea și

calificarea faptei. Astfel, procurorul constată că prima instanță pe deplin și-a motivat

soluția privind calificarea faptei pe acest capăt de acuzare.

În final, procurorul evidențiază că instanța de apel a recalificat greșit fapta în

art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, temei de casare prevăzut în art.427 alin.(1) pct.12) Cod

de procedură penală.

12

5.1. Inculpatul în temeiul prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) și 16)

Cod de procedură penală, contestă cu recurs decizia și solicită casarea acesteia cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care Gargotov Grigore să fie achitat

pe capătul de acuzare prevăzut de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

În motivarea cerințelor inculpatul invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar reține că, procesele-verbale de audiere a părții vătămate Xxx sunt anexate la

materialele cauzei în copii, fiind autentificate de către procuror, fapt care contravine legii

și nu pot sta la baza învinuirii. Totodată, evidențiază că partea vătămată Xxx fiind

minoră, urma a fi audiată în condiții speciale, însă a fost audiată în lipsa reprezentantului

legal, pedagogului și avocatului.

Inculpatul subliniază în nenumărate rânduri că nu îi era cunoscută vârsta părții

vătămate Xxx, făcând trimitere și la declarațiile ultimei, care confirmă că organul de

urmărire penală a influențat-o în acest sens. Mai mult, inculpatul declară că reieșind din

constituția fizică a părții vătămate ultima ar avea 16-17 ani.

5.2. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului, în temeiul prevederilor

art.427 alin.(1) pct.5) și 6) Cod de procedură penală, contestă cu recurs decizia și solicită

casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care Gargotov

Grigore să fie achitat.

În motivarea cerințelor apărarea invocă argumente similare celor din apel,

suplimentar reține că, partea vătămată minoră Xxx a fost audiată doar o singură dată de

judecătorul de instrucție la urmărirea penală. Ultima nu a fost audiată în cadrul cercetării

judecătorești nici în prima instanță nici în cadrul examinării cauzei penale în instanța de

apel. În aceste circumstanțe, consideră necesară trimiterea cauzei la o nouă rejudecare cu

citarea și audierea părții vătămate Xxx.

Totodată, apărarea evidențiază că dreptul la apărare constituie un drept subiectiv

general, care conform Convenției Europene a Drepturilor Omului în sfera sa include mai

multe drepturi efective și concrete, precum dreptul de a fi informat despre cauza și natura

acuzării, dreptul de a dispune de timpul și facilitățile necesare apărării sale, dreptul de

autoapărare.

Avocatul reiterează prevederile art.66 alin.(2) Cod de procedură penală, învinuitul,

inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit, adică, să fie informat asupra

naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa (Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție cu privire la practica aplicării legislației pentru asigurarea dreptului la apărare a

bănuitului, învinuitului, inculpatului și condamnatului în procedura penală nr.11 din

24.12.2010, pct.2). Astfel, consideră că prin decizia instanței de apel nu s-a respectat

acest drept al inculpatului Gargotov Grigore.

În final, apărarea conchide că în cazul în care persoana nu este informată corect cu

privire la învinuirea înaintată, aceasta este lipsită de dreptul să-și asigure posibilitatea

pregătirii și exercitării apărării, fiind afectate grav principiile generale ale procesului

penal: asigurarea dreptului la apărare și contradictorialitatea în procesul penal.

avocatul acestuia, Tampei Tatiana care s-au pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

13

către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul penal reține că, recurenții invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la

art.427 alin.(1) pct.pct.5), 6), 8), 10), 12) și 16) Cod de procedură penală, însă, reieșind

din cerințele și argumentele prezentate în recursuri - acestea se cuprind în pct.6) și 12)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, ori faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală. În conformitate cu prevederile art.419

Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător. Din textul art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Potrivit art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Conform art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

În corespundere cu art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel are obligația să constate

dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări, chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel).

Mai mult, Colegiul penal lărgit reține că, în cazul în care apare necesitatea de a

reîncadra juridic fapta pentru săvârșirea căreia inculpatul nu a fost pus sub învinuire,

instanța trebuie să țină cont că o astfel de modificare a încadrării juridice este posibilă

numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi încadrate în baza altei legi, i-au fost

imputate, nu conțin semnele unei infracțiuni mai grave și învinuirea pentru acestea nu se

deosebește în mare măsură după circumstanțele reale ale cauzei de învinuirea înaintată

definitiv, susținută de procuror în cadrul judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu

înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare. Învinuirea se

14

consideră mai gravă când în învinuire se introduc fapte și episoade adăugătoare, care nu

au fost puse la baza învinuirii inculpatului inițial, semne calificative care majorează

volumul învinuirii, deși nu modifică estimația juridică a celor săvârșite. Drept învinuire

care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de considerat

orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei

și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare (Hotărârea Plenului CSJ nr.22

din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3, 23, 39, 41).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei

(pct.4 din decizie), instanța de apel nu a respectat dispozițiile de drept nominalizate și în

acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele:

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept,

imputate inculpatului prin rechizitoriu, potrivit conținutului cărui în privința părții

vătămate Xxx acțiunile ultimului au fost încadrate de către organul de urmărire penală în

baza art.206 alin.(3) lit. f) Cod penal, iar de către instanța de apel inculpatul Gargotov

Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Or, instanța de apel a omis faptul că învinuirea incriminată prin rechizitoriu diferă de cea

imputată inculpatului Gargotov Grigore după obiectul juridic special atentat, precum și

după acțiunile care constituie fapta prejudiciabilă;

b) a încălcat dreptul la apărare a inculpatului Gargotov Grigore, învederat prin

faptul că a nu a fost informat asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. Prin

urmare, ultimul nefiind informat corect asupra învinuirii înaintate este lipsit de dreptul de

a beneficia de o apărare eficientă, fără a avea posibilitatea de a-și pregăti poziția apărării;

c) instanțele de fond în mod tacit au încălcat dreptul inculpatului prevăzut de

art.6§3 lit. d) CEDO, ,, să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării”. Or, atât

inculpatul cât și apărătorul acestuia au solicitat în nenumărate rânduri audierea părții

vătămate Xxx, evidențiind divergențele stabilite în declarațiile acesteia de la faza de

urmărire penală. Mai mult, se invocă și faptul că, partea vătămată minora Xxx a fost

audiată fără respectarea prevederilor legale privind audierea în condiții speciale;

d) instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind

prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel, învinuirea adusă inculpatului

și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, concluziile instanței de apel nu cuprind un

substrat factologic, fiind omise circumstanțe concrete prezentate de acuzare. Or, în cazul

în care instanța de apel a ajuns la concluzia de recalificare a acțiunilor inculpatului, urma

să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe

aduse în sprijinul învinuirii.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a elucidat pe

deplin circumstanțele faptice, precum și nu a apreciat toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor. Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101

alin.(1) - (4) Cod de procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care

le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

15

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă

sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea probelor

constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără

apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri incomplete,

neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității actului de justiție.

Totodată, instanța de recurs evidențiază că, lipsa motivării cu privire la calificarea

acțiunilor inculpatului Gargotov Grigore în baza art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, este un

viciu admis de către instanța de apel, care echivalează cu nerespectarea art.6§1 CEDO.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că, modalitatea de motivare a

soluției instanței de apel cu privire la calificarea acțiunilor inculpatului este neclară și

contradictorie, pe când potrivit prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare,

hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în

drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială

apare astfel ca un viciu de procedură.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de

analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor

administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic

care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Sub acest aspect, la caz, Colegiul Penal lărgit atestă că, instanța de apel a comis

erori de drept, ce nu pot fi înlăturate de instanța de recurs.

Din circumstanțele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel

deficitar și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 496-499 Cod de procedură

penală, prin ce s-au comis erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), (12) Cod de

procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și faptei săvârșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și,

cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

16

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, precum și să cerceteze

minuțios aspectele învinuirii înaintate, argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct.7 al prezentei decizii.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sîli Radu, de către inculpat și de către avocatul acestuia, Tampei

Tatiana, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

octombrie 2021, în cauza penală în privința inculpatului Gargotov Grigore xxx, dispune

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 27 octombrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Craiu Nicolae

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

17