1ra-1075/2021 — art.171 alin.3 lit. b; 171 alin.3 lit. b CP

1ra-1075/2021 — art.171 alin.3 lit. b; 171 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1075/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Popa Alexandru cu inculpatul Cobîleanu Vladislav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2020, în cauza

penală în privința lui,

Cobîleanu Vladislav XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 31.07.2019 – 03.03.2020

instanța de apel: 07.05.2020 – 02.11.2020

instanța de recurs: 09.03.2021 – 09.06.2021

A C O N S T A T A T :

Cobîleanu Vladislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.171 alin.3 lit. b) Cod penal (episodul infracțional din luna

decembrie 2018), stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 11 (unsprezece) ani închisoare.

Cobîleanu Vladislav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.3 lit. b) Cod penal (episodul infracțional

din 17 martie 2019), stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i sa stabilit lui

Cobîleanu Vladislav, pedeapsa definitivă sub formă de 13 (treisprezece) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei numite lui Cobîleanu Vladislav, urmând

a fi calculat din 03.03.2020, cu includerea în termenul executării pedepsei a

timpului aflării inculpatului sub arest preventiv de la 18.03.2019 până la

11.07.2019, de la 09.09.2019 până la 03.03.2020 și arest la domiciliu de la

12.07.2019 până la 08.09.2019.

1

A fost menținută măsura preventivă arest preventiv în privința lui

Cobîleanu Vladislav, până când sentința va deveni definitivă.

A fot soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost admisă integral acțiunea civilă și s-a încasat de la Cobîleanu

Vladislav în beneficiul lui XXXXX prejudiciul moral cauzat prin infracțiune

părții vătămate minore XXXXX, în sumă de 60 000 (șaizeci mii) lei.

S-a încasat de la Cobîleanu Vladislav în beneficiul statului, cheltuielile

de judecată în sumă de 15 144 (cincisprezece mii una sută patruzeci și patru)

lei, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară.

În rest solicitările procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată s-au respins ca neîntemeiate.

din zilele de la începutul lunii decembrie 2018, seara, data, ziua și ora

concretă nefiind stabilită de organul de urmărire penală, în strada s. XXXXX

raionul XXXXX, acționând cu intenție și având scopul de a-și satisface

necesitățile sexuale, cunoscând cu certitudine că XXXXX, născută la 03

aprilie 2006, este fiica minoră a concubinei sale XXXXX, fiind membri de

familie conform prevederilor art.1331 din Codul penal și nu a atins vârsta de

14 ani, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința

datorită vârstei fragede, fiind în stare să înțeleagă că acțiunile sale pot duce

la deformarea personalității victimei, prin constrângere fizică manifestată

prin tragerea de păr și violență psihică, manifestată prin amenințarea cu

aplicarea violenței a dezbrăcat-o de hainele din partea de jos a corpului până

la jumătate și a întreținut cu ea un raport sexual forțat.

Tot el, la 17 martie 2019 în jurul orei 21:30, aflându-se în gospodăria ce

le aparține din s. XXXXX, raionul XXXXX, unde nu locuiește nimeni, însă

țin animalele pe care le au în proprietate, fiind în stare de ebrietate produsă

de alcool, acționând cu intenție și având scopul de a-și satisface necesitățile

sexuale, cunoscând cu certitudine că XXXXX, născută la XXXXX, este fiica

minoră a concubinei sale XXXXX, fiind membri de familie conform

prevederilor art.1331 din Codul penal și nu a atins vârsta de 14 ani, profitând

de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința datorate vârstei

fragede, fiind în stare să înțeleagă că acțiunile sale pot duce la deformarea

personalității victimei, prin constrângere fizică exprimată prin îmbrâncirea

corpului minorei, ca rezultat aceasta lovindu-se cu capul de perete și

constrângere psihică, manifestată prin amenințarea cu aplicarea violenței și

alungarea de acasă a dezbrăcat-o de hainele din partea de jos a corpului până

la jumătate și a întreținut cu ea un raport sexual forțat.

2

- procurorul în Procuratura r-nul Telenești, Calugher Lilia, prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

Cobîleanu Vladislav să fie declarat vinovat în baza art.171 alin.(3) lit. b) Cod

penal - episodul din luna decembrie 2018, stabilindu-i pedeapsă sub formă

de 15 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, și pe

art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal - episodul din 17.03.2019, stabilindu-i o

măsură de pedeapsă sub formă de 15 ani închisoare cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis. Conform art.84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili

lui Cobîleanu Vladislav o pedeapsă definitivă sub formă de 20 ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În rest de menținut

sentința referitor la admiterea acțiunii civile și încasarea de la inculpat în

folosul reprezentantului legal al părții vătămate a prejudiciului moral în

sumă de 60 mii lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 15 144

lei;

- avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului Cobîleanu

Vladislav, prin care a solicitat casarea integrală a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

dispunerea achitării lui Cobîleanu Vladislav de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal și art.171 alin.(3)

lit. b) Cod penal.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- pedeapsa stabilită inculpatului Cobîleanu Vladislav este prea blândă,

or, acestuia i se incriminează comiterea a două infracțiuni din categoria

infracțiunilor excepțional de grave, ambele de viol, comise asupra unui copil

în vârstă de 12 ani;

- prima instanță la stabilirea unei pedepse definitive sub formă de 13

ani închisoare, nu în deplină măsură a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale, de comportamentul violent al

inculpatului, de faptul că acesta nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor incriminate, nu a conștientizat faptele comise și astfel prin

aplicarea unei pedepse prea blânde pentru săvârșirea a două infracțiuni de

viol asupra unui copil, care este fiica minoră a concubinei sale, nu va fi

suficientă pentru corectarea lui Cobîleanu Vladislav și nu va fi restabilită

echitatea socială;

- aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului nu va genera apariția

unor sentimente de nedreptate și de neîncredere în lege și nu va duce la

consecințe contrare scopului urmărit, este ultima soluție în care legea penală

3

își va atinge scopul său legal, care va influența la corectarea și reeducarea

vinovatului.

3.2. În motivarea cererii de apel, avocatul Popa Alexandru în numele

inculpatului Cobîleanu Vladislav a menționat că:

- prima instanță a statuat asupra faptului că vinovăția lui Cobîleanu

Vladislav în comiterea infracțiunilor incriminate este demonstrată prin

probele prezentate de către partea acuzării, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice, fără o apreciere a fiecărei probe în parte, iar

aceasta ar echivala cu nerezolvarea fondului cauzei, fiind respinse în mod

simplist argumentele părții apărării cu privire la inadmisibilitatea acestora,

care au fost invocate constant începând cu finisarea urmăririi penale,

inclusiv în cadrul dezbaterilor judecătorești;

- prima instanță a distorsionat declarațiile martorilor, preluând fără

rezerve, exact cum au fost redate în rechizitoriu, declarațiile părții vătămate

minore XXXXX și martorului minor XXXXX, audiați în condiții speciale de

către judecătorul de instrucție, care în opinia apărării, acestea nu corespund

cu înregistrările audio - video ale acțiunilor procesuale respective;

- prima instanță nici nu s-a expus asupra divergențelor datelor

existente în actele procesuale întocmite de către organul de urmărire penală,

care a admis falsificări, acoperindu-le prin omisiunea de a se expune, dar și

redarea unui caracter legal acestora;

- invocă nulitatea acțiunilor de urmărire penală și a actelor întocmite

întru consemnarea lor și anume se referă la ordonanța de începere a urmăriri

penale din 22.04.2019, menționând despre lipsa plângerii reprezentantului

legal al părții vătămate minore, ce ar servi temei al efectuării acțiunilor de

urmărire penală;

- la efectuarea cercetării la fața locului și procesul verbal întocmit în

acest sens din 18.03.2019, inclusiv la procedura de ridicare a obiectelor, care,

nu au fost sigilate, astfel considerând aceste acțiuni contrare prevederilor

legale;

- cu referire la acțiunea de audiere a părții vătămate minore și a

martorului minor din 29.03.2019, partea apelantă invocă că audierea acestora

a fost efectuată în prezența unor participanți a căror identitate judecătorul

de instrucție nu a stabilit-o, ceea ce trezește dubii vis a vis de competența și

calitatea unora dintre participanți, și anume a psihologului din cadrul

procuraturii r-lui Telenești, inclusiv acțiunea procesuală a fost inițiată și

efectuată în lipsa unei ordonanțe motivate. Tot aici se menționează despre

corectarea datei din declarațiile de nedivulgare a acțiunii de urmărire

4

penală, care sunt parte integrantă din procesul verbal al ședinței de judecată

de audiere a părții vătămate minore;

- declarațiile părții vătămate minore, inclusiv concluziile rapoartelor

de expertiză i-au fost aduse la cunoștință inculpatului peste termenul

prevăzut de lege, considerând că toate aceste încălcări duc la excluderea

acestor probe din dosar;

- partea apărării susține că învinuirea adusă lui Cobîleanu Vladislav

nu conține toate elementele prevăzute la art.281 Cod de procedură penală,

iar instanța de judecată nu este în drept să completeze învinuirea cu

circumstanțe care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-și

întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii. Cu atât mai mult, că sentința

Judecătoriei Orhei din 03 martie 2020, nici nu conține analiza probelor,

motivarea concluziilor și soluției, limitându-se la expunerea faptei ca fiind

constatată, trecerea în revistă a probelor administrare cu mențiunea simplă

că vinovăția este dovedită.

noiembrie 2020, a fost respins apelul avocatului Popa Alexandru în numele

inculpatului Cobîleanu Vladislav, și apelul procurorului în Procuratura r-lui

Telenești declarate împotriva sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din

03 martie 2020 și menținută sentința fără modificări.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din data de 02

noiembrie 2020, cu includerea în acest termen a perioadei 18 martie 2019

până la 02 noiembrie 2020.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Cobîleanu Vladislav a

săvârșit infracțiunea imputată acestuia. Aceste împrejurări au fost constatate

din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Necătând la faptul că inculpatul Cobîleanu Vladislav vina nu a

recunoscut-o, instanța de apel a conchis că prima instanță motivat și

întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția lui în comiterea infracțiunii

imputate. Prima instanță s-a bazat pe următoarele probe, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate minore XXXXX, audiată în condițiile prevăzute

de art.1101 din Codul de procedură penală, potrivit cărora le-a fost date citire

în ședința de judecată (f.d.31-37, vol. I); declarațiile martorului minor

5

XXXXX date citirii în ședința de judecată, fiind audiat în condițiile

prevăzute de art.1101 Codul de procedură penală (f.d.67-69, vol. I);

declarațiile reprezentantului părții vătămate XXXXX (f.d.95-96,121 vol. II);

declarațiile martorului Conac Elena (f.d.103-104, vol. II); declarațiile

martorului Conac Zaharia, care a dat depoziții similare cu cele a lui Conac

Elena (f.d.105-106, vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr.

201928P0098 din 18.03.2019(f.d.85-86, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 201902D2698 din 31.12.2019(f.d.195-198, vol. II); conținutul

raportului de expertiză judiciară nr. 20180500146 din 02.05.2019(f.d.110-113,

vol. I); conținutul raportului de expertiză judiciară nr.201937A0176 din

17.07.2019(f.d.120-123, vol. I); raportul de evaluare și intervenție psihologică

a beneficiarei XXXXX, născută la XXXXX (f.d.50-52, vol. I); conținutul

raportului de expertiză judiciară nr. 201937A0175 din 17.07.2019 (f.d.132-

135, vol. I); procesul verbal de cercetare la fața locului din 18.03.2019 (f.d.16-

19, vol. I).

Instanța de apel analizând probele enumerate și apreciindu-le, din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, a constatat că

ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Cobîleanu Vladislav în

comiterea infracțiunii imputate și care combat argumentele declarate de

către inculpat.

Instanța de apel a conchis că, declarațiile depuse de către inculpatul

Cobîleanu Vladislav, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea

infracțiunii imputate lui, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse

în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală și se combat prin

probele analizate și apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art.101 din

Codul de procedură penală.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Cobîleanu Vladislav a

comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile inculpatului au fost corect

calificate de către prima instanță în baza art.171 alin.(3) lit. b) Codul penal,

violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și

exprima voința a săvârșit cu bună-știință asupra unui membru de familie și

a unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani (episodul de la începutul

lunii decembrie 2018) și în baza art.171 alin.(3) lit. b) Codul penal, violul,

adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința

a săvârșit cu bună-știință asupra unui membru de familie și a unei persoane

minore în vârstă de până la 14 ani (episodul din 17.03.2019).

6

Instanța de apel a reținut că infracțiunile imputate și circumstanțele

comiterii acesteia sunt specifice. Proba esențială și cu cea mai mare forță

probatorie rezidă în declarațiile părții vătămate minore și a reprezentantului

său legal.

Examinând declarațiile părții vătămate minore, a reprezentantului său

legal și probele prezentate, instanța de apel a constatat lipsa temeiurilor de

a pune la îndoială declarațiile părții vătămate minore. Totodată, declarațiile

părții vătămate minore sunt în coroborare cu alte probe și anume: a

declarațiilor martorului Conac Elena, care a descris starea în care era minora

XXXXX și mama acesteia în seara unei zile din luna martie 2019 ( ”(…)

plângeau și i-au povestit că inculpatul și-a bătut joc de copilul minor(..)”,

circumstanțe care i-au fost reconfirmate și de minoră), cu raportul de

expertiză medico-legală nrnr.201937A0176 din 17.07.2019, potrivit căruia,

”reieșind din particularitățile psihologice individuale și de vârstă, precum și

din conținutul situației analizate, XXXXX avea capacitate de a înțelege

corect caracterul acțiunilor săvârșite cu ea. Reieșind din particularitățile

psihologice individuale și de vârstă, precum și din conținutul situației

analizate, XXXXX avea capacitatea redusă de a opune rezistentă. XXXXX

avea capacitatea de a percepe corect circumstanțele importante pentru

dosar, de a le memoriza și reproduce. În cadrul examinării nu s-a depistat

predispoziția de a exagera evenimentele produse și de a fantaza”.

În același context, instanța de apel a menționat că, potrivit raportul de

expertiză medico-legală nr.201902D2698 din 31.12.2019, „reieșind din

particularitățile anatomice ale membranei himeniale la minora XXXXX,

permit întreținerea unui raport sau raporturi sexuale, fără lezarea ei.

Absența leziunilor corporale la examinarea medico-legală, nu exclude

întreținerea unui raport sexual”, concluzii care, în mod cert, confirmă

declarațiile părții vătămate minore or, nu era obligatoriu în speță de a se

depista prezența unor leziuni în regiunea organelor genitale a părții

vătămate, pentru a confirma întreținerea rapoartelor sexuale. Mai mult, prin

raportul de evaluare psihologică se probează veridicitatea declarațiilor

minorei XXXXX.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a remarcat că deși, concluziile

raportului de expertiză judiciară nr. 20180500146 din 02.05.2019 denotă, că

în fragmentul din pata de pe chiloții ridicați de la cet.Cobîleanu Vladislav,

la data de 18.03.2019, au fost depistați spermatozoizi fără amestec de sânge,

salivă, secreții vaginale, la determinarea apartenenței de grup a fost

constatat antigenul A, ceea ce înseamnă că sperma depistată a provenit de la

o persoană cu grupa de sânge Abeta (A(II)) - ce nu exclude provenirea ei de

7

la cet. Cobîleanu Vladislav, și faptul că pe chiloții inculpatului, ridicați

imediat după comiterea infracțiunii, au fost depistate urme de spermă,

confirmă declarațiile părții vătămate minore, chiar dacă în materialul

biologic cu conținut vaginal prelevat de la partea vătămată, spermatozoizi

nu au fost depistați, or partea vătămată minoră a explicat că după comiterea

raportului sexual, ea sa șters în regiunea organelor genitale

Cu referire la alegațiile părții apărării precum, că învinuirea lui

Cobîleanu Vladislav nu conține toate elementele prevăzute de art.281 Cod

de procedură penală, instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate și a stabilit

că atât actul prin care a fost acuzat ultimul (ordonanța de învinuire din

11.06.2019, f.d.177-178, vol. I) cât și acuzația în esență adusă acestuia, este

unul complet, atât cât se referă la persoana și identitatea acuzatului, cât, și

în special, la esența faptei imputate lui Cobîleanu Vladislav, care poartă un

caracter concret despre acțiunile sale (acțiuni de viol), asupra cui au fost

săvârșite (numele, prenumele victimei, care știa cu certitudine că era minoră,

aceasta fiind fiica concubinei sale) locului săvârșirii (aflându-se în

gospodăria ce le aparține din s. XXXXX, r-l XXXXX, unde nu locuiește

nimeni), mijloacelor (dezbrăcând-o de haine din partea de jos a corpului

până la jumătate) și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei

(prin constrângere psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința, prin aplicarea violenței și alungarea de acasă

– a întreținut un raport sexual forțat), caracterului vinei (acționând cu

intenția), motivelor (în scopul de a-și satisface necesitățile sexuale) și

semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, mențiunea despre

punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de învinuit în această

cauză conform articolului, alineatului și literei articolului din Codul penal

care prevăd răspunderea pentru infracțiunea comisă (art.171 alin.(3) lit. b))

și la ce dată a fost săvârșită fapta prejudiciabilă (17.03.2019, ora 21.30 min.),

chiar dacă pe episodul de la începutul lunii decembrie 2018, nu a fost posibil

de stabilit data concretă, circumstanțele constatate prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 201928P0099 din 18.03.2019, conform căruia ”la minora

XXXXX, integritatea himenului este dereglată în termen de până la

XXXXX”, în opinia instanței de apel, înlătură dubiile în acest sens, și

reconfirmă declarațiile minorei XXXXX precum că până la 17.03.2019,

Cobîleanu Vladislav a mai abuzat de ea și la începutul lunii decembrie 2018

prin aceeași modalitate ca și la data de 17.03.2019.

Instanța de apel referindu-se la alegațiile părții apărării, din esența

cărora se invocă distorsionarea de către instanța de fond a declarațiilor

martorilor, preluându-le exact ca în rechizitoriu, a declarațiile părții

8

vătămate minore XXXXX și martorului minor XXXXX, audiați în condiții

speciale de către judecătorul de instrucție, care în opinia apărării nu

corespund cu înregistrările audio - video ale acțiunilor procesuale

respective, le apreciază neîntemeiate, or din declarațiile martorilor audiați în

ședința de judecată în cadrul cercetării judecătorești nu se atestă

consemnarea cărorva obiecții din partea acestora asupra declarațiilor oferite,

iar din expunerea acestora în sentința contestată nu se atestă schimbarea

(distorsionarea) în esență a acestor declarații, conținutul acestora fiind

similar cu cel al declarațiilor martorilor din cadrul urmăririi penale, ceea ce

în opinia Colegiului penal exclude și o eventuală contradicție a declarațiilor

oferite de martori.

De asemenea, instanța de apel a apreciat neplauzibile și criticile

formulate de avocatul părții apărării referitor la declarațiile părții vătămate

minore XXXXX și martorului minor XXXXX, care se pretinde că nu ar

corespunde cu înregistrările audio - video ale acțiunilor procesuale de

audiere în condiții speciale de către judecătorul de instrucție, or asupra

acestora nu au fost menționate careva obiecții la etapa respectivă, cu atât mai

mult, partea apărării nu a specificat care sunt necorespunderile acestor

declarații.

În continuare cu referire la invocările divergențelor datelor existente

în actele procesuale întocmite de către organul de urmărire penală și criticile

părții apărării prin care invocă excluderea mai multor probe din probatoriul

acuzării, și prin urmare ar duce la achitarea inculpatului, însă asupra cărora

se pretinde că instanța de fond nu s-a expus și nici nu au fost înlăturate,

instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate or, din textul motivat al sentinței

contestate rezultă contrariul și anume se constată concluziile relevate de

prima instanță, care conțin o argumentare amănunțită, motivată și

întemeiată, bazată pe prevederi legale și prin care s-a stabilit lipsa cărorva

temeiuri de declarare a nulității probelor, prin prisma art.251 Codul de

procedură penală, menționate de către partea apărării atât în cadrul

dezbaterilor judiciare în prima instanță cât și în cererea de apel, instanța de

prim nivel menționând despre acele mici neconcordanțe evidente ce se

referă la data unor acțiuni procesuale, calitatea procesuală și identitatea unor

participanți, însă care nu afectează esența acelor acțiuni și ar impune

nulitatea actului prin care au fost consemnate.

Instanța de apel a reținut că, individualizarea pedepsei este un proces

personal – rezultat al propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu

trebuie conceput ca fiind un proces arbitrar, subiectiv, el implicând

obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului

9

necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei

penale.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Cobîleanu Vladislav, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului.

Reieșind din circumstanțele cauzei, având în vedere nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat, precum și de atitudinea inculpatului după

săvârșirea infracțiunii de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și resocializarea

inculpatului este pasibilă cu aplicarea unei pedepse privative de libertate

definitive sub formă de închisoare pe un termen de 13 (treisprezece) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, instanța apreciind o

asemenea pedeapsă ca fiind echitabilă în coraport cu fapta comisă și va

atinge scopul educativ și preventiv stabilit la art.61 alin.2 Codul penal, în

acest sens fiind întemeiată și argumentată poziția primei instanțe.

Instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală este echitabilă atunci

când este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât de către condamnat, precum și de alte persoane or, practica judiciară

demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente

de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit. Legalitatea pedepsei impune instanței

obligația de a stabili pedeapsa în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului

penal. Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru

realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Astfel, pedeapsa

aplicată inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială

și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

10

Instanța de apel a remarcat faptul că, argumentele invocate de inculpat

și avocatul ultimului în apel au fost combătute prin sentința primei instanțe.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

scopul pedepsei penale, criteriile generale și cele speciale de individualizare

a pedepsei, circumstanțele cauzei și personalitatea infractorului. Astfel, a

fost stabilit că infracțiunile săvârșite de inculpat fac parte din categoria celor

excepțional de grave, că inculpatul nu are antecedente penale însă anterior

a fost condamnat pentru fapte de violență în familie, se caracterizează

pozitiv la locul de trai.

Totodată, instanța de apel a constatat că careva circumstanțe atenuante

nu a stabilit, însă ca circumstanță agravantă a reținut starea de ebrietate a

inculpatului la momentul comiterii infracțiunii, precum și caracterul faptei

comise, care a avut grave repercusiuni asupra părții vătămate, circumstanțe

confirmate prin raportul de expertiză psihologică a părții vătămate minore.

Astfel, contrar alegațiilor invocate de către acuzatorul de stat în cererea

de apel, instanța de apel consideră că prima instanță întemeiat a

concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în

condiții de izolare de societate, stabilindu-i inculpatului, pentru fiecare

episod infracțional, pedeapsă cu închisoare pe un termen de 11 ani, iar cu

aplicarea prevederilor art.84 alin.1 Cod penal, în privința lui Cobîleanu

Vladislav urmând a fi aplicată o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 13 ani, cu stabilirea penitenciarului de tip închis, aceasta

fiind o pedeapsă proporțională și echitabilă faptelor prejudiciabile comise de

ultimul și care va atinge scopul prevăzut de legea penală.

avocatul Popa Alexandru în numele inculpatului Cobîleanu Vladislav, prin

care invocând ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei, cu remiterea cauzei

la rejudecare.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Popa Alexandru în

numele inculpatului Cobîleanu Vladislav a menționat că:

- cauza penală a fost examinată în absența fizică a inculpatului

Cobîleanu Vladislav în sala de ședințe, dar prin intermediul teleconferinței,

însă posibilitatea desfășurării ședinței de judecată prin intermediul

teleconferinței este admisă doar în cazul soluționării chestiunilor prevăzute

la art.469, 4731 și 4732 Cod de procedură penală, nu și la audierea bănuitului,

învinuitului, inculpatului;

- modul de examinare a cauzei penale de învinuire a lui Cobîleanu

Vladislav în instanța de apel, îi lezează inculpatului dreptul la un proces

11

echitabil, sub aspectul că acestuia i-a fost limitat în dreptul la apărare, lipsit

de posibilitatea de a participa în ședințele de judecată, de a se pronunța

asupra chestiunilor și argumentelor ce au apărut în cadrul judecătorii cauzei.

Or, Curtea a menționat că articolul 6 al Convenției, interpretat în ansamblu,

garantează dreptul persoanei acuzate de a participa efectiv la procesul său

penal. Acesta include, inter alia, nu doar dreptul de a fi prezent, dar și de a

asculta și a urmări procesul (Stanford vs. Regatul Unit - hotărâre din 23

februarie 1994; Barberâ, Messegue și Jabardo vs. Spania - hotărâre din 6

decembrie 1988). Acest drept face implicit parte din esența conceptului

procedurii contradictorii și poate fi, de asemenea, dedus din garanțiile

prevăzute în subparagrafele (c), (d) și (e) ale paragrafului 3 al articolului 6 -

„să se apere el însuși”, „să întrebe sau să solicite audierea martorilor”;

- în condițiile în care cauza se examinează în complet de trei judecători,

atunci la soluționarea chestiunilor puse în discuție în cadrul ședinței

preliminare, inclusiv a cererii apărării privind excluderea probelor din

dosar, urmau să fie soluționate în camera de deliberare, însă nicidecum prin

încheierea protocolară. Instanța de apel nu s-a expus asupra acestei încălcări

procesuale admise de către prima instanță, însă prin decizia emisă se deduce

că prima instanță corect a soluționat aceste chestiuni, deși art.352 alin.(5)

Cod de procedură penală atestă contrariul. Mai mult, emițând încheierea

protocolară, instanța a reținut că nici nu există temeiuri pentru ședința

preliminară, fără a specifica și indica circumstanțele care i-au permis de a

ajunge la concluzia respectivă;

- formarea completului de judecată s-a efectuat contrar pct.5,7 din

Regulamentul privind modul de constituire a completelor de judecată și

schimbare a membrilor acestora, aprobat prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 111 din 05 februarie 2013, potrivit cărora la

judecarea cauzelor în instanțele judecătorești se constituie sau pot fi

constituite complete de judecată permanente sau ad-hoc, a căror compunere

este prevăzută de lege. Completele de judecată permanente pentru anul

viitor se constituie în ultima decadă a luncii decembrie. Completele de

judecată ad-hoc se constituie pe parcursul anului ori de câte ori apare

necesitatea procesuală pentru examinarea unui litigiu concret, cu

argumentare motivată și formarea completelor în mod aleatoriu. Actul care

confirmă legalitatea constituirii completelor de judecată este dispoziția

președintelui instanței de judecată, adusă la cunoștința judecătorilor,

publicată pe pagina web a instanței și afișată pe panoul informațional de la

sediu;

12

- încadrarea juridică a acțiunilor lui Cobîleanu Vladislav, care au fost

corectate prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 03 martie

2020, nu reprezintă o eroare materială evidentă, dar se atribuie la eroare de

conținut, care urma a fi corectată de către instanța de apel, în cazul în care a

fost depistată. Mai mult ca atât, la soluționarea chestiunii de corectare a

erorilor materiale evidente de către prima instanță nu au fost respectate nici

prevederile alin. (3) art. 249 Cod de procedură penală, adică nu s-a făcut

mențiune la sfârșitul actului corectat, în sentința Judecătoriei Orhei, sediul

Rezina din 03 martie 2020. În asemenea condiții, încheierea Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina din 03 martie 2020 urma a fi casată integral. Acest aspect

a fost neglijat de către instanța de apel, deși a fost invocat în cadrul

ședințelor, iar prin prisma art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, urma să

efectueze o verificare integrală, atât în fapt, cât și în drept;

- instanța de apel pentru a statua asupra vinovăției lui Cobîleanu

Vladislav în comiterea infracțiunilor incriminate a descris probele

prezentate de către partea acuzării, în continuare indicând că au fost

cercetate, a omis să facă o analiză a acestora, prin coroborarea lor cu alte

probe, de a stabili verificarea sursei din care provin probele, în condițiile în

care începând cu finisarea urmăririi penale partea apărării a criticat

întemeiat probatoriul și a solicitat declararea nulității și excluderea acestora;

- probatoriul pe cauză este administrat cu deficiente esențiale, inclusiv

cu nerespectarea prevederilor legale ce reglementează desfășurarea

procesului penal, pe care motiv actele procesuale nu pot fi admise ca probe,

nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare și nu sunt de natură să

confirme vinovăția inculpatului Cobîleanu Vladislav în comiterea

infracțiunilor incriminate. Totodată sunt evidente divergențele dintre

declarațiile persoanelor audiate, și care a fost imposibil de a le înlătura în

cadrul cercetării judecătorești;

- atât prima instanță cât și cea de apel au omis că alegațiile referitor la

încălcările procesuale și falsurile admise de către organul de urmărire penală

au fost invocate de către partea apărării constant și consecvent la finisarea

urmăririi penale după prezentarea materialelor de urmărire penală, în

ședința preliminară, în cadrul căreia a fost înaintată o cerere în acest sens și

care se constată că a fost lăsată fără examinare, dar și la etapa cercetării

probelor acuzării prin expunerea obiecțiilor;

- la cercetarea declarațiilor părții vătămate minore XXXXX și

martorului minor XXXXX, audiați în condiții speciale, instanța de apel a

preluat poziția eronată a primei instanțe, care a efectuat această acțiune

contrar prevederilor art. 371 alin.(2) Cod de procedură penală, conform

13

cărora nu se admite reproducerea în ședința de judecată a înregistrării audio

sau video fără a se da citire în prealabil declarațiilor consemnate în procesul-

verbal respectiv. La caz, se constată că în cadrul ședinței de judecată din 03

octombrie 2019, instanța de fond a dispus audierea CD-urilor anexate la

materialele cauzei, după care procurorul a dat citire declarațiilor consemnate

în procesele - verbale ale acțiunilor respective, fapt confirmat prin procesul-

verbal al ședinței din data menționată (f.d.247, Vol. II);

- în raportul de autosesizare din 19 aprilie 2019 se conțin date false, or,

la materialele cauzei nu există nici o ordonanță de începere a urmăririi

penale datată cu 27 februarie 2019, după cum indică ofițerul de urmărire

penală, la fel cum nu există nici o plângere depusă de către XXXXX până la

această dată, prin care ar reclama acțiunile pretins ilegale ale lui Cobîleanu

Vladislav în privința fiicei sale Iuliana;

- contrar normelor procesuale deși a fost indicat numele, prenumele și

calitatea persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii de urmărire

penală, procesul-verbal al acțiunii respective nu a fost semnat de către toți

participanții, fiind semnat doar de (4) patru din cei 7 (șapte) participanți.

Motivul pentru care nu a fost semnat procesul - verbal de cercetare la fața

locului din 18 martie 2019 de către ceilalți 3 (trei) participanți este neclar,

lipsind orice mențiuni cu privire la imposibilitatea sau refuzul acestora de a

semna;

- în procesul-verbal de cercetare la fața locului se indică că cercetării a

fost suspusă casa ce aparține lui Cobîleanu Vladislav, din satul XXXXX,

raionul XXXXX, totodată fiind indicat că acțiunea procesuală se desfășoară

în satul XXXXX, raionul XXXXX. Prin urmare nu este clar ce casă și din ce

localitate a fost supusă cercetării la fața locului;

- în procesul-verbal al acțiunii respective se face referință și la

declarațiile victimei XXXXX, care a demonstrat că raportul sexual dintre

aceasta și Cobîleanu Vladislav a avut loc pe pragul casei, afară. Din acest

proces-verbal și nici din fotografiile anexate la acesta nu rezultă că XXXXX

a dat asemenea declarații, la fel cum nu există nici un indiciu referitor la

întreprinderea unor acțiuni sau gesturi, prin care ultima ar fi indicat asupra

locului unde a avut loc pretinsul act sexual;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18 martie 2019, nu

conține careva indicii privind depistarea cărorva urme ale infracțiunii, a

mijloacelor materiale de probă în vederea stabilirii circumstanțelor

infracțiunii ori alte circumstanțe care au importanță pentru cauză, acesta este

contrar prevederilor art. 118, 124, 260, 261 Cod de procedură penală, și prin

prisma art.93 alin.(l), alin.(2) pct.4), art.94 alin.(l) pct.8), alin.(2), art.251 Cod

14

de procedură penală, nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud

din dosar, și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești,

deoarece a fost întocmit cu încălcări esențiale de către organul de urmărire

penală a dispozițiilor prezentului cod;

- acțiunea procesuală de ridicare, efectuată la data de 18 martie 2019,

la domiciliul comun al lui Cobîleanu Vladislav și XXXXX, situat în satul

XXXXX, raionul XXXXX, în temeiul ordonanței de ridicare din 18 martie

2019 și procesului-verbal de ridicare din 18 martie 2019 nu corespunde

prevederilor art. 131 alin.(5) și art.260 Cod de procedură penală, care

prevede obiectele și documentele ridicate trebuie, pe cât e posibil și necesar,

să fie împachetate și sigilate chiar la locul percheziției sau ridicării, despre

ce se face mențiune în procesul-verbal respectiv. Pachetele sigilate se

semnează de către persoana care a efectuat percheziția sau ridicarea;

- la efectuarea acțiunii procesuale de ridicare din 18 martie 2019,

ofițerul de urmărire penală a admis un abuz, deoarece efectuând ridicarea

obiectelor de la domiciliul comun al lui Cobîleanu Vladislav și XXXXX,

acesta nu a dispus de nici un act procesual permisiv, care i-ar fi permis

pătrunderea și rămânerea la domiciliul ultimilor;

- procesul-verbal de ridicare din 18 martie 2019, procesul-verbal de

examinare a obiectului din 19 martie 2019, prin prisma art.94 alin.(l) pct.8),

alin.(2), art.251 Cod de procedură penală, nu pot fi admise ca probe și, prin

urmare, se exclud din dosar, și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor

hotărîri judecătorești, deoarece a fost întocmit cu încălcări esențiale de către

organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod;

- audierea părții vătămate minore XXXXX în condițiile art. 1101 Cod

de procedură penală, a fost inițiată și efectuată cu încălcarea gravă a legii

procesual-penale, inclusiv cu falsificarea unor acte;

- acțiunea procesuală de audiere a părții vătămate minore XXXXX a

fost inițiată, dispusă și efectuată în lipsa unei ordonanțe motivate;

- reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată privind audierea

părții vătămate minore XXXXX din 29 martie 2019, se constată că contrar

exigențelor normelor imperative enunțate mai sus, purcede imediat la

audierea părții vătămate, verificînd doar prezența participanților la proces,

nu și identitatea acestora, fără a pune în discuție demersul procurorului și

oferirea posibilității părților de a se expune asupra acestuia, și fără a se

expune nici într-un mod asupra temeiniciei, în sensul admiterii sau

respingerii demersului examinat;

- audierea părții vătămate minore XXXXX în condițiile art. 1101 Cod

de procedură penală, trezește dubii vis a vis de competența și calitatea unora

15

dintre participanții la acțiune, în special cu referire la participarea

psihologului din cadrul procuraturii raionului Telenești. Mai mult decât

atât, se constată că în cadrul ședinței de judecată, în cadrul căreia fusese

audiată minora XXXXX în condiții speciale, nici nu a fost stabilite

împuternicirile și identitatea participanților;

- la materialele cauzei penale cît și în materialele eliberate de

judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul Telenești

lipsesc cu desăvârșire orice acte care ar atesta competența intervievatorului

Viorica Bucșa, psihologului din cadrul Procuraturii raionului Telenești

Mogîldea Natalia, cu atât mai mult că în ședința de judecată acuzatorul de

stat, a indicat expres că Procuratura raionului Telenești nu are angajat

psiholog;

- contrar prevederilor art.1101 alin.(5), (6), (7), 479, 481 Cod de

procedură penală, la audierea minorei XXXXX s-a admis producerea unor

efecte negative asupra stării psihice a acesteia, fapt confirmat prin repetatele

pauze anunțate de instanța de judecată la cererea participanților la proces,

martorului minor nu i s-a atras atenția că trebuie să spună doar adevărul, iar

suportul informațional pe care a fost înregistrată declarația martorului nu a

fost sigilat de către judecătorul de instrucție. Acest fapt se confirmă inclusiv

prin lipsa mențiunii respective în procesul - verbal al ședinței de judecată

din 29 martie 2019. Mai mult decât atât, nu este clară proveniența suportului

informațional existent la materialele cauzei, inclusiv ce vizează copiile și

modalitatea de efectuare a acestora, în condițiile în care la materialele cauzei

lipsesc orice indicii în acest sens;

- procesul-verbal al ședinței de judecată privind audierea părții

vătămate minore XXXXX este contrar prevederilor art.1101, 255, 260, 261,

300, 304, 305 Cod de procedură penală, și prin prisma art.93 alin.(1), alin.(2)

pct.4), art.94 alin.(1) pct.2), alin.(2), art.251 Cod de procedură penală, nu pot

fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, și nu pot fi puse la

baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești, deoarece a fost întocmit prin

încălcarea dreptului la apărare al învinuitului și cu încălcări esențiale de

către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod;

- instanța de apel a omis să se expună asupra faptului, în ce mod

aceleași declarații ale părții vătămate XXXXX, date în condițiile art.1101 Cod

de procedură penală, într-un caz confirmă vinovăția lui Cobîleanu Vladislav

în comiterea infracțiunilor incriminate, iar în alt caz nu confirmă vinovăția

lui Vîrlan Simion în comiterea unei infracțiuni similare celei incriminate lui

Cobîleanu Vladislav, reieșind din constatările expuse în ordonanță din 19

16

iunie 2020, emisă de către procurorul din cadrul Procuraturii Telenești,

Mihail Chipăruș;

- aceleași încălcări și omisiuni au fost admise de organul de urmărire

penală la audierea martorului minor XXXXX, în condițiile art.1101 Cod de

procedură penală;

- rapoartele de expertiză judiciară emise la caz nu conțin careva date

în favoarea probării vinovăției lui Cobîleanu Vladislav în comiterea

infracțiunilor incriminate, acestea la fel nu pot fi admise în calitate de probe,

deoarece au fost administrate cu încălcarea prevederilor art.94 alin.(2) pct.2)

și art.151 alin.(7) Cod de procedură penală și, prin urmare, se exclud din

dosar, și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești,

deoarece a fost întocmite prin încălcarea dreptului la apărare al învinuitului;

- cu referire la învinuirea adusă lui Cobîleanu Vladislav că aceasta nu

conține toate elementele prevăzute la art.281 Cod de procedură penală. Or,

cu referire la pretinsul incident care ar fi avut loc în luna decembrie 2018, se

constată că într-un caz similar, atunci când minora XXXXX pretinde că a fost

violată de către cet. Vîrlan Simion nu ținea minte nici data, nici luna,

indicând că s-a întâmplat atunci când se dau copacii cu var, primăvara sau

toamna, optând în cele din urmă în favoarea toamnei, atunci în cazul lui

Cobîleanu Vladislav aceasta nu a indicat nici o particularitate care ar indica

că incidentul a avut loc la începutul lunii decembrie. Cât privește faptul că

Cobîleanu Vladislav la momentul comiterii infracțiunilor era în stare de

ebrietate produsă de alcool, nu este clar din ce rezidă concluzia respectivă.

Or, stabilirea stării de ebrietate este reglementată prin Regulamentului

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.296 din 16.04.2009. La caz, la materialele cauzei penale nu există nici un

rezultat al testării alcoolscopice sau proces - verbal al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii, din care ar rezulta o atare concluzie;

- atât prima instanță cât și instanța de apel au omis să se expună asupra

faptului că cererea privind nulitatea și excluderea probelor a fost depusă la

terminarea urmăririi penale, atunci când părții, în special apărătorului ales

i-au fost prezentate toate materialele cauzei penale;

- probatoriul pe cauză este administrat cu deficiente esențiale, inclusiv

cu nerespectarea prevederilor legale ce reglementează desfășurarea

procesului penal, pe care motiv acestea nu pot fi admise ca probe;

- instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

nu a analizat în deplină măsură materialele cauzei, fiind prezentă

17

discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor și circumstanțelor cauzei, ignorarea unor aspecte evidente, ce au

avut drept consecință menținerea de către instanța de apel a unei.

prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu în baza materialelor din dosar.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, un complet

format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Iar, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi de drept

procesual sau formal și de drept material sau substanțial. Astfel, instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și/sau material.

Potrivit recursului ordinar declarat de către avocatul Popa Alexandru

cu inculpatul Cobîleanu Vladislav, aceștia invocă de drept temeiurile de

casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală și

anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

18

penal constată, că asemenea erori de drept nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de avocatul Popa Alexandru cu

inculpatul, precum că decizia este neîntemeiată, iar instanța de apel nu a

examinat fondul cauzei, Colegiul le apreciază ca fiind neîntemeiate,

deoarece, verificând decizia atacată în raport cu argumentele invocate în

apel, se atestă că instanța de apel a cercetat materialele cauzei și a dat

răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii

de recurs cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a

recursului. Mai mult, în conținutul recursului nu au fost descrise care anume

aspecte nu au fost luate în considerație la judecarea cauzei, de către recurent

fiind înaintate o sumedenie de alegații care sunt străine cauzei deduse

judecății.

Colegiul menționează, că motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat în speță.

Subsecvent, reieșind din esența criticilor invocate de către recurenți,

Colegiul penal reține că acestea se referă doar la chestiunea de apreciere a

probelor. Or, avocatul Popa Alexandru cu inculpatul face o proprie evaluare

a materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate de către instanțele de fond sunt nule și nu confirmă vinovăția

19

inculpatului Cobîleanu Vladislav în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. art. 171 alin.(3) lit. b), 171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să

se bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor

în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul

lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatei conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în

modul propus de către recurenți, nu se încadrează în prevederile art. 427

Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse

la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Instanța de recurs respinge alegațiile recurenților precum că, cauza

penală a fost examinată în absența fizică a inculpatului Cobîleanu Vladislav

în ședința de judecată în apel dar prin teleconferință invocând faptul că

desfășurarea ședinței de judecată prin intermediul teleconferinței este

admisă doar în cazul soluționării chestiunilor prevăzute de la art. 469, 4731,

4732 Cod de procedură penală, or, în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel, inculpatul Cobîleanu Vladislav și apărătorul acestuia Popa

20

Alexandru nu au înaintat careva obiecții referitor la petrecerea ședinței de

judecată prin intermediul teleconferinței, iar astfel de cereri la materialele

cauzei lipsesc.

Totodată, Colegiul penal v-a respinge multitudinea de alegații ale

recurenților îndreptate împotriva deciziei instanței de apel ca fiind

neîntemeiate și declarative, nefiind susceptibile de a impune necesitatea

casării deciziei atacate.

Astfel, Colegiul penal relevă că nu s-a stabilit presupusa eroare de

drept invocată de către recurenți, or, din conținutul deciziei recurate rezultă

în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel

prin care a fost menținută sentința primei instanțe potrivit căreia Cobîleanu

Vladislav fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 171 alin.(3)

lit. b), 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod

penal, la pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 13

(treisprezece) ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o

eroare de drept, așa precum se susține de către avocatul Popa Alexandru cu

inculpatul Cobîleanu Vladislav, or, pentru a constitui caz de casare, eroarea

de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cât privește invocarea de către recurenți în calitate de temei pentru

recurs prevederile pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal atestă că, analizând decizia instanței de apel prin prisma

erorii invocate de către avocatul Popa Alexandru cu inculpatul Cobîleanu

Vladislav, o astfel de eroare în speța dată nu a fost stabilită, deoarece instanța

de apel a constatat corect prin prisma probelor administrate că acțiunile

inculpatului Cobîleanu Vladislav întrunesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute de art. art. 171 alin. (3) lit. b), 171 alin. (3) lit. b) Cod

penal.

Respectivele circumstanțe pentru calificarea faptei au fost constatate

de către prima instanță și menținută de către instanța de apel, inclusiv din

21

declarațiile părții vătămate minore XXXXX și rapoartele de expertiză

judiciară efectuate la caz, pe care, deși recurenții le consideră neîntemeiate,

invocând că aceste probe sunt nule, instanța de recurs le apreciază ca fiind

consecvente, întrucât sunt confirmate prin declarațiile martorului minor

XXXXX și declarațiile reprezentantului părții vătămate XXXXX, care au fost

depuse sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală pentru

declarații false. Mai mult, declarațiile părții vătămate minore, au fost

confirmate și prin declarațiile martorilor Conac Elena și Conac Zaharia, care

au declarat că în luna martie a anului 2019, XXXXX a venit la ea acasă, a

început a plânge și a rugat-o ca fiica sa să doarmă la ea, din motiv că soțul a

abuzat-o sexual. A întrebat-o pe XXXXX dacă este corect ce i-a povestit

mama sa, la care XXXXX a început a plânge și i-a spus că e corect(f.d.103-

104, vol. III)

Totodată, pentru menținerea calificării faptelor inculpatului, stabilite

prin rechizitoriu, instanța de apel corect a reținut, inclusiv, concluziile

expertului indicate în raportul de expertiză medico-legală nr. 201928P0098

din 18 martie 2019, conform căruia la minora XXXXX, integritatea

himenului este dereglată în termen de până la 17.03.2019(f.d.85-86, vol. I).

Astfel, ținând cont de cele stabilite de către instanța de apel și de

argumentele care au stat la baza menținerii calificării faptei inculpatului,

conform învinuirii înaintate prin rechizitoriu, Colegiul penal apreciază ca

fiind declarativ invocată prezența la caz a erorii prevăzute la pct. 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, întrucât instanța de apel la capitolul

respectiv a dat deplină eficiență prevederilor legale ce țin de aprecierea

materialului probator, care a confirmat întrunirea în acțiunile inculpatului

Coban Vladislav a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

art. 171 alin. (3) lit. b), 171 alin. (3) lit. b) Cod penal. Mai mult apărarea cu

inculpatul, invocând aceste temei de casare nu au indicat în baza cărei norme

legale, în opinia lor, urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului în condițiile

invocării încadrării greșite de către instanță a faptelor acestuia.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

22

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popa

Alexandru cu inculpatul Cobîleanu Vladislav, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui Cobîleanu Vladislav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

23