1ra-668/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; art. 188 alin. 2 lit. d, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. c, d; art. 188 alin. 2 lit. d, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-668/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; art. 188 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-668/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tărîță
Adriana în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, în propria cauza penală,
Cobileanschi Dan XXXXX, născut la XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 14.02.2020 până la 12.03.2020;
Instanța de apel de la 16.04.2020 până la 30.09.2020;
Instanța de recurs de la 30.12.2020 până la 24.03.2021.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, Sediul Central din 12 martie 2020,
inculpatul Cobileanschi Dan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 188 alin. (2) lit. d), f) Cod penal cu
stabilirea pedepsei: -în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - 1 an închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; -în baza art. 188 alin. (2) lit. d),
f) Cod penal - de 5 ani și 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor penale aplicate, lui Cobileanschi Dan s-
a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Arestul preventiv, aplicat în privința lui Cobileanschi Dan s-a menținut, până
ce sentința va deveni definitivă.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Cobileanschi Dan
în perioada de timp de la 10.01.2020 aproximativ pe la ora 20.30, până la 11.01.2020
aproximativ ora 15.30, având scopul de cupiditate cu intenția însușirii bunurile altei
persoane, a pătruns în domiciliul cet. Seu Ghenadie amplasat în XXXXX, deteriorând
geamul de la ușă, după care a intrat în casa de locuit a acestuia si în mod ascuns a
sustras bani în valută străină în sumă de 1 710 euro echivalentul a 32 769,41 lei și un
telefon mobil de model „Asus” la prețul de 200 lei, astfel fiindu-i cauzat părții
vătămate un prejudiciu material în sumă de 32 969,41 lei.
1
Tot el, Cobileanschi Dan la data de 17.01.2020 aproximativ la ora 20.30, având
intenția de profit și îmbogățire, cu scopul de a însuși bunuri din avutul altei persoane,
a pătruns în gospodăria cet. Pleșca Daria amplasată în XXXXX, unde intenționat a
atacat-o pe aceasta, aplicînd forța fizică manifestată, prin faptul că a apucat-o de gât,
a trântit-o la podea și a lovit-o după care a cerut de la aceasta bani. Reieșind din
faptul că partea vătămată i-a comunicat că dispune doar de 4 lei Cobileanschi Dan a
recurs la cercetarea domiciliul de unde a sustras cei 4 lei care aparțineau lui Pleșca
Daria, 2 verighete de căsătorie din aur cu costul de 4 000 lei, trei brățări de aur la
prețul de 7 800 lei, un inel din aur cu cost de 7 500 lei, o pereche de cercei din aur la
preț de 4 000 lei, un inel din aur cu costul de 2 500 lei care aparțineau feciorului ei
cet.Pleșca Serghei, astfel părții vătămate Pleșca Daria fiindu-i cauzat un prejudiciu
material în sumă de 4 lei, un prejudiciu fizic și moral sub formă de frică și teamă
pentru viața și sănătatea ei, iar părții vătămate Pleșca Serghei fiindu-i cauzată o
daună matrială, în suma de 25 800 lei.
Conform raportului de expertiză judiciară 202019P0033 din 18.01.2020 la
cet.Pleșca Daria, 88 ani, echimozele și excoriațiile la față și gât pe dreapta, contuzia
cutiei toracice pe dreapta, experimată prin echimoza și edem au fost produse prin
acțiunea traumatică repetată a unui corp contondent dur, posibil la data și
circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală ușoară cu dereglarea a
sănătății de scurtă durată.
2.1. Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Cobileanschi Dan în
prezența apărătorului său, avocatului Chistruga Aliona, a înaintat o cerere prin care
a declarat că recunoaște integral vina pentru faptele indicate în rechizitoriu și solicită
să fie examinată cauza în fond, în baza probelor administrate la faza urmăririi penale
conform art. 3641 Cod de procedură penală, cerere acceptată de instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Chistruga Aliona în numele
inculpatului Cobileanschi Dan, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea apelului a indicat că, sunt temeiuri legale de a fi aplicate
prevederile art. 79 Cod penal în privința inculpatului, or, acesta a recunoscut vina
integral, a depus personal declarație în scris prin care a recunoscut vina, a contribuit
la descoperirea infracțiunilor, este dispus să restituie prejudicial, nu a atins vârsta de
21 de ani. Mai mult, părțile vătămate nu au solicitat ca inculpatul să fie pedepsit
aspru.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020,
a fost respins apelul declarat de către avocatul Chistruga Aliona în numele
inculpatului Cobileanschi Dan, cu menținerea sentinței fără modificări.
2
4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că, instanța de
fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei
și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere
al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului
Cobileanschi Dan în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 188 alin. (2) lit. d), f) Cod
penal..
Referitor la solicitarea invocată de apelant privind aplicarea în privința
inculpatului Cobileanschi Dan a unei pedepse mai blânde, cu aplicarea prevederilor
art. 79, 90 Cod penal, instanța de apel a subliniat că nu există temei legal de casare a
sentinței în această latură, or, instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-
a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2)
Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit
prevederilor art. 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei
infracționale săvârșite, care corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și care
va atinge scopul de corectare și reeducare.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, instanța de fond la stabilirea
pedepsei inculpatului a luat în considerație circumstanțele cauzei, faptul că
inculpatul a anterior a mai fost condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare
fiindu-i aplicată pedeapsa inclusiv prin suspendarea condiționată a executării
pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, nu se află la evidența medicului psihiatru sau
narcolog (f.d.60, vol.I), la locul de trai se caracterizează negativ și se caracterizeacă ca
o persoană care consumă băuturi alcoolice, tulbură ordinea publică și liniștea
cetățenilor (f.d.69, vol.I), nu deține grad de dizabilitate, părțile vătămate Pleșca Daria
și Pleșca Serghei nu au careva pretenții față de inculpat.
În circumstanțele stabilite a cauzei penale, instanța de apel nu a constatat
prezența circumstanțelor sau a erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate
sub aspectul invocat de inculpat și aplicarea față de el a a unei pedepsei mai blânde,
după cum se solicită în apelul declarat, deoarece pedeapsa stabilită inculpatului
Cobileanschi Dan este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea
acestuia și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel
impunându-se soluția de respingere a apelului declarat de avocat în interesele
inculpatului ca fiind neîntemeiat.
Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea avocatului referitor
la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.79 Cod și stabilirea unei
pedepse mai blânde inculpatului, or, faptul că acesta a recunoscut vina integral, a
depus personal declarație în scris prin care a recunoscut vina, a contribuit la
descoperirea infracțiunilor, este dispus să restituie prejudicial, nu a atins vârsta de
3
21 de ani, că părțile vătămate nu au solicitat ca inculpatul să fie pedepsit grav, nu pot
servi temei de a aplica în privința inculpatului prevederilor art. 79 Cod penal, și
respectiv, de a stabili o pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a acesteia
în temeiul art. 90 Cod penal, decât cea prevăzută de lege.
Subsecvent, instanța de apel a menționat că, circumstanțele la care s-a făcut
trimitere în apelul declarat de avocat sunt circumstanțe atenuante și împrejurări, care
nu pot fi apreciate ca circumstanțe excepționale legate de scopul și motivele faptei,
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de rolul vinovatului, de comportamentul lui în
timpul și după consumarea infracțiunii, de contribuirea acestuia la descoperirea
infracțiunii, de personalitatea acestuia, precum și de influiența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării lui.
Totodată, instanța de apel a indicat că, instanța de fond la aplicarea pedepsei
în privința inculpatului a ținut cont de faptul că Cobileanschi Dan este născut la data
de 23.10.1999 și la momentul săvârșirii infracțiunilor avea vârsta de 20 ani, astfel
aplicând și prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, însă ținând cont de personalitatea
acestuia a dipsus că scopul pedepsie penale va fi atins doar cu aplicarea unei pedepse
în limitele generale.
În circumstanțele stabilite a cauzei penale, instanța de apel ajuns la concluzia
că pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind
în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Tărîță Adriana în numele inculpatului prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatului să îi fie stabilită o
pedeapsă mai blândă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.
În susținerea celor solicitate, avocata subliniază că, instanța de apel urma să ia
în calcul la stabilirea pedepsei faptul că, inculpatul se căiește de cele comise, la data
săvârșirii faptelor infracționale nu avea împlinită vârsta de 21 ani, a recunoscut vina,
este dispus să restituie prejudiciul cauzat, părțile vătămate solicită să nu fie pedepsit
aspru și a conștientizat greșeala comisă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Din textul recursului rezultă că, recurenta este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
săvârșite de către inculpat și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va
expune asupra acestor aspecte.
4
Astfel, apărătorul atacă decizia doar în partea stabilirii pedepsei penale sub
imperiul temeiului de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
În acest context, instanța de recurs ordinar susține că, pedeapsa
individualizată inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și
scopului pedepsei penale.
Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are
drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor
persoane.
Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează
ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a
stabilit pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul individualizării
pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a
pedepsei art. 75 alin. (1) Cod penal.
Subsecvent, instanța de recurs ordinar susține că, inculpatul a beneficiat de o
reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 3641 Cod de procedură
penală, or, până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal prin înscris
autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Cu referire la alegațiile avocatului privind aplicarea unei pedepse neprivative
de libertate inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, Colegiul penal
conchide că conform prevederilor art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita
minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea
articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea,
se admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței
circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și
comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea
infracțiunii.
Astfel, se înțelege că la aplicarea art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în
împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind
5
personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau
stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității
inculpatului.
Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea
cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează
să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a
consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de
invaliditate - I, II, persoana cu dezabilitați severe și accentuate, merite deosebite față de
societate, alte circumstanțe de importantă majoră).
Căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinovăției, lipsa circumstanțelor
agravante și faptul că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru și faptul
ca la momentul comiterii faptelor penale nu avea împlinită vârsta de 21 ani, nu pot
fi considerate ca circumstanțe excepționale.
Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu
periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea
de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs
sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,
conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație,
vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.
De asemenea, Colegiul penal reamintește că, chestiunea de individualizare a
pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise
faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute
de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat
inculpatul.
Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea avocatului privind aplicarea
unei pedepse neprivative de libertate sau condamnarea cu suspendarea parțială a
executării pedepsei cu închisoare, care de fapt nici nu a fost motivată de către
recurent, este neîntemeiată, or, doar faptul că avocatul nu este de acord cu pedeapsa
stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță
pentru aplicarea în privința lui Cobileanschi Dan a unei pedepse neprivative de
liberate.
Totodată, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care a menționat că,
,,(…) la locul de trai se caracterizează negativ și ca o persoană care consumă băuturi alcoolice,
tulbură ordinea publică și liniștea cetățenilor (f.d.69, vol.I)” , astfel, concluzia instanțelor
de fond precum că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea
unei pedepse cu închisoare este una întemeiată.
6
Mai mult decât atât, instanța de fond în partea descriptivă a decizie corect a
subliniat că ,,inculpatul a comis infracțiuni care fac parte din categoria celor mai puțin grave
și grave, nu este la prima abatere de la lege, fiind anterior condamnat în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 371 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsie fiindu-i suspendată condiționat
pe o perioadă de probațiune de 1 an, iar prin sentința din 24 octombrie 2019 procesul penal
în privința inculpatului învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.
c) și d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților” (a se vedea f.d. 119, vol.
II)
Astfel, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că,
instanța de apel a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la
pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție
pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,
având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.
424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de
drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face
referință recurenta, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa
stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea
și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului,
ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tărîță Adriana în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
30 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Cobileanschi Dan XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 aprilie 2021.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
7