1ra-384/2021 — art.190 alin.5 CP

1ra-384/2021 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-384/2021

1-16202549-01-1ra-02112020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorii în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău Alexandru și de către avocatul Bevziuc Rodica

în numele părții vătămate Gheorghița Andrei, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2020, în cauza penală în privința

lui,

Coban Iurie ………………………………….

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 20.10.2016 – 19.06.2019;

Instanța de apel: 17.07.2019 – 19.06.2020;

Instanța de recurs: 02.11.2020 – 29.11.2021.

A C O N S T A T A T :

Coban Iurie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 10 ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de Gheorghița Andrei a fost admisă parțial, fiind

dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui suma de 25 500 de

euro cu titlu de prejudiciu material, suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în

total suma 25 500 de euro, echivalentul în lei moldovenești conform cursului

BNM la data executării hotărârii în această parte și suma de 60 000 de lei.

Acțiunea civilă în partea ce ține de încasarea sumei cu titlu de dobândă

de întârziere a fost admisă în principiu.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

reținut că Coban Iurie, la 02 decembrie 2012, aflându-se pe teritoriul stației

PECO „Rompetrol” situată pe str. M. Sadoveanu 2, mun. Chișinău, acționând

intenționat, din interes material și urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a lui Gheorghița Andrei,

folosindu-se de relațiile de încredere care s-au format cu acesta și prezentând

1

ultimului ca adevărată o faptă mincinoasă, privind deschiderea unei afaceri

comune sub formă de import de blănuri din Turcia și comercializarea lor în

piețele din mun. Chișinău, a primit de la Gheorghița Andrei suma de 25 000 de

euro, ceea ce conform cursului valutar din acea perioadă constituie echivalentul

a 399 750 de lei, iar după primirea banilor nominalizați, i-a însușit în interese

personale, fapt prin care i-a produs lui Gheorghița Andrei daune în proporții

deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale, Coban Iurie a comis infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocherie, după indicii calificativi „dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, care a produs daune în proporții deosebit de mari”.

numele inculpatului Coban Iurie, solicitând admiterea apelului, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei decizii de achitare a inculpatului

de sub învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu respingerea

acțiunii civile înaintate.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul a indicat următoarele argumente:

- acuzațiile aduse lui Coban Iurie prin ordonanța de modificare a

învinuirii în instanța de judecată din 04.10.2018 nu sunt concrete și contrare art.

281 alin. (2) Cod de procedură penală, dat fiind că acuzatorul de stat,

incriminându-i lui Coban Iurie „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase”, nu a indicat în privința la ce era fapta mincinoasă: ori în

privința naturii, ori în privința calităților substanțiale ale obiectului, ori în

privința părților actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia

este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean;

- prin neindicarea în ordonanța din 04.10.2018 a semnelor calificative ale

escrocheriei stabilite de art. 190 Cod penal în redacția Legii nr. 179 din

26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, a fost încălcat dreptul lui Coban Iurie la

apărare, garantat prin art.17 Cod de procedură penală, cât și dreptul la un

proces echitabil, garantat prin art.6 CEDO;

- instanța de fond nu s-a expus asupra motivului că la finisarea cercetării

judecătorești, contrar art. 373 alin. (3) Cod de procedură penală, acuzatorul de

stat nu a dat citirii conținutului probelor acuzării, limitându-se doar la

pronunțarea denumirii probelor și a datei întocmirii acestora, fără a le citi;

- instanța nu s-a expus referitor la existența la materialele cauzei a

raportului ofițerului superior de investigații Ion Cotoman din 23.09.2013 (vol.I,

f.d.48);

- în ordonanța privind începerea urmăririi penale din 26.11.2013 (vol.I,

f.d.1) a fost indicată fapta infracțională ca pe o faptă deja constatată și săvârșită

de o persoană concretă - Coban Iurie, iar aceste acte procesuale penale au

produs efecte importante asupra situației lui Coban Iurie, conținând o acuzație

penală implicită;

2

- în situația când termenul urmăririi penale a fost întrerupt, toate actele

procesuale penale efectuate începând cu 27 februarie 2015 sunt lovite de

nulitate în baza art. 251 alin.(1) Cod de procedură penală, fiind obținute cu

încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului

penal;

- la etapa urmăririi penale martorul Popa Roman nu a fost audiat asupra

semnelor și particularităților distinctive după care acesta putea să recunoască

pe persoana pe care l-a văzut în decembrie 2012 la stația PECO;

- fiind audiat la etapa cercetării judecătorești, martorul I. Lupu a declarat

că „fiind la stația PECO, Iurie Coban nu s-a prezentat. Nu știu de unde am aflat

numele Iurie”;

- există dubii în ce privește veridicitatea declarațiilor părții vătămate

Gheorghița Andrei;

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor declarate de

inculpatul Iurie Coban;

- instanța a dat apreciere neîntemeiată declarațiilor martorilor Senol

Yildiz și Valentin Cucoș;

- instanța a conchis neîntemeiat de a admite acțiunea civilă.

2020 a fost admis apelul avocatului Bernaz Alexandru în interesele inculpatului

Coban Iurie, casată integral sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din

19 iunie 2019 cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia Coban Iurie a fost

achitat de sub învinuirea în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că nu

există faptul infracțiunii.

4.1 Pentru a decide astfel instanța de apel a statuat că:

Organul de urmărire penală a calificat (a se vedea inclusiv ordonanța de

modificare a învinuirii în instanța de judecată, f.d.105 – 106, vol. III) fapta

incriminată inculpatului Coban Iurie în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, adică

escrocheria, după indicii calificativi „dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, care a produs

daune în proporții deosebit de mari”.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a conchis eronat că inculpatul

Coban Iurie este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, după semnele calificative „dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, care a produs

daune în proporții deosebit de mari”.

Contrar concluziei primei instanțe și organului de urmărire penală,

instanța de apel a constatat că nu există faptul infracțiunii, iar inculpatul Coban

Iurie urmează a fi achitat de învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art.190 alin. (5) Cod penal, or procurorul nu a prezentat probe pertinente,

concludente, utile și veridice care ar demonstra că fapta prejudiciabilă există.

Instanța de apel a menționat că acuzarea nu a demonstrat în afara oricărui

dubiu rezonabil că inculpatul Coban Iurie a primit, de fapt, suma de 25 000 de

3

euro de la Gheorghița Andrei. La caz, nu a fost prezentată nici o probă

concludentă, pertinentă și veridică care ar demonstra că inculpatul Coban Iurie

a dobândit ilicit bunurile altei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în proporții deosebit de mari.

S-a reținut că la etapa cercetării judecătorești, acuzatorul de stat a

prezentat ordonanța de modificare a învinuirii din 04.10.2018, prin care lui

Coban Iurie i-a fost înaintată învinuirea în baza art.190 alin.(5) Cod penal, și

anume că la 02 decembrie 2012, aflându-se pe teritoriul stației Rompetrol de pe

str. M. Sadoveanu 2 din mun. Chișinău, Coban Iurie, acționând intenționat, din

interes material și urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prin inducerea în eroare a lui Gheorghița Andrei, folosindu-se de relațiile de

încredere care s-au format cu acesta și prezentând ultimului ca adevărată o

faptă mincinoasă privind deschiderea unei afaceri comune sub formă de import

de blănuri din Turcia și comercializarea lor în piețele din mun. Chișinău, a

primit de la Gheorghița Andrei suma de 25 000 euro, ceea ce conform cursului

valutar din acea perioadă constituie echivalentul a 399750 lei, iar după primirea

banilor nominalizați, a însușit sursele bănești dobândite în interese personale,

fapt prin care i-a produs lui Gheorghița Andrei daune în proporții deosebit de

mari. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Coban Iurie ar fi săvârșit

escrocheria, adică „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, care a produs daune în proporții deosebit de mari ”.

În speță, instanța de apel atestă că contrar prevederilor art. 281 alin. (2)

Cod de procedură penală, învinuirea nu este concretă, or încriminându-i lui

Coban Iurie „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase”,

partea acuzării nu a indicat la ce se referă fapta mincinoasă – este în privința

naturii, ori în privința calităților substanțiale ale obiectului, ori în privința

părților actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al inculpatului.

Totodată, s-a subliniat că contrar prevederilor legale enunțate supra, la

finisarea cercetării judecătorești, acuzatorul de stat nu a dat citirii conținutului

documentelor și al proceselor verbale ale acțiunilor procesuale anexate la cauza

penală în calitate de probe ale acuzării, limitându-se la pronunțarea denumirii

probelor și a datei întocmirii acestora, fără a le citi, fapt care contravine

prevederilor art. 384 alin. (4) Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a mai constatat că prima instanță nu a dat

apreciere declarațiilor inculpatului, precum că nu a luat bani de la partea

vătămată, la 02 decembrie 2012 pe teritoriul stației Rompetrol de pe str. M.

Sadoveanu 2 din mun. Chișinău.

În același context, instanța de apel constată că prima instanță a dat

apreciere eronată declarațiilor martorilor oculari Lupu Igor și Popa Roman,

ultimul fiind audiat, descriind circumstanțele participării la întâlnirea care ar fi

4

avut loc între partea vătămată și inculpat, a declarat că „a observat când acest

domn a primit banii, i-a numărat față de Andrei, după care noi am plecat, dar

acest domn a rămas pe loc”, la fel a declarat și martorul Lupu Igor.

Totodată, conform procesului-verbal de audiere a martorului Popa

Roman din 04.02.2013, ziua precedentă depunerii plângerii de către partea

vătămată, acesta a declarat că „după ce Andrei a transmis banii, acea persoană,

cu banii, s-a urcat într-un taxi și a plecat, dar noi ne-am deplasat pe chestii

personale”. De asemenea, declarații identice a dat la 04.02.2013 și martorul

Lupu Igor. La fel, martorul Lupu Igor a declarat că la stația PECO banii i-a

numărat partea vătămată Gheorghița Andrei, iar partea vătămată a declarat în

instanța de judecată că banii au fost numărați de către inculpat. În declarațiile

din 01.10.2013, martorul Popa Roman a indicat că întâlnirea a avut loc la stația

PECO de pe str. Sadoveanu, iar la 23.10.2013 a declarat că nu ține minte strada.

La etapa cercetării judecătorești, martorii Lupu Igor și Popa Roman au declarat

că banii transmiși de partea vătămată nu erau înveliți, iar partea vătămată a

declarat în instanța de fond că i-a transmis inculpatului suma de 25 000 de euro

în pachet de hârtie. Astfel, declarațiile martorilor prezintă divergențe esențiale

cu cele declarate de partea vătămată.

Instanța de apel a atestat prezența divergențelor și în declarațiile părții

vătămate. Astfel, Gheorghița Andrei a încercat să ascundă circumstanțele

întâlnirii sale cu Makeev Serghei în Republica Moldova și numai după ce

ofițerul de urmărire penală a făcut referire la informația poliției de frontieră,

din care rezultă că partea vătămată a traversat frontiera cu Makeev Serghei, în

cadrul audierii suplimentare, Gheorghița Andrei a recunoscut că îl știe pe

Gheorghița Andrei, care la sfârșitul anului 2012 a venit în Moldova și l-a rugat

să-l însoțească în România, iar ulterior a recunoscut că împreună cu inculpatul

și cu Makeev Serghei au fost la o cafea.

În acest context, Colegiul penal a apreciat ca fiind veridice declarațiile lui

Iurie Coban cu referire la existența lui Makeev Serghei și relațiile de prietenie

ale lui cu partea vătămată, aflarea lui în Chișinău la 27.11.2012, faptul că

inculpatul cunoștea că Makeev Serghei urma să meargă în România și că acesta

a plecat cu partea vătămată în Sankt-Petersburg, fapt confirmat și prin

informația de la Poliția de frontieră despre ieșirea - intrarea lui Makeev Serghei

din/în Republica Moldova (f.d.129, 131, vol.II), inclusiv împreună cu

Gheorghița Andrei, Serbenco Oleg și Crăciun Ghenadie. Astfel, aflarea lui

Gheorghița Andrei în perioada 30.11.2012 - 02.12.2012 în Sankt-Petersburg,

probează declarațiile inculpatului că înainte de a pleca în Turcia, partea

vătămată s-a deplasat în Sankt-Petersburg pentru a lua de la Makeev Serghei

suma de 25 000 de euro, care ulterior a fost luată în Turcia și transmisă lui Șenol

Yildiz pentru livrarea citricelor. La fel, declarațiile inculpatului despre prietenia

cu partea vătămată se confirmă prin declarațiile martorului Crăciun Ghenadie,

conform cărora, acesta, în calitate de șofer, împreună cu Șerbenco Oleg, i-au

dus pe Gheorghița Andrei și Makeev Serghei în România în vederea obținerii

5

de către Makeev Serghei a cetățeniei României și a înțeles că ultimul, fiind din

Sankt-Petersburg, era prieten cu partea vătămată. De asemenea, și martorul

Șenol Yildiz a confirmat declarațiile inculpatului Coban Iurie, declarând că în

octombrie-noiembrie 2012 a fost sunat de cunoscutul său Serghei din Sankt-

Petersburg, cu care în 2009-2010 a avut afaceri comune și au discutat despre

transportarea citricelor în Sankt-Petersburg. La fel, acesta a declarat că a făcut

cunoștință cu inculpatul și cu partea vătămată în hotelul „Barîn” din Turcia.

Persoana cu numele Andrei era trimisă de Serghei și avea cu sine 25 000 de euro

ca avans pentru procurarea citricelor, iar inculpatul traducea discuția. Peste

două ore o persoană necunoscută l-a sunat și i-a spus că trebuie să se

întâlnească cu Gheorghița Andrei într-un pasaj. Întâlnindu-se într-un pasaj,

Șenol Yildiz i-a întors lui Gheorghița Andrei suma de 25 000 de euro, iar

Gheorghița Andrei i-a spus că poate să cumpere portocale la un preț mai

avantajos. Peste o săptămână Serghei l-a sunat și l-a întrebat dacă mandarinele

și portocalele sunt gata să fie transportate, iar martorul i-a spus că „voi v-ați

răzgândit, de aceea nu s-a primit nimic”. El nu a vorbit cu partea vătămată și

cu inculpatul despre blănuri. Martorul Șenol Yildiz a dat declarații analogice și

la audierea sa de către organele de drept din Turcia, care se conțin în procesul-

verbal de audiere din 08.12.2015, întocmit ca urmare a expedierii comisiei

rogatorii din partea Procuraturii Generale a Republicii Moldova.

În acest context, Colegiul penal reține că prin declarațiile martorului

Șenol Yildiz se confirmă că Andrei Gheorghița nu intenționa să facă afaceri cu

blănuri, dar a reprezentat interesele lui Makeev Serghei pentru organizarea

procurării citricelor din Turcia. La fel, martorul a confirmat că el a primit de la

Gheorghița Andrei suma de 25 000 de euro în calitate de avans, bani care erau

transmiși de către Makeev Serghei prin intermediul părții vătămate.

Instanța de apel a menționat și declarațiile martorului Cucoș Valentin,

care în ședința instanței de fond a declarat că știe că inculpatul cu partea

vătămată urmau să aducă fructe și legume din Turcia, dar Gheorghița Andrei

a rămas fără bani. Astfel, martorul în cauză nu a declarat nimic despre afacerea

cu blănuri invocată de partea vătămată, iar banii pentru fructe și legume nu i-a

luat inculpatul. Totodată, cu referire la martorul în cauză, prima instanță a

invocat doar o parte din declarațiile acestuia.

procurorii în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău

Alexandru și de către avocatul Bevziuc Rodica în numele părții vătămate

Gheorghița Andrei. Recurenții invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427

Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 iunie 2020 cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana)

6

din 19 iunie 2019, privind condamnarea lui Coban Iurie Ion în temeiul art.

190 alin.(5) Cod penal.

5.1 Procurorii recurenți în susținerea recursului ordinar declarat au invocat

următoarele motive:

- instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat la justa valoare totalitatea

probelor care demonstrează vinovăția inculpatului Coban Iurie de comiterea

infracțiunii încriminate, eronat ajungând la concluzia despre achitarea

inculpatului;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor probelor invocate de

acuzare;

- vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (5)

Cod penal este demonstrată pe deplin prin cumulul de probe administrate în

cadrul urmăririi penale și cercetate în instanțele judecătorești de fond și apel;

- instanța de apel nu a analizat cumulul de probe prin prisma art. 101 din

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor și respectiv a dedus eronat că inculpatul urmează

a fi achitat, din motivul că nu există faptul infracțiunii;

- în speță există legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu

cauzat, fiindcă inculpatul prin înșelăciune și abuz de încredere a dobândit ilicit

sumele de bani cauzându-i victimei un prejudiciu în proporții deosebit de mari;

- acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal;

- declarațiile părții vătămate Gheorghița Andrei, sunt obiective și

confirmate de martorii Lupu Igor, Popa Roman, Cucoș Valentin cât și probele

materiale, cum ar fi informația privind traversarea frontierei de stat a Republicii

Moldova a inculpatului Coban Iurie și a părții vătămate Gheorghița Andrei

(prin care se adeverește că ultimii la 03.12.2012, ambii, au traversat frontiera de

stat, ieșirea Aeroportul Internațional Chișinău, ruta Chișinău-Istanbul),

totodată partea vătămată a intrat în țară la 04.12.2012, iar inculpatul la

05.12.2012, dispoziția de încasare nr. 197, emisă la 07.12.2012 și factura seria XA

nr. 3063801 din 07.12.2012 (prin care se confirmă încasarea de la Coban Iurie a

sumei de 471000 lei în beneficiul SRL ”Ecoleasing” pentru achiziționarea

automobilului de model ”Mercedez-Benz E-220”, adică peste 5 zile după ce a

primit suma de 25000 euro de la partea vătămată), procesul-verbal de

confruntare din 08.02.2016, prin care s-a efectuat confruntarea între inculpat și

partea vătămată, din cadrul căruia reiese că inculpatul Coban Iurie a recunoscut

faptul că a avut întâlnire cu partea vătămată la stația PECO din mun. Chișinău,

sectorul Ciocana;

- consideră că instanța de apel urma să rețină latura obiectiva a

infracțiunii determinată în acțiunile inculpatului Coban Iurie, care s-a

manifestat prin anumite procedee psihologice de înșelăciune, acțiuni directe

utilizate, sub pretextul însușirii sumei de 25000 euro. Sau altfel din declarațiile

părții vătămate rezultă că inițial inculpatul pretindea de la partea vătămată

7

suma de 30000 euro pentru a importa blănuri din Turcia, însă din

considerentele că partea vătămată i-a comunicat că dispune de doar 25000 euro,

ultimul a fost deacord la suma în cauză. Totodată în cazul dat, din speță și din

materialele cauzei penale rezultă că partea vătămată urma să importe din

Turcia blănuri, pe când inculpatul invocă ca banii respectivi erau predestinați

pentru procurarea de citrice pentru a fi transportate în Federația Rusă. Cu toate

că inculpatul a invocat că urma să procure citrice pentru export în Federația

Rusă, declarațiile acestuia urmează a fi apreciate critic, neexistând careva acte

confirmative;

- instanța de apel nu s-a expus în privința declarațiilor martorului Yildiz

Șenol, din declarațiile căruia rezultă că urma să fie transportatorul citricelor,

fără a putea da răspuns referitor la prețului livrărilor, costul combustibilului,

distanțele parcurse, modalitatea de încărcare, etc.;

- poziția inculpatului a fost combătută și prin declarațiile martorilor Lupu

Igor și Popa Roman, depozițiile cărora sunt în plină coraborare cu depozițiile

părții vătămate. Instanța nu a dat apreciere nici faptului că martorul pe nume

Sergiu (Makeev Serghei) invocat de inculpat, din declarațiile părții vătămate

este o persoană apropiată inculpatului;

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere probei materiale, invocate de

acuzare cum ar fi, Dispoziția de încasare nr. 197, emisă la 07.12.2012 și factura

seria XA nr. 3063801 din 07.12.2012 (prin care se confirmă încasarea de la Coban

Iurie a sumei de 471000 lei în beneficiul SRL ”Ecoleasing” pentru achiziționarea

automobilului de model ”Mercedez-Benz E-220”,

- instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului și a

martorului Șenol Yildiz și să le califice drept o metoda de apărare în scop de a

se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise deoarece această

versiune nu coroborează cu celelalte probe;

- consideră că instanța de fond prin sentința din 19.06.2019, corect a dat

apreciere probatoriului administrat, stabilindu-i vinovăția lui Coban Iurie în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal;

5.2 Avocatul Bevziuc Rodica în recursul ordinar declarat în numele părții

vătămate Gheorghița Andrei a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel a interpretat eronat normele dreptului material și

procedural, punând prioritate unor probe neconstatate în cadrul ședințelor

judiciare, nu a elucidat și determinat circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, n-a ținut cont de faptul eliminării și excluderii tuturor

contradicțiilor, totodată a ignorat să reflecte în decizie argumentarea preferinței

unor probe față de altele, și nu s-a expus asupra tuturor probelor invocate de

către acuzare;

- probele apărării nu au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată deși

acestora li s-a dat prioritate la adoptarea decizie de achitare;

- menționează că instanța de fond corect a constat faptul, că toate actele

procesual penale întocmite în speță, ca ordonanța de bănuire, ordonanța de

8

învinuire, inclusiv și ordonanțele de prelungire a termenului desfășurării

urmării penale sunt absolut legale, or atâta timp cât la originea procesului penal

a stat plângerea părții vătămate, preluarea versiunii ultimului de către organul

de urmărire penală a fost necesară derulării acțiunilor de urmărire penală în

sensul verificării acesteia și constatării faptei infracțiunii;

- la fel constată vădit neîntemeiat și argumentul instanței de apel cu

referire la întreruperea termenului desfășurării urmăririi penale, or la

materialele dosarului se atestă ordonanțele organului de urmărire penală din

26.02.2015 (f/d 8. Vol. 1) și 26.03.2015 (f/d 12. Vol. 1), în motivarea căreia s-a

menționat expres că termenul urmăririi penale expiră la 26.03.2015, din care

motiv, consideră că nu poate fi acceptată o ipoteză de întrerupere a termenului

în cauză la 27.02.2015 și la acest capitol nu pot fi aplicate prevederile art. 251

Cod de procedură penală;

- prin ordonanța din 07.07.2014 Coban Iurie Ion a fost pus sub învinuire

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, învinuirea fiind completată prin ordonanța

Procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oxana Cazacu din 25.02.2016, iar

la data de 04.10.2018, în cadrul ședinței de judecată, acuzatorul de stat Ad.

Scutaru a modificat învinuirea adusă lui Coban Iurie Ion conform modificărilor

Codului Penal R. Moldova;

- în cauza penală dată prin ordonanța organului de urmărire penală din

31.12.2013 Gheorghița Andrei a fost recunoscut în calitate de parte vătămată,

iar prin ordonanța din 04.02.2016 Gheorghița Andrei a fost recunoscut în

calitate de parte civilă;

- martorii acuzării cât și celelalte probe cercetate în cadrul instanței de

judecată confirmă că Coban Iurie a săvârșit infracțiunea incriminată;

- declarațiile martorului Șenol Yildiz, care au fost puse la baza decizie de

achitarea a inculpatului sunt contradictorii;

- divergențele prezentate în declarațiile martorilor acuzării sunt de o

natura nesemnificativa și irelevantă, care nu afectează esența celor declarate,

ultimii descriind secvențe conform propriei percepții;

- instanța de apel a pus la baza soluției de achitare declarațiile martorilor

audiați în instanța de fond, fără a purcede la verificarea acestora;

Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

9

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul constată că, cererile de recurs declarate de către procurorii în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău Alexandru și

de către avocatul Bevziuc Rodica în numele părții vătămate Gheorghița Andrei,

sunt bazate pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, din textele recursurilor Colegiul Penal lărgit atestă, că autorii

critică soluția instanței de apel, de achitare a lui Coban Iurie de sub învinuirea

adusă în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Codul penal,

făcând referire la probele administrate de organul de urmărire penală, care nu

au fost cercetate suficient în cadrul ședințelor de judecată, indicând că, fapta

prejudiciabilă comisă de către Coban Iurie este confirmată pe deplin de întregul

sistem de probe pertinente administrate la cauza penală, concludente, utile și

veridice, care coroborează între ele.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recursurile declarate și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul Penal

lărgit constată că criticile aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit

confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a

fi desființată.

Astfel, din conținutul părții descriptive a deciziei atacate (f.d. 190-196,

vol. IV), rezultă că instanța de apel contrar prevederilor art.101, 414, 417, 419

Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză or, aceasta judecând cauza

nu a întreprins toate măsurile necesare de a elucida circumstanțele esențiale ale

cauzei.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de

recurenți, Colegiul Penal lărgit reține, că potrivit rechizitoriului, Coban Iurie a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal

– ”dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari”. (f.d. 230, vol. II)

De asemenea, în conținutul rechizitoriului, întocmit la 10.10.2016, a fost

descrisă următoarea situație de fapt: ”acționând intenționat, din interes material și

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, pe data de 02 decembrie

2012, aflându-se pe teritoriul stației „Rompetrol" situată pe str. M. Sadoveanu nr. 2

mun. Chișinău, prin înșelăciune, sub pretextul deschiderii unei afaceri comune sub

formă de import de blănuri din Turcia și comercializarea în piețele din Chișinău, a

primit de la Gheorghița Andrei suma de 25 000 de euro, ceea ce conform cursului

valutar din acea perioadă constituie echivalentul a 399 750 lei, iar după primirea

10

banilor nu și-a onorat promisiunea asumată, banii primiți i-a însușit, folosindu-i în

interesele sale personale, fapt prin care i-a cauzat lui Gheorghița Andrei o daună

materială în proporții deosebit de mari”.

Conform Ordonanței din 04 octombrie 2018 privind modificarea

învinuirii în ședința de judecată, înaintată de acuzatorul de stat Adrian Scutaru,

ținând cont de faptul că în cadrul desfășurării procesului penal se aplică legea

care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța de judecată, fără a

agrava situația inculpatului, a fost modificată învinuirea după cum urmează:

”la 02 decembrie 2012, aflându-se pe teritoriul stației PECO „Rompetrol” situată pe

str. M. Sadoveanu 2, mun. Chișinău, acționând intenționat, din interes material și

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare

a lui Gheorghița Andrei, folosindu-se de relațiile de încredere care s-au format cu acesta

și prezentând ultimului ca adevărată o faptă mincinoasă, privind deschiderea unei

afaceri comune sub formă de import de blănuri din Turcia și comercializarea lor în

piețele din mun. Chișinău, a primit de la Gheorghița Andrei suma de 25 000 de euro,

ceea ce conform cursului valutar din acea perioadă constituie echivalentul a 399 750 de

lei, iar după primirea banilor nominalizați, i-a însușit în interese personale, fapt prin

care i-a produs lui Gheorghița Andrei daune în proporții deosebit de mari.

Astfel, prin acțiunile sale, Coban Iurie a comis infracțiunea prevăzută de art. 190

alin. (5) Cod penal, escrocherie, după indicii calificativi „dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, care a produs

daune în proporții deosebit de mari”. (f.d. 105, vol. III).

În conformitate cu prevederile art. 8 din Codul penal - caracterul

infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în

vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Conform art.10 Cod penal (efectul retroactiv al legii penale):

(1) Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv

asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar

au antecedente penale.

(2) Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Aspectele evidențiate mai sus prezintă importanță deosebită, deoarece rolul lor

este de a determina în final încadrarea juridică a faptei imputabilă inculpatului,

atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare

a judecării acestui dosar, determinând, nu în ultimul rând, concordanța între

conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază

în raport cu ansamblul acesteia.

Vorbind despre importanța încadrării juridice a unei fapte, Colegiul face

11

trimitere la dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) din Convenție, care exprimă necesitatea

acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației” aduse persoanei deferite

judecății. Principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă

la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

În sensul art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de

sesizare al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea și

dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în

privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă

fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa

și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de

răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se

constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana

învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea

juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în instanța

judecătorească competentă.

În completarea ultimei sintagme de mai sus, urmează de concretizat că,

prin „încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală,

după cum se menționează în art. 113 din Codul penal.

Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru

semne corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune –

obiectul și latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul componenței

de infracțiune reprezintă o însușire, o proprietate generală a componenței de

infracțiune, de ordin obiectiv sau subiectiv, prezentă în cadrul fiecărei

infracțiuni de o anumită categorie ce are importanță juridică la calificarea faptei

drept o infracțiune concretă.

Articolul 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului

dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu

privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor

materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier

și Sassi contra Franței nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a

acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept

la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenție. În materia penală, o

informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane

constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de a fi informat cu

privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului

inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent,

prompt și adecvat acuzației înaintate.

De asemenea, Colegiul constată că instanța de apel a interpretat eronat

normele dreptului material și procedural, punând prioritate unor probe

12

neconstatate în cadrul ședințelor judiciare, nu a elucidat și determinat

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, n-a ținut cont

de faptul eliminării și excluderii tuturor contradicțiilor, totodată a ignorat să

reflecte în decizie argumentarea preferinței unor probe față de altele, și nu s-a

expus asupra tuturor probelor invocate de către acuzare.

Faptul, acordării priorității probelor apărării, care nici n-au fost cercetate

integral în cadrul instanței de apel, deși acest fapt a fost solicitat, pune la

îndoială temeinicia decizie adoptate.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal

sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie

să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Reieșind însă din conținutul deciziei atacate cu recurs, Colegiul atestă că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre motivată succint, în termeni vagi și cu

conținut ambiguu, din al cărei descriptiv nu rezultă motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată, fără a fi cercetate amănunțit și mult aspectual

probele care au conturat convingerea instanței pentru a hotărî în sensul celor

indicate în dispozitiv.

Așadar, analizând decizia atacată, Colegiul Penal lărgit concluzionează

13

că instanța de apel, pronunțând decizia privind achitarea inculpatului Coban

Iurie, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal,

pe motiv că nu există faptul infracțiunii - nu a supus unei analize obiective

cumulul de probe, adus în susținerea învinuirii, nu le-a dat o apreciere

corespunzătoare prevederilor art.101 Cod de procedură penală, concluzionând

incert că ”acuzarea nu a demonstrat în afara oricărui dubiu rezonabil că inculpatul

Coban Iurie a primit, de fapt, suma de 25 000 de euro de la Gheorghița Andrei”.

Or, aceasta la pct. 12 din decizia contestată (f.d. 192-194, vol. IV), doar a

trecut în revistă mijlocele probatorii administrate pe caz, fără a oferi propria

apreciere a acestora așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală și prevederile art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală.

Mai mult potrivit pct. 12 a deciziei, se constată că instanța de apel a trecut

în revistă declarațiile martorului Șenol Yildiz date în ședința de judecată a

instanței de fond și a neglijat în totalitate declarațiile făcute de ultimul urmare

a executării cererii de comisie rogatorie. Declarațiile martorului Șenol Yildiz

prezintă interes pentru soluționarea justă cauzei penale și urmează fi supuse

unei analize minuțioase. Ignorarea contradicțiilor evidente în declarațiile date

de acesta, fără a fi analizate în coroborare cu celelalte probe se apreciază drept

motivare insuficientă a decizie pronunțate.

Vis-a-vis de argumentele instanței de apel asupra divergentelor

prezentate în depozițiile martorilor Lupu Igor și Popa Roman, instanța de

recurs menționează că orice divergență în declarațiile unor părți procesuale

urmează a fi apreciată sub aspectul relevanței ei și dacă aceasta este în măsură

de a afecta esența celor declarate. Or, atât Lupu Igor cât și Popa Roman la

audierea lor în calitate de martori, au fost avertizați pe cauza dată, că poartă

răspundere în temeiul art. 312 Cod penal pentru prezentarea, cu bună-știință, a

declarației mincinoase. În acest sens, nu este argumentată concluzia instanței

privind aspectul viciat al declarațiilor acestor martori.

La baza soluției de achitare, instanța de apel a pus declarațiile

inculpatului Coban Iurie, fără a ține cont de metodele de apărare și dreptul

acestuia de a nu se autoincrimina, sau ultimul pe parcursul procesului penal

are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit penal pentru depunerea

declarațiilor intenționat false, decât în cazurile expres prevăzută de legea

procesual penală.

Colegiul Penal lărgit constată că deși instanța de apel a reținut prezența

unor contradicții în declarațiile părții vătămate și unor martori în coraport cu

cele declarate de inculpat, nu a purces nemijlocit la înlăturarea acestora prin

audierea lor în ședința de judecată. Or, la baza achitării inculpatului Coban

Iurie de învinuirea în baza art. 190 alin. (5) Cod penal a stat temeiul prevăzut la

art. 387 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, nu s-a constat existența faptei

infracțiunii, cu alte cuvinte nu a fost constatat faptul transmiterii banilor de

către partea vătămată Gheorghița Andrei către inculpatul Coban Iurie, deși

potrivit celor declarate de partea vătămată și martorii oculari Lupu Igor și Popa

14

Roman, cât și nemijlocit martorul apărării, Cocoș Valentin, se pare că se

constată alte circumstanțe, cărora instanța de apel, primind cauza la rejudecare,

urmează să le dea apreciere în coroborare cu întregul cumul de probe prezente

la materialele cauzei penale.

Colegiul Penal lărgit mai constată că instanța de apel în descriptivul

deciziei pronunțate nu a dat absolut nici o apreciere probelor materiale,

invocate de acuzare, cum ar fi informația aferentă traversării frontierei de stat a

inculpatului și părții vătămate, documentele ridicate de la SRL „Eco Leasing”, adică

copia facturii de expediție, precum și copia dispoziției de încasare a numerarului la

07.12.2012, care confirmă încasarea de la Coban Iurie în numerar suma de 471

000,00 lei, pentru achiziționarea automobilului de model ”Mercedez-Benz E-

220”.

Astfel, din textul deciziei contestate Colegiul reține că, concluziile

instanței de apel formulate poartă un caracter general asupra operațiunii de

cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor constituie

elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără

apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri

incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității

efectuării actului de justiție.

Totodată, având în vedere circumstanțele cauzei și materialele dosarului

Colegiul notează că aspectele care urmau a fi stabilite de către instanța de apel

la adoptarea sentinței de achitare în privința inculpatului și, astfel la casarea

sentinței de condamnare emise de către prima instanță, nu puteau fi examinate

în mod corespunzător, în cadrul unui proces echitabil, fără o evaluare directă a

probelor prezentate de către acuzare.

În acest sens, Colegiul mai reține că, instanța de apel nu a respectat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală or, a apreciat selectiv și în mod

superficial totalitatea probelor prezentate de acuzare întru confirmarea

vinovăției inculpatului Coban Iurie.

Din considerentele expuse, Colegiul Penal lărgit conchide că, în prezenta

speță și-au găsit confirmare temeiurile pentru recurs invocate, ceea ce duce la

casarea totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture

erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei

de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să

cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod

de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417

Cod de procedură penală, argumentând clar concluziile sale, ținând cont de

15

motivele expuse în pct. 6 din prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorii în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău Alexandru și de către

avocatul Bevziuc Rodica în numele părții vătămate Gheorghița Andrei, casează

total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2020, în

cauza penală în privința lui Coban Iurie ….. și dispune rejudecarea cauzei, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 20 ianuarie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

16