1ra-1372/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1372/2021 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1372/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Cotea Svetlana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

ZAMFIROV Piotr Xxxxx, născut la xx

xxx xxxx, originar din s. Xxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx,

domiciliat în s. Xxxxxxxxx str. Xxxxxxxx nr. xx, r-

nul Xxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.09.2020– 26.11.2020;

Instanța de apel: 13.01.2021– 18.02.2021;

Instanța de recurs: 06.05.2021 – 09.06.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Zamfirov

Piotr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 4 luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a aplicat în privința lui Zamfirov Piotr măsura preventivă sub formă de arest

preventiv, până la devenirea sentinței definitive, cu luarea acestuia sub strajă din sala

de judecată.

S-a încasat din contul lui Zamfirov Piotr în beneficiul statului, cheltuieli de

judecată în sumă de 22 lei.

Corpul delict: DVD-disc cu înregistrarea video a procedurii de testare

alcoolscopică a lui Zamfirov Piotr, se păstrează la materialele dosarului penal.

Piotr la data de 13 august 2020, aproximativ la ora 18:10, fiind privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport de categoriile ,,A” și ,,B”, prin sentința Judecătoriei

Cahul, sediul Taraclia, din 12 noiembrie 2019, contrar prevederilor art. 14 lit. a) al

1

Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13

mai 2009, potrivit căruia, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, a condus automobilul de model ,,Audi A6” n/î xxx xxx, pe str.

Xxxxxxx s. Xxxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat. În rezultatul testării potrivit Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei nr. 296 din 16 aprilie 2009, a fost constatat

că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Zamfirov Piotr constituia

1,05 mg/l, ceea ce în conformitate cu art. 13412 Cod penal, reprezintă stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

către avocatul Delijan Victor, în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, sau sub formă de altă pedeapsă, neprivativă de libertate.

În motivarea apelului s-a invocat că, prima instanță a stabilit inculpatului o

pedeapsă prea aspră, motiv prin care sentința în această parte urmează să fie casată,

cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Prima instanță nu a luat în considerație faptul că, cauza penală a fost judecată în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală. Mai mult ca atât, inculpatul și-a recunoscut

integral vinovăția și s-a căit sincer în cele săvârșite. Totodată, inculpatul are la

întreținere patru copii minori, care necesită întreținere materială, cât și îngrijire din

partea inculpatului. Plasarea inculpatului în locurile de detenție, a provocat o stare de

stres pentru familia acestuia. În ajun de iarnă, familia a rămas fără unicul întreținător,

fapt care va avea consecințe negative asupra aspectului material și financiar al

acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond urma să țină cont în cumul de toate

criteriile de individualizare a pedepsei, înserate în art. 75 Cod penal, și să examineze

posibilitatea aplicării unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, sau cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare

stabilită, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal.

apelul avocatul Delijan Victor în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, iar

sentința s-a menținut fără modificări.

instanțe a fost contestată de către apărător doar în partea stabilirii pedepsei.

Examinând materialele dosarului, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima

instanță corect a stabilit aspectele de fapt și de drept ale cauzei, pronunțându-se corect

2

asupra acțiunilor imputate inculpatului. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe care au fost administrate și examinate în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, și care au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a examinat și a acceptat

cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, considerând că, din probele administrate rezultă că, fapta imputată

inculpatului, este stabilită și există suficiente date cu privire la persoana inculpatului

pentru a permite stabilirea unei pedepse, după cum o cer prevederile alin. (4) art. 3641

Cod de procedură penală, și corect a stabilit starea de fapt.

Verificând aspectele de fapt și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului de

către prima instanță, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a individualizat

corect pedeapsa stabilită inculpatului, elucidând toate aspectele faptice și juridice ale

cauzei.

Echitatea socială a pedepsei se realizează când față de inculpat se aplică

sancțiunea penală corespunzătoare gradului prejudiciabil al infracțiunii comise,

circumstanțelor cauzei și personalității acestuia. Un alt scop important al pedepsei

penale, este scopul reeducării și resocializării condamnatului, după executarea

pedepsei penale stabilite.

S-a constatat că, fapta penală de care a fost recunoscut vinovat inculpatul,

potrivit alin. (2), art. 16 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor ușoare,

pentru care legislatorul în calitate de pedeapsă a prevăzut– muncă neremunerată în

folosul comunității de la 200 la 240 de ore, ori închisoare de până la 1 an. Evaluând

personalitatea inculpatului s-a reținut că, potrivit revendicării eliberate pe numele

inculpatului și anexată la materialele dosarului, acesta de mai multe ori a fost

condamnat pentru săvârșirea diferitor infracțiuni. Potrivit caracteristicii eliberate de

Primarul s. Novosiolovca, r-nul Taraclia, inculpatul la locul de trai se caracterizează

satisfăcător, însă deseori este observat în întrebuințarea băuturilor spirtoase. De rând

cu aceasta, potrivit cazierului contravențional, inculpatul anterior de mai multe ori a

fost supus răspunderii contravenționale, inclusiv și pentru comiterea contravențiilor

din domeniul circulației rutiere.

Evaluând în cumul toate aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat că,

prima instanță corect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, or stabilirea unei

pedepse prea blânde poate crea inculpatului un dispreț față de lege, ceea ce va fi

contrar scopurilor pedepsei penale, înserate în art. 61 Cod penal.

Instanța de apel a luat în considerație că, inculpatul are la întreținere copii minori,

însă consideră întemeiată poziția procurorului invocată în ședința instanței de apel,

precum că acest fapt nu poate fi unul decisiv, pentru stabilirea unei pedepse mai

blânde. În acest sens, a considerat întemeiată poziția procurorului, precum că anterior,

inculpatului pentru săvârșirea mai multor infracțiuni i-au fost stabilite toate tipurile

3

de pedepse prevăzute de legislația penală, inclusiv și pedeapsa închisorii cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, însă faptul respectiv nu a contribuit la

reeducarea și corectarea inculpatului.

Respectiv, instanța de fond corect a reținut prezența în cauză a circumstanței

agravante prevăzute de alin. (1), lit. a), art. 77 Cod penal– săvârșirea infracțiunii de

către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Potrivit răspunsului eliberat de Biroul de Probațiune Taraclia din 26 august 2020,

inculpatul a executat integral pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 12.11.2019,

totuși după aceasta a mai săvârșit din nou o infracțiune similară, ceea ce denotă o

atitudine iresponsabilă a inculpatului față de lege.

Instanța de apel a considerat ca neîntemeiate argumentele avocatului Delijan

Victor, precum că instanța nu a luat în considerație recunoașterea integrală de către

inculpat a vinovăției și judecarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală. Or, recunoscând integral vinovăția în

săvârșirea infracțiunii incriminate, inculpatul a beneficiat de judecarea cauzei în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, recunoașterea vinovăției nu poate fi considerată ca circumstanță

atenuantă, deoarece reprezintă în sine procedura de judecare a cauzei penale prin care

inculpatul beneficiază de reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege. Respectiv,

s-au respins ca neîntemeiate argumentele privitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece anterior, pentru săvârșirea altor infracțiuni, inculpatului i-a fost

aplicată pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a acesteia care nu și-a produs

efectul pozitiv și inculpatul din nou a săvârșit infracțiuni.

numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în partea

stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată sau

altă pedeapsă non privativă de libertate.

În motivare recurenta a indicat că, nu este de acord cu soluția stabilită de instanța

de apel. Pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, or ultimul a recunoscut vina

pe deplin, se căiește sincer de cele comise, la locul de trai se caracterizează

satisfăcător, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, a săvârșit o

infracțiune ușoară, prin acțiunile sale nu a cauzat careva daune și circumstanțe

agravante nu au fost stabilite. Mai mult, inculpatul a conștientizat pe deplin aspectul

negativ al faptei sale, a colaborat cu organul de urmărire penală la descoperirea

infracțiunii, a recunoscut vina din start, s-a supus tuturor cerințelor inspectorilor de

poliție, a depus declarații, a trecut testarea alcoolscopică. Instanța de apel nu a ținut

cont de cele invocate în cererea de apel.

4

Apărarea consideră că nu s-a motivat din ce considerente nu este aplicabilă

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității care a fost

solicitată de avocat și inculpat.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal reține că recurenta, nefiind de acord cu decizia contestată o

critică, ca temei pentru recurs invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală. În conținutul textului recursului nu este specificat, asupra căror

motive concrete invocate în apelul inculpatului nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și

care ar fi esența circumstanțelor și erorile de drept care ar indica la faptul că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, etc.. Mai mult, cerințele menționate din recursul

ordinar sunt identice cu cele invocate în cererea de apel.

Colegiul reține că, inculpatul și apărătorul său deși sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită,

considerând-o prea aspră, solicitând stabilirea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată sau altă pedeapsă non privativă de libertatea.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, pedeapsa respectivă fiind motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectării ultimului,

precum și prevenirii de săvârșire a noi infracțiuni atât de inculpat, cât și de alte

persoane.

Faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca temei pentru aplicarea în privința lui Zamfirov Piotr a

pedepsei non privative de libertate.

Infracțiunea comisă de Zamfirov Piotr, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 1 an. Din cele menționate, instanța a ținut cont

de cerințele atât a acuzatorului de stat și a apărătorului și de impactul infracțiunii

asupra societății, și a aplicat închisoare pe termen de 4 luni. Schimbarea pedepsei în

5

muncă neremunerată în folosul comunității, conform solicitării recurentei nu a fost

argumentată, iar recursul nu motivează de ce instanța de recurs ar trebui să se implice

în schimbarea pedepsei inculpatului, motiv pentru care, Colegiul penal respinge

solicitarea dată.

Se reține că, recurenta a solicitat aplicarea muncii neremunerate sau altei

pedepse non privative de libertate, indicând că „Potrivit art. 2641 alin. (4) Cod penal,

fapta săvârșită de Zamfirov Piotr se pedepsește cu amendă în mărime de 1050 la

1150 u.c. sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore,

sau cu închisoare până la 1 an”, prevederi care au fost modificate prin Legea nr. 136

din 19.07.2018, întrată în vigoare la 14.12.2018, prin care a fost exclusă amenda. În

situația dată, în temeiul art. 8 Cod penal, la caz se aplică legea în vigoare la momentul

săvârșirii faptei adică, în vigoare la 13.08.2020, legea, sancțiunea căreia nu prevede

amendă.

Instanțele de judecată, corect au ajuns la concluzia că doar pedeapsa cu

închisoare va corecta și reeduca inculpatul, deoarece la condamnarea anterioară

instanța de judecată i-a aplicat inculpatului, închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepse, ceea ce nu a produs efectul pozitiv și inculpatul din nou a săvârșit

infracțiune.

Mai mult ca atât, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată

și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele

administrate în cauză. În același context, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere alegațiilor inculpatului în conștientizarea acțiunilor sale ilegale și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

acestea fiind atribuții exclusive ale instanțelor de fond.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în decizia Curții

de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se

admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept,

fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea

probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților

la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Potrivit statuărilor Curții Europene, aceasta a evidențiat, cu titlul de principiu, că

instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al

Convenției (cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele

6

nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu

seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,

o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din cererea de recurs înaintate de avocata Cotea Svetlana în

numele inculpatului nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Cotea Svetlana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 18 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe ZAMFIROV Piotr Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7