1ra-1367/21 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

Dosarul nr. 1ra-1367/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Simonia-Blajevschi Vahtang, prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 19 septembrie 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

Simonia-Blajevschi Vahtang, născut la xxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

2019, Simonia - Blajevschi Vahtang a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, fiindu-i stabilită o

pedeapsă de 16 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea de la inculpatul Simonia - Blajevschi Vahtang, în

bugetul de stat suma de 11412 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

De asemenea, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Simonia-

Blajenschi Vahtang, la 12 ianuarie 2019, aproximativ la ora 21:00, după ce a

consumat împreună cu Boiarșinov Evgheni o cantitate impunătoare de alcool, fiind

în stare de ebrietate, aflându-se în casa de locuit amplasată pe adresa mun. xxxx,

str. xxxx, profitând de faptul că Boiarșinov Evgheni, se afla în stare avansată de

ebrietate, cu o concentrație a alcoolului în sânge de 3,58 %, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod conștient posibilitatea

1

survenirii urmărilor prejudiciabile și anume a durerilor fizice insuportabile precum

și a morții victimei determinate de acestea, l-a stropit pe Boiarșinov Evgheni, pe

întreaga suprafață a corpului cu substanță inflamabilă kerosen, după care, cu o

brichetă l-a incendiat pe Boiarșinov Evgheni. Astfel, în rezultatul temperaturii

înalte și flăcărilor deschise determinate de arderea kerosenului, victimei i-au fost

provocate dureri fizice insuportabile, șoc combustional, precum și vătămări

corporale grave, sub formă de arsuri termice (provocate intravital cu cca 0-30 min

până la deces, conform investigațiilor histologice) prin flacără de gr. I, II, III a

feței, gâtului trunchiului și membrelor superioare, cu suprafața de cca. 60-65 %,

care au determinat survenirea la fața locului, a decesului lui Boiarșinov Evgheni.

Prima instanță a calificat acțiunile lui Simonia-Blajenschi Vahtang în baza

art. 145 alin. (2), lit. j) Cod penal, - omorul intenționat a unei persoane, săvârșit cu

deosebită cruzime.

Vitalie în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din art. 145 alin. (2) lit. j)

Cod penal în art. 149 alin. (1) Cod penal, și a stabili o pedeapsă minimă de 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod

penal, iar în cazul în care instanța de apel va considera demonstrată vinovăția

inculpatului a săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 Cod penal, să fie

recalificate acțiunile inculpatului din art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal în art. 145

alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 10 ani închisoare, cu dispunerea

încasării cheltuielilor judiciare din contul statului.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță nu a luat în considerare că pornirea urmăririi penale pe caz

s-a efectuat cu esențiale încălcari a prevederilor art. 262 și 274 Cod de procedură

penală și anume, în lipsa unei sesizări înaintate în ordinea art. 262 Cod de

procedură penală, sau a unui raport de autosesizare a procurorului în care să fie

expuse circumstanțele depistate și să se dispună înregistrarea infracțiunii. Prin

prisma art. 94 alin. (1) pct. 4 Cod de procedură penală, și astfel toate acțiunile

procesuale efectuate de către acuzatorul de stat să fie declarate nule și să nu fie

admise ca probă în prezenta cauză penală;

- în cadrul examinării de către prima instanță a cauzei penale, nu au fost

prezentate suficiente probe concludente și certe pentru declararea inculpatului

culpabil de comiterea infracțiunii incriminate. Prima instanță, în constatarea

vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate nu s-a bazat pe

declarațiile martorului Gorobeț Clim, din declarația căruia se constată că inculpatul

nu a avut intenția de omor intenționat, iar nevinovăția inculpatului se demonstrează

și prin declarațiile acestuia, urmările prejudiciabile s-au datorat comportării

2

imprudente a victimei care nu a opus nici o rezistență și inculpatului care nu a

putut să prevadă urmările acțiunilor sale și care nu a avut intenția de comitere a

omorului intenționat;

- la stabilirea pedepsei instanța de judecată urma să ia în considerare faptul

că învinuitul în momentul săvârșirii faptei și la momentul înaintării învinuirii a

recunoscut că moartea părții vătămate a survenit din imprudența inculpatului, ori

probele administrate la materialele cauzei penale demonstrează că inculpatul nu a

avut intenția de omor, iar decesul victimei s-a produs accidental, context în care

inculpatul a depus toate eforturile pentru ai salva viața acestuia, inclusiv l-a udat

intens cu apă în timp ce victima era incendiată, iar ulterior a chemat salvarea.

Anterior, cât și până în prezent, nu a săvârșit alte infracțiuni și nu are antecedente

penale, drept urmare învinuitul a săvârșit infracțiunea imputată pentru prima dată și

din imprudență, și-a recunoscut pe deplin vina că l-a lipsit de viață pe victimă din

imprudență, învinuitul se căiește activ de cele săvârșite și a colaborat intens cu

organul de urmărire penală, fapta săvârșită nu mai prezintă pericol social, se

caracterizează pozitiv prin faptul că nu are antecedente penale, starea de sănătate a

inculpatului la moment s-a agravat.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, și just a ajuns la concluzia că inculpatul Simonia-Blajenschi Vahtang a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2), lit. j) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a comis careva erori

de fapt și de drept, care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea acțiunii infracționale, iar afirmația inculpatului

precum că dânsul nu este vinovat de fapta incriminată, instanța de apel a

considerat-o declarativă, or prima instanță în sentință corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. j) Cod penal, luând în considerare

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în

comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor

incriminate.

3

Ce ține de pedeapsă, instanța de apel a reținut că prima instanță, la

individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Simonia-

Blajenschi Vahtang, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor

excepțional de grave, prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită cu intenție, cu deosebită cruzime, de personalitatea

inculpatului care anterior nu a fost judecat.

De asemenea, cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a notat că

acestea au fost suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertize judiciare, ce

confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, urmează a fi

achitate anume din contul lui Simonia-Blajevschi Vahtang în contul statului, având

în vedere că, la momentul derulării a acțiunilor de urmărire penală aceste cheltuieli

au fost suportate de stat, deoarece procesul penal era guvernat de principiul

prezumției nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a

fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, ultimul urmează să recupereze

cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea la caz, a expertizelor

judiciare.

ordinar de către inculpatul Simonia-Blajevschi Vahtang, care fără a face referire la

vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- contrar concluziei primei instanțe, nu a avut intenția de a omorî victima, or

îndată după ce s-a aprins combustibilul a încercat să stingă focul de pe victimă,

nedorind ca acestuia să-i fie provocate careva suferințe puternice;

- prima instanță i-a agravat situația prin interpretarea legii;

- instanța de apel nu a luat în considerare că el a acționat la indicațiile

victimei, iar el putea să se afle în stare de afect.

procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este declarat peste termen.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu

recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iulie 2020 în cauza penală privindu-l pe Simonia-Blajevschi

Vahtang, a fost pronunțat la 08 iulie 2020 în prezența inculpatului Simonia-

Blajevschi Vahtang asistat de avocatul Rotaru Vitalie, fapt confirmat prin procesul-

verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d. 107, vol. III), fiind notificat

că pronunțarea integrală a deciziei va avea loc pe data de 05 august 2020.

Ulterior, la 05 august 2020, în lipsa inculpatului notificat Simonia-

Blajevschi Vahtang, a fost pronunțată integral decizia instanței de apel, iar la 11

august 2020 copia deciziei în limba română a fost expediată inculpatului (f.d. 140,

vol. III), iar la 14 septembrie 2020, inculpatului i-a fost expediată decizia instanței

de apel tradusă în limba rusă (f.d. 166, vol. III), fiindu-i înmânată la 28 septembrie

2020 (f.d. 215, vol. III)

Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de

apel, curge de la data pronunțării acesteia.

În acest context, Colegiul penal reține că la 05 aprilie 2021, conform ștampilei

oficiului poștal pe plic (f.d. 201, vol. III), inculpatul Simonia-Blajevschi Vahtang,

declară recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, evident peste termenul

legal de declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără a invoca argumente

întemeiate privind depunerea tardivă a recursului.

În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și

are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge

ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la 05

aprilie 2021 de către inculpatul Simonia-Blajevschi Vahtang, împotriva deciziei

instanței de apel din 08 iulie 2020, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă a deciziei și ar leza, în acest

mod, principiul securității raporturilor juridice.

5

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie

2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr.

7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de

timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul

pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat

cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil

garantat de art. 6§1 CEDO.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Simonia-

Blajevschi Vahtang, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Simonia-Blajevschi Vahtang, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

6