1ra-1164/2021 — art.264/1 alin.4 CP

1ra-1164/2021 — art.264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1164/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Vlas Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 27 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui,

Șcerbani Ion XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.08.2020 – 09.11.2020

instanța de apel: 02.12.2020 – 27.01.2021

instanța de recurs: 26.03.2021 – 26.05.2021

A C O N S T A T A T :

2020, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 pct. (8) Cod de

procedură penală, Șcerbani Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și în baza acestei legi i s-

a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 3 (trei) luni.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, pedeapsa

aplicată s-a adăugat în întregime la pedeapsa neispășită sub formă de 4

(patru) ani și 7 (șapte) luni închisoare, stabilită prin sentința judecătoriei

Drochia (sediul Glodeni) din 25.04.2018, stabilindu-i-se o pedeapsă

definitivă pe un termen de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni, închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul pedepsei s-a dispus a fi calculat de la data pronunțării

sentinței 09.11.2020, cu includerea în acest termen a termenului aflării

acestuia în stare de arest preventiv de la 22.10.2020 până la 09.11.2020.

Măsura preventivă aplicată față de Șcerbani Ion sub formă de arest

preventiv, s-a dispus a fi menținută, până la devenirea sentinței definitive.

A fost admis demersul acuzatorului de stat privind încasarea de la

inculpatul Șcerbani Ion, în beneficiul statului a cheltuielilor privind

1

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.202006P0308 din 23.07.2020,

în mărime de 306 ( trei sute șase) lei.

A fost încasat de la Șcerbani Ion, în beneficiul statului cheltuielile

pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr.202006P0308 din

23.07.2020, în mărime de 306 (trei sute șase) lei.

14.07.2020 în jurul orelor 18:00, conform certificatului eliberat de către BÎT și

DCA Glodeni cu nr.131 din 16.07.2020 nedeținând permis de conducere, în

timp ce conducea mijlocul de transport VAZ 2106 cu numărul de

înmatriculare XXXXX, prin s. Sturzovca, r. Glodeni, a fost stopat de către OP

SP a Direcției de patrulare Nord a INSP, inspector superior Motruc Ion și la

momentul verificării actelor Șcerbani Ion avea miros puternic de alcool,

vorbă neclară, fapt care a trezit o bănuială rezonabilă precum că acesta

conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, din care cauză a fost

supus testării alcoolscopică la spitalul r. Glodeni.

Conform art.13412 alin.(3) Cod penal, s-a reținut că-prin stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are

concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l și mai mult sau concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult.

Conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr.315 din

14.07.2020, s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de

către Șcerbani Ion, la momentul examinării la 14.07.2020 ora 09:15, constituie

0,48 mg/l.

Conform raportului de expertiză judiciară nr.202006P0308 din

23.07.2020, s-a stabilit că în proba de sânge, prezentată pe numele cet.

Șcerbani Ion, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 0,86 g/l.

Prin acțiunile sale intenționate, Șcerbani Ion, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, acțiune săvârșită de către o

persoană care nu deține permis de conducere.

Racoviță Ion în numele inculpatului Șcerbani Ion, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței Judecătoriei Drochia sediul Glodeni

din 09 noiembrie 2020.

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Racoviță Ion în numele

inculpatului Șcerbani Ion a menționată:

- pedeapsa aplicată față de inculpat este prea aspră, fără a fi luate în

considerație faptul, că acesta a recunoscut vina, se căiește de cele comise, are

2

la întreținere 4 copii minori, ceea ce ar fi permis instanței de a-i aplica o

pedeapsă mai blândă;

- luându-se în considerație sentințele anterioare de condamnare,

solicită executarea acestora în mod separat.

2020, a fost admis apelul avocatului Ion Racoviță în numele inculpatului

Șcerbani Ion, casată sentința parțial, inclusiv din oficiu conform art. 409 alin.

(2) Cod procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Șcerbani Ion a fost

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin.(8) Cod de procedură penală, la pedeapsa închisoare pe termen de

3 (trei) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei

Drochia, sediul Glodeni din 25.04.2018, stabilindu-i lui Șcerbani Ion

pedeapsa definitivă închisoare pe termen de 4 (patru) ani 8 (opt) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul pedepsei stabilite urmând a fi calculat începând cu data de

27.01.2021, cu includerea în termenul pedepsei a perioadei aflării

inculpatului în stare de arest de la 22.10.2020 până la 27.01.2021.

În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima

instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a reiterat că, potrivit

prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată

să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată

o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea, instanța de apel a reținut și prevederile art. 61 Cod

penal, conform cărora, pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie

echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

3

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de apel a relevat că, circumstanțele agravante prevăzute de

lege în art.77 Cod penal au un caracter exhaustiv. La stabilirea pedepsei,

instanțele judecătorești pot recunoaște ca agravante numai acele

circumstanțe care au fost stabilite de organele de urmărire penală, au fost

indicate în rechizitoriu, (art.296 alin.(2) Cod de procedură penală) și numai

dacă au fost susținute de acuzatorul de stat în dezbaterile judiciare.

Instanța de apel a reținut că prin rechizitoriu (f.d.65 verso),

inculpatului Șcerbani Ion nu i-a fost reținută careva circumstanță agravantă,

astfel, instanța neîntemeiat a reținut în sarcina inculpatului circumstanța

agravantă „săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație”.

Totodată, ce ține de circumstanțele atenuante, instanța de apel a

indicat că deși prin rechizitoriu acestuia i-a fost reținută recunoașterea vinei,

instanța nu a indicat-o.

Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. art.61, 75 Cod

penal, citate supra, de gradul de pericol social al infracțiunii, fapta fiind

săvârșită cu intenție directă, potrivit art.16 Cod penal aceasta calificându-se

ca ușoară, a recunoscut vina-circumstanță atenuantă, s-a căit sincer de cele

comise, la fel și de faptul că anterior inculpatul a mai fost în conflict cu Legea

penală, deci nu a făcut concluziile respective și nu a mers pe calea corijării,

se caracterizează pozitiv, cu purtare corectă în familie și locuri publice,

căsătorit, cu patru copii minori la întreținere, neangajat în câmpul muncii,

încălcări de ordine publică nu are, Primăria Sturzovca de materiale

compromițătoare față de Șcerbani Ion nu dispune (f.d.41), totodată se află la

evidența medicului psihiatru cu diagnoza „retard mental” (f.d.44 verso),

reieșind și din personalitatea inculpatului, a consideră corectă pedeapsa de

3 luni stabilită de prima instanță, totodată deoarece a fost exclusă

circumstanță agravantă, neîntemeiat reținută de prima instanță în sarcina

inculpatului, prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru

cumul de sentințe, instanța de apel i-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare în mărime mai mică decât cea stabilită prin sentința primei

instanțe, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Aici, instanța de apel a invocat că inculpatul a comis o infracțiune în

termen de probă, o eventuală pedeapsă non privativă de libertate după cum

a solicitat apărarea și inculpatul Șcerbani Ion, nu ar fi în măsură să asigure

restabilirea echității sociale și nici să realizeze scopul prevenției comiterii de

noi infracțiuni, or, se denotă faptul, că făptuitorul nu a pășit pe calea corijării,

iar pedeapsa aplicată acestuia anterior nu și-a atins scopul.

4

Instanța de apel a specificat că, practica judiciară demonstrează că

pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț față

de ea și nu este suficient nici pentru corectarea infractorului nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni precum și de faptul că, legea penală

nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea

omului, considerând că pedeapsa stabilită va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Șcerbani Ion, prin care a solicitat

casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care să fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate în privința lui

Șcerbani Ion.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Vlas Elena în numele

inculpatului Șcerbani Ion a menționat că:

- decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, anume în partea

stabilirii pedepsei;

- prima instanță și instanța de apel au ignorat faptul că corectarea și

reeducarea lui Șcerbani Ion, fiind posibilă fără izolare de societate, prin

aplicarea în privința acestuia a pedepsei nonprivative de libertate;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au luat în considerare

motivele invocate de apărare. Pedeapsa penală, potrivit art.61 alin. (2) Cod

penal are drept scop mai întâi de toate corectarea condamnatului, iar

corectarea presupune ca scop al pedepsei conștientizarea ce către infractor a

celor săvârșite. Instanța de apel nu a apreciat, dacă scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. Instanța nu a luat în

considerație conduita condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce țin de

personalitatea infractorului. Consider, că este prezentă căința sinceră a

inculpatului, cu atât mai mult, că cauza penală s-a examinai în procedură

specială în temeiul art.364/1 Cod de procedură penală, a colaborat cu

organul de urmărire penală;

- instanțele de fond la determinarea unei pedepse juste, corecte, atât

sub aspectul restabilirii drepturilor încălcate, cât și din punct de vedere al

reeducării a făptuitorului, nu au ținut cont de prevederile art. 7, 75-88 Cod

de procedură penală;

- ținând cont de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei, nu

este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare, corectarea și

reeducarea lui fiind posibile fără izolarea de societate, prin aplicarea în

5

privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, fixându-i un termen de

probă;

- o condiție prevăzută expres în art.90 Cod penal, constituie concluzia

instanței că nu este rațional, ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului;

- ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și

coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, consider că

corectarea inculpatului Șcerbani Ion este posibilă fără privarea acestuia de

libertate.

prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal constată că, avocatul Vlas

Elena își exprimă dezacordul cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră,

insistând asupra aplicării unei pedepse cu suspendare în temeiul art. 90 Cod

penal, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de

apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs constată că, recurentul invocă dezacordul cu

individualizarea pedepsei inculpatului de către instanța de apel, și anume în

latura penală în partea neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

6

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

atestă că nu și-a găsit confirmarea temeiul pentru recurs invocat prin prisma

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță,

deoarece instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu au

admis careva erori, stabilind justificat, în privința acestuia, pedeapsa

definitivă cu închisoare pe un termen de 04 ani 08 luni, just aplicând

prevederile art. 3641 alin.(8) Co de procedură penală și art. 85 alin.(1) Cod

penal.

Colegiul penal la acest capitol menționează că suspendarea pedepsei

este o măsură de individualizare a executării pedepsei, stabilită de către

instanța de judecată prin hotărârea de condamnare, prin suspendarea

pentru o anumită perioadă de timp a executării pedepsei aplicate, dacă sunt

îndeplinite anumite condiții.

Pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este imperativ ca

instanța de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin

executarea acesteia. Instanța de judecată își argumentează decizia, bazându-

se pe materialele cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând

în mod obligatoriu motivele condamnării cu suspendarea a executării

pedepsei și perioada de probațiune.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la

circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța

de apel a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității

inculpatului, care indică, că săvârșirea faptei nu se datorează unui concurs

accidental de împrejurări și că, pentru îndreptarea inculpatului, este

necesară executarea efectivă a pedepsei.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată

o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Șcerbani Ion,

instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

7

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip,

și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu

închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Colegiul reține că, în cauza dată, inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii imputate și a solicitat de a fi judecată cauza pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care

a fost admisă de către prima instanță, beneficiază de reducere cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori

cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul Șcerbani Ion,

a acceptat judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acesta beneficiază de o

reducere cu 1/3 a limitelor prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Șcerbani Ion, a fost

condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 03 luni închisoare, iar în

conformitate cu art. 85 alin.(1) Cod penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa

aplicată lui Șcerbani Ion prin prezenta sentință, s-a adăugat partea

neexecutată a pedepsei stabilite, prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul

Glodeni din 25.04.2018, stabilindu-i lui Șcerbani Ion pedepasa definitivă sub

formă de 4 ani 8 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

La caz, analizând pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani și 8 luni, aplicată inculpatului Șcerbani Ion, Colegiul penal a stabilit că

aceasta se încadrează în limitele prevăzute de art. art. 2641 alin.(4) Cod penal

și art. 3641 Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 85 alin.(1) Cod penal,

și prin urmare instanța de apel nu au comis nici o eroare de drept la

8

individualizarea pedepsei, iar dezacordul părții apărării cu pedeapsa

stabilită ce se încadrează în limitele legale, nu poate constitui în sine un

argument verosimil și justificat pentru susținerea temeiului de drept invocat

pentru casarea hotărârii atacate.

Astfel, instanța de recurs observă că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa

aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor

legale și va atinge scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate

alegațiile recurentului privind efectuarea contrară prevederilor legale de

către instanța de apel a unei individualizări a pedepsei în privința lui

Șcerbani Ion, or, avocatul Vlas Elena nu a expus care anume prevederi legale

au fost eronat aplicate și în ce a constat concret eroarea admisă de către

instanța de apel la individualizarea executării pedepsei.

Colegiul penal, suplimentar, menționează și faptul că pedeapsa

stabilită, corespunde și prevederilor Recomandării Comitetului de Miniștri

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate, adoptate la 19

ortombrie 1992, aceasta fiind corespunzătoare sancțiunii și totodată

proporțională gravității infracțiunii comise, precum și situației personale a

făptașului.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe

aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și

pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles

ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

9

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas

Elena în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 27 ianuarie 2021, în cauza penală în privința lui Șcerbani

Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

10