1ra-1585/2022 — art.201-1 alin.1 CP

1ra-1585/2022 — art.201-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1585/2022

1-20105860-01-1ra-21112022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Iațco Ion și de către

avocatul Popa Vitalie cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui,

Iațco Ion xxxxx, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 01.09.2020 – 28.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021 – 28.04.2021;

Instanța de recurs: 21.11.2022 – 25.01.2023.

C O N S T A T Ă:

inculpatul Iațco Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani 6

(șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a adăugat parțial lui Iațco Ion la pedeapsa

stabilită prin noua sentință, pedeapsa neexecutată de 3 (trei) ani 1 (una) lună 1 (zile)

și i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru)

ani 6 (șase) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul lui Iațco Ion în beneficiul statului suma de 448

(patru sute patruzeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Iațco Ion la data de XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, având scopul provocării

suferințelor fizice membrului familiei sale, acționând cu intenție directă, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, aflându-se în gospodăria lui Macari Carolina, amplasată în

satul XXXXX, a aplicat violență fizică în privința concubinei sale Pogor Grigorina,

manifestată prin faptul că a lovit-o cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului

și capului, doborând-o la sol, unde a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și

picioarele până ce ultima și-a pierdut cunoștința. În scurt timp, Pogor Grigorina și-a

1

revenit și la solicitarea lui Iațco Ion au mers la domiciliul lor, amplasat în aceiași

localitate.

În continuare acțiunilor sale infracționale, în aceeași zi, aproximativ la ora

XXXXX, afându-se la domiciliul său, cet. Iațco Ion repetat a aplicat violența fizică în

privința concubinei sale Pogor Grigorina, manifestată prin faptul că a lovit-o cu

mânerul din lemn a unei sape peste corp, mîini și picioare, cauzând membrului

familiei sale leziuni corporale sub formă de echimoză pe față, plagă pe buza

superioară din stânga, echimoze în regiunea scapulară dreapta și stînge ambele

regiuni lombare, abdomen din dreapta, ambele coapse, cotul stâng, mîina stângă

fractura oaselor piramidei nazale, care au fost produse cu un corp contondent și

potrivit raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. XXXXX din 03.08.2020,

duc la dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară.

în numele inculpatului Iațco Ion, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului Iațco Ion pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit.

a) Cod penal, a-i stabili o pedeapsă mai blândă, non-privativă de libertate, sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Tripac Vasile în numele inculpatului

Iațco Ion a invocat că, pedeapsa aplicată este prea aspră și la aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare nu s-a ținut cont de unele circumstanțe prezente la comiterea

infracțiunii și după comiterea ei, care au contribuit la stabilirea tuturor

circumstanțelor cauzei, starea materială și alte împrejurări ale modului de trai și

situației familiale ale inculpatului, atitudinea părții vătămate asupra cazului.

Inculpatul Iațco Ion, locuiește în concubinaj cu Pogor Grigorina, ultima ca parte

vătămată nu are pretenții către inculpat și nu dorește aplicarea pedepsei față de acesta

sub formă de închisoare.

fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Tripac Vasile în numele

inculpatului Iațco Ion, cu menținerea sentinței fără modificări.

Termenul de executare a pedepsei urmînd a fi calculat din data reținerii

inculpatului de către organele competente.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, deși inculpatul Iațco Ion

fiind audiat la faza urmăririi penale în calitate de bănuit și învinuit, vina în comiterea

infracțiunii incriminate a recunoscut-o parțial, vinovăția acestuia este pe deplin

dovedită prin probele prezentate de către partea acuzării, și anume declarațiile părții

vătămate Pogor Grigorina (f.d. 133-134); declarațiile martorului Pogor Maria (f.d. 140);

procesul-verbal de constatare a faptei din 05.08.2020, întocmit pe faptul că la data de

XXXXX, cet. Iațco Ion aflându-se în satul XXXXX, a agresat-o fizic pe concubina sa

Pogor Grigorina; (f.d. 5); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.08.2020,

prin care fost cercetată gospodăria lui Macari Carolina, cu participarea lui Pogor

Maria, din satul XXXXX - locul săvârșirii infracțiunii, cu anexă tabel fotografic (f.d. 8,

9-11); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.08.2020, prin care a fost

2

cercetată gospodăria lui Iațco Ion XXXXX, din satul XXXXX - locul săvârșirii

infracțiunii, cu anexă tabel fotografic, în cadrul căruia a fost ridicată o sapă (f.d. 12,

13-17); procesul-verbal de consemnare a plângerii cet. Pogor Grigorina din 02.08.2020

(f.d. 18); chestionarul de constatare și evaluare a riscurilor în cazurile de violență în

familie din 02.08.2020 efectuat în privința lui Pogor Grigorina, fiind stabilit nivelul de

risc de repetare a violenței în familie ca fiind moderat (f.d. 21); raportul de expertiză

judiciară medico-legală nr. XXXXX din 03.08.2020 (f.d. 26-28); procesul-verbal de

examinare a obiectului din 13.08.2020 (f.d. 43, 44-45); ordonanță de recunoaștere și

anexare a corpului delict - o sapă cu mâner din lemn, care se păstrează în camera

corpurilor delicte a Inspectoratului de Poliție Dubăsari (f.d. 46).

Instanța de apel a constatat că, prima instanță cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Iațco Ion încadrarea juridică corespunzătoare, și

anume art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal – violența în familie, adică acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin acțiuni violente, soldată vătămarea ușoară a integrității corporale și

a sănătății.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Iațco Ion, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această

parte, de către părțile la proces.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, se

califică ca infracțiune „mai puțin gravă”, pentru care legea penală prevede sancțiunea

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau

cu închisoare de până la 3 ani. În conformitate cu art. 76 Cod penal în privința

inculpatului Iațco Ion nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante. În

conformitate cu art. 77 Cod penal în privința inculpatului Iațco Ion a fost reținută

circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune care are relevanță pentru cauză.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, inculpatul Iațco Ion

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 52, 54), la locul de trai se

caracterizează negativ (f.d. 50), anterior a fost judecat, cu antecedente penale nestinse

(f.d. 56). Astfel, prin sentința Judecătoriei Dubăsari din XXXXX Iațco Ion a fost

3

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 119 alin. (3) Cod Penal, la

5 ani închisoare și absolvit de pedeapsa cu închisoare în baza art. 2 al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova (f.d. 56). Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din XXXXX Iațco

Ion a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (3), lit.

lit. f), h) Cod Penal la 23 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei cu închisoarea în

penitenciar de tip închis (f.d. 56). Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din XXXXX Iațco

Ion a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2), lit.

lit. c), d) și art. 208 alin. (3), lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită potrivit art. 84 Cod penal,

pedeapsă definitivă de 26 ani închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip închis; (f.d.

58-60). Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din XXXXX Iațco Ion a fost condamnat

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, fiindu-i

stabilită, potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, pedeapsa definitivă de 27 ani și 6 luni

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis (f.d. 61-63). Potrivit

Deciziei Curții Supreme de Justiție din 19.01.2010 Iațco Ion a fost condamnat în baza

art. 287 alin. (2), lit. b) Cod Penal la 3 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 84

alin. (4) Cod Penal și i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 24 ani și 6 luni. Prin

încheierea Judecătoria Soroca, sediul Central din XXXXX a fost admis demersul

administrației Penitenciarului nr. 6 - Soroca, Iațco Ion fiind eliberat condiționat înainte

de termenul de pedeapsă stabilit prin Decizia Curții Supreme de Justiție pe termenul

rămas de 3 ani 1 lună și 1 zile (f.d. 106-107).

În contextul circumstanțelor relevate supra, instanța de apel a respins solicitarea

de apel a părții apărării de a stabili inculpatului Iațco Ion a unei pedepse mai blânde,

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, deoarece această măsură

de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil

al faptei comise și din personalitatea inculpatului Iațco Ion, care anterior a fost judecat,

antecedentele penale nefiind stinse, fiind reținută circumstanța agravantă - săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

care are relevanță pentru cauză.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a considerat că o pedeapsă

nonprivativă de libertate ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar

realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane.

Instanța de apel a reținut că inculpatului Iațco Ion i s-a incriminat comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal - violența în familie, adică

acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin acțiuni violente, soldată vătămarea ușoară a integrității

corporale și a sănătății. Prin raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. XXXXX

din 03.08.2020 s-a constatat că, părții vătămate Pogor Grigorina i-au fost cauzate

vătămări corporale sub formă de: echimoză pe față, plagă pe buza superioară din

stânga, echimoze în regiunea scapulară dreapta și stânga, ambele regiuni lombare,

abdomen din dreapta, ambele coapse, cotul stâng, mâna stângă fractura oaselor

4

piramidei nazale, care au fost produse cu un corp contondent care duc la dereglarea

sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară. S-a exclus posibilitatea

formării acestor leziuni de sine stătător. S-a exclus posibilitatea formării acestor

leziuni în rezultatul căderii libere de la înălțimea proprie (f.d. 26-28).

Instanța de apel reieșind anume din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei,

și anume că inculpatul Iațco Ion a comis acte de violență în familie asupra concubinei

sale Pogor Grigorina, cauzându-i vătămări corporale „ușoare”, din circumstanțele și

modalitatea de comiterea a faptei, precum și din personalitatea inculpatului constată

că, restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu

executarea reală a pedepsei, or, întoarcerea inculpatului Iațco Ion în același mediu

existențial în care a fost comisă infracțiunea, la această etapă, nu va asigura pe de o

parte, nici conștientizarea de către inculpatul Iațco Ion a gravității faptei comise și a

consecințelor survenite, dar și nici protecția părții vătămate Pogor Grigorina.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, în cauzele Mudric contra Republica

Moldova (nr. 74839/10), B. contra Republica Moldova (nr. 61382/09), Eremia contra

Republica Moldova (nr. 3564/11), T.M. și C.M. contra Republica Moldova (nr.

26608/11) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele, a statuat

următoarele: „ingerința autorităților în viața privată și de familie poate 9 deveni

necesară în vederea protecției sănătății și drepturilor unei persoane sau prevenirii

acțiunilor criminale în anumite circumstanțe. În acest sens, Statele trebuie să mențină

și să aplice în practică un cadru legal adecvat care ar acorda protecție împotriva

acțiunilor de violență din partea persoanelor private; având în vedere modul în care

autoritățile au examinat cauza, în special cunoașterea de către autorități despre riscul

violenței ulterioare din partea agresorului și omisiunea lor de a întreprinde măsuri

eficiente, Curtea constată că statul a omis să respecte obligațiile sale pozitive în

temeiul articolului 3 din Convenție. Prin urmare, a existat o încălcare a acestei

prevederi; în opinia Curții, combinarea factorilor menționați demonstrează clar că

acțiunile autorităților nu au fost doar o simplă omisiune sau tergiversare în

combaterea violenței asupra reclamantei, dar a condus la tolerarea repetată a violenței

și a reflectat o atitudine discriminatoare față de prima reclamantă ca femeie.

Constatările raportorului special al Națiunilor Unite cu privire la violența asupra

femeilor, cauzele sale și consecințele, precum și datele statistice ale Biroului Național

de Statistică creează doar impresia că autoritățile nu apreciază cu desăvârșire

seriozitatea și extinderea problemei violenței în familie în Moldova și efectul său

discriminatoriu asupra femeilor. Așadar, în toate aceste cazuri CtEDO a condamnat

Republica Moldova, inclusiv și în baza art. 3 și 14 al CEDO, pentru o reacție ineficientă

sau aplicarea unor măsuri pur formale în cazuri de violență în familie în general și

asupra femeii în special”.

Instanța de apel a respins ca nefondate argumentele de apel invocate de către

avocatul Tripac Vasile și care se referă la faptul că, la individualizarea pedepsei penale

nu s-a ținut cont de starea materială și alte împrejurări ale modului de trai și situației

5

familiale ale inculpatului, ultimul locuiește în concubinaj cu Pogor Grigorina, care nu

are careva pretenții către inculpat și nu dorește ap0licarea pedepsei față de acesta sub

formă de închisoare, or, sub aspectul necesității corectării, reeducării inculpatului și

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, poziția părții vătămate în cazul dat nu poate

influența soluția instanței de judecată, așa cum partea vătămată este victima violenței

în familie, care poate fi ușor manipulată pentru a da declarații în favoarea

inculpatului.

În acest sens, instanța de apel a conchis că, în procesul de individualizare a

pedepsei penale, prima instanță a evaluat în mod corespunzător faptul că, inculpatul

Iațco Ion anterior a mai comis infracțiuni, inclusiv infracțiuni cu aplicarea violenței,

ispășind și pedeapsă cu închisoare, cu toate acestea însă, inculpatul nu s-a corectat și

este la o altă abatere de la legea penală, săvârșind cu intenție infracțiuni de violență în

familie și urmărind realizarea scopurilor pedepsei penale, și anume reeducarea

condamnatului, a stabilit că ele vor fi atinse prin stabilirea inculpatului Iațco Ion a

unei pedepse sub formă de închisoare care, luând în considerație caracterul și gradul

pericol al infracțiunii comise și de personalitatea inculpatului, se apreciază ca fiind

legală, întemeiată și echitabilă.

Totodată, la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Iațco Ion

s-a reținut și faptul că acesta anterior a fost condamnat și în prezent are antecedent

penal nestins. Astfel, conform Deciziei Curții Supreme de Justiție din XXXXX Iațco

Ion a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, iar

cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă de 24 ani și 6 luni (fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 145 alin. (3) lit. lit. f), h), 186 alin. (2), lit. lit. c), d), 208 alin. (3) lit.

a) Cod penal). Conform certificatului Biroului de Probațiune nr. 656 din 20.08.2020,

rezultă că, condamnatul Iațco Ion XXXXX, în baza încheierii nr. 21-796/18 din

12.10.2018, adoptată de Judecătoria Soroca, sediul Central a fost liberat condiționat

înainte de termen cu 3 (trei) ani l (una) lună l (una) zile; (f.d. 76).

În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 111 alin. (1), lit. j) Cod

penal, se consideră ca neavând antecedente penale persoanele condamnate la

închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni excepțional de grave - dacă au expirat 10

ani după executarea pedepsei. Potrivit alin. (2), dacă condamnatul, în modul stabilit

de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată

a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blândă, termenul stingerii

antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei

executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale și

complementare. Potrivit art. 34 alin. (1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu

intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale

pentru o infracțiune săvârșită cu intenție. Prin urmare, s-a constatat că, inculpatul

Iațco Ion are antecedentul penal nestins și a comis infracțiunea în stare de recidivă. În

conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, dacă, după pronunțarea sentinței, dar

înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune,

6

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăși termenul de 30 de ani de

închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani și a persoanelor

care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost

condamnate – termenul de 15 ani.

În acord cu prevederile art. 91 alin. (8), lit. c) Cod penal, dacă, în termenul de

pedeapsă rămas neexecutat: c) condamnatul săvîrșește cu intenție o nouă infracțiune,

instanța de judecată îi stabilește pedeapsa în condițiile art.85. În același mod se aplică

pedeapsa și în cazul săvîrșirii unei noi infracțiuni din imprudență dacă instanța de

judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

În baza raționamentelor expuse supra, instanța de apel a menținut soluția

primei instanțe care a dispus aplicarea inculpatului Iațco Ion, recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal a pedepsei sub

formă de 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, iar în conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 6 (șase)

luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, deoarece această măsură

corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei penale în conformitate cu art. 75

Cod penal și va asigura realizarea scopului pedepsei penale reglementat de art. 61

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a apreciat că soluția instanței de judecată s-a întemeiat

pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea

gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Instanța de apel a apreciat că pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu

reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât

și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv

sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul penal.

În contextul raționamentelor expuse supra, instanța de apel a reținut că la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Iațco Ion prima instanță a

avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod Penal, și

anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia

- inculpatul Iațco Ion, prin care solicită remiterea cauzei la rejudecare;

- avocatul Popa Vitalie cu inculpatul Iațco Ion, prin care invocînd ca temei

pentru recurs prevederile art. 427 alin.(1) pct. 5) Cod de procedură penală, solicită

repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

7

5.1. Potrivit recursului inculpatul Iațco Ion invocă că, sentința primei instanțe a

fost adoptată în lipsa inculpatului și fără prezența și audierea martorilor prin ce a fost

încălcate prevederile art. 6 CEDO.

5.2. În motivarea recursului avocatul Popa Vitalie cu inculpatul Iațco Ion invocă

că, potrivit art. 6 parag. l, 3 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților țundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil a cauzei sale, de către o instanță instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa orice acuzat

are, în special, dreptul să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii

apărării sale; să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el. Conform

art. 412 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecarea apelului se face cu citarea

părților și înmânarea copiilor de pe apel. Potrivit art. 236 alin. (2) din Codul de

procedură penală, citarea se va face în așa fel ca persoanei chemate să i se înmâneze

citația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie să se prezinte conform citației

în fața organului respectiv. În corespundere cu art. 242 alin. (l) Cod de procedură

penală, dovada de primire a citației trebuie să cuprindă numărul dosarului penal,

denumirea organului de urmărire penală sau a instanței care a emis citația, numele,

prenumele și calitatea procesuală a persoanei citate, precum și data pentru care este

citată. Dovada de primire trebuie să cuprindă, de asemenea, data înmânării citației,

numele, prenumele, calitatea și semnătura celui ce înmânează citația, certificarea de

către acesta a identității și a semnăturii persoanei căreia i s-a înmânat citația, precum

și indicarea calității acesteia. Conform jurisprudenței naționale, judecarea apelului se

face cu citarea inculpatului, căruia trebuie să i se înmâneze o citație, iar adeverința cu

indicația datei primirii se restituie instanței de judecată. Lipsa adeverinței sau

neînștiințarea instanței de către inculpat despre imposibilitatea de a se prezenta

constituie temei pentru stabilirea altui termen de judecată. Situația când lipsește

dovada de înmânare a citației, primirea căreia inculpatul o contestă, constituie citarea

ilegală a acestuia, cât și un motiv de casare a hotărârii judecătorești. Aceste prevederi

legale nu au fost respectate de către instanța de apel.

Conform citației la dosarul penal nr. XXXXX, din 06.04.2021 (FD 158), Curtea

de Apel Chișinău ar fi expediat citația procurorului, părții vătămate și inculpatului,

însă la materialele dosarului nu se regăsește nici plicul care ar fi trebuit să fie întors,

nici dovada de înmânare a citației. Mai mult citația a fost emisă în data de 06.04.2021,

prin care cheamă participanții pentru data de 07.04.2021, care evident că dacă ar fi fost

expediată destinatarilor, nici nu putea să ajungă la destinație până în data de

07.04.2021, dar nu tocmai cu 5 zile înainte de ședință.

Studiind materialele dosarului, constată că lipsește orice dovadă de încercare de

a fi citat inculpatul, adică lipsește orice aviz poștal în acest sens, fie cu semnătura de

primire, fie fără această semnătură sau vreun plic cu mențiunea întors.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 07

aprilie 2021, președintele ședinței a verificat prezența participanților la proces, fiind

indicat că, inculpatul lațco Ion și partea vătămată Pogor Grigorina, nu s-au prezentat

din motive necunoscute instanței de judecată (FD 162), ceea ce demonstrează că nu

8

numai lațco Ion nu a fost citat legal, dar și partea vătămată se constată că instanța de

apel nu a citat inculpatul lațco Ion în modul prevăzut de lege pentru ședințele de

judecată și a pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces

echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în instanța de

apel, de a participa în instanța de apel, de a se pronunța asupra apelului personal sau

prin avocatul ales.

În hotărârea Russu c. Moldovei din 13 noiembrie 2008, CtEDO a menționat că

articolul 6 al Convenției, interpretat în ansamblu, garantează dreptul persoanei

acuzate de a participa efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar

dreptul de a fi prezent, dar și de a asculta și a urmări procesul (Stanford vs. Regatul

Unit-hotărîre din 23 februarie 1994; Barberă, Messeguć și Jabardo vs. Spania hotărîre

din 6 decembrie 1988). Acest drept face implicit parte din esența conceptului

procedurii contradictorii și poate fi, de asemenea, dedus din garanțiile prevăzute în

subparagrafele (c), (d) și (e) ale paragrafului 3 al articolului 6 - „să se apere el însuși",

„să întrebe sau să solicite audierea martorilor”.

Instanța de apel, la data de 07 aprilie 2021, conform procesului verbal al ședinței

de judecată (FD 162), neîntemeiat a pus în sarcina procurorului asigurarea prezenței

inculpatului lațco Ion, dat fiind faptul că instanța nu a citat persoana la prima etapă,

pentru prima ședință, din 07.04.2021, iar potrivit art. 237(1), (2) din Codul de

procedură penală, citația este individuală și trebuie să cuprindă: denumirea organului

de urmărire penală sau a instanței de judecată care emite citația, sediului său, data

emiterii și numărul dosarului; numele, prenumele celui citat, calitatea procesuală în

care este citat și indicarea obiectului cauzei; adresa celui citat, care trebuie să cuprindă:

localitatea, strada, numărul casei, apartamentului, precum și orice alte date necesare

pentru a preciza adresa celui citat; ora, ziua, luna și anul, locul de prezentare a

persoanei, menționîndu-se consecințele legale în caz de neprezentare; mențiunea că

partea citată are dreptul să fie asistată de un avocat cu care să se prezinte la termenul

fixat; dacă este cazul, mențiunea că apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea

nu își va alege un avocat care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un

avocat care îi va acordă asistență juridică garantată de stat. Citația se semnează de

către persoana care o emite.

Reișind din norma legală citată, instanța de apel era organul care urma a cita

persoana și nicidecum procurorul, astfel încât inculpatul primind citația să aibă o

imagine clară despre instanța care îl cheamă, calitatea procesuală, obiectul cauzei,

consecințele legale în caz de neprezentare, dreptul de a fi asistat de un avocat.

Conform art. 199 (1) din Codul de procedură penală, aducerea silită constă în

aducerea forțată a persoanei la organul de urmărire penală sau la instanță în cazul în

care aceasta fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive

întemeiate și nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării

sale, iar prezența ei era necesară. Prin urmare la etapa de examinare a cauzei în apel,

instanța de apel urma să se asigure că inculpatul a fost citat în modul stabilit de lege

și numai după asta să dispună aducerea silită.

9

Astfel instanța de apel nu a întreprins toate măsurile prescrise pentru a avea

temei de a examina cauza în lipsa inculpatului, nerespectând prevederile art. 321 Cod

de procedură penală.

Reieșind din cele expuse, se atestă că instanța de apel a comis erori de drept

prevăzute în art. 427 alin. (l) pct. 5) Cod de procedură penală, deoarece judecata a avut

loc fără participarea inculpatului, ultimul nefiind citat legal. Erorile comise nu pot fi

înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care

a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

În data de 27.12.2021, Penitenciarul nr. 13, a înaintat un demers (FD 215) către

Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, prin care a solicitat corectarea erorii materiale

evidente, admise în sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, din 28 decembrie

2020, în privința lui Iațco Ion.

Prin încheierea Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, din XXXXX, nr, XXXXX

(FD 218), instanța unipersonal a admis demersul Penitenciarului nr. 13.

Conform avizului de recepție a scrisorii (FD 223), Judecătoria Criuleni, sediul

Dubăsari, a expediat încheierea nr. XXXXX, din XXXXX, Penitenciarului nr. 15,

Cricova, în care era deținut lațco Ion.

Astfel prima dovadă că Iațco Ion a primit vreun act judecătoresc în cauza dată

este primirea încheierii nr. XXXXX, din XXXXX, a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari în data de 04.01.2022, atunci când de fapt a insistat să fie informat despre

sentință și decizia instanței de apel, pe care, însă, nu le-a primit, fapt ce l-a condus a

depune recursul împotriva încheierii nr. XXXXX, din XXXXX, a Judecătoriei Criuleni,

sediul Dubăsari. Neavând cunoștințe juridice, dar și lipsa unei asistențe juridice din

partea unui apărător la acel moment, l-a determinat să conteste cu recurs, după cum

era indicat în încheierea nr. XXXXX, din XXXXX, însă intenția lui a fost de a declara

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău nr. XXXXX (XXXXX), din XXXXX,

din motiv că înțelegea că faptul casării încheierii nr. XXXXX, din XXXXX a

Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, nu îi va îmbunătăți situația.

Intenția lui Iațco Ion de a declara recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău reiese și din textul plângerii depuse, în data de 13 ianuarie 2022, prin care

invocă că nu a fost prezent la examinarea cauzei sale, nu a avut posibilitatea de a

participa la audierea martorilor acuzării și ai apărării și că solicită rejudecarea cauzei

penale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei.

10

Conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe

zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta

se împlinește.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului, dispozitivul

deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat la data 28 aprilie 2021, în

prezența procurorului, avocatului Cazacu Dumitru în numele inculpatului, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel și

dispozitivul deciziei adoptate (f.d. 182-184, 185, vol. I).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel se constată că după

pronunțarea dispozitivului deciziei, participanții la proces au fost înștiințați despre

ziua și ora pronunțării integrale a deciziei motivate și anume pentru data de 26 mai

2021, ora 14:00.

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 26 mai 2021, ședință

despre care avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului a cunoscut, fiindu-i

cunoscută și soluția pe caz, copia deciziei motivate fiind expediată părților(f.d.198,

vol. I).

Colegiul penal menționează că, la data de 14 ianuarie 2022, inculpatul Iațco Ion

a depus în cadrul Curții de Apel Chișinău o cerere prin care a solicitat anularea

sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 28 decembrie 2020 (f.d.226-227,

vol. I).

La 08 februarie 2022, avocatul Popa Vitalie a fost împuternicit de către

inculpatul Iațco Ion, conform mandatului (f.d.4, vol. II), să-i apere interesele în

instanța de judecată, adică, după 28 aprilie 2021, ziua când a fost pronunțată decizia

motivată din 26 mai 2021.

Ulterior, la 28 iunie 2022, avocatul Popa Vitalie în numele inculpatului Iațco Ion

a depus în cadrul Curții de Apel Chișinău o cerere privind anexarea la materialele

dosarului a recursului suplimentar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 aprilie 2021(f.d.15, vol. II), care la data de 21 noiembrie 2022, a

fost înregistrat în cadrul Secției documentare procesuală a cauzelor penale a Curții

Supreme de Justiție, cu nr. de intrare 01-2398/22(f.d.16-21, vol. II).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța

de recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Tot, la 28 iunie 2022, avocatul Popa Vitalie în numele inculpatului Iațco Ion a

depus în cadrul Curții de Apel Chișinău o cerere privind declinarea competenței și

trimiterea dosarului instanței competente – Curtea Supremă de Justiție (f.d.34-35, vol.

II).

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2022, s-a admis cererea și s-a declinat competența de la examinarea recursului lui Iațco

Ion și recursului suplimentar declarat de avocatul Popa Vitalie cu inculpatul Iațco Ion

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2021, în

favoarea Curții Supreme de Justiție(f.d.50-52, vol. II).

Colegiul penal constată că, în cauza deferită judecării, pentru recurenți termenul

de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, se calculează începând cu data

11

de 27 mai 2021, adică a doua zi după pronunțarea deciziei motivate, ținând cont de

dispozițiile art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală și expiră la sfârșitul zilei de

25 iunie 2021.

Respectiv, recursurile ordinare declarate de către inculpatul Iațco Ion la 14

ianuarie 2022 și de către avocatul Popa Vitalie cu inculpatul Iațco Ion la 28 iunie 2022,

nu se încadrează în termenul limită prevăzut de art. 422 Cod de procedură.

În acest context, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate argumentele

recurenților precum că, atît prima instanță cît și instanța de apel nu au citat inculpatul

Iațco Ion în modul prevăzut de lege și au pronunțat soluții ce i-au lezat dreptul la un

proces echitabil prin faptul că au examinat cauza în lipsa sa, or, acesta nu este temei

de repunere în termen, deoarece inculpatul cunoscând despre existența cauzei penale

în privința sa, urma să dea dovadă de diligență și să se intereseze de soarta dosarului.

Or, inculpatul Iațco Ion la faza de urmărire penală a semnat în prezența

procurorului și apărătorului său că se obligă să se prezinte de fiecare dată cînd va fi

solicitat de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, iar în

caz de schimbare a domiciliului să anunțe (f.d.85, vol. I). Astfel, instanțele de fond au

întreprinse toate măsurile pentru a asigura prezența inculpatului Iațco Ion în cadrul

ședințelor de judecată, însă acesta s-a eschivat.

Mai mult, inculpatul Iațco Ion cunoștea și despre faptul că i-a fost acordată

asistență juridică garantată de stat pentru a fi reprezentat în fața IP, Procuraturii și

Judecătoriei Dubăsari (f.d.63-64, vol. I).

La caz, Colegiul atestă că recurenții fac o proprie apreciere a stării de fapt,

invocînd că instanțele de fond ilegal au judecat cauza în lipsa inculpatului Iațco Ion,

iar instanța de recurs consideră neîntemeiate și lipsite de careva motive argumentatele

recurenților, or, nu s-a constatat existenta cazului fortuit sau a forței majore, fie

existenta unei alte cauze care a pus titularii recursurilor în situația de a nu putea

acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa căreia ar fi acționat în conformitate

cu aceste interese, circumstanțe motivate, care o dată constatate că ar fi întemeiate, ar

genera admiterea recursurilor ca fiind depuse în termen.

Colegiul penal menționează, că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului

de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de

instanța de judecată. El este absolut și are un caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Astfel, Colegiul penal stabilește că omisiunea de a respecta termenul de

depunere a recursului nu poate fi imputată instanței de judecată, or, părțile urmau să

se intereseze de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde toate măsurile

necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza Ghirea versus Moldova din 26

iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de acces la instanță, inclusiv și de a

12

depune în termen legal cererea de recurs, fapt ignorat de către recurent, ce în

consecință, s-a soldat cu omiterea termenului de declarare a recursului.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

Prin urmare, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se

constată că acestea sunt declarate peste termen.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Iațco Ion și

de către avocatul Popa Vitalie cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Iațco Ion

XXXXX, ca fiind declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, semnată la 28 februarie 2023 și pronunțată integral la

17 martie 2023.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

13