1ra-1216/2021 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-1216/2021 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1216/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Raducan Maxim, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Raducan Maxim XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Raducan Maxim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul inculpatului în contul părții vătămate Conovalov Vitalii

suma de 15 652 lei, cu titlu de prejudiciu material.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, la data de

12.05.2015, în perioada de timp 13.00-13.30, Raducan Maxim, având intenția de

sustragere a bunurilor altei persoane, deteriorând lacătul de la automobilul de model

„Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, parcat pe str. Iazului, 6, mun. Chișinău, a pătruns

în automobil, din care au sustras o geantă de culoare neagră la preț de 200 lei, în care

se aflau bani în sumă de 500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie

9 965 lei, 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM constituie 1 787

lei, 1 800 lei, telefon mobil de model „Huawey” la preț de 1 900 lei, 2 legături de

chei, buletin de identitate, permis de conducere, pașaport tehnic, poliță de asigurare,

toate pe numele cet. Conovalov Vitalii, buletin de identitate pe numele Conovalov

Evdochia, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzând părții vătămate cet. Conovalov Vitalii un prejudiciu în proporții

considerabile în sumă totală de 15 652 lei.

1

Astfel, acțiunile lui Raducan Maxim au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal, după indicii calificativi „furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”.

Pîslariuc Svetlana în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul să fie achitat din motivul că fapta nu a fost săvârșită de el,

invocând că, prima instanță nu a examinat și nu a dat o apreciere tuturor probelor

(inclusiv și a celor prezentate de partea acuzării), neîntemeiat a apreciat critic

declarațiile martorului Zaharia Valeriu, din declarațiile martorului Zaharia Valeriu

se confirmă că, el în jurul orelor 13.00 - 13.40 s-a aflat prin preajma parcării unde

nu a văzut nimic cu referire la sustragere, declarațiile martorului Zaharia Valeriu au

servit temei pentru scoaterea lui de sub urmărire penală (conform ordonanței din

20.11.2015), el fiind anterior în calitate de bănuit și învinuit împreună cu Raducan

Maxim pe cazul dat, instanța a dat o apreciere selectivă declarațiilor martorului

Zaharia Valeriu în raport cu declarațiile martorilor acuzării, or, martorii acuzării,

Furtună Ruslan, Zavalișin Iurie deasemenea au comunicat data, luna, anul și ora

comiterii faptei, însă acest fapt nu a trezit dubii instanței, potrivit declarațiilor

martorului Furtuna Ruslan, „...Persoana care a sustras bunurile era îmbrăcată în

haine sportive de culoare întunecată și chipiu negru...”, declarațiile martorului nu

sunt în coroborare cu proba video cercetată în instanță, or, potrivit probei video

persoana care apare în imagine (și se pretinde a fi Raducan Maxim) era îmbrăcată în

maiou alb și cu ochelari de soare, mai mult ca atât persoana din imagine nici nu

seamănă cu Răducan Maxim și nu este clar cine este acesta, că nu este clar la ce poze

se referă martorul Furtuna Ruslan în declarațiile sale (care se pretind că i-au fost

prezentate de paznicul Zavalișin Iurie și în care a recunoscut pe Raducan Maxim),

astfel de poze la materialele cauzei nu sunt anexate și în instanță nu au fost cercetate,

necătând la faptul dat instanța în motivarea sentinței reține drept veridice declarațiile

martorului Furtuna Ruslan și face referire la ele „...Din pozele arătate de paznicul

pieței la recunoscut pe Raducan Maxim ca persoana care a luat gentuța din

automobilul părții vătămate ”, instanța de judecată contrar prevederilor art. 100, 101

Cod de procedură penală, nu a dat apreciere tuturor probelor anexate la materialele

dosarului, și anume, raportului de exepertiză nr. 5608 din 17.06.2015, potrivit căruia,

urmele papilare depistate și ridicate în cadrul cercetării la fața locului, au fost create

nu de cet. Raducan Maxim și nu de cet. Zaharia Valeriu, ci de altă persoană, prima

instanță nu face nici o referire la proba dată și nu motivează din ce cauză proba dată

nu este admisă, sau respinsă, or, prin concluziile raportului de expertiză se combat

declarațiile martorului Fortună Ruslan care a declarat că, a văzut cum o persoană a

deschis ușa automobilului Dacia, a intrat în automobil de unde a sustras o geantă de

culoare neagră, a ieșit din automobil a închis ușa și a fugit, nu este clar de ce la fața

locului nu au fost depistate urmele papilare ale inculpatului Raducan Maxim, dar a

altei persoane care până în prezent nu a fost identificată și nici în cadrul perchiziției

2

efectuate la domiciliul inculpatului nu au fost depistate bunurile sustrase (bani,

actele, geanta), instanța a ignorat și faptul că, declarațiile martorului acuzării Fortună

Ruslan, date la urmărirea penală și în cadrul ședinței de judecată, au divergențe ce

creează dubii privitor la veridicitatea lor, or, în cadrul urmăririi penale el a declarat

că, a observat 3 persoane dintre care una a sustras bunurile din automobil și care a

fugit peste drum, iar în ședința de judecată a declarat deja că au fost 5 persoane, în

ședința de judecată martorul dat a declarat că a fugit după persoana care a sustras

bunurile din automobil, dar nu la ajuns, iar în cadrul urmăririi penale a declarat că a

văzut cum persoana a sustras din automobil bunurile și s-a apropiat de automobil

unde a venit și proprietarul și nu a declarat că, a fugit după el, alte careva probe ce

ar demonstra faptul sustragerii de către inculpat, acuzarea nu a prezentat, martorul

acuzării Zavalișin Iurie, care activează în calitate de paznic a declarat că nu a văzut

momentul sustragerii, nici persoanele care au sustras și s-a apropiat de automobil

deja după ce s-a apropiat proprietarul automobilului, nu este clar ce persoană apare

în imaginile video prezentate de Zavalișin Iurie, filmate cu camera ascunsă, acesta

nefiind Raducan Maxim, Fortuna Maxim a declarat că, „...Persoana care a sustras

bunurile era îmbrăcată în haine sportive de culoare întunecată și chipiu negru...”, iar

persoana care apare în imagine (și se pretinde a fi Raducan Maxim) era îmbarcată în

maiou alb și cu ochelari de soare, în cadrul examinării judiciare circumstanțele de

fapt invocate de procuror în rechizitoriu nu și-au găsit confirmarea prin probe

pertinente și concludente, pentru a demonstra vinovăția inculpatului Răducan

Maxim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal,

învinuirea nu poate fi bazată doar pe declarațiile unui martor, care au divergențe la

diferite faze ale procesului penal, neconfirmate prin ansamblul de probe pertinente,

concludente și veridice.

2020, s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a

adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatului Raducan Maxim în baza

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, nu pot fi reținute argumentele

avocatului Voievuțkaia – Pîslariuc Svetlana, invocate în apel precum că, instanța în

motivarea deciziei nu a luat în considerație declarațiile martorului Zaharia Valeriu,

care a declarat că, în jurul orelor 13:00-13:40 s-a afla prin preajma parcării unde nu

a văzut nimic cu privire la sustragere, aceste declarații nu se confirmă prin alte probe,

fiind făcute doar pentru a orienta greșit instanța de judecată la aprecierea

probatoriului, or, același martor Zaharia Valeriu a declarat că, în acea zi s-a întâlnit

cu inculpatul Raducan Maxim în preajma pieței Ceucari, chiar și pozele care i-au

fost arătate de către polițiști au reflectat momentul când el s-a întâlnit cu Maxim

Raducan pe alee, iar de la alee până la piață sunt vreo 10-20 m.

La fel, de către instanța de apel au fost apreciate critic argumentele apărării

3

precum că, instanța de fond nu a făcut nici o trimitere la raportul de expertiză nr.

5608 din 17.06.2015, potrivit căruia urmele papilare depistate nu aparțin inculpatului

Raducan Maxim, or, potrivit aceluiași raport s-a constatat că de la locul comiterii

infracțiunii au mai fost ridicate urme papilare, dar care nu au fost valabile pentru a

fi supuse cercetări.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut și faptul că, comiterea infracțiunii de

furt, anume de Raducan Maxim se mai dovedește și prin pozele făcute de paznicul

parcării, căruia persoana dată (Raducan Maxim) din start i s-a părut suspectă, din ce

motiv la și fotografiat, fără ca acesta să observe și ulterior fiind arătate martorului

Fortuna Ruslan, acesta l-a recunoscut pe Raducan Maxim, ca persoana care a luat

gentuța din automobilul părții vătămate, ulterior, fiind la Inspectoratul de Poliței și

fiindu-i prezentate spre recunoaștere 5 persoane, martorul l-a recunoscut anume pe

inculpatul Raducan Maxim, ca persoana care a comis furtul, fapt confirmat prin

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei.

Instanța de apel a mai indicat că, partea apărării critică probele prezentate de

către acuzatorul de stat și reținute de către instanța de fond, fără a prezenta careva

acte care ar confirma argumentele invocate.

În continuare, instanța de apel a menționat că, alegațiile apelantului precum că,

de către acuzatorul de stat nu au fost prezentate careva probe, precum că, Raducan

Maxim a săvârșit infracțiunea, sunt neîntemeiate, or, în cadrul cercetării

judecătorești au fost prezentate și cercetate: declarațiile părții vătămate Conovalov

Vitalii, declarațiile martorilor Fortuna Ruslan și Zavalișin Iurie, procesele-verbale

de cercetare la fața locului din 12.05.2015, de ridicare din 12.05.2015, prin care de

la Zavalișin Iurie a fost ridicat un CD DVD-R, de examinare a obiectului din

21.05.2016, de recunoaștere a persoanei din 26.06.2016, cât și CD DVD-R.

indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea deciziei, remiterea cauzei la rejudecare, invocând

argumente similare cu cele invocate în apel(pct. 2 din prezenta decizie), invocând

suplimentar că:

- în cadrul următoarelor acțiuni ale urmăririi penale inculpatul nu a fost asistat

de un interpret:

- de recunoaștere a persoanei(f.d. 74 -76 v.I);

- înaintarea învinuirii(f.d. 96 v. I);

- la audierea lui Raducan Maxim în calitate de învinuit(f.d. 97 v. I);

- punerea sub învinuire(f.d. 137 v. I);

- de audiere în calitate de învinuit(f.d. 138 v. I).

- instanța de apel a ignorat încălcările indicate mai sus și nu s-a expus asupra

tuturor argumentelor invocate.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că

4

instanța de apel a dat răspuns la toate motivele invocate în apel, instanța de judecată

i-a asigurat prezența translatorului.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat

fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat, întemeindu-

și corect soluția, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, în baza probelor

verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, conform

cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea contestată de inculpat în prezentul

recurs, din care considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de

a interveni în decizia contestată.

5

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentele inculpatului precum

că nu a fost asistat de un interpret la urmărirea penală prin ce i s-au încălcat

drepturile, în acest sens, Colegiul penal indică că este un argument declarativ, or,

inculpatul în ședința de judecată în prima instanță(f.d. 168 v. II) fiind întrebat de

instanță a răspuns că: „Informația cu privire la drepturi și obligații, copia

rechizitoriului au fost înmânate, documentele respective sunt clare”, mai mult,

instanța de recurs indică că, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală:

„Temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au

fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel”, astfel, Colegiul

penal conchide că în apel(pct. 2 din prezenta decizie) nu sunt invocate aceste alegații,

astfel, inculpatul nu mai poate invoca aceste argumente în recurs ordinar, fiindcă

aceste motive nu au fost discutate în instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Raducan

Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Raducan Maxim XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

6