1ra-515/23 — art. 217 alin. 3, lit. c Cod penal

1ra-515/23 — art. 217 alin. 3, lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-515/23

1-19171044-01-1ra-30032023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 septembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența completului de judecată:

Președinte - Anatolie Țurcan

Judecători - Sergiu Daguța, Boris Talpă, Ghenadie Eremciuc, Ion Malanciuc,

judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Liliana Bînzari în numele inculpatului Raducan Maxim,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie

2022, în cauza penală de învinuire a lui

Raducan Maxim XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, anterior condamnat prin sentințele:

- XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3), lit. c) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 28.10.2019 – 10.12.2021;

instanța de apel: 21.06.2022 – 21.09.2022;

instanța de recurs: 30.03.2023 – 12.09.2023.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

completul de judecată

A C O N S T A T A T :

Raducan Maxim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (3), lit. c) Cod penal și în baza acestei Legi cu aplicarea prevederilor art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală a fost condamnat la 2 (doi) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa aplicată s-a adăugat

parțial partea neexecutată a pedepsei stabilită prin Încheierea din 01.11.2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, fiindu-i stabilit lui Raducan Maxim XXXXX

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 12 (doisprezece) ani,

fără amendă, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul farmaceutic și în domeniul

circulației drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5

(cinci) ani.

S-a aplicat în privința lui Raducan Maxim XXXXX măsura preventivă –

arestul.

1

S-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Raducan

Maxim în beneficiul Statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 5600 (cinci mii

șase sute) lei, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301

din 09.08.2019, ca fiind neîntemeiată.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Raducan Maxim la data de 07.08.2019, orele 19:45, în mun. Chișinău, pe str.

XXXXX, în cadrul percheziției efectuate la domiciliul lui Miculeț Andrei, a fost

efectuată percheziția corporală a lui Raducan Maxim și în încălțămintea acestuia a

fost depistat și ridicat un pachețel cu substanță solidă sub aspect de praf și bulgări,

care, conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3301 din 09.08.2019,

reprezintă substanță stupefiantă PVP (a- pirrolidinovalerophenone), în cantitate de

0,120 grame, pe care o păstra asupra sa fără scop de înstrăinare.

Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 cu ulterioarele

modificări, PVP (a-pirrolidinovalerophenone) este inclusă în categoria substanțelor

stupefiante a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, iar cantitatea în

limitele 0,07 - 1 gram constituie proporții mari.

Astfel, acțiunile inculpatului Raducan Maxim au fost încadrate juridic în baza

art. 217 alin. (3), lit. c) Cod penal, după indicii calificativi ,,circulația ilegală a

drogurilor manifestată prin păstrarea drogurilor, a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

Procuratura mun. Chișinău, Oficiul reprezentare a învinuirii în instanța de judecată,

Casian Cornel, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie

admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare cu

dispunerea încasării din contul inculpatului în beneficiul Statului cu titlu de

cheltuieli judiciare suma de 5600 lei, suportate în legătură cu efectuarea constatării

tehnico-științifice și expertizei judiciare.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că cheltuielile

de judecată suportate de către Stat în cauza penală de învinuire a lui Raducan Maxim

XXXXX urmează a fi încasate de la ultimul, deoarece: - conform art. 227 alin. (1),

art. 229 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare; - efectuarea cheltuielilor judiciare

într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a

comis-o. Ca urmare, cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională,

deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat; -

obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală

întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi

penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a

suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea

vătămată și partea civilă au determinat prin cererile lor producerea unor cheltuieli.

2

De asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

2022, a fost admis apelul declarat de procuror, a fost casată sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 10 decembrie 2021, în partea soluționării chestiunii cu

privire la cheltuielile de judecată pronunțând o nouă hotărâre în această parte potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea din contul lui

Raducan Maxim în beneficiul Statului cheltuielile de judecată în mărime de 5600

(cinci mii șase sute) lei, ca urmare a efectuării raportului de expertiză la urmărirea

penală.

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea

cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate

corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, astfel prima instanță corect a

concluzionat asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (3), lit. c) Cod penal, după indicii calificativi – ,,circulația ilegală a

drogurilor manifestată prin păstrarea drogurilor, a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a apreciat că

prima instanță, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Cu referire la argumentul apelantului precum că, cheltuielile de judecată în

sumă de 5600 lei pentru raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3301 din

09.08.2019, eronat au fost respinse, instanța de apel a reținut că potrivit Legii nr. 316

din 22.12.2017 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative” în vigoare

din 09.02.2017, au fost operate modificări la art. 143 Cod de procedură penală,

potrivit cărora aliniatul (2) al articolului 143 Cod procedură penală a fost abrogat. În

acest sens, instanța de apel reiterează că potrivit modificărilor operate prin Legea nr.

316 din 22.12.2017 a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit

căruia „Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat”, prin urmare normele procedural penale nu

prevăd expres achitarea din contul statului a cheltuielilor judiciare, ce constituie

cheltuieli legate de expertiza judiciară. În consecință, potrivit legii, se impune soluția

enunțată în concluzie.

Astfel, a dispus admiterea solicitării acuzării privind încasarea din contul

inculpatului Raducan Maxim a cheltuielilor de judecată, pentru efectuarea

Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, urmând a fi

încasat de la inculpat în beneficiul statului în total sumă de 5600 lei.

numele inculpatului Raducan Maxim, a declarat recurs ordinar prin care a solicitat

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2022,

cu menținerea sentinței instanței de fond în ce privește respingerea solicitării

3

procurorului de încasare a sumei de 5600 lei în beneficiul statului cu titlu de

cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei din 09.08.2019 la etapa de urmărire

penală.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă că decizia instanței

de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția cu privire la încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 5600 lei, ori nu conține

motivație în combaterea argumentelor apărătorului inculpatului invocate în instanța

de apel împotriva solicitării procurorului de a fi încasate de la inculpat în beneficiul

statului cheltuielile de judecată.

A susținut că instanța de apel a motivat soluția sa de a încasa din contul lui

Raducan Maxim suma de 5600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3301 din 09.08.2019, doar prin

invocarea normelor de drept în acest sens.

Menționează recurentul, că suma de 5600 lei suportată de către Stat pentru

efectuarea raportului de expertiză menționat mai sus, a fost încasată deja din contul

lui Miculeț Andrei prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

31.12.2019 cu nr. 1-3766/2019 și care a fost menținută în această parte prin Decizia

Curții de Apel Chișinău din 11.11.2020, iar cauză penală în privința ultimului a fost

disjungată de la prezenta cauză penală.

Relatează recurentul că cauzele penale în privința lui Raducan Maxim și

Miculeț Andrei au fost examinate separat, însă în cadrul fiecărei cauze a fost folosită

de către procuror una și aceiași probă comună pe ambele dosare, aceasta fiind

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3301 din 09.08.2019 și plata pentru

acest raport de expertiză a fost unică și aceeași, în sumă de 5600 lei. Odată ce cauza

penală în privința lui Miculeț Andrei s-a examinat înaintea cauzei penale în privința

lui Raducan Maxim și pe acea cauză s-a încasat din contul lui Miculeț Andrei în

beneficiul statului suma de 5600 lei pentru efectuarea expertizei judiciare nr.

34/12/1-R-3301 din 09.08.2019, încasarea aceleiași sume de 5600 lei din contul lui

Raducan Maxim în beneficiul statului pentru efectuarea aceleiași expertize cu nr.

34/12/1-R-3301 din 09.08.2019, constituie încălcare, ori statul va beneficia de plata

dublă a costului efectuării unuia și aceluiași raport de expertiză, ceea ce contravine

regulii cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

procurorul Crijanovschi S. a depus referință asupra recursului declarat, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

motivele invocate, completul de judecată ajunge la concluzie că recursul este pasibil

admiterii, cu casarea deciziei instanței de apel în partea în care a dispus casarea

sentinței primei instanțe, cu menținerea sentinței instanței de fond în partea

cheltuielilor de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, în

vigoare până la modificările efectuate prin Legea nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare

din 18.08.2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII în vigoare din -

01.09.2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ

conex reformei Curții Supreme de Justiție), prevedea că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de

fond și de apel în temeiurile stipulate la pct. 1) – 16) din acest articol.

4

Totodată, dispozițiile tranzitorii stipulate în art.XI alin. (3) din Legea nr. 246

din 31.07.2023, au stabilit că, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

Astfel, completul de judecată constată că, avocatul Liliana Bînzari, în numele

inculpatului Raducan Maxim a depus recurs prin care a contestat decizia instanței de

apel în baza temeiului în vigoare la data depunerii recursului (29.11.2022) stipulat la

art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia prevedea că

,,hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel dacă instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței."

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Liliana Bînzari în numele

inculpatului Raducan Maxim, se atestă că titularul recursului a contestat decizia

instanței de apel doar în partea în care a fost dispusă casarea sentinței primei instanțe

și s-a pronunțat de către instanța de apel o hotărâre nouă în această parte, referitor la

compensarea cheltuielilor de judecată suportate de către Stat la etapa de urmărire

penală, prin încasare acestora de la inculpatul Raducan Maxim în beneficiul Statului,

și anume a sumei de 5600 lei pentru efectuarea raportului de expertiză cu nr. 34/12/1-

R-3301 din 09.08.2019.

Conform art. 433 alin.(1) Cod de procedură penală, dacă este considerat

admisibil, un complet din 3 judecători examinează recursul în fond.

În temeiul art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța

verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii atacate prin prisma

temeiurilor prevăzute la art. 427.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială sau

integrală a hotărârii atacate cu adoptarea soluției de menținere a hotărârii primei

instanțe.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, sesizate de

către recurent, și care a dus la adoptarea de către instanța de apel unei hotărâri eronate.

Verificând criticile recurentului, în raport cu actele cauzei, completul de

judecată constată că decizia instanței de apel nu este motivată suficient în partea

dispunerii compensării cheltuielilor de judecată, referitor la admiterea cererii

procurorului și încasarea de la inculpatul Raducan Maxim a cheltuielilor judiciare în

sumă de 5600 (cinci mii șase sute) lei, pentru efectuarea la etapa de urmărire penală a

Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, fapt prin ce s-a

admis erorile de drept indicate la art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală (în

redacția legii în vigoare la data adoptării deciziei de către instanța de apel și declarării

recursului).

Instanța de recurs a ajuns la concluzia respectivă urmarea faptului lipsei în

decizia instanței de apel cu desăvârșire motivelor pentru respingerea argumentelor

părții apărării invocate în instanța de apel împotriva apelului declarat de procuror sub

aspectul compensării cheltuielilor de judecată.

5

În acest context, având în vedere că recurentul contestă decizia Curții de Apel

Chișinău doar în partea repartizării cheltuielilor judiciare, instanța de recurs, în

conformitate cu art. 434 Cod de procedură penală, se va expune doar în această parte,

menționând următoarelor aspecte.

Potrivit prevederilor art. 384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform art. 227 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sînt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

În conformitate cu art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite ..., experților, ...; 5)

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

În temeiul art. 227 alin.(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sânt

suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului.

Potrivit prevederilor art. 229 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

În conformitate cu art. 229 alin.(4) Cod de procedură penală, în cazul

condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile judiciare se repartizează

în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și situația materială a fiecăreia din

ele.

La caz, completul de judecată a Curții Supreme de Justiție constată că prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 decembrie 2021, Raducan

Maxim a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.

(3), lit. c) Cod penal, și i s-a aplicat pedeapsa 2 (doi) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 (cinci) ani. Iar în conformitate cu art.

85 alin. (1) Cod penal, pentru cumulul de sentințe, i s-a stabilit pedeapsa definitivă 12

(doisprezece) ani, fără amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activitate în domeniul farmaceutic și în domeniul circulației drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani.

Tot prin sentința menționată, s-a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea de la Raducan Maxim în beneficiul Statului a cheltuielilor de judecată în

sumă de 5600 (cinci mii șase sute) lei, cheltuieli pentru efectuarea la etapa de urmărire

penală a raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, ca fiind

neîntemeiată. În argumentarea respingerii cererii procurorului, prima instanță a

motivat că cheltuielile de judecată menționate au fost încasate deja la inculpatul

Miculeț Andrei, condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

31.12.2019, cu nr. 1-3766/2019 și care a fost menținută în această parte prin Decizia

6

Curții de Apel Chișinău din 11.11.2020, cauză penală în privința căruia a fost

disjungată de la prezenta cauză, fiind examinată separat.

Sentința primei instanțe a fost atacată de către procuror în partea respingerii de

către prima instanță cererii procurorului de încasare de la Raducan Maxim a

cheltuielilor de judecată pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-

R-3301 din 09.08.2019, fiind considerat de către acuzatorul de stat, că instanța de apel

urmează să încaseze cheltuielile judiciare în sumă de 5600 (cinci mii șase sute) lei.

Fiind învestită cu judecarea apelului nominalizat, instanța de apel a casat parțial

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 decembrie 2021, în partea

respingerii încasării cheltuielilor judiciare de la Raducan Maxim pentru efectuarea

raportului de expertiză și a pronunțat o nouă hotărâre în această parte potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care s-a dispus încasarea din contul lui Raducan

Maxim în beneficiul Statului cheltuielile de judecată formate ca urmare a efectuării

raportului de expertiză în mărime de 5600 (cinci mii șase sute) lei, însă fără a motiva

respingerea argumentului apărătorului inculpatului, avocatului Bînzari Liliana, care a

pledat că, ,,instanța de fond a constatat faptul că suma de 5600 lei a fost încasată de

la Miculeț Andrei și nu contează că în altă cauză, dar în același raport de expertiză

judiciară în temeiul căreia se solicită aceeași sumă de la Raducan Maxim, respectiv

aceeași sumă cu titlu de cheltuieli de judecată și în baza aceluiași raport nu pot fi

încasate de la două persoane concomitent și măcar nu solidar dar distinct." (f.d. 210-

225, vol.I; f.d. 19, vol.II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele

recurentului avocatului Bînzari Liliana invocate în recurs potrivit temeiului prevăzut

de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală ( în redacția legii în vigoare la data

declarării recursului) se confirmă, ori decizia contestată cu recurs a instanței de apel

nu conține argumente referitor la dispunerea încasării de la inculpatul Raducan

Maxim în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 5600 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, deși

exact acestea cheltuieli de judecată în aceiași sumă și pentru efectuarea aceluiași

raport de expertiză au fost încasate integral de la Miculeț Andrei condamnat anterior

prin sentința din 31 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), și unde

același raport de expertiză a fost folosit de către procuror în calitate de mijloc de

probă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai constată că, potrivit

circumstanțelor de fapt ale cauzei penale, atât cauza penală în privința lui Raducan

Maxim, cât și cauza penală în privința lui Miculeț Andrei au fost pornite de către

organul de urmărire penală, urmarea efectuării raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, prin care au fost supuse expertizei substanțe depistate

și ridicate în cadrul percheziției efectuate la domiciliul lui Miculeț Andrei, unde a fost

prezent concomitent și Raducan Maxim, acesta fiind supus percheziției corporale, în

vederea depistării drogurilor și substanțelor stupefiante interzise pentru circulație (f.d.

1, 32-38, f.d. 210-225, vol.I).

Deși organul de urmărire penală a pornit 2 cauze penale separate în privința lui

Raducan Maxim și în privința lui Miculeț Andrei, pe faptul păstrării de fiecare din ei a

drogurilor și substanțelor stupefiante interzise pentru circulație, în calitate de mijloc

de probă în ambele cauze penale a fost folosit același Raport de expertiză judiciară nr.

34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, prin care expertizei au fost supuse atât substanțele

7

depistate la domiciliul lui Miculeț Andrei, cât și substanțele depistate la Raducan

Maxim, iar costul acestei expertize judiciare a constituit în total sumă de 5600 lei (f.d.

31, vol.I).

Dosarele penale în privința lui Raducan Maxim și în privința lui Miculeț

Andrei, au fost remise în adresa instanțelor judecătorești în timp diferit și au fost

examinate în mod separat, iar același Raport de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301

din 09.08.2019 a fost folosit de procurori în calitate de mijloc de probă în ambele

cauze penale, în cauza penală în privința lui Raducan Maxim, fiind anexată copia

certificată a acestui raport de expertiză, cu aceiași cheltuieli de judecată în sumă totală

de 5600 lei (f.d. 31-38, vol.I).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, atât procurorul în

cauza penală în privința lui Miculeț Andrei, cât și procurorul în cauza penală în

privința lui Raducan Maxim, nu au dat deplină eficiență prevederilor art. 229 alin.(1),

coroborate cu prevederile art. 229 alin.(4) Cod de procedură penală, citate mai sus, ori

în cazul condamnării câtorva persoane în aceeași cauză, cheltuielile judiciare se

repartizează în dependență de vinovăția, gradul de răspundere și situația materială a

fiecăreia din ele.

Relevant este faptul folosirii de către organul de urmărire penală a aceluiași

mijloc de probă, la caz, Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din

09.08.2019, pentru care au fost suportate aceleiași cheltuieli de judecată în sumă totală

de 5600 lei (f.d. 31-38, f.d. 210-225, vol.I).

În astfel de circumstanțe de fapt, se impune concluzie că mijlocul de probă și

cheltuielile de judecată respective provin din ”aceeași cauză”, iar cheltuielile de

judecată suportate pentru efectuarea acestui raport de expertiză, urmau a fi solicitate

de procurori a fi repartizate de către instanțele de judecată conform art. 229 alin.(4)

Cod de procedură penală, proporțional, în dependență de vinovăția, gradul de

răspundere și situația materială a fiecăreia persoane condamnate, însă astfel de

solicitare, materialele cauzei penale nu conțin.

În consecința, completul de judecată notează că prin sentință, prima instanță

corect a dispus respingerea încasării cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019 în cauza penală în

privința lui Raducan Maxim, deoarece aceste cheltuieli de judecată au fost încasate

deja în beneficiul statului de la condamnatul Miculeț Andrei prin sentința din 31

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), ultimul, fiind recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4), lit. d) și art. 219

alin.(1) Cod penal, devenită definitivă și executorie prin Decizia din 11 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, unde în mod expres s-a făcut referire la același Raport

de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019, și aceleiași cheltuieli de

judecată în sumă totală de 5600 lei (f.d. 202-209, f.d.210-225, vol. I).

Prin urmare, în lipsa cererii procurorilor cu privire la repartizare între

condamnați a cheltuielilor de judecată proporțional, în dependență de vinovăția,

gradul de răspundere a fiecăruia condamnat, cererea procurorului în cauza penală în

privința lui Raducan Maxim privind compensarea din contul ultimului în mod repetat

a aceleiași sume de cheltuieli de judecată de 5600 lei, nu poate fi admisă, ori anterior

a fost admisă cererea procurorului în cauza penală în privința lui Miculeț Andrei,

privind compensarea din contul ultimului în beneficiul statului a aceleași cheltuieli de

judecată în sumă integrală.

8

În concluzie, completul de judecată a constatat că instanță de apel prin

admiterea cererii de apel al procurorului și încasarea cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3301 din 09.08.2019 de la

Raducan Maxim, a comis o eroare de drept, fiind încasată în beneficiul statului în mod

repetat aceiași sumă de 5600 lei, deși cheltuieli de judecată în această sumă au fost

suportate de către stat doar o singură dată, și la cererea procurorului în cauza penală în

privința lui Miculeț Andrei, deja s-a dispus compensarea integrală a acestor cheltuieli

în sumă integrală.

Din acestea considerente, instanța de recurs a ajuns la concluzie că temeiul

recursului s-a confirmat și acesta urmează a fi admis, iar decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2022 urmează a fi casată parțial, în partea

soluționării chestiunii cu privire la cheltuielile de judecată, cu menținerea în această

parte a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 decembrie 2021.

Completul de judecată menționează că, instanța de apel a abordat superficial

problema soluționării repartizării cheltuielilor judiciare în prezenta cauza penală,

repetând în acest sens eroarea admisă de procuror.

În această consecutivitate, se reține că instanța de apel nu a respectat întocmai

prescripțiile de drept nominalizate, or, completul de judecată reține că instanța de apel

nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, prin ignorarea unor aspecte

evidente stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31.12.2019,

(nr. 1-3766/2019) și menținută în această parte prin Decizia Curții de Apel Chișinău

din 11.11.2020, ce au avut drept consecință pronunțarea unor concluzii eronate și

nemotivate în partea soluționării chestiunii cu privire la repartizarea cheltuielilor de

judecată, la caz.

Este de menționat că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în drept, cât și în fapt, pentru a permite instanței

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu Legea, iar părților de a

înțelege că ”au fost auzite”, și care motive au fost puse de către instanța de judecată la

baza respingerii argumentelor părții. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca

un viciu de procedură.

În vederea realizării prevederilor art.6 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, jurisprudența CtEDO indică că, „…

rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult,

o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca

decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii

motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar și obligația

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse (cauza Fomin vs Moldova din 11.10.2011,

nr.36755/06).

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că în motivarea

deciziei instanței de apel în partea încasării cheltuielilor judiciare, s-au constatat erori

care pot fi corectate de instanța de recurs, Completul de judecată ajunge la concluzia

cu privire la necesitatea casării parțiale a deciziei instanței de apel, în partea dispunerii

încasării cheltuielilor judiciare, cu menținere în această parte sentinței primei instanțe.

9

Cod de procedură penală, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Liliana Bînzari în numele

inculpatului Raducan Maxim.

Se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Raducan Maxim Nicolae, în partea

încasării de la ultimul a cheltuielilor judiciare în sumă de 5600 (cinci mii șase sute)

lei, cu menținerea în această parte a sentinței primei instanțe.

În rest, dispozițiile deciziei se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 septembrie 2023.

Președinte Anatolie Țurcan

Judecători Sergiu Daguța

Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

Ion Malanciuc

10