1ra-1790/21 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1790/21 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1790/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Țurcan Anatolie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Deinicenco Victor, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 iunie 2021 și sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 22 ianuarie

2021, în cauza penală în privința lui

Deinicenco Victor xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.10.2018 – 22.01.2021;

Instanța de apel: 11.02.2021 – 09.06.2021;

Instanța de recurs: 11.08.2021 – 17.11.2021.

A C O N S T A T A T

2021, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Deinicenco Victor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Deinicenco Victor în beneficiul

statului, suma de 1 078 (o mie șaptezeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

suportate pentru efectuarea expertizei medico-legală.

Deinicenco Victor la 27 august 2017, în perioada orelor 15:00 – 18:00,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea ușii cu

un ferestrău, a pătruns în încăperea blocului administrativ al SRL „EcoBriPil”,

din str. xxxxx, de unde, din safeul pe care l-a descuiat cu cheia, a sustras pe

ascuns 650 euro, care conform cursului oficial de schimb valutar BNM,

constituie suma de13 708 lei, bani care aparțineau părții vătămate Budeanu

Tudose, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile.

Acțiunile lui Deinicenco Victor, au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2)

1

lit. c), d) Cod penal, furtul, adică, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrunderea în încăpere, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Deinicenco Victor să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă.

În motivarea apelului a indicat, că inculpatului Deinicenco Victor i s-a

aplicat o pedeapsă prea aspră.

Astfel, a menționat că în speță nu au fost ridicate careva corpuri delicte,

deși inculpatul benevol a recunoscut sustragerea bunurilor de la partea

vătămată.

De asemenea, a invocat apărarea că ședința de judecată a avut loc prin

teleconferință, deși anterior inculpatul a înaintat cerere cu privire la

examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel că prin

încheiere a fost dispusă examinarea cauzei în temeiul art. 3641 Cod de

procedură penală.

În acest context, a precizat că sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal,

prevede pedeapsa cu amendă și închisoare, însă instanța de judecată i-a aplicat

inculpatului Deinicenco Victor pedeapsa cu privațiune de libertate, or, nu s-au

stabilit careva temeiuri pentru a- aplica inculpatului pedeapsa sub formă de

închisoare.

Prin urmare, a susținut apărarea că prima instanță, adoptând sentința de

condamnare în privința lui Deinicenco Victor, a încălcat principiul egalității

armelor, acordând prioritate probelor acuzării.

În opinia apărării, sentința primei instanțe se bazează pe presupuneri, or,

potrivit art. 6 alin. (1) CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice cu

suficientă claritate motivele pe care își întemeiază hotărârile.

Astfel, a conchis apărarea că inculpatului Deinicenco Victor i s-a aplicat o

pedeapsă prea aspră, prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil,

prevăzută de art. 6 § 1 CEDO.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de învinuirea

înaintată în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

În motivarea apelului a indicat, că nu este de acord cu sentința de

condamnare, întrucât la materialele cauzei penale lipsesc careva probe care să

demonstreze vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii de furt.

2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința

primei instanțe fără modificări.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

analizând în ansamblu probele administrate, prin prisma art. 101 Cod de

2

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității

și coroborării lor, se constată că acțiunile inculpatului Deinicenco Victor

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) d)

Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit prin pătrunderea în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța de apel a precizat, că prima instanță a stabilit corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, iar cercetarea judecătorească fiind efectuată cu

respectarea procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, care nu

a fost viciată, și nu s-au stabilit careva încălcări la faza urmăririi penale, astfel

concluzionând că nu este în drept să rețină o altă situație de fapt, decât cea

indicată în rechizitoriu și de către prima instanță.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că deși inculpatul

Deinicenco Victor, își recunoaște vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, totuși vina acestuia se mai confirmă prin

probele prezentate de partea acuzării, care au fost administrate la urmărirea

penală și acceptate de către inculpat, și anume: declarațiile părții vătămate

Budeanu Tudose date la faza urmării penale și în cadrul ședinței instanței de

apel; declarațiile martorului Grigore Veaceslav și procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 27 august 2017, prin care s-a constatat că ușa de la biroul de

serviciu al administratorului SRL „Eco Bri Pil”, Budeanu Tudose, din str. xxxxx,

mun. Chișinău, este deteriorată, prezintă urme ale acțiunii ferestrăului.

Astfel, instanța de apel a conchis, că probele cercetate în ședința de

judecată atestă că în speță sunt întrunite elementele componente ale

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)lit.c), d) Cod penal.

În ceea ce privește obiectul juridic special al infracțiunii de furt, instanța

de apel a indicat că acesta îl constituie relațiile sociale cu privire la posesia

asupra bunurilor mobile, iar obiectul material al infracțiunii îl constituie

bunurile care au o existență materială, dispun de o valoare materială și cost

determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, se materializează prin acțiunea de luare ilegală și gratuită a

bunurilor altei persoanei, care are drept consecință cauzarea unui prejudiciu

considerabil.

Instanța de apel a menționat, că agravant infracțiunii de furt, prevăzută

la art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, implică realizarea faptei prin

pătrundere/acces în încăpere sau locuință, și aflarea subiectului în acest loc

este lipsită de un temei legal, iar agravanta prevăzută la lit. b) a aceluiași articol,

implică realizarea faptei prin participarea mai multor persoane, indiferent dacă

acestea întrunesc calitatea de subiect a infracțiunii.

Subiectul infracțiunii prevăzut de art. 186 alin. (2) Cod penal, în

conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) Cod penal, este persoana fizică care

la momentul săvârșitii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani, condiție întrunită în

speță.

Latura subiectivă a infracțiunii de furt, se materializează prin intenția

3

directă a inculpatului, care a acționat cu scop de cupiditate, urmărind din start

să obțină mijloacele financiare.

În acest context, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate

argumentele inculpatului potrivit cărora vinovăția acestuia nu a fost

demonstrată. Or, atât în cadrul ședinței primei instanțe, prin înscris autentic,

inculpatul Deinicenco Victor, asistat de avocatul Druță Boris, a declarat că își

recunoaște vina, precum și în instanța de apel, acesta fiind audiat a comunicat

că recunoaște fapta săvârșită.

Cu referire la argumentele apărării privind aplicarea unei pedepse mai

blânde inculpatului Deinicenco Victor, instanța de apel a reținut că în acest sens,

prima instanță, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75–78 Cod penal și le-a

aplicat corespunzător.

Faptul recunoașterii vinovăției de către inculpat, nu poate fi reținut ca o

circumstanță atenuantă, în contextul în care cauza penală a fost examinată

conform procedurii simplificate, iar inculpatul Deinicenco Victor în sensul

normei prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, de drept beneficiază de

o reducere a pedepsei prevăzute de legea penală.

Cu referire la circumstanțele agravante, instanța de apel a reținut în

privința inculpatului prevederile art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară, precum și faptul că potrivit art. 16 alin. (3), 186 alin. (2)

Cod penal, Deinicenco Victor a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, pentru

care legea penală prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.

Reținând prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, și ținând cont

de personalitatea inculpatului Deinicenco Victor, că acesta anterior a fost

condamnat pentru infracțiune similară, de circumstanța agravantă stabilită

supra, precum și de faptul că inculpatul se căiește sincer de cele săvârșite,

instanța de apel a conchis că aplicarea pedepsei inculpatului, sub formă de

amendă, este una prea blândă în raport cu acesta, astfel fiind întemeiată și

proporțională aplicarea unei pedepse privative de libertate și respectiv, fiind

echitabilă, care va atinge scopul pedepsei penale și va contribui la corectarea

acestuia.

Așadar, instanța de apel a conchis că prima instanță just și întemeiat a

reținut faptul că pentru a asigura realizarea scopului pedepsei penale, în

privința inculpatului Deinicenco Victor urmează a fi aplicată pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 2 ani, cu executara pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, contestă parțial hotărârile

instanțelor de fond cu recurs ordinar, în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Deinicenco Victor, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă

4

de libertate.

În argumentarea recursului menționează, că pedeapsa stabilită

inculpatului, este prea aspră, în contextul în care cauza penală a fost examinată

în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

Invocă apărarea că la aplicarea pedepsei inculpatului, instanțele de fond,

insuficient au ținut cont de faptul că inculpatul s-a căit sincer, precum și de

faptul că a colaborat cu organul de urmărire penală, iar cauza a fost examinată

în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

Susține că în temeiul art. 6 alin. (1) CEDO, instanța de judecată trebuia să

indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază hotărârea, iar

art. 17 CEDO, interzice interpretarea abuzivă a normelor în vederea limitării

drepturilor și libertăților garantate de Convenție.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată

conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

invocă în calitate de temei pentru declararea recursului prevederile art. 427

alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența

argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume sub aspectul

individualizării pedepsei stabilită inculpatului Deinicenco Victor, motive care

5

se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Sub aspectul temeiului de casare invocat, Colegiul penal atestă că partea

apărării consideră că inculpatului Deinicenco Victor, i-a fost stabilită o

pedeapsă prea aspră, întrucât acesta s-a căit sincer de cele săvârșite, a colaborat

cu organul de urmărire penală și a solicitat examinarea cauzei conform

procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, însă analizând

argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs

le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

6

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe,

Deinicenco Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, soluție care a fost menținută și de către instanța

de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță a ținut

cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, la stabilirea pedepsei

inculpatului Deinicenco Victor, pedeapsa fiind aplicată în corespundere cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în limitele sancțiunii prevăzute

de infracțiunea incriminată.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei cu

închisoare lui Deinicenco Victor, instanța de apel a stabilit că prima instanță a

luat în considerare personalitatea inculpatului, faptul că anterior a fost

condamnat pentru infracțiune similară (f.d.4-13, vol.II), precum și faptul că se

căiește sincer de cele săvârșite.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul a

recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât

instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele

inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

Deinicenco Victor, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o

pedeapsă privativă de libertate, va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu

pot fi reținute argumentele recurentului privind aplicarea unei pedepse mai

blânde în privința inculpatului Deinicenco Victor.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal conchide, că pedeapsa

aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost

respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt

neîntemeiate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Druță Boris în numele inculpatului Deinicenco Victor, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2021, în cauza penală în

privința lui Deinicenco Victor xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată, pronunțată la 17 decembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

8